Anulare act. Decizia nr. 861/2014. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 861/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 17338/271/2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția I Civilă

Nr. operator de date cu caracter personal 3159

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 861/2014-R

Ședința publică din 25.09.2014

Președinte: T. D.

Judecător: M. E.

Judecător: S. A. L.

Grefier: M. V.

Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant T. I. - cu domiciliul în Oradea, ..20, ., în contradictoriu cu intimatul pârât R. J.- cu domiciliul în Oșorhei, nr.372, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 58/. 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr._ din 14 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr._, având ca obiect: anulare act.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului reclamant, avocat D. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/1.04.2014, eliberată de Baroul Bihor-Cabinet de Avocat și reprezentantul intimatului pârât, avocat H. Ș., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 29.04.2014, eliberată de Baroul Bihor-Societate Civilă de Avocați, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, precum și faptul că, recursul este legal timbrat cu suma de 1500 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei,precum și faptul că, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 25.09.2014, concluzii scrise formulate de recurentul reclamant, după care:

Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.

Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate, admiterea apelului, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele, reprezentând taxa de timbru.

Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND,

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr._ din 14 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantul T. I. în contradictoriu cu pârâtul R. J..

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, prin testamentul autentificat prin încheierea de autentificare nr. 559 din 03.02.2005 emisă de Biroul Notarului Public O. L. D. din Oradea, jud. Bihor, defuncta Egyed I. a arătat că, în deplinătatea facultăților mintale, de bună voie și nesilită de nimeni, pentru cazul încetării din viață a acesteia, lasă ca pârâtul R. J. să moștenească întreaga avere mobilă și imobilă a defunctei, ce se va afla în patrimoniul acesteia la data încetării ei din viață, instituindu-l astfel pe pârât ca legatar universal. Prin testamentul mai sus arătat, defuncta a menționat că nu are moștenitori rezervatari, că face acest act de liberalitate în deplină și liberă capacitate de dispoziție, în speranța că legatarul acesteia o va îngriji, îi va asigura cele necesare traiului și o va înmormânta cu cinstea cuvenită, potrivit obiceiului. Prin testamentul mai sus arătat, defuncta a menționat că acest testament revocă în întregime testamentele ei anterioare.

Ulterior, prin contractul de întreținere autentificat prin încheierea nr. 878/2010 din 06.07.2010 emisă de Biroul Notarului Public B. F. E. din Oradea, jud. Bihor, defuncta Egyed I. a dat cu titlu de întreținere pârâtului R. J., necăsătorit, următoarele bunuri: imobilul situat în Oradea, cartierul Podgoria, nr. 154, jud. Bihor, compus din casă de locuit și terenul aferent, în suprafață de 250 mp., de pe .. 1896/2, înscris în CF nr. 1986 Oșorhei; cota de 281/421 mp. teren situat în intravilanul municipiului Oradea, cartierul Podgoria, nr. 154, jud. Bihor, de pe .. 1895 înscris în CF nr. 314 Oșorhei; cota de 2.325/3.487 mp. teren situat în intravilanul municipiului Oradea, cartierul Podgoria, nr. 154, jud. Bihor, de pe .. 1896/1, înscris în CF nr. 2368 Oșorhei. Prin contractul de întreținere mai sus arătat s-a menționat că, pentru toate celelalte terenuri dobândite de către defunctă cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, conform titlurilor de proprietate nr. 1279/1994 și nr. 4083/2003 sau alte bunuri imobile necuprinse în contractul de întreținere, fiind proprietatea extratabulară a defunctei, se mențin în întregime dispozițiile cuprinse în testamentul autentificat sub nr. 559 din 03.02.2005 de către B.N.P. O. L. D. din Oradea, jud. Bihor, în sensul că defuncta lasă toate aceste bunuri pârâtului R. J., care o întreține. Prin contractul de întreținere s-a mai convenit că, în schimbul imobilelor pe care defuncta le-a dat pârâtului, acesta îi datora defunctei întreținere continuă și zilnică, pe tot timpul vieții acesteia, la domiciliul său din ., nr. 372, jud. Bihor, pârâtul obligându-se să îi asigure defunctei hrană, îmbrăcăminte, spălat, asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, iar după deces înmormântarea cu cinstea cuvenită, potrivit obiceiului locului, pârâtul suportând cheltuielile de înmormântare. Prin contract s-a menționat că, în cazul nerespectării condițiilor impuse prin contractul de întreținere, întreținuta va putea cere rezilierea contractului, fără somație sau punerea în întârziere a întreținătorului. Prin contractul de întreținere sus arătat, defuncta a menționat expres că nu solicită întabularea sarcinii de întreținere în Cartea Funciară. Părțile contractante au evaluat întreținerea pe 10 ani și au declarat valoarea imobilelor înstrăinate prin acest act, cu titlu de întreținere, la suma de 278.750 lei.

