Rectificare carte funciară. Hotărâre din 09-04-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 22269/271/2012
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția I civilă - | |
completul II recurs nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 586/2014-R
Ședința publică din data de 9 aprilie 2014
Președinte : | D. M. | - judecător |
F. T. | - judecător | |
V. P. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă ., cu sediul în Oradea, ., județul Bihor prin lichidatorCRIST VEST audit SPRL, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în București, sector 2, ., împotriva deciziei civile nr. 283/A din 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 5926 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, având ca obiect: rectificare de carte funciară.
La apel nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 2 aprilie 2014, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 9 aprilie 2014, dată la care s-a și pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5926/2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte acțiunea reclamantei . prin ADMINISTRATOR JUDICIAR CRIST VEST AUDIT SRL în contradictoriu cu pârâta ..S-a dispus înscrierea dreptului de folosință al reclamantei asupra terenului în mp de 49.203 m2 din CF_-_ Oradea dobândit cu sentința comercială nr. 2135 din 2004 a Tribunalului Bihor la foaia B și nu la foaia C așa cum s-a procedat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este o unitate comercială care își desfășoară activitatea, de mai multă vreme în imobile ale căror situație juridică nu a fost lămurită. În încercarea de a stabili natura drepturilor de proprietate al reclamantei și asupra mijloacelor fixe pe care le are în patrimoniu, reclamanta a promovat o acțiune in justiție prin care să i se stabilească natura și întinderea acestor drepturi. În acest context s-a pronunțat sentința comercială nr. 2135/2004 prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei asupra unor supraedificate, precum și dreptul ei de folosință asupra unei suprafețe de 49.203 mp. Această hotărâre a fost înscrisă în CF_ sub B9, fără a fi definitivă și irevocabilă. Hotărârea a devenit irevocabilă prin decizia nr 3399/2005 dată de ÎCCJ în dosar nr. 975/2005. Hotărărea Tribunalului Bihor a fost notată în CF, provizoriu, așa cum s-a mai arătat, sub B9. Cu prilejul acestei notări, dreptul de folosință asupra terenului, obținut de reclamantă prin sentința nr 2135/2004 s-a înscris, la foaia B. Când hotărârea a rămas definitivă, respectiv după pronunțarea deciziei ÎCCJ s-a procedat la o reînscriere a drepturilor reclamatei în CF însă, de această dată, sub B11 apare intabulat doar dreptul de proprietate al reclamantei asupra supraedificatelor, dreptul de folosință asupra terenului fiind înscris la foaia C. Acest aspect este considerat de reclamantă ca fiind sursa prezentului litigiu (foaia C) pentru că dreptul său de folosință ar fi trebuit să rămână înscris la foaia B așa cum s-a făcut inițial. A încercat să readucă înscrierea la foaia B promovând o cerere de îndreptare a erorii materiale, cerere care în final nu a avut sorți de izbândă. Hotărârea judecătorească pronunțată în soluționarea cererii de îndreptare de eroare materială este folosită de pârâtă în prezentul litigiu in scopul invocării autorității de lucru judecat.
Cu privire la acest aspect, instanța de fond s-a pronunțat in sensul respingerii excepției ridicate de pârâtă pentru că intre cele două acțiuni nu există identitate de cauză, chiar dacă scopul urmărit este aproximativ același. Prima hotărâre este dată într-o cerere de rectificare de eroare materială, iar prezenta acțiune este o acțiune în rectificare de CF, bazată pe prevederile art. 908 Cod Civil. Chiar instanța care a pronunțat decizia invocată de pârâtă arată, că în principiu, solicitarea reclamantei ar fi întemeiată, insă în mod greșit a ales calea rectificării de eroare materială.
S-a mai reținut că prin decizia civilă nr_/2012 s-a reținut că „cu ocazia intabulării dreptului dobândit, de către recurentă ( n.n. reclamantă ), s-a înscris in foaia C în colile de Carte funciară, dreptul de folosință asupra terenului, contrar cuprinsului încheierii de intabulare, nefiind omis dreptul de folosință asupra acesteia, însă câtă vreme ulterior s-a intabulat de dreptul de proprietate al . Sibiu asupra terenului, în loc de nuda proprietate, corectarea acestei erori nu se mai putea face pe calea aleasă în speță (n.n.: aceea a îndreptării de eroare materială), ci doar pe calea dreptului comun, de rectificare a înscrierilor ”. Prin urmare, Curtea de Apel Oradea, precum și celelalte instanțe care s-au pronunțat în cererea reclamantei privind îndreptarea erorii materiale, recunosc atât dreptul de folosință al acesteia asupra terenului din litigiu, cât si faptul că acest drept trebuie să figureze în CF ca înscris la foaia B. În acord cu această opinie, și instanța de fond a constatat în sensul că fără nici un temei, s-a precedat sub B11 odată cu definitivarea drepturilor obținute de reclamantă prin sentința nr 2135/2004, la înscrierea la foaia B doar a dreptului de proprietate asupra construcțiilor fără să se păstreze forma înscrierii inițiale de sun B 9, a cărei bază, respectiv sentința nr. 2135/2004 a rămas aceeași. Potrivit art.51 din Lg. 76/1997, rectificările de CF nu pot fi făcute decât în baza unor hotărâri judecătorești. Decizia 3399/2005 a ÎCCJ nu a modificat nici într-un fel sentința nr. 2135/2004, deci nici nu a dispus înscrierea dreptului de folosință asupra terenului la foaia C. organele OCPI au procedat în acest fel din proprie inițiativă, însă, în principiu corect, față de dispozițiile art. 19 lit. „a” din Lg. 76/1997, însă, așa cum s-a arătat, fără a primi dispoziție de la instanța competentă în acest sens. Desigur, drepturile reclamantei ori ale pârâtei nu sunt deloc afectate de locul din CF în care dreptul de folosință în discuție este trecut. Dacă însă este interesul și dorința reclamantei ca acesta să rămână așa cum inițial a fost înscris în baza Încheierii nr. 5089 din 17.02.2005, nu există piedici serioase pentru ca acest lucru să se constate de către instanță în temeiul art. 908 punct 2 cod civil.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei privind reînscrierea la foaia B a dreptului său de folosință asupra terenului dobândit prin sentința civilă nr. 2135/2004 este întemeiată și a dispus în consecință. Nu s-a mai intrat în analiza altor amănunte ridicate de părți, în legătură cu natura și eventual întinderea dreptului de folosință dobândit de reclamantă prin sentința de mai sus. Acest lucru nu este posibil în cadrul unei acțiuni în rectificare de CF. Drepturile dobândite de reclamantă, în special dreptul de folosință asupra terenului este așa cum a stabilit instanța care l-a acordat, iar orice explicații, ori comentarii cu privire la acest drept, pot fi făcute doare de către această instanță, în condițiile art. 2812 ori art. 400 alin 2 Cod procedură civilă.
