Anulare act. Decizia nr. 285/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 20740/271/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 285/2013-R
Ședința publică din 4 februarie 2014
PREȘEDINTE: G. M. - judecător
JUDECĂTOR: R. F.
JUDECĂTOR: P. C.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenții – reclamanți H. E. și H. D. F., ambii domiciliați în Oradea, .. 7, .. în contradictoriu cu intimații pârâți S. I. și S. J. K., ambii domiciliați în Oradea, .. 7, ., împotriva deciziei civile nr. 268/10.09.2013, pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost menținută sentința civilă nr._ din 12 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: anulare act.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 28 ianuarie 2014, dată la care părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când în vederea deliberării și pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de azi, 4 februarie 2014, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2012 Judecătoria Oradea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții H. E. și H. D. F., în contradictoriu cu intimații pârâți S. I. și S. J. K., având ca obiect anulare act și a obligat reclamanții să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea hotărârii instanța a arătat că la data de 16.01.1997 s-a încheiat între reclamanți și pârâți un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul situat în Oradea, .. 7 . CF_ Oradea top 2008-2025/10 – prețul convenit de părți fiind de_ mărci germane, convenindu-se că la data de 16.01.1997 să se achite suma de 7000 DM iar la data de 31.01.1997 diferența de 5500 DM – când beneficiarii promisiunii de vânzare rămân să preia și folosința imobilului.
Din chiar cuprinsul contractului rezultă că reclamanții erau titulari ai contractului de închiriere nr._ din 22.01.1992 în baza căruia dețineau calitatea de chiriași ai apartamentului în litigiu.
S-a susținut de către reclamanți – raportat la lipsa cauzei invocată de aceștia – în primul rând faptul că antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat în cursul lunii februarie dar a fost antedatat 16.01.1997, dată la care nici nu erau proprietarii imobilului – acesta devenind proprietatea lor la data de 20.01.1997 – în temeiul contractului de vânzare cumpărare 1516/20.10.1997 – astfel că nu avea cum să îl promită spre vânzare.
Instanța a considerat că deși nu este valabil ca contract de vânzare cumpărare – raportat și la prevederile art. 9 din Legea 112/1995 – totuși contractul este valabil ca și promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare, iar scopul mediat – singurul care ar putea fi considerat nelicit nu s-a dovedit ca fiind astfel.
În ceea ce privește așa-zisele violențe exercitate asupra reclamantului, din declarațiile martorilor audiați rezultă că acestea au avut loc în lunile aprilie – mai –iunie 1997 – deci după încheierea antecontractului în discuție – chiar acceptând susținerea că acesta a fost încheiat în februarie 1997.
Din cercetările penale efectuate ca urmare a plângerilor formulate de reclamantul de rândul I nu rezultă că reclamantul ar fi constrâns să semneze contractele la care a făcut referire în plângere și nici că ar fi fost șantajat.
Instanța a reținut și faptul că, de altfel, reclamantul nu a invocat – violența ca viciu de consimțământ – și oricum o asemenea acțiune ar fi fost prescrisă fiind depășit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege.
Lipsa de dată certă nu poate fi invocată față de dispozițiile art. 1182 și 1174 din vechiul cod civil între părți – înscrisul sub semnătură privată având aceeași valoare probantă ca și celelalte mențiuni ale înscrisului – respectiv până la dovada contrară – fiind vorba de un antecontract este suficientă forma scrisă, fără îndeplinirea vreunei formalități.
Faptul că prețul nu a fost achitat nu poate fi invocat – deoarece prin antecontract doar s-a propus cumpărarea și vânzarea apartamentului iar plata prețului este obligația cumpărătorului decurgând dintr-un contract de vânzare cumpărare.
Scrierea greșită a prenumelui reclamantului Ernesty în loc de E. precum și lipsa datelor din buletin și a codului numeric personal nu constituie motive de nulitate absolută a înscrisului.
În concluzie, instanța a constatat că actul juridic s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor legale – respectiv a art. 968 cod civil și că prin încheierea antecontractului nu s-a urmărit o operațiune frauduloasă sau ilegală.
Prin decizia civilă nr. 268/10.09.2013 Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții H. E. și H. D. F. ambii cu dom. în Oradea, .. 7, . în contradictoriu cu intimații S. I. și S. J. K. ambii cu dom. în Oradea, .. 7, . împotriva sentinței civile nr._ din 12 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, din examinarea actelor de la dosar rezultă că într-adevăr – între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare, la data de 16 ianuarie 1997, având ca obiect imobilul indicat în petitul acțiunii – din cuprinsul acestuia rezultând că prețul convenit de părți a fost de_ DM – părțile convenind ca la data de 16.01.1997 să se achite suma de 7000 DM iar la data de 31.01.1997 diferența de 5500 DM – dată la care antevânzătorii (cum se menționează în contract) urmează să pună la dispoziția antecumpărătorilor locuința.
