Expropriere. Decizia nr. 974/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 974/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 7665/111/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159- |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.974/2014-R
Ședința publică din 13 noiembrie 2014
Președinte – M. E.– judecător
- T. D. - judecător
- P. V. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA BUCUREȘTI în calitate de reprezentantă a S. R. -LA S.C.A "C. P. ȘI ASOCIAȚII", cu sediul în sector 1, București, C. D., nr. 20, în contradictoriu cu intimații reclamanți O. G., cu domiciliul în Oradea, M. Kogalniceanu, nr. 6, ., O. G., cu domiciliul în Oradea, S. Haret, nr. 1, . Bihor, reprezentant legal P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 12, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 419/C din 26 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru intimatul reclamant O. G.-lipsă, reprezentantul acestuia, avocat L. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din data de 20.10.2014, emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procuror D. V., lipsă fiind restul părților.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror D. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul este scutit de taxă de timbru, constatându-se că, prin serviciul registratură, în data de 7.11.2014, domnii experți M. N. T., Z. T. și S. E., s-au conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior, și au comunicat răspunsul solicitat, după care:
Reprezentantul intimatului reclamant, învederează instanței că a lecturat răspunsul comunicat de către comisia de experți, din care rezultă că recurenta pentru efectuarea expertizei, a fost citată de la sediul social și nu de la sediul ales, precizează că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public, cu aceleași concluzii solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant, în principal, solicită respingerea recursului ca nefondat, iar în subsidiar, precizează că nu se opune la casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată, aceasta fiind practica Curții De Apel Oradea în acest sens.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, pentru refacerea expertizei, cu citarea recurentei de la sediul ales.
Instanța, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța de recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.419/C din 26 mai 2014, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de către reclamantul O. G., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÎN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București și P. DE PE L. TRIBUNALUL BIHOR .
A dispus anularea în parte a Hotărârilor nr. 159,160,161,162,163 toate din data de 19.04.2012 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea antecesoarei reclamantului și pe cale de consecință:
A constatat că antecesoarea reclamantului este persoană îndreptățită la încasarea despăgubirilor în sumă totală de_ lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății efective.
A obligat pârâtul la plata sumei de 4950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Din conținutul actelor depuse la filele 29-135 dosar, respectiv Hotărârile 159,160,161,162,163 din data de 19.04.2012 de stabilire a despăgubirilor,titlul de proprietate, extras de carte funciară și documentația tehnică cadastrală, precum și din susținerile pârâtei consemnate în întâmpinare, instanța de fond a reținut, că în speță, a fost emisă de către Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010, Hotărârile 159,160,161,162,163 din data de 19.04.2012 - de stabilire a despăgubirilor pentru exproprierea terenurilor identificate prin nr. top. 2011, în suprafață de 888 mp., nr. top. 2009 în suprafață de 531mp, nr. top. 2009, în suprafață de 91mp, nr. top. 2009 în suprafață de 789mp, nr. top. 2011, în suprafață de 113mp, situate în ., jud. Bihor.
Suma stabilită cu titlu de despăgubire – de 1386,92 lei – a fost consemnată la C.E.C. Bank si nu a fost eliberată până în prezent nici unei persoane fizice sau juridice.
Exproprierea terenului s-a realizat în baza, documentației tehnico-cadastrale avizate de către O.C.P.I. Bihor, în concordanță cu planul parcelar valabil și vizat spre neschimbare de către Primarul comunei Suplacu de B., la data întocmirii documentației.
Prin raportul de expertiză întocmit de către comisia de experți, constituită în condițiile Legii nr. 255/2010 coroborată cu Legea nr. 33/1994 s-a stabilit că valoarea de piață a suprafeței expropriate este de_ lei – f. 264.
Art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, instanța va ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.
S-a mai opinat că, potrivit art.27 din Legea nr.33/1994, instanța de fond a comparat rezultatul expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, iar despăgubirea acordată nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare – cumpărare.