S-a reținut de asemenea că reclamanta solicită si alte rectificări respectiv de sub B14, B15 și B16 din CF-urile in care figurează înscris dreptul de folosință al reclamantei. Din toate aceste înscrieri nu rezultă nicidecum vreo vătămare a drepturilor reclamantei. Dreptul de folosință al acesteia asupra suprafeței de teren stabilite de Tribunalul Bihor prin Decizia 2135/2004 este neatins. În contractele de vânzare-cumpărare ce l-au succedat, există specificații care cu privire la obiectul vânzării- cumpărărilor, .iar dreptul de folosință al reclamantei a rămas neatins El există si nici nu este contestat de fapt de pârâtă, astfel încât nu se impun alte rectificări de CF în legătură cu acest drept, în afară de cel privitor la înscrierile de sub B 9 și B11, la care mai sus s-a făcut referire, rectificare care se va face fără, pentru că cererea nu este prescrisă, raportat la art. 909 cod civil, coroborat cu art. 16 lit. „a” din Decretul 167/1958.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât apelanta reclamantă ., prin lichidator judiciar Crist Vest Audit SPRL, cât și pârâta apelanta S.C. I. T. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 283/A din 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta . prin administrator judiciar CRIST VEST AUDIT SRL, în contradictoriu cu intimata ..
S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta ., în contradictoriu cu intimata . prin administrator judiciar CRIST VEST AUDIT SRL, împotriva sentinței civile nr. 5926/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost schimbată în totalitate în sensul că:
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . prin administrator judiciar CRIST VEST AUDIT SRL în contradictoriu cu pârâta ..
Intimata – reclamantă a fost obligată la plata către apelanta pârâtă . a cheltuielilor de judecată în fond și apel în cuantum de 7736,75 lei.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
În ceea ce privește apelul formulat de S.C.I. T. S.A. tribunalul a reținut următoarele:
1.Cu privire la temeiul juridic al cererii și legea aplicabilă, instanța de apel a reținut că s-au formulat critici pertinente de către apelanta S.C.I. T. S.A. Astfel, s-a constatat că obiectul cererii vizează legalitatea unei înscrieri operate în CF_ Oradea potrivit sentinței comerciale nr.2135/. încheierii de carte funciară nr._ din 13.06.2005, reclamanta considerând că dreptul de folosință pe care îl deține se impunea a fi înscris în foaia B, in foaia de proprietate și nu în foaia C, sub C2 unde a fost înscris în baza hotărârii judecătorești mai sus indicate.
Legalitatea unei înscrieri în cartea funciară trebuie să aibă in vedere legea în vigoare la data formulării cererii de înscriere, potrivit principiului tempus regit actum, neavând relevanță împrejurarea că la data formulării cererii de chemare în judecată, in 18.12.2012 era în vigoare Noul Cod Civil. Același principiu este consacrat în mod expres și prin art.6 alin 2 din Noul cod civil care prevede că:actele și faptele juridice încheiate sau după caz săvârșite anterior intrării în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvărșirii lor, iar în privința ineficacității actelor juridice, aliniatul 3 al aceluiași articol stipulează clar:actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării in vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile, sau după caz eficace potrivit dispozițiilor legii noi.
În egală măsură dispozițiile art.76 din Legea 287/2009 de punere în aplicare a Noului Cod Civil stipulează clar că:” dispozițiile art.876-915 din Codul Civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor juridice încheiate după . Codului Civil.”
În consecință, instanța de apel a reținut că în mod eronat s-a reținut de instanța de fond că in speță ar fi aplicabile dispozițiile art.908 pct.2 din Noul Cod Civil, așa cum a indicat și reclamanta în cerere. Valabilitatea actului de înscriere a dreptului de folosință in cartea funciară e guvernată de legea în vigoare la data înscrierii, respectiv 13.06.2005, această lege fiind Legea 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, la care instanța de fond face de asemenea trimitere în considerentele sentinței atacate. Astfel instanța de fond a considerat greșit ca fiind aplicabile speței dispozițiile art.908 Cod Civil, dar aceeași instanță face trimitere si la dispozițiile Legii 7/1996 iar pe de altă parte conținutul legii noi, respectiv a art.908 pct.2 Cod Civil se regăsește și in dispozițiile legii 7/1996, astfel încât strict sub aspectul legii aplicabile și a legii aplicate in concret nu se poate reține vreo vătămare în condițiile în care dispozițiile din legea veche coincid cu cele din legea nouă în sensul că în condițiile ambelor legi se poate solicita rectificarea cărții funciare dacă dreptul înscris a fost greșit calificat.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, tribunalul a reținut că aceasta în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, pentru considerentele ce succed.
În prezentul litigiu s-a pus în discuție natura juridică a dreptului de folosință înscris în CF_ Oradea in baza sentinței comerciale nr.2135/. încheierii de carte funciară nr._ din 13.06.2005, reclamanta considerând că deține un drept real dezmembrământ al dreptului de proprietate ce se impune a se înscrie în foaia de proprietate, foaia B și nu un drept de superficie, o sarcină ce se înscrie in foaia C, esența litigiului fiind calificarea juridică a dreptului de folosință, in funcție de care se va aprecia asupra valabilității înscrierii dreptului în foaia C, așa cum s-a operat de registratorii de carte funciară in anul 2005 in baza unei hotărâri judecătorești.
Într-adevăr, între părți a mai existat un litigiu care a făcut obiectul dosarului nr._ prin care s-a solicitat între aceleași părți, anularea unei alte încheieri de carte funciară pentru aceleași motive, respectiv îndreptarea în mod greșit a unei erori materiale care a dus la reînscrierea de către registratorul de carte funciară a dreptului de folosință al S.C.S. I. S.A. in foaia B, considerându-se că s-a comis o eroare atunci când acesta a fost înscris în foaia C in baza încheierii de carte funciară nr._ din 13.06.2005.