Referitor la susținerea reclamanților că la data încheierii antecontractului nu erau proprietari tabulari – actul fiind antedatat 16.01.1997, abia la data de 20.01.1997 ei devenind proprietari – în mod corect a arătat prima instanță că nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate absolută deoarece – promisiunea sinalagmatică de vânzare cumpărare în sarcina promitentului vânzător la îndeplinirea obligației de a vinde, în viitor, un bun iar a promitentului cumpărător de a cumpăra acel bun, convenție perfect legală față de dispozițiile vechiului cod civil sub imperiul căruia s-a încheiat actul.
Pe de altă parte – vânzarea lucrului altuia devine valabilă ca act juridic în situația în care promitentul vânzător devine proprietar al lucrului vândut ulterior încheierii antecontractului respectiv promisiunii de vânzare – ceea ce în cazul de față s-a și întâmplat – vânzătorii reclamanți cumpărând de la Stat imobilul în baza art. 9 din Legea 112/1995, ei deținând anterior bunul în litigiu în calitate de chiriași.
În ceea ce privește violențele și presiunile exercitate asupra reclamantului, martorii audiați au arătat că acestea au avut loc în lunile aprilie – mai – iunie 1997 – deci după încheierea contractului a cărui anulare s-a cerut, iar cercetările penale efectuate ca urmare a plângerilor reclamantului, sub aspectul infracțiunilor de șantaj și lipsire de libertate în mod nelegal împotriva pârâtului S. I. s-au finalizat prin soluția de neîncepere a urmăririi penale așa cum rezultă din rezoluțiile procurorilor aflate la dosar.
Celelalte motive invocate de reclamant – respectiv antedatarea contractului nu s-a dovedit – mai mult din cuprinsul antecontractului rezultă în mod clar faptul că reclamanții au recunoscut că la data încheierii contractului nu erau proprietari tabulari – urmând să devină – ceea ce s-a întâmplat la câteva zile distanță – prin cumpărare în baza Legii 112/1995 așa cum s-a arătat.
Lipsa datei certe – în mod corect s-a constatat că nu are relevanță – fiind vorba despre res inter alios acta – cerință cerută doar pentru opozabilitatea față de terți, iar eventuala greșită scriere a numelui sau a unor date din buletin de asemenea corect s-a constatat că nu sunt cerințe a căror lipsă să fie sancționată cu nulitatea absolută.
Lipsa cauzei – constând în lipsa contraprestației de asemenea în mod corect nu a putut fi reținută de instanță ca motiv de nulitate absolută – neplata prețului putând fi invocată doar ca excepție de neexecutare a contractului ceea ce nu este cazul, iar, pe de altă parte o eventuală acțiune în pretenții ar fi, evident, prescrisă.
Față de cele de mai sus, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică – în baza art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefiind întemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanții H. E. și H. D. F., fără a-l motiva.
Instanța a invocat din oficiu excepția nulității recursului la termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2014.
Intimatul S. I. a solicitata admiterea excepției și constatarea nulității recursului declarat în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma excepției de nulitate a recursului, invocată din oficiu de instanță, instanța de recurs, constată următoarele:
Potrivit art. 301 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, art.302 indice 1 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, stabilind că cererea de recurs, va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Conform art. 306 alin. 1 din codul de procedură civilă recursul este nul dacă nu este motivat în termenul legal.
Având în vedere aceste dispoziții legale imperative, care nu au fost respectate de către recurenți, câtă vreme, deși cererea de recurs s-a declarat în termenul legal, motivele nefiind depuse și nici nu au fost sesizate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de recurs, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, în baza art.306 alin.1 Cod procedură civilă, coroborat cu art.302 indice 1 alin.1 lit.c, art.303 alin.1 Cod procedură civilă, se va constata nulitatea recursului, menținând astfel în întregime decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Constată nulitatea recursului civil declarat de recurenții – reclamanți H. E. și H. D. F., ambii domiciliați în Oradea, .. 7, .. în contradictoriu cu intimații pârâți S. I. și S. J. K., ambii domiciliați în Oradea, .. 7, ., împotriva deciziei civile nr. 268/10.09.2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. M. R. F. P. C. I. F.
Red. decizie: G. M./05.02.2014
Jud. apel:C. A.-S. M.
Jud. fond: G. C.
Dact. I.F:/05.02.2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 278/2014. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 861/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