Față de dovezile prezentate de părți și având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, tribunalul a admis cererea,în sensul că a anulat în parte Hotărârile nr. 159,160,161,162,163/2012 emise de C.N.A.D.N. R. S.A. în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea antecesoarei reclamantului, urmând a obliga pârâtul la plata către reclamanți a despăgubirilor în sumă totală de_ lei.
S-a mai reținut că, excepția de inadmisibilitate a cererii este neîntemeiată având în vedere dispoziția cuprinsă în art.23 din Legea nr.255/2010, respectiv cea cuprinsă în art.22 al.3 din Legea nr.255/2010.
În temeiul art.274 – 275 Cod procedură civilă a obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 4950 lei reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA în calitate de reprezentantă a Statului R., solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal, iar în subsidiar, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor, recurenta invocând următoarele motive:
- prima instanță nu a observat faptul că partea reclamantă nu poate pretinde despăgubiri decât pentru suprafața de 1.367 m.p. din ..2009 Suplacu de B. și o suprafață de 1001 m.p. din ..2011 Suplacu de B.;
- diferența de 44 m.p. (dintre suprafața total expropriată și suprafața deținută în proprietate de partea reclamantă) a fost preluată din cei 338 m.p. rămași din nr.top.2009 Suplacu de B. (potrivit titlului de proprietate nr.1471/2005 cei 338 m.p. sunt în proprietatea . mențiunea „SNP 338”), și deși a solicitat primei instanțe să îi pună în vedere părții reclamante să precizeze dacă a înstrăinat o suprafață de 338 m.p. către . să depună la dosar contractul de vânzare-cumpărare, acest aspecte a fost total omis de Tribunalul Bihor;
- recurenta reiterează excepția inadmisibilității cererii de anulare a Hotărârilor nr.159, 160, 161 și 163 din data de 19.04.2012 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr.255/2010 Suplacu de B., acest act fiind un act unilateral, ca atare cererea de anulare (chiar și parțială) este inadmisibilă, nefiind prevăzută o asemenea posibilitatea de către legiuitor;
- instanța de fond nu a motivat în nici un fel soluția referitoare la respingerea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirii;
- sentința s-a bazat pe un raport de expertiză evaluatorie lovit de nulitate absolută, astfel în speță, unul dintre experți a procedat la întocmirea lucrării, deși nu avea competențe în domeniu, potrivit prevederilor art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2000 orice expert tehnic judiciar putând efectua expertize exclusiv în specialitatea pentru care a fost atestat;
- hotărârea instanței este nulă, pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 coroborate cu art. 1 și 2 din OG nr. 2/2000, remediul pentru vătămarea procesuală suferită fiind acela al efectuării unei noi expertize;
- în același timp, instanța ar fi trebuit să constate nulitatea absolută a raportului de evaluare pentru nerespectarea de către experți a dispozițiilor art. 205 Cod procedură civilă, recurenta nefiind citată pentru expertiză la sediul ales, indicat în mod constant în actele depuse la dosar;
- prin sentința recurată, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut (extra petita), astfel reclamantul a înțeles să conteste exclusiv cuantumul despăgubirii stabilite pe m.p. prin Hotărârile nr.159, 160, 161, 162 și 163 din 19.04.2012 de către expropriator, nicăieri nefăcându-se referire la vreun prejudiciu suferit de acesta ca urmare a exproprierii;
- de asemenea, reclamantul nu a solicitat nici un moment obligarea la plata unei sume cu titlu de despăgubire, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data plății efective;
- sentința recurată nu conține motivele de fapt și de drept pe care s-a bazat instanța de fond atunci când a admis capetele de cerere referitoare la majorarea despăgubirii pe m.p., respectiv la acordarea unei sume cu titlu de prejudiciu 8968 lei) –art.304 pct.7 Cod procedură civilă;