Instanțele care au judecat litigiul în trei grade de jurisdicție au admis plângerea de carte funciară și au dispus reînscrierea dreptului de folosință al S.C.S. I. S.A. in foaia C, așa cum fusese înscris inițial, in baza încheierii de carte funciară nr._ din 13.06.2005, însă nu au dezlegat fondul problemei litigioase reținând doar că ea nu poate fi soluționată pe calea unei plângeri de carte funciară ci se impune formularea unei alte cereri, fie de lămurire a dispozitivului sentinței supuse înscrierii în cartea funciară, având in vedere că instanțele comerciale ce s-au pronunțat pe fondul litigiului nu au dezlegat in mod expres această problemă de drept, fie formularea unei cereri de rectificare a cărții funciare în fața instanțelor civile, cu același scop, de clarificare a naturii dreptului de folosință supus înscrierii. In consecință instanțele au dat îndrumări clare cu privire la calea ce se impune a se urma pentru ca cererea să fie admisibilă primind o soluție pe fondul dreptului dedus judecății, cale pe care reclamantul a și urmat-o ulterior, neputându-se reține că există o autoritate de lucru judecat atâta timp cât in litigiul anterior nu s-a tranșat in mod expres natura juridică a dreptului de folosință al reclamantei intimate, instanțele reținând doar că pe calea plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară acest aspect nu poate fi lămurit.
Astfel prin sentința civilă nr._/2011 a Judecătoriei Oradea pronunțată în dosarul civil nr._ prin care instanța admite plângerea de CF si dispune reinscrierea dreptului de folosință in foaia C se reține: „chiar dacă, pe fond, dreptul de folosință al intimatei ar fi fost greșit înscris in partea C în loc de partea B a colii funciar, înscrierea acestuia în partea B și radierea din partea C nu se poate dispune prin îndreptare de eroare ci doar prin rectificare de carte funciară. Cu atât mai puțin prin soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale, registratorul nu poate califica dreptul dobândit de petentă, din drept de proprietate in nudă proprietate și nu poate dispune astfel modificarea conținutului acestuia.” (f.131 dosar de fond - paragraful doi și trei).
În aceeași ordine de idei prin decizia civilă nr.28/A/2012 a Tribunalului Bihor, pronunțată în apel, in același dosar se reține că: ”în mod corect instanța de fond a stabilit faptul că constatarea că un drept de folosință este un drept real și nu sarcină, respectiv că s-a vândut doar nuda proprietate nu și dreptul de folosință asupra terenului nu se poate realizarea pe calea îndreptării de eroare materială ci urmează procedura rectificării cărții funciare (f.123 dosar de fond-ultimul paragraf).Mai arată aceeași instanță in cuprinsul aceleiași hotărâri că problema naturii juridice a dreptului de folosință trebuie clarificată de instanța comercială care a pronunțat hotărârea existând procedura simplificată a lămuririi de dispozitiv sau a titlului executoriu, iar o altă cale ce se poate urma este aceea a rectificării de carte funciară, arătând in mod expres că nu se pronunță asupra temeiniciei fondului cauzei. (f.124 dosar de fond - paragraful 3,4 și 5).
Această soluție a fost menținută cu același raționament și de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr.5340/2012-R prin care respingând recursul formulat de S.C.S. I. S.A. prin administrator judiciar, a reținut că:”atâta vreme cât s-a întăbulat dreptul de proprietate al S.C.I. T. SRL asupra terenului, in loc de nudă proprietate, corectarea acestei erori nu se mai poate face pe calea aleasă în speță ci doar pe calea dreptului comun-de rectificare a înscrierilor, astfel cum corect au reținut ambele instanțe. (f.45- dosar de apel - paragraful 5).
În drept potrivit art.1201 Cod Civil de la 1864 există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți. Trebuie să existe deci o triplă identitate cerută de textul de lege: de persoane, de obiect și de cauză. Mai mult chiar, așa cum reține și Tribunalul Suprem in decizia civilă nr.615/1954 este însă necesar ca prima hotărâre rămasă definitivă să fi rezolvat în fond procesul dintre părți. Iar atunci când prin prima hotărâre acțiunea a fost respinsă pe probleme procedurale, fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate, este evident că existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni, din moment ce in primul proces fondul raportului juridic dintre părți nu fusese soluționat. Mai mult decât atât deși scopul urmărit în cadrul celor două procese este același nu se poate reține nici o identitate de obiect și nici identitate de cauză juridică, deoarece în primul proces s-a pus în discuție, pe calea unei plângeri de carte funciară, valabilitatea unei încheieri de carte funciară prin care s-a dispus îndreptarea unei erori materială in sensul reînscrierii unui drept din foaia C in foaia B iar in prezentul proces se pune în discuție, pe calea unei acțiuni de rectificare de carte funciară, valabilitatea unei alte încheieri de carte funciară prin care s-a dispus inițial înscrierea dreptului de folosință in foaia C.
Pentru toate aceste motive de fapt și drept in baza art.1201 Cod Civil de la 1864 coroborat cu art.166 de procedură civilă, tribunalul a reținut că în mod corect a respins instanța de fond excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a reținut că in mod corect a fost respinsă, dar nu pentru argumentele reținute de instanța de fond ci pentru următoarele considerente: Potrivit art.37 din Legea 7/1996 forma în vigoare la data formulării cererii de înscriere a dreptului în cartea funciară (încheierea de întăbulare atacată fiind anterioară legii 247/2005): „Acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, va fi imprescriptibilă”. Suntem deci in situația unei acțiuni în rectificarea cărții funciare imprescriptibile care tinde la lămurirea naturii juridice a dreptului înscris, acțiunea pe fond fiind imprescriptibilă. Această acțiune nu are alt scop decât acela de a califica juridic corect un drept, calificare ce nu poate duce la pierderea unui drept atâta timp cât în cazul unui drept greșit calificat nu se poate reține că acesta ar fi existat vreodată, o simplă înscriere eronată pe baza unei calificări greșite nefiind constitutivă de drepturi.Pe de altă parte nu ne aflăm în situația de excepție a celui de al doilea aliniat al art.37 din lege neputându-se reține o donație sau un legat și nici cea reglementată de art.38 care se aplică doar subdobânditorilor de bună credință cu titlu oneros, nu și raporturilor dintre transmițător și dobânditor direct, cum este cazul în speță. Mai mult nu se pune în discuție existența dreptului de proprietate al S.C.I. T. S.A. înscris in cartea funciară si consolidat ci doar calificarea juridică a dreptului de folosință al S.C.S. I. S.A. inscris si acesta in CF, . a fi incorectă pornind de la o calificare pe care reclamanta o apreciază ca fiind greșită.