Ambele părți contractante și-au însușit contractul de întreținere prin semnătură. În ce privește însușirea de către defunctă a contractului de întreținere mai sus arătat, instanța a reținut mențiunile făcute prin încheierea de autentificare nr. 878/2010 de către Notarul Public (fila 6 din dosar), în sensul că Notarul Public, însoțită de secretara Kiraly E., s-a deplasat la Spitalul Județean, Secția Chirurgie, Salonul nr. 3, unde a găsit-o bolnavă și netransportabilă pe defuncta Egyed I. și a identificat-o pe aceasta cu C.I. . nr._ eliberat la data de 29 august 2008 de SPCLEP Oradea. S-a reținut că defunctei, care era nevăzătoare, i-a fost citit actul cuvânt cu cuvânt de către Notarul Public, fiind întrebată de către Notarul Public dacă cele auzite reprezintă voința ei. S-a mai reținut totodată că actul i-a fost tradus din limba română în limba maghiară de către secretarul biroului, Kiraly E., după care defuncta, în calitate de întreținută, a consimțit la autentificarea contractului de întreținere și a semnat toate exemplarele.

Ulterior încheierii testamentului și contractului de întreținere mai sus arătate, defuncta Egyed I. a decedat la data de 26.07.2010 în Oradea, jud. Bihor. Ultimul domiciliu al defunctei, așa cum rezultă din contractul de întreținere mai sus arătat, a fost în Oradea, Cartierul Podgoria, nr. 154, jud. Bihor.

Instanța a apreciat că actele juridice mai sus arătate sunt legal întocmite. Astfel, temeiurile juridice invocate de reclamant în susținerea acțiunii acestuia sunt prevederile art. 810, 812 și 966 din Vechiul Cod Civil, în vigoare la data întocmirii actelor contestate și la data decesului defunctei Egyed I.. Conform prevederilor art. 810 alin. 1 din Vechiul Cod Civil, doctorii în medicină sau chirurgie, ofițerii de sănătate (medicii militari) și spițerii, care au tratat pe o persoană în boala din care moare, nu pot profita de dispozițiile între vii sau testamentare, ce dânsa a făcut-o în favoare-le în cursul acestei boli. Aceleași reguli sunt aplicabile în privința preoților, conform prevederilor art. 810 alin. 3 din Vechiul Cod Civil. Conform prevederilor art. 812 alin. 1 din Vechiul Cod Civil, dispozițiile în favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie făcute în numele unor persoane interpuse. Conform prevederilor art. 966 din Vechiul Cod Civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea niciun efect.

În cauza de față, pentru stabilirea capacităților psihice ale defunctei la data întocmirii ultimului act juridic mai sus arătat, respectiv la data întocmirii contractului de întreținere din data de 06.07.2010, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Prin Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, întocmită de Institutul de Medicină Legală Timișoara cu nr. 1374/10.10.2012, avizat prin Avizul nr. 1374/E2/10.10.2012 al Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale constituită în cadrul IML Timișoara, s-a apreciat că defuncta Egyed I. a avut competență psihică la întocmirea contractului de întreținere autentificat în 06.07.2010. Așa cum se menționează prin avizul cu nr. E1/_/2012 emis de Comisia Superioară Medico Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. MINOVICI” (fila 4 din suplimentul III al dosarului), Comisia Superioară Medico Legală a aprobat Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1374 din 10.10.2012, aprobat prin avizul Comisiei de Avizare și Control nr. E2/1374 din 10.11.2012, efectuate la I.M.L. Timișoara, în sensul că defuncta a avut păstrată capacitatea psihică la data întocmirii actului civil, fiind competentă psihic de a încheia acte de dispoziție, respectiv contractul de întreținere din data de 06.07.2010. Cu privire la noțiunea de competență psihică, prin avizul mai sus arătat s-a menționat că, în conformitate cu art. 211 din Legea nr. 71/2011 privind Legea de punere în aplicare a noului Cod Civil, prin care s-a armonizat terminologia științifică actuală cu noțiuni perimate, cuprinse încă în unele articole, chiar și ale noului Cod Civil, expertiza medico-legală psihiatrică va opera cu noțiunea de competență psihică specifică fiecărui tip de cauză civilă, în sensul că, prin competența psihică se înțelege capacitatea persoanei de a aprecia critic și predictiv consecințele social-juridice ce decurg din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile. Prin același aviz, s-a menționat că sintagma de competență psihică înlocuiește termenul „discernământ”, ce este specific numai cauzelor penale, și care reprezintă capacitatea persoanei de a aprecia critic conținutul și consecințele social-negative ale faptei comise.