- prin hotărârea primei instanțe au fost încălcate dispozițiile legale imperative referitoare la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirii – art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel instanța de fond a nesocotit prevederile art.22 din Legea nr.255/2010, coroborat cu art.26 din Legea nr.33/1994 și art.129 Cod procedură civilă, valoarea de 3,17 Euro/m.p., omologată de către tribunal, fiind obținută de către experți prin aplicarea unor metode de evaluare improprii, metoda capitalizării chiriilor neputând fi aplicată în cauză în condițiile în care imobilele expropriate sunt terenuri agricole (destinația arabil) care nu puteau fi valorificate decât prin darea lui în arendă;
- imobilele de același fel cu cele în litigiu, au valori cuprinse între 0,3 și 0,5 lei/m.p.;
- dauna pentru redobândirea acelorași suprafețe de teren, așa cum a fost intitulată impropriu de către experți, nu se circumscrie noțiunii de prejudiciu prevăzute la art.26 din Legea nr.33/1994, faptul că reclamantul va dori în viitor să cumpere terenuri similare cu cele care fac obiectul prezentului litigiu nu echivalează cu încercarea unui prejudiciu real, actual și cert de către acesta cu referire la suprafața rămasă neexpropriată (2.658 m.p.);
- suma de 5.154,30 lei nu are nicio justificare, neexistând nici un fel de motiv pentru ca expropriatorul să fie obligat să suporte această sumă propusă cu titlu de daună în condițiile în care reclamantului nu i-a rămas vreun lot neexpropriat din ..2009, iar cele 2 loturi rămase din ..2011 pot fi utilizate în continuare pentru culturi agricole;
- au fost încălcate și prevederile art.129 Cod procedură civilă, atâta timp cât tribunalul nu a dat curs cererilor de refacere a expertizei evaluatorii sau de administrare a unei contraexpertize;
- instanța de fond a obligat-o în mod greșit și nelegal la plata cheltuielilor de judecată, (4.950 lei) în condițiile în care justețea cuantumului despăgubirilor stabilite de expropriator reiese din probatoriul administra
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct.4, 5, 7 și 9, art.312, art. 274 alin.1, art.129, art.201 și următoarele Cod procedură civilă, prevederile Legii nr. 255/2010, Legea nr. 33/1994.
Prin notele de ședință din 23.10.2014, intimatul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, cu motivarea în esență că potrivit opiniei majoritare a instanțelor judecătorești este posibilă anularea, modificarea hotărârilor emise de CNADNR. Intimatul arată totodată că recurenta a invocat că a încercat un prejudiciu în speță, în condițiile în care și-a valorificat toate drepturile, iar cât privește despăgubirile, raportul de expertiză coroborat cu hotărârile anterioare sunt suficiente în dovedirea valorii imobilului expropriat.
În ședința publică din 13.11.2014, reprezentantul intimatului reclamant a solicitat în principal, respingerea recursului ca nefondat, iar în subsidiar, a precizat că nu se opune la casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată, aceasta fiind practica Curții de Apel Oradea în acest sens.
Reprezentanta Ministerului Public, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, pentru refacerea expertizei, cu citarea recurentei de la sediul ales.
Examinând hotărârea recurată, raportat la motivele invocate, instanța reține următoarele:
În primul rând, excepția privind inadmisibilitatea cererii având ca obiect anularea Hotărârilor nr.159, 160, 161 și 163 din 19.04.2012, emise de Comisia de Aplicare a Legii nr.255/2010, reiterată în actuala etapă procesuală de către recurenta pârâtă, și-a găsit o corectă rezolvare în sensul respingerii acesteia, având în vedere dispozițiile art.22 alin.3 și art.23 din Legea nr.255/2010, din această perspectivă hotărârea recurată fiind legală. Se reține din cuprinsul cererii de chemare în judecată că reclamantul a fost nemulțumit de cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator, iar câtă vreme acestea s-au cuprins în hotărârile susmenționate, modificarea în sensul majorării este posibilă doar printr-o dispoziție referitor la aceasta, deci de modificare parțială a acestora, potrivit art.22 din Legea nr.255/2010 prin raportare la art.21-27 din Legea nr.33/1994, excepția de inadmisibilitate a cererii în acest sens, nefiind fondată. Modificarea s-a dispus doar strict referitor la cuantumul despăgubirilor oferite de expropriator, celelalte dispoziții fiind menținute, fiind astfel făcută o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale precitate, criticile nefiind fondate.