Pe fondul litigiului s-au reținut următoarele:
În esență, tribunalul a reținut că pe calea prezentei acțiuni se urmărește calificarea juridică corectă a dreptului de folosință al S.C.I. T. S.A., scopul fiind acela al înscrierii in cartea funciar in foaia B, foaia de proprietate și radierea dreptului din foaia C unde s-a înscris acest drept în CF_-_ Oradea in baza sentinței comerciale nr.2135/. încheierii de carte funciară nr._ din 13.06.2005.Pentru lămurirea acestor aspecte trebuie avute în vedere raporturile juridice anterioare și numeroasele litigii existente anterior între părți.
În fapt, instanța de apel a reținut că din conținutul sentinței comerciale nr.2135/. Bihor, în baza căreia s-a dispus înscrierea dreptului de folosință în cartea funciară, în baza încheierii de carte funciară nr._ din 13.06.2005, fiind înscris în foaia C, s-a reținut faptul că prin acțiunea introductivă S.C.S. I. S.A Oradea în contradictoriu cu pârâta S.C.Înfrățirea S.A. a solicitat instanței să dispună înscrierea în C.F._ Oradea până la C.F._ Oradea a dreptului de folosință a terenului de sub construcții în suprafață de_ mp și a proprietății asupra construcțiilor supraedificat asupra reclamantei.
Cu privire la situația de fapt s-a reținut că instanța a pronunțat hotărârea înscrisă în cartea funciară, că din extrasele de carte funciară rezultă că reclamanta S.C.S. I. S.A Oradea are calitatea de proprietar tabular al construcțiilor situate pe terenurile identificate prin acțiunea introductivă.
Legat de istoricul S.C.S. I. S.A Oradea se reține că această societate a luat ființă in baza contractului de societate autentificat sub nr._/ 28.08.1998, a actului adițional autentificat sub nr.3247/30.10.1997 și încheierea nr.5939/10.11.1997, calitatea de acționari în cadrul acesteia având persoanele juridice S.C.Mașiniexport Trading S.A.București, deținând 52,092% din capitatul social, pârâta S.C.Înfrățirea S.A.Oradea deținând 47 % din capitatul social și 226 de acționari persoane fizice cu o cotă de 0,908% participare la capitalul social.
De asemenea, pârâta S.C. Înfrățirea S.A. Oradea are calitatea de proprietară asupra terenului de sub construcțiile in litigiu, drept dobândit în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului . 3 nr.2211 din 22.08.1995 iar cu privire la acest teren în baza art.4.4. din actul constitutiv pârâta a adus drept capital social dreptul de folosință asupra terenului aflat sub construcții, promițând ca în termen de 6 luni să obțină și titlul de proprietate asupra terenului în cauză.Proprietatea asupra acetor terenuri nu a mai intrat in patrimoniul social al S.C.S. I. S.A Oradea, societatea dobândind doar un drept de proprietate asupra supraedificatelor și un drept de folosință asupra terenului construit, instanța dispunând inscrierea acestui drept în cartea funciară în baza art.22 din Legea 7/1996.
În concluzie s-a apreciat că, rezultă cu claritate din conținutul sentinței comerciale nr.2135/. Bihor, în baza căreia s-a operat înscrierea drepturilor reclamantei S.C.S. I. S.A., că prin această hotărâre s-a constat un drept de proprietate asupra supraedificatelor și un drept de folosință, dobândit prin act constitutiv de la S.C.Înfrățirea S.A.Oradea, asupra terenurilor de sub construcții.
De altfel între părți a mai existat un litigiu în cadrul căruia S.C.S. I. .S.A. a încercat să dovedească că ceea ce s-a transmis prin actul constitutiv al societății prin art.4.4. a fost dreptul de proprietate asupra terenului nu doar dreptul de folosință, instanțele judecătorești stabilind insă in mod categoric și irevocabil că S.C.S. I. .S.A. a dobândit doar un drept de folosință asupra terenului de sub construcții.
În acest sens s-a apreciat că prin acțiunea formulată im 3 decembrie 1999 reclamanta S.C.S. S.A.Oradea a chemat in judecată pe pârâta S.C. Înfrățirea Oradea solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța pârâta să fie obligată să transmită aportul de capital al terenului aferent construcțiilor în suprafață de 49.203 mp, aport la care s-a obligat la constituirea societății. Prin sentința civilă nr.380/2000 Tribunalul Bihor a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să transmită aportul de capital al terenului aferent construcțiilor în suprafață de 49.203 mp .Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta iar Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr.498/24.10.2000 a admis apelul, a schimbat în tot sentința, respingând acțiunea reclamantei. In motivarea acestei decizii s-a reținut faptul că din art.4.4. actul constitutiv al S.C.S. S.A.Oradea reiese că terenul a fost adus numai cu titlu de folosință nu și cu titlu de proprietate, instanța mai reținând că este vorba în speță de o suprafață de 49.203 mp aflat sub construcțiile introduse de Înfrățirea in capitalul social al S.C.S. SA.(filele 54-58 dosar de fond) . Aceasă soluție a instanție de apel a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr.6447/2002 in dosarul nr.773/2001 care respingând recursul a reținut în motivarea deciziei faptul că prin art.4.4. al actului constitutiv se menționează expres că S.C. Înfrățirea S.A. pune la dispoziția societății noi constituite, terenurile aferente capacității de producție aduse ca aport corespunzător Anexei 3 acordând dreptul de folosință asupra acestuia, urmând ca peste 6 luni de la obținerea respectivului titlu de proprietate asupra terenului să se facă evaluarea și cuprinderea în capitalul social al S.C.S., cu drept de proprietate, potrivit dispozițiilor legale. Față de aceste împrejurări instanța de recurs apreciază că instanța de apel corect a reținut că societatea intimată are acțiunile acoperite integral cu valoarea aportului vărsat la constituire, deci corespunzător dreptului de folosință al terenului.In aceeași motivare Curtea Supremă reține extrem de clar faptul că terenul a fost adus aport la capitalul social doar cu drept de folosință, asupra acestui drept a devenit titulară recurenta, având in vedere că la acea dată acționara intimată nu deținerea un drept de proprietate asupra terenului.( filele 48-53 dosar de fond).