În cauza de față, au fost adiați martorii Baricz L. (fila 60), C. I. (fila 61), C. I. (fila 63) și F. E. (fila 68). Din declarațiile acestor martori rezultă că defuncta Egyed I. era o persoană foarte religioasă. În acest sens, martorul C. I. a arătat că defuncta a avut conflicte cu fratele acesteia, T. I., bunicul reclamantului, din cauza religiozității prea mari a defunctei. Tot ca aspect al religiozității reclamantei, instanța reține faptul, relatat tot de martorul C. I., că atunci când imediat după Revoluție s-a construit Biserica Ecumenică Catolică și Reformată în cartierul Podgoria din Oradea, unde preot era pârâtul, defuncta și-a pus la dispoziție locuința pentru servirea mesei de către oamenii care construiau biserica. Din declarațiile aceluiași martor rezultă că pârâtul era confesorul defunctei. Martorul C. I. a mai arătat că defuncta mergea în Oșorhei la preotul catolic R. J., pârâtul din prezenta cauză, unde stătea și 2, 3 săptămâni, unde făcea curat și gătea. Sub acest aspect, declarația martorului C. I. se coroborează cu declarația martorului Baricz L., prin care se arată că defuncta mergea la biserica din Podgoria unde făcea curățenie, și mai mergea și la Fughiu, și stătea o săptămână sau două săptămâni la pârâtul R. J.. De asemenea, martora C. I. a arătat că tot timpul a auzit că defuncta este plecată la preot, respectiv la pârât, în Oșorhei, defuncta spunându-i acestei martore că îi făcea curățenie și mâncare pârâtului, care este preot în Oșorhei. Aceste împrejurări prezentate de martora C. I. fac dovada relațiilor foarte apropiate care existau între defunctă și pârât, nu numai sub aspect religios, ci și sub aspect personal. Sub acest aspect, declarația martorei C. I. se coroborează și cu declarația martorei F. E., prin care se arată că, în fiecare iarnă, defuncta era dusă la domiciliul pârâtului, unde defuncta avea condiții foarte bune. Această martoră a mai arătat că familia preotului s-a comportat cu defuncta ca și cum aceasta ar face parte din familie. Martora a mai arătat că relația dintre defunctă și preot durează de mai bine de 25 de ani, iar vreme de câțiva ani, când nu exista biserică în Podgoria, defuncta îl lăsa pe preot să țină slujbele la ea acasă, în condițiile în care aceasta nu avea pe nimeni. Martora a mai arătat că, în urmă cu mai mult de 10 ani, defuncta și-a exprimat dorința de a încheia un contract de întreținere cu pârâtul, dar pârâtul nu a vrut la început să facă acest contract spunând că nu pentru bani o ajută el pe defunctă. Martora a mai arătat că defuncta i-a spus și martorei, personal, acest lucru, și nu odată. Martora a mai arătat că defuncta nu avea copii, iar frații acesteia au murit.

Din declarațiile martorilor mai sus arătați, coroborate cu Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, instanța a apreciat că defuncta a fost lucidă, având competența psihică necesară pentru încheierea testamentului și contractului de întreținere mai sus arătate. Instanța a reținut că între pârât și defunctă au existat relații apropiate, atât de natură interumană, cât și pe plan religios, dată fiind calitatea de preot a pârâtului. Instanța a reținut și că, sub aspect religios, defuncta participa la slujbele oficiate de pârât și se i confesa acestuia, în virtutea calității de preot al pârâtului. Pe plan personal, relațiile dintre cei doi sunt ilustrate de faptul că, în fiecare iarnă, defuncta era luată în familia pârâtului, unde era tratată ca un membru de familie. În acest sens, instanța a reținut din declarația martorei F. E. faptul că pârâtul a avut grijă de defunctă și i-a asigurat acesteia condiții, în sensul că i-a zugrăvit în casă, i-a reparat țigla de pe casă și a zugrăvit și în exterior. În virtutea acestei relații personale apropiate, defuncta a avut în mod constant intenția de a-l gratifica pe preot cu toată averea mobilă și imobilă a acesteia, în caz de deces. În justificarea acestei intenții constante a pârâtei, instanța a reținut destăinuirile făcute de pârâtă, nu o dată, martorei F. E., dar și întocmirea testamentului din anul 2005, respectiv a contractului de întreținere din anul 2010.