Însă sub aspectul criticilor axate pe nulitatea raportului de expertiză întocmit în cauză, criticile sunt găsite de instanța de recurs ca fiind întemeiate, sens în care trebuie a se face trimitere la conținutul întâmpinării înregistrată la instanța de fond la data de 21.09.2012, prin care pârâtul recurent S. R., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a indicat expres domiciliul procesual ales la SCA „C. P. și Asociații”, în București, .. 20, sector 1, arătând inclusiv persoanele însărcinate cu primirea corespondenței.
Potrivit dispozițiilor art. 208 Cod procedură civilă, o expertiză implicând o lucrare la fața locului nu se poate efectua decât după citarea părților. Evident, procedura de citare trebuie să fie legal îndeplinită, la domiciliul procesual ales. În speță, experții nu au făcut dovada citării pârâtului recurent la acest domiciliu procesual ales, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceștia depunând la dosar în actuala etapă procesuală un înscris din care rezultă citarea la sediul indicat inițial în cererea introductivă de instanță. Mai mult, și raportul de expertiză a fost comunicat de prima instanță la sediul indicat în cererea introductivă de instanță, și nu la cel ales, contrar prevederilor art. 93 din Codul de procedură civilă. Cu toate că recurenta a invocat această neregularitate în fața primei instanțe, înăuntrul termenului prevăzut de art.212 din Codul de procedură civilă, greșit instanța a ignorat obiecțiunea respectivă, nedându-i curs.
Reglementarea instituită de textul art. 208, anterior enunțat, constituie o garanție a dreptului la apărare al părților, creându-se pentru acestea posibilitatea de a da expertului lămuririle necesare și totodată, de a face toate constatările legate de obiectivele fixate pentru expertizare. În caz contrar, se încalcă dreptul de apărare, instanța procedând greșit întemeindu-și soluția pe o astfel de expertiză.
Hotărârea recurată este dată cu reținerea unei stări de fapt întemeiate pe o expertiză nulă, fiind astfel la rândul său lovită de nulitate, context în care criticile privind evaluarea terenului apar ca fiind întemeiate.
Având în vedere concluziile anterior relevate, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate în cauză.
În condițiile art. 315 Cod procedură civilă, se impune efectuarea unei expertize judiciare cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și având în vedere și specialitatea experților ce vor fi desemnați, pentru înlăturarea oricăror dubii privind legala competență a acestora, în cadrul rejudecării instanța de fond urmând de asemenea să țină seama de ansamblul motivelor invocate de către părți în ambele etape procesuale.
Fiind invocate mai multe motive dintre care unele vizează modificarea hotărârii, totodată fiind găsite întemeiate motivele ce atrag casarea acesteia, instanța va admite recursul, va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Întrucât proba aflată în discuție este necesară pentru aflarea adevărului și dat fiind că aceasta a fost făcută cu încălcarea dreptului la apărare al părții pârâte, iar hotărârea, întemeiată pe o astfel de probă lovită de nulitate, este nelegală, echivalând cu soluționarea procesului fără o cercetare pe fondul pretenției dedusă judecății, aceasta are drept consecință aplicărea prevederilor art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, în temeiul cărora instanța de recurs, după casare, va trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată, respectiv Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA BUCUREȘTI în calitate de reprezentantă a S. R. -LA S.C.A "C. P. ȘI ASOCIAȚII", cu sediul în sector 1, București, C. D., nr. 20, în contradictoriu cu intimații reclamanți O. G., cu domiciliul în Oradea, M. Kogalniceanu, nr. 6, ., O. G., cu domiciliul în Oradea, S. Haret, nr. 1, . Bihor, reprezentant legal P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 12, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 419/C din 26 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi 13 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. E. T. D. P. V. C. G.
Red.concept decizie M. E.
Data:17.11.2014
Jud.fond:D. L.S.
Dact.C.G.
Data:18.11.2014
2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 203/2014. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 771/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