Ulterior pe calea unui alt proces, in dosarul nr.7876/111/. Bihor reclamanta S.C.Masiniexport Trading S.A. a formulat o acțiune în contradictoriu cu pârâteleS.C.Înfrățirea S.A. și S.C.S. I. S.A solicitând instanței comerciale să interpreteze care a fost voința reală a părților la data încheierii actului constitutiv al S.C.S. I. S.A., reclamanta considerând că ceea ce s-a dorit la data constituirii a fost transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului de sub construcții, solicitând in consecință intabularea dreptului de proprietate asupra terenului de sub construcții pe seama S.C.S. I. S.A. Deși prin sentința comercială nr.890/2007 Tribunalul Bihor a admis acțiunea reclamantei, respingând excepțiile invocate de pârât (filele 59-65 dosar de fond), în calea de atac a apelului Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr.67/C/2009 (filele 66-79 dosar de fond) în urma admiterii apelului a fost schimbată in totalitate sentința atacată, fiind admisă excepția autorității de lucru judecat.
In acest sens în motivarea deciziei curții de apel s-a reținut că problema litigioasă a fost tranșată definitiv prin decizia civilă nr.498/2000 a Curții de Apel Oradea și decizia nr.6447/2002 a Curții Supreme de Justiție, in considerentele ambelor hotărâri fiind analizate clauzele contractului de societate, instanțele stabilind că art.4.4. și art.6.2 din contract și actul adițional trebuie interpretate în sensul că la constituirea societății pârâta S.C. Înfrățirea S.A. a înțeles să aducă aport doar dreptul de folosință al terenului de 49.203 mp și nu dreptul de proprietate asupra acestuia iar acțiunile primite la constituirea S.C.S. S.A. sunt acoperite integral cu valoarea aportului vărsat la constituirea societății, corespunzător dreptului de folosință asupra terenului.
În consecință analizând toate aceste hotărâri judecătorești s-a reținut că între părți au existat mai multe litigii în care S.C.S. I. S.A. a încercat să obțină în contradictoriu cu S.C.Infrățirea S.A., in principal o recunoaștere a dreptului de proprietate asupra terenului de sub construcții, însă instanțele s-au pronunțat în mod constant și irevocabil în sensul că la data constituirii S.C.S. S.A. Oradea S.C.Înfrățirea S.A. a adus ca aport la capitalul social doar dreptul de folosință asupra terenurilor de sub construcții, nu și un drept de proprietate.
De altfel, așa cum rezultă cu claritate și din decizia nr.6447/2002 in dosarul nr.773/2001 a Curții Supreme la data constituirii S.C.S. S.A. Oradea prin actul constitutiv din 28.08.1992, S.C.Înfrățirea S.A. nu avea cum să transmită dreptul de proprietate asupra terenului neavând calitatea de proprietate, acest drept de proprietate fiind dobândit ulterior în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . 3 nr.221 din 22.08.1995.În consecință este evident faptul că nu se putea transmite în anul 1992 în capitalul social al S.C.S. S.A.Oradea un drept de proprietate asupra terenurilor in litigiu de către S.C.Înfrățirea S.A. care nu avea la acea dată decât un drept de folosință asupra terenului de sub construcții, dobândind proprietate doar peste 3 ani in anul 1995.
După ce acest drept de proprietate s-a consolidat în patrimoniul S.C.Înfrățirea S.A. și in urma numeroaselor procese la care am făcut referire anterior, societate a transmis în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.71/18.01.2007 (filele 40-43 dosar de fond), către cumpărătoarea S.C.I. T. S.A., dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu, inscrise in C.F._ Oradea - C.F._ Oradea. In consecință in prezent dreptul de proprietate asupra terenurilor in litigiu îl deține S.C.I. T. SRL, care l-a dobândit prin cumpărare de la proprietarul de drept in anul 2007, in contract făcându-se referire și la dreptul de folosință al S.C.S. I. SA. Oradea.
În ceea ce privește construcțiile existente pe aceste terenuri ele sunt în parte proprietatea apelantei S.C.I. T. S.R.L, cu privire la construcțiile situate pe numerele top. inscrise in CF._-_, aceasta dobândind dreptul de proprietate prin vânzare la licitație publică, drept deținut anterior de S.C.S. S.A. iar cu privire la construcțiile edificate pe terenurile inscrise in CF nr._-_ dreptul de proprietate aparține S.C.S. S.A., proprietatea asupra terenului de sub construcții aparținând S.C.I. T. S.A.
În consecință analizând natura juridică a dreptului de folosință al S.C.S. S.A., prin prisma hotărârilor judecătorești mai sus analizate și cu precădere in lumina sentinței comerciale nr.2135/. Bihor care a stat la baza înscrierii dreptului în cartea funciară in coala C, s-a reținut că este vorba de dreptul de folosință asupra unui teren aflat sub construcții, construcții ce se aflau la data constituirii în proprietatea societății titulară a dreptului de folosință asupra terenului, astfel încât acest drept nu putea îmbrăca la data constituirii decât forma unui drept de superficie.
Așa cum s-a arătat foarte clar și unanim, in literatul de specialitate, dreptul de proprietate este un drept complex care cunoaște trei atribute esențiale: posesia, folosința și dispoziția. In ceea ce privește însă desmembrămintele dreptului de proprietate privată și acestea la rândul lor sunt tot drepturi reale principale, derivate asupra bunului altei persoane, expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv dreptul de uzufruct, uz, abitație, servitute și superficie.
Din categoria acestor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate numai superficia este compatibilă cu folosința asupra unui teren al altuia pe care s-a edificat o construcție. Tocmai existența construcție pe terenul în litigiu este aceea care exclude posibilitatea efectivă de a se constitui un alt drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra acestuia, neputându-se constituii și nici exercita efectiv vreun alt drept de uzufruct, uz, abitație sau servitute asupra unui teren ocupat de construcții, astfel încât singurul dezmembrământ al dreptului de proprietate ce se poate constituii asupra unui teren al altuia, aflat sub o construcție, este dreptul de superficie.