Instanța a apreciat că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 810 alin. 1 din Vechiul cod civil cu prevederile alin. 4 din același articol din Cod, rezultă că incapabil să profite de dispozițiile între vii sau testamentare este preotul care a asistat-o religios pe defunctă în cursul bolii din care aceasta a murit. Relațiile personale dintre pârât și defunctă au început însă cu mult înainte de decesul defunctei, iar intenția defunctei de a-l gratifica pe pârât a fost manifestă și constantă cu mult înainte de internarea, operația și decesul defunctei, survenite în anul 2010. În aceste condiții, nu se poate reține în niciun fel că asistența religioasă oferită defunctei de către pârât pe timpul ultimei boli de care aceasta a murit a determinat-o pe defunctă să îl gratifice pe pârât, această intenție a defunctei existând cu mult timp înainte, cel puțin încă din momentul redactării testamentului mai sus arătat, la începutul anului 2005. Pentru aceste motive, instanța apreciază că dispozițiile făcute de către defunctă în favoarea pârâtului, atât prin testamentul din anul 2005 cât și prin contractul de întreținere din anul 2010, sunt valabile, fiind fondate pe o cauză licită și reală, chiar și în condițiile în care întreținerea prestată de pârât în favoarea defunctei, după încheierea contractului de întreținere, a avut o durată redusă în timp. Însă, în fapt, așa cum rezultă și din declarația martorei F. E., pârâtul a făcut acte de întreținere în favoarea defunctei și înainte de încheierea contractului de întreținere (luarea defunctei pe timpul iernii la domiciliul pârâtului, îngrijirea defunctei, repararea țiglei de pe casă, zugrăvirea interioară și exterioară a casei defunctei).

În concluzie, văzând că intenția defunctei de a-l gratifica pe pârât cu toată averea acesteia s-a manifestat în mod constant și consecvent cu mulți ani înainte de ultima internare, de operația suferită de defunctă și de boala de care a murit aceasta, văzând relațiile personale apropiate dintre defunctă și pârât, instanța a considerat că pârâtul nu era capabil să profite de dispozițiile între vii sau testamentare încheiate de defunctă, iar testamentul și contractul de întreținere mai sus arătate sunt fondate pe o cauză reală, licită și morală. Dispozițiile art. 810 și următoarele din Codul Civil sunt adoptate, în mod evident, pentru a apăra patrimoniul persoanelor aflate în dificultate, de influența care ar putea fi exercitată de doctorii în medicină sau chirurgie, ofițerii de sănătate (medicii militari) și spițerii care au tratat astfel de persoane în boala din care acestea mor, precum și de influența preoților care asigură asistența religioasă, în cursul unei astfel de boli, ceea ce nu este cazul în prezenta speță, în condițiile în care, cu ani de zile înaintea ultimei boli de care a murit defuncta, aceasta era foarte apropiată de pârât, manifestându-și intenția de a-l gratifica pe pârât.

În consecință, instanța a apreciat că atât testamentul cât și contractul de întreținere mai sus arătate au fost legal și valabil întocmite, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, în condițiile în care acțiunea reclamantului urmează să fie respinsă, iar pârâtul nu a făcut dovada avansării unor cheltuieli de judecată în fața instanței de fond.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și legal timbrat, a declarat apel, apelantul T. I. în contradictoriu cu intimatul R. J., solicitând instanței admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului-apelant, conform petitului acțiunii de fond, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe, sentința fiind considerată nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 58/A/2014 din data de 24 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul T. I., domiciliat în Oradea .. 20, . în contradictoriu cu intimatul R. J., domiciliat în Oșorhei nr. 372, județul Bihor, împotriva Sentinței Civile nr._ din 14 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Instanța de apel a reținut că prin testamentul autentificat prin încheierea de autentificare nr. 559 din 03.02.2005 emisă de Biroul Notarului Public O. L. D. din Oradea, jud. Bihor, defuncta Egyed I. a arătat că, în deplinătatea facultăților mintale, de bună voie și nesilită de nimeni, pentru cazul încetării din viață a acesteia, lasă ca pârâtul R. J. să moștenească întreaga avere mobilă și imobilă a defunctei, ce se va afla în patrimoniul acesteia la data încetării ei din viață, instituindu-l astfel pe pârât ca legatar universal. Prin testamentul mai sus arătat, defuncta a menționat că nu are moștenitori rezervatari, că face acest act de liberalitate în deplină și liberă capacitate de dispoziție, în speranța că legatarul acesteia o va îngriji, îi va asigura cele necesare traiului și o va înmormânta cu cinstea cuvenită, potrivit obiceiului. Prin testamentul mai sus arătat, defuncta a menționat că acest testament revocă în întregime testamentele ei anterioare.

Instanța a apreciat că actele juridice mai sus arătate sunt legal întocmite și văzând că intenția defunctei de a-l gratifica pe pârât cu toată averea acesteia s-a manifestat în mod constant și consecvent cu mulți ani înainte de ultima internare, de operația suferită de defunctă și de boala de care a murit aceasta, văzând relațiile personale apropiate dintre defunctă și pârât, instanța a considerat că pârâtul nu era capabil să profite de dispozițiile între vii sau testamentare încheiate de defunctă, iar testamentul și contractul de întreținere mai sus arătate sunt fondate pe o cauză reală, licită și morală.

Principala critică a apelantului vizează faptul că instanța de fond nu a interpretat corect probele administrate, că relațiile dintre intimat și autoarea sa îi interziceau celui dintâi să accepte liberalități din partea unei persoane căreia îi era duhovnic, interpretând eronat natura juridică a acestora și ajungând în mod greșit la concluzia că actele cu titlu gratuit ar trebui menținute ca legale, iar contractul de întreținere încheiat de defunctă și intimat cu o doar o zi înainte de decesul acesteia reprezintă, în fapt, o donație deghizată, și că acest contract este lovit de nulitate, datorită lipsei elementului „alea”, esențial în astfel de contracte.

Văzând probele administrate de prima instanță, motivele invocate de apelant, precum și textele legale incidente în cauză, instanța a apreciat că apelul este nefondat, fiind respins, pentru considerentele ce succed.

Instanța de apel a apreciat că dacă este adevărat că art. 810 alin. 1 și 4 Cod civil de la 1864 interzice preoților să primească liberalități din partea celor cărora le-au asigurat asistența spirituală înainte de moarte, în cursul ultimei lor boli, sancționând cu nulitatea în art. 812 Cod civil de la 1864 actele întocmite în disprețul acestor texte, în cazul de față acest text de lege nu este aplicabil. Acesta deoarece din probele testimoniale administrate în cauză reiese fără putință de tăgadă că relația dintre intimat și autoarea sa a fost una de durată, materializată în mai multe acte și fapte cu consecințe inclusiv în plan patrimonial, în condițiile în care defuncta nu avea descendenți direcți, iar intimatul nu avea rude apropiate. Instanța de apel a reținut din probele administrate că între părțile contractuale a existat o relație de durată, o relație de tipul celei părinte-copil, bazată pe încredere și consolidată în timp, iar la sfârșitul vieții sale, neavând descendenți direcți sau rude apropiate sufletește, defuncta a optat pentru a transmite întreaga sa avere imobilă intimatului. De altfel, instanța de fond a reținut în mod corecta cete aspecte, arătând că relațiile personale dintre pârât și defunctă au început însă cu mult înainte de decesul defunctei, iar intenția defunctei de a-l gratifica pe pârât a fost manifestă și constantă cu mult înainte de internarea, operația și decesul defunctei, survenite în anul 2010. În aceste condiții, nu se poate reține în niciun fel că asistența religioasă oferită defunctei de către pârât pe timpul ultimei boli de care aceasta a murit a determinat-o pe defunctă să îl gratifice pe pârât, această intenție a defunctei existând cu mult timp înainte, cel puțin încă din momentul redactării testamentului mai sus arătat, la începutul anului 2005. Pentru aceste motive, instanța de apel a apreciat că dispozițiile făcute de către defunctă în favoarea pârâtului, atât prin testamentul din anul 2005 cât și prin contractul de întreținere din anul 2010, sunt valabile, fiind fondate pe o cauză licită și reală, chiar și în condițiile în care întreținerea prestată de pârât în favoarea defunctei, după încheierea contractului de întreținere, a avut o durată redusă în timp.

Nu sunt lipsite de relevanță în acest sens și concluziile celor două rapoarte d expertiză medico-legală dispuse și efectuate în cauză stabilirea capacităților psihice ale defunctei la data întocmirii ultimului act juridic mai sus arătat, respectiv la data întocmirii contractului de întreținere din data de 06.07.2010, concluzii prin care s-a apreciat că defuncta Egyed I. a avut competență psihică la întocmirea contractului de întreținere autentificat în 06.07.2010, astfel încât susținerile apelantului în sens contrar nu pot fi primite.