Așa cum s-a definit și in literatura de specialitate superficia este un drept complex ce constă in dreptul de proprietate pe care il are o persoană denumită superficiar asupra construcțiilor care se află pe o suprafață de teren ce aparține altor persoane, terenul asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Or din întregul conținut al sentinței comerciale nr.2135/. Bihor rezultă tocmai această împrejurare, respectiv calitatea de proprietar al S.C.S. I. S.A. asupra construcțiilor situate pe teren și calitatea de titular al unui drept de folosință al acesteia asupra terenului in suprafață de 49.203 mp, teren pe care s-au edificat construcțiile. Acest teren se afla data pronunțării hotărârii în proprietatea S.C.Înfrățirea S.A. Oradea, dreptul de proprietate, fiind transmis ulterior in anul 2007, prin contract de vânzare cumpărare autentic către S.C.I. T. SRL., care a obținut ulterior., in același an, și dreptul de proprietate asupra unei părți din construcțiile edificate pe acest teren.
Desigur că in acest context, în prezent dreptul de superficie al S.C.S. I. S.A. asupra unor terenuri pe care sunt edificate construcții ce nu ii mai aparțin în proprietate își pierde caracterul efectiv, superficia fiind gândită tocmai pentru a deservi proprietarul asupra construcției, dreptul de folosință asupra terenului fiind gândit ca un accesoriu al dreptului de proprietate asupra construcției, drept de folosință fără de care nici dreptul de proprietate asupra construcției in sine nu ar putea fi practic exercitat, insă aceste aspecte legate de modul de exercitare al dreptului de superficie exced prezentului cadrul procesual.
În ceea ce privește coala in care trebuie înscris dreptul de folosință asupra terenului in litigiu din dispozițiile art.23 din Legea 7/1996 rezultă cu claritate că in partea a treia, respectiv in coala C a Cărții Funciare se înscriu dezmembrămintele dreptului de proprietate inclusiv dreptul de superficie, in partea a doua, respectiv in coala B, înscriindu-se, potrivit dispozițiilor exprese ale legii numele proprietarului; actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept, strămutările proprietății; dreptul de administrare, dreptul de concesiune și dreptul de folosință cu titlu gratuit, corespunzătoare proprietății publice, servituțile constituite în folosul imobilului;neexistând nici un temei juridic in baza căruia să se dispună înscrierea unui drept de superficie în coala B și nu in coala C așa cum prevede legea expres.
De altfel din conținutul aceluiași articol din lege rezultă că doar dreptul de proprietate si un eventual drept de servitute constituit în folosul imobilului se înscrie în foaia B in ceea ce privește desmembrămintele dreptului de proprietate, drepturi constituite în favoarea unui terț și care grevează dreptul titularului, acestea se înscriu in foaia C.
Aceleași concluzii se deduc și din conținutul Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, care prevede in art.39 că partea C a cărții funciare cuprinse dezmembrămintele dreptului de proprietate, inclusiv dreptul de superficie.
In consecință, tribunalul a reținut că în mod corect a fost înscris in CF._-_ Oradea, dreptul de folosință al reclamantei S.C.S. I. S.A. asupra terenurilor in litigiu. in coala C, în baza sentinței comerciale 2135/. nr._/2005, concomitent cu înscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate asupra acelorași terenuri, fiind indubitabil faptul că instanța de judecată a recunoscut societății reclamante un drept de superficie prin hotărârea în baza căreia s-au înscris drepturile în cărțile funciare.
Din această perspectivă hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus înscrierea dreptului de folosință al reclamantei in coala B s-a reținut a fi netemeinică fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii și interpretarea greșită a ansamblului probator administrat în cauză.
În ceea ce privește apelul formulat de apel apelanta . prin administrator judiciar CRIST VEST AUDIT SRL, având in vedere motivele de fapt și de drept mai sus indicate, s-a respins ca neîntemeiat, neexistând nici un temei legal în baza căruia dreptul de folosință asupra terenului in litigiu, al acestei apelante să poată fi înscris în cartea funciară in coala B, in baza unei distincții pe care instanța care a pronunțat hotărârea înscrisă in cartea funciară nu a făcut-o, intre nuda proprietate și o folosință atipică pe care de fapt apelanta reclamantă nu a încadrat-o in niciuna dintre dezmembrămintele dreptului de proprietate expres și limitativ prevăzute de lege.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept instanța de apel în baza art.296 Cod de procedură civilă s-a admis apelul apelantei introdus de apelanta ., în contradictoriu cu intimata . prin administrator judiciar CRIST VEST AUDIT SRL, împotriva sentinței civile nr. 5926/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost schimbată în totalitate în sensul că:
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . prin administrator judiciar CRIST VEST AUDIT SRL în contradictoriu cu pârâta ..
În baza art.274 Cod de procedură civilă, văzând căderea în pretenții a intimatei reclamantei S.C.S. I. SA prin administrator judiciar CRIST VEST AUDIT SRL și culpa procesuală exclusivă, a o obligat la plata către apelanta pârâtă . a cheltuielilor de judecată în fond și apel în cuantum de 7736,75 lei reprezentând servicii avocațiale conform contractului de asistență juridică încheiat cu Societatea Civilă de avocați Z., R., P., cheltuieli de transport și cazare, taxă de timbru, expediere corespondență, dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei în copie certificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta . solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei apelate, iar în subsidiar s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii apelului declarat de apelanta ..
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că prin sentința comercială nr. 2135/2004 a Tribunalului Bihor, care reprezintă actul juridic care stă la baza înscrierii dreptului de folosință, s-a reținut că „aporturile în natură la capitalul social se realizează prin transferarea drepturilor”, considerente față de care s-a admis acțiunea, constatându-se că reclamanta e titulara dreptului de proprietate asupra supraedificatelor situate pe terenurile în litigiu și a dreptului de folosință asupra terenului construit în suprafață de 49.203 mp, dispunând în baza art. 22 din Legea nr. 7/1996 întabularea acestor drepturi în registrul de publicitate imobiliară.
Față de cele dispuse prin această sentință și față de prima înscriere a dreptului de folosință, arată că în mod nelegal OCPI la înscrierea definitivă, ca urmare a rămânerii irevocabile a acestei sentințe, a procedat la înscrierea diferită față de ce se dispusese prin sentință și anume sub B.11, nu a mai întabulat dreptul de folosință ci a înscris numai proprietatea asupra construcțiilor, iar dreptul de folosință l-a notat la foaia C în loc să-l întabuleze la foaia B, cum s-a dispus prin sentință.