În ceea ce privește susținerea apelantului relativă la faptul că acest contract de întreținere încheiat de defunctă și intimat cu o doar o zi înainte de decesul acesteia reprezintă, în fapt, o donație deghizată, și că acest contract este lovit de nulitate, datorită lipsei elementului „alea”, esențial în astfel de contracte, nici aceasta nu poate fi reținută, întrucât nimeni nu poate cunoaște cu certitudine data morții sale sau a altuia, iar pe de altă parte, intenția de gratificare a defunctei față de intimat se manifestase în alte acte juridice anterioare, cu mult timp înainte de acest moment, contractul de întreținere încheiat de către părți în condițiile date fiind doar o nouă modalitate de materializare acestei intenții. De altfel, instanța apreciază că omisiunea legiuitorului de a acorda unor rude de sânge îndepărtate și care nu au păstrat legătura cu autorul lor beneficiul rezervei succesorale, chiar dacă le acordă vocație la moștenire, cum este cazul apelantului, este tocmai aceea de a oferi posibilitatea persoanelor care nu au descendenți direcți în viață sau moștenitori rezervatari, cum este cazul defunctei, de a dispune, după bunul lor plac, de averea lor mobilă și imobilă, în favoarea acelor persoane de care se simt apropiate și care le-au acordat sprijin material și moral în timpul vieții.

În consecință, instanța de apel a considerat că prima instanță în mod corect și legal a apreciat că atât testamentul cât și contractul de întreținere mai sus arătate au fost legal și valabil întocmite, respingând acțiunea formulată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins apelul ca nefondat și a menținut în tot sentința apelată. S-a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, a declarat recurs apelantul T. I., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, a admiterii acțiunii, constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr. 559/03.02.2005 de BNP O. L. D., a se constata că reprezintă o donație deghizată contractul de întreținere autentificat sub nr. 878/06.07.2010 de BNP B. F. E., a nulității absolute a liberalității pentru incapacitatea pârâtului de a o primi în calitatea sa de preot duhovnic al defunctei, în subsidiar, constatarea nulității absolute a contractului de întreținere pentru lipsa cauzei, restabilirea situației anterioare de CF, cu cheltuieli de judecată la toate instanțele.

Prin motivele de recurs s-a invocat că a formulat acțiunea ca unic moștenitor legal cu vocație succesorală al defunctei – strănepot de frate -, iar probele au dovedit că pârâtul a fost mai mult de 3 decenii duhovnicul defunctei Egyed I. ca preot catolic, acordându-i asistență religioasă și în timpul ultimei boli.

Toți cei 4 martori au declarat că defuncta frecventa bisericile unde pârâtul era preot – Oșorhei, Fughiu, Podgorie -, iar C. I. și I. au declarat că aceasta era foarte religioasă. Deși acesta a încercat să conteste calitatea sa de persoană în virtutea căreia defuncta i s-a spovedit – de duhovnic – actele confirmă că avea această abilitate. Martorii au arătat că defuncta mergea frecvent la domiciliul acestuia din Oșorhei, îi făcea mâncare și curățenie, iar când nu exista biserica în Podgorie, îl lăsa să țină slujba la ea acasă.

Prin testament i-a testat o parte din imobile contrar art. 810 Cod civil, legatul fiind nul conform art. 812 Cod civil. S-a încheiat contractul de întreținere înainte cu câteva zile de deces, ambii cunoșteau starea de sănătate, că reprezintă o donație deghizată. Fiind o liberalitate se pune problema incapacității de a primi raportat la calitatea de preot ce a acordat asistență religioasă defunctei inclusiv la spital, actul fiind lovit de nulitate. Anterior decesului, a fost internată de două ori la spital – insuficiență cardiacă cronică, icter mecanic, Tu cap pancreas, calculocancer invadant -. Contractul de întreținere s-a încheiat la 06.07.2010, a doua zi după intervenția chirurgicală când pârâtul cunoștea boala incurabilă, decesul iminent, discutase cu medicul, s-a grăbit să se prezinte cu notarul la spital pentru încheierea actului.

Faptul că debitorul cunoștea moartea iminentă determină lipsa cauzei contractului de întreținere, sens în care s-a pronunțat literatura de specialitate – prof. univ. dr. F. D. – Tratat de drept civil contracte speciale pag. 541 notă subsol. Instanța a menținut ca reală o stare de fapt ce nu corespunde realității, nedovedite.

S-a invocat în drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului câtă vreme relațiile sale cu defuncta au fost profunde, mai mult decât o relație preot – enoriaș. Încă din 2005 a dorit să-i lase moștenire, rudele colaterale nu au fost într-o relație cu aceasta de natură a o face să le lase ceva din avere, nu s-au preocupat de ea, nu au vizitat-o.

Nu exista, cum corect au reținut instanțele, motiv de nedemnitate, impediment legal ce să afecteze contractul de întreținere, data decesului era incertă, relațiile au fost ca între mamă – fiu, nu cum se încearcă a se arăta de recurenți.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:

Prin contractul de întreținere, autentificat sub nr. 878/06.07.2010 de notar public B. F. E. – filele 4 – 6 dosar fond – Egyed I. a convenit cu intimatul ca imobilele casă cu 250 mp, nr. top. 1896/2 înscris în CF nr. 1986 Oșorhei, cota de 284/421 mp teren, nr. top. 1895 înscris în CF nr. 314 Oșorhei, cota de 2325/3487 mp din nr. top. 1896/1, înscris în CF nr. 2368 Oșorhei, să-i fie transmise acestuia cu titlu de întreținere, urmând ca acesta să-i datoreze întreținere continuă, zilnică pe tot timpul vieții la domiciliul său din Oșorhei nr. 372, prin asigurare de hrană, îmbrăcăminte, spălat, asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, iar după deces înmormântarea cu cinstea cuvenită potrivit obiceiului locului, suportarea cheltuielilor. S-a menționat că întreținuta nu a solicitat întabularea sarcinii de întreținere în favoarea sa, întreținere evaluată pe 10 ani.

Anterior, la data de 03.02.2005, Egyed I. a întocmit un testament autentificat sub nr. 559 de notar public O. L. D. – fila 38 dosar fond -, prin care a dispus ca în cazul încetării din viață să lase intimatului pârât întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va afla în patrimoniul său la data încetării sale din viață, instituindu-l legatar universal. S-a menționat că se face liberalitatea în speranța că legatarul o va îngriji, îi va asigura cele necesare traiului și că o va înmormânta cu cinstea cuvenită, potrivit obiceiului.

Se reține din extrasul din registrul de decese – fila 7 dosar fond – eliberat de consiliul Local al Municipiului Oradea – Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a persoanelor că, Egyed I. a decedat la data de 26.07.2010, loc. Oradea, deci după 20 de zile de la data la care a încheiat cu intimatul pârât contractul de întreținere susmenționat.

La data de 02.07.2010 – fila 27 dosar fond -, potrivit foii de observație clinică generală, defuncta a fost internată la secția chirurgie generală cu diagnosticul icter mecanic, Tu CAP Pancreas, ICC Nyha, insuficiență mitrală gr. III, iar la externare în 14.07.2010 cu cel de calculocancer. Rapoartele de contraexpertiză medico legale întocmite în cauză au relevat faptul că la data încheierii contractului de întreținere susmenționat, defuncta a fost competentă psihic de-a încheia acte de dispoziție, a avut păstrată capacitatea psihică.

Potrivit declarației martorei C. I. – fila 61 dosar fond -, intimatul era duhovnicul defunctei de mai mult de 10 ani de zile, mergea la biserica acestuia, îi făcea curățenie, mâncare. Aceasta, conform martorului C. I. – fila 63 – era foarte religioasă, stătea la preot câte 2 – 3 săptămâni, confirmând spusele celuilalt martor în sensul că îi făcea mâncare, curățenie. Și-a pus chiar casa la dispoziția acestuia după revoluție când se construia biserica din cartierul Podgoria, muncitorii luau masa acolo, era preotul, confesorul defunctei, duhovnic, și a avut conflicte cu fratele T. I. – bunicul recurentului – din cauza religiozității prea mari. Nu avea nevoie de întreținere, a murit de cancer, spitalul s-a ocupat de îngrijire, nu știe cine a dus-o la spital.

Martora F. E. – fila 68 dosar fond -, a confirmat că defuncta a mai fost internată în spital anterior decesului – în urmă cu 2 ani -, fiind îngrijită de intimat, i-a zugrăvit casa, i-a reparat țigla, familia acestuia se comporta cu aceasta ca și când ar fi făcut parte din familie. Pe timp de iarnă era dusă la domiciliul intimatului, era retrasă, nu cunoaște dacă se spovedea preotului, confirmă martorul că defuncta l-a lăsat pe intimat când se construia biserica să țină slujbele la ea acasă, relația dura de peste 25 de ani, în afară de intimat nimeni nu o întreba de sănătate, încă în urmă cu 10 ani și-a exprimat dorința de-a încheia un contract de întreținere, dar la început acesta a refuzat spunând că nu o ajută pentru bani, de mai multe ori i-a spus martorului acest aspect.

Curtea reține, raportat la probele administrate în cauză că între intimat și defunctă a existat nu doar o relație preot – enoriaș, ci una mult mai profundă, de prietenie, care dăinuia de mai mulți ani – peste 20 de ani -, perioadă în care s-au ajutat reciproc, iar anterior decesului acesta pe timp de iarnă o găzduia în locuința sa, îi asigura cele necesare. Chiar cu 10 ani anterior, i-a propus să încheie un contract de întreținere, deci intenția în acest sens nu a fost una iscată doar în urma stării sănătății precare a acesteia.