Arată că, cu toate că prima instanță își fundamentează soluția pe decizia civilă nr. 5340/2013 a Curții de Apel Oradea, totuși contrar acesteia respinge solicitarea de rectificare de la capătul al doilea, și anume, înscrierea faptului că . a cumpărat numai dreptul de proprietate asupra nudei proprietăți de la ÎNFRĂȚIREA SA, fără dreptul de folosință, care aparține .> Ori, Curtea de Apel Oradea în decizia anterior menționată, a reținut în mod clar și greșita înscriere în favoarea . a întregului drept de proprietate în loc de doar nuda proprietate.
Subliniază că în mod cu totul nefondat prima instanță a reținut că nu rezultă vreo vătămare a drepturilor lor din celelalte înscrieri a căror rectificare au solicitat-o, atâta timp cât cu toate că . a cumpărat numai nuda proprietate asupra terenului, la poziția B.14 din CF nr._ și la poziția B.13 în CF nr._-_ apare cu întreaga proprietate, fără a se menționa numai nuda proprietate.
Cu privire la capătul trei din acțiune arată că, proprietatea construcțiilor care sunt înscrise în CF nr._-_ s-a transferat către ., care a adjudecat această construcție la licitația publică organizată de Direcția Generală a Finanțelor Publice în 27.02.2007, însă dreptul de folosință nu a fost cumpărat de către ., lucru reținut inclusiv de Tribunalul T..
Cu ocazia întabulării dreptului de proprietate asupra construcțiilor în favoarea ., în mod greșit OCPI a radiat dreptul de folosință al . a făcut obiectul vânzării-cumpărării. Astfel, în mod nelegal s-a respins solicitarea de rectificare, fiind necesar ca la poziția B.15 din CF nr. 6316-_ și B.16 din CF nr._ Oradea să se rectifice înscrierea în sensul că trimiterea/radierea înscrierii de sub B.11 să se efectueze numai privind construcțiile.
Principalul considerent pentru care instanța a admis apelul . a constat în analizarea, fără să fi fost investită cu o astfel de cerere a naturii juridice a dreptului de folosință asupra terenului deținut de .> Consideră recurenta că, au fost încălcate dispozițiile de ordine publică privitoare la obligativitatea instanței de a se pronunța numai asupra lucrului cerut, astfel că e incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
De asemenea, arată că, câtă vreme titlul cu care a fost obținut dreptul de folosință asupra terenului de către S. în reprezintă Sentința comercială nr. 2135/. Bihor, instanța de apel încălcând dispozițiile imperative ale art. 281 Cod procedură civilă a procedat practic la lămurirea dispozitivului, înțelesului și aplicării dispozitivului Sentinței comerciale nr. 2135/. dispozitivul acestei hotărâri, astfel că, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă .
Ori, cum prin titlul reprezentat de Sentința comercială nr. 2135/. s-a dispus a fost întabularea dreptului de folosință asupra terenului, și nicidecum notarea acestui drept, acest drept trebuia întabulat în foaia B, și nu notat în foaia C.
În acest sens recurenta a făcut trimitere la dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996, precum și la dispozițiile art. 46 din Ordinul nr. 63/2006.
În continuare arată recurenta că dreptul de folosință al S. asupra terenului din CF nr._-_ –capital social vărsat de ÎNFRĂȚIREA ca capitalul social al . este un drept integrat în activul patrimonial al societății S., în mod ireversibil, societatea care l-a vărsat neputând emite pretenții asupra acestuia sub nici o formă.
În privința terenului înscris în CF nr._-_ Oradea, teren care se află în incinta S., sub construcții, prin hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în litigiile care s-au derulat între . s-a stabilit că . și deține cu titlu de aport la capitalul social dreptul de folosință asupra acestui teren (sentința irevocabilă nr. 2135/2004 a Tribunalului Bihor; decizia nr. 67/C/2009; decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1872/2009; decizia nr. 498/2000 a Curții de Apel Oradea; decizia nr. 6447/2002 a Curții Supreme de Justiție).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.3,5,6,7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata . s-a solicitat în principal anularea recursului formulat în cauză, pentru nemotivarea acestuia, raportat la simpla indicare a art. 304 pct. 3,5, 6,7,8,9 Cod procedură civilă .
În subsidiar s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea excepției de nulitate arată că în cuprinsul recursului nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, singurele critici, care aparent ar duce la o motivare, sunt cele care vizează pronunțarea instanței de apel asupra unui lucru care nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 și nu pct. 5), cum indică recurenta și cele care se referă la încălcarea de către instanța de apel a competenței instanței care a pronunțat sentința comercială nr. 2135/. pct. 3 Cod procedură civilă).
Motivele de nelegalitate a deciziei din apel trebuie să îmbrace forma unor critici aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către instanța de apel, la situația concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susțineri de fapt și a reluării istoricului litigiilor dintre părți, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurentă, legate de nelegalitatea hotărârii.
În ceea ce privește fondul litigiului arată că, în mod corect s-a reținut de către instanța de apel faptul că dreptul de folosință asupra terenului recurentei, reprezintă în realitate un drept de superficie, dată fiind calitatea de proprietar a acestei societăți, asupra construcțiilor de sub terenurile proprietatea intimatei, astfel că acesta se înscrie la foaia C ca sarcină, nefiind un atribut al dreptului de proprietate.
Astfel, subliniază că, instanța de apel prin calificarea dreptului de folosință în mod corect ca fiind un drept de superficie raportat la data construirii și la situația de fapt, nu a acordat ceea ce nu s-a cerut și nu a cauzat recurentei S. nici o vătămare, întrucât, indiferent de calitatea juridică a acestui drept folosință/superficie, acesta se înscrie în partea a treia, respectiv coala C a cărții funciare.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, instanța constată a fi nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Analizând cu prioritate excepția de nulitate invocată de intimata ., fundamentată pe dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă pentru nemotivarea recursului, instanța urmează a o respinge,in condițiile in care motivele invocate în susținerea acestuia, pot fi încadrate în cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile art. 306 p.ct 3 c. pr. civ, potrivit căruia nu intervine nulitatea atunci când este indicat greșit temeiul de drept al motivelor de recurs, ci doar atunci când criticile formulate nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 c. pr. civ, ceea ce nu e cazul în speță.
Referitor la fondul litigiului se constată că prin sentința comercială nr. 2135/. a Tribunalului Bihor, irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamantei . Oradea în contradictoriu cu pârâta din acel dosar (.) constatându-se dreptul de proprietate al reclamantei asupra supraedificatelor situate pe terenurile înscrise în CF nr._ Oradea-_ Oradea, dispunându-se întabularea dreptului de proprietate asupra acestora în cartea funciară, precum și a dreptului de folosință asupra terenului construit în suprafață de 49.203 mp.
Tema pretențiilor și probațiunii în speța dedusă judecății vizează în principal înscrierea în CF nr._-_ Oradea, potrivit hotărârii judecătorești mai sus arătate, a dreptului de folosință dobândit de reclamantă la foaia B și nu la foaia C, cum acesta apare înscris potrivit încheierii de CF nr._ din 30.06.2005, reclamanta prevalându-se în susținerea cererii de faptul că a dobândit dreptul de folosință cu titlu de aport în natură la capitalul social, respectiv ca un drept real de proprietate, care potrivit susținerilor sale se impune a fi operat la foaia de proprietate și nu la foaia de sarcini.
Cum în privința înscrierilor efectuate în cărțile funciare, referitor la drepturile reale principale și accesorii, există reglementate anumite reguli speciale de înscriere, inclusiv în ceea ce privește partea în care acestea urmează a fi înscrise, reguli ce sunt cuprinse atât în Legea nr. 7/1996, cât și în Regulamentul de Organizare și Funcționare a Birourilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cu temei prima instanță, în verificarea legalității înscrierii deduse judecății, și-a circumscris analiza determinării naturii juridice a dreptului de folosință dobândit de reclamantă în baza sentinței comerciale nr. 2135/. cum că procedând în această manieră instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, acordând ceea ce nu s-a cerut, fiind nefondate.
Astfel, tocmai natura juridică a acestui drept de folosință a constituit fundamentul cererii introductive în instanță, reclamanta susținând, după cum s-a arătat anterior, că este titulara unui drept real de proprietate, iar împrejurarea că instanța nu a îmbrățișat susținerile sale, nu poate constitui un motiv de nelegalitate, care să atragă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Tot astfel, greșit apreciază recurenta faptul că, instanța de apel prin soluția dată, a adus atingere celor dispuse prin sentința nr. 2135/. acestei hotărâri, instanța prin hotărârea recurată nefăcând altceva decât să verifice legalitatea înscrierii prin raportare la dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor și la dreptul de folosință asupra terenului, drepturi de alcătuiesc superficia, după cum corect s-a reținut .
De asemenea, faptul că prin hotărârea judecătorească mai sus arătată s-a dispus întabularea dreptului de folosință și nu notarea acestuia, nu este de natură a impune o altă concluzie, dispozițiile art. 23 din Legea nr. 7/1996 fiind clare și fără echivoc, în sensul că înscrierea dreptului de superficie, ca sarcină, urmează a se face în partea a III-a a cărții funciare.
În același sens, temeinic tribunalul a făcut trimitere și la Ordinul MAI nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Birourilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară, care la art. 39 prevede că în partea C a cărții funciare sunt cuprinse dezmembrămintele dreptului de proprietate, printre care și dreptul de superficie.
Tot astfel, nu prezintă relevanță faptul că prin sentința comercială invocată s-a dispus întabularea dreptului de folosință, din moment ce întabularea are ca obiect înscrierea tuturor drepturilor reale imobiliare, inclusiv a dezmembrămintelor acestora, cum e și cazul dreptului de superficie.
Cu alte cuvinte, înscrierea prin care se dispune întabularea unui drept în cartea funciară poate fi efectuată, după caz, fie la foia B, fie la foaia C, după cum înscrierea referitoare la notare poate fi dispusă în oricare din aceste coli, în funcție de distincțiile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 7/1996, așa încât terminologia folosită e irelevantă sub aspectul părții în care se efectuează înscrierea, esențială fiind natura juridică a dreptului înscris.
Împrejurarea că s-a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 2135/. apreciată de instanța de recurs ca nefiind de natură a impune suspendarea judecării recursului potrivit dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, în condițiile în care partea are la dispoziție calea de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, în ipoteza admiterii acestei cereri în sensul solicitat.
Nefondate se constată a fi și susținerile legate de dobândirea de către pârâta . doar a dreptului de proprietate asupra nudei proprietăți a terenului de la ÎNFRĂȚIREA SA, judicios reținând instanța de apel și sub acest aspect faptul că hotărârea judecătorească invocată nu cuprinde nici o mențiune în acest sens, astfel că este lipsită de temei cererea de înscriere la foaia B a dreptului de nudă proprietate în favoarea pârâtei.
Susținerile recurentei, cum că prin decizia civilă nr. 534/2013 a Curții de Apel Oradea s-a statuat cu putere de lucru judecat greșita înscriere în favoarea . a întreg dreptului de proprietate asupra terenului în loc de numai nuda proprietate sunt de asemenea nefondate, din considerentele hotărârii nerezultând că instanța să fi făcut astfel de statuări, considerentele instanței fiind ipotetice, cu rol de îndrumare în sensul că, corectarea erorilor legate de întabularea dreptului de proprietate în loc de nuda proprietate s-ar putea realiza doar pe calea dreptului comun de rectificare a înscrierilor și nu pe calea îndreptării erorii materiale, de care s-a uzat în acel dosar.
Pentru cele anterior arătate, neputând fi reținut nici un motiv de nelegalitate la adresa hotărârii recurate din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă,nesubzistând motive care să impună modificarea sau casarea hotărârii, în temeiul art. 312 al. 1 și 2 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă se va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 5.193,73 lei cheltuieli de judecată în recurs, sumă ce reprezintă onorariu avocațial .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă ., cu sediul în Oradea, ., județul Bihor prin lichidatorCRIST VEST AUDIT SPRL, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în București, sector 2, ., împotriva deciziei civile nr. 283/A din 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă . prin lichidator CRIST VEST AUDIT SPRL la 5.193,73 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
D. M. F. T. V. P. A. B.
- judecător fond – S. C.
- judecători apel – M. C. R./L. E. M.-G.
- redactat decizie – judecător D. M. – 05.05.2014
- dactilografiat –grefier A. B. – 05.05.2014- 2 ex.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 633/2014. Curtea de... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 262/2014. Curtea de... → |
|---|