Potrivit art. 810 alin. 1 din vechiul Cod civil, doctorii în medicină, ofițerii de sănătate, spițerii care au tratat o persoană în boala din care moare, nu pot profita de dispozițiile între vii sau testamentare ce dânsa a făcut-o în favoare-le în cursul acestei boli, dispoziție ce conform art. 3 se aplică și în privința preoților.

Această dispoziție legală se aplică așadar și preoților care au acordat asistență spirituală testatorului în cursul ultimei boli. Prohibiția se întemeiază pe o prezumție absolută de captație și sugestie, care nu permite proba contrară, că preotul profitând de starea de boală a pacientului, în ultimele momente de viață l-a capacitat prin manopere dolosive să-i facă liberalitatea testamentară.

Câtă vreme, conform celor expuse, relația între intimat și defunctă nu a fost una trecătoare, nu a avut la bază doar calitatea de preot a acestuia ci și cea umană, fiind prieteni de zeci de ani, se ajutau reciproc pe durata acestora, intenția de gratificare existând mult anterior încheierii actelor în litigiu, în mod corect instanțele au concluzionat neincidența dispozițiilor legale susmenționate, cauza fiind una reală, serioasă, licită, iar faptul că după încheierea contractului de întreținere, la doar 20 de zile a intervenit decesul, nu este motiv de nulitate a actului încheiat. Este cert că obligațiile asumate de intimatul întreținător au fost respectate, iar de altfel, testamentul s-a încheiat cu aproape 5 ani anterior decesului, când defuncta nu era bolnavă.

Unul din caracterele contractului de întreținere este cel aleatoriu, care de altfel este de esența acestuia, obligația debitorului depinzând nu doar de durata incertă a vieții creditorului întreținerii, dar și de obiectul prestației ce variază în funcție de nevoile lui zilnice sau de alți factori care pot influența întinderea prestației – starea sănătății celui întreținut, costul vieții -. Faptul că s-a încheiat contractul de întreținere cu doar 20 de zile anterior decesului, nu este de natură a determina nulitatea acestuia, doar dacă era vorba de un contract de rentă viageră erau aplicabile dispozițiile art. 1645 din vechiul Cod civil – contract de rendită pe viață, în favoarea unei persoane afectată de o boală de care a murit în interval de 20 de zile de la data contractului, este nul -. Faptul că în literatura de specialitate au existat și puncte de vedere contrare, este irelevant raportat la cele susmenționate.

La data la care s-a încheiat testamentul – 03.02.2005 – chiar dacă se acceptă ideea recurentului în sensul că intimatul a fost duhovnicul defunctei, între aceștia a existat o relație de prietenie foarte apropiată, era considerată membru al familiei, în acel moment de altfel nu era bolnavă pentru a atrage o eventuală incidență a dispozițiilor art. 810 ce se referă doar la situațiile în care s-a încheiat un act pe perioadă de boală, neputând fi vorba de incidența dispozițiilor art. 812 Cod civil. Mai mult, intenția de gratificare a existat cu mult anterior încheierii actelor, iar faptul că a mai trăit doar puțin timp defuncta, nu este un aspect ce să ducă la concluzia că ar fi existat o cauză falsă.

Împrejurarea că s-a convenit ca în cartea funciară să nu se înscrie dreptul la întreținere al defunctei nu este de natură a duce la concluzia că ar fi fost vorba de o donație deghizată raportat la toate considerentele susmenționate, oricum, întrucât exista o dispoziție testamentară universală nerevocată, în favoarea pârâtului, constatarea nulității acestui contract de întreținere, nu ar fi schimbat beneficiarul averii defunctei.

Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime decizia recurată, ca fiind legală și temeinică.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată de către intimat, nu vor fi acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant T. I. - cu domiciliul în Oradea, ..20, ., în contradictoriu cu intimatul pârât R. J.- cu domiciliul în Oșorhei, nr. 372, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 58/. 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 25.09.2014.

Președinte Judecător Judecător Grefier

T. D. M. E. S. A. L. M. V.

- redactat hotărâre în concept – judecător – T. D. – 20.10.2014

- judecători fond – C. O.

- judecători apel – C. A. D., J. B.

- dact. gref. M. V. – 20.10.2014 – 2 ex.

← Anulare act. Decizia nr. 285/2014. Curtea de Apel ORADEA		Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 155/2014. Curtea de... →

Anulare act. Decizia nr. 861/2014. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 861/2014. Curtea de Apel ORADEA