Grăniţuire. Decizia nr. 135/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 1786/296/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR ._
DECIZIA CIVILĂ NR.135/R/2014
Ședința publică din 20 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: C. D. – președintele instanței
JUDECĂTOR: B. D. M.
JUDECĂTOR: P. A.
GREFIER: G. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentele reclamante B. E. și E. I., ambele cu domiciliul procesual ales în loc. B., ., județ Satu M. în contradictoriu cu intimata pârâtă P. V. domiciliată în loc.B.,., județ Satu M. împotriva deciziei civile nr. 140/. 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., prin care s-a păstrat sentința civilă nr.8068 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Satu M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă mandatarul intimatei pârâte P. V. pentru intimata pârâtă P. V., lipsă fiind recurentele reclamante B. E. și E. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 15 lei achitată cu chitanța A1_ BB din 20 ianuarie 2014, că intimata pârâtă prin mandatar a depus la dosar întâmpinare împreună cu xerocopia sentinței civile nr.1115/17.02.2010 pronunțată de Judecătoria Satu M., adresa nr.25/26.05.2010 a Comisiei Locale B. și completare la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de inginer L. F. din 02.11.2011, precum și că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Mandatarul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8068/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții E. T. și E. I. în contradictoriu cu pârâta P. V. și s-a stabilit linia de hotar între imobilele aflate în proprietatea reclamanților înscrise în CF 1454 N B. nr.cadastral 100 și 101 și imobilele proprietatea pârâtei înscrise în CF 850 N B. nr.cadastral 104,103 și 102, conform planului de situație - Anexa 2, între punctele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K din raportul de expertiză și a completării la acesta, efectuat de ing.L. F., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind obligată pârâta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, din perspectiva dispozițiilor art.584 din Codul civil vechi, grănițuirea constituie o operațiune de determinare prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se cunoaște limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Conform extrasului de carte funciară nr.1454 N B. (fila 50) proprietari tabulari asupra nr. cadastral 101, în natură arabil intravilan și asupra nr.cadastral 100, în natură curți, construcții, aparțin reclamanților, iar dreptul de proprietate asupra nr.cadastral 104, în natură arabil intravilan în suprafață de 3803 m.p., cadastral 103, în natură livezi intravilan în suprafață de 660 m.p. și cadastral 102, în natură curți, construcții în suprafață de 447 m.p., aparțin pârâtei P. V., conform extrasului de carte funciară nr.850 N B. (fila 48).
În cauză s-a efectuat lucrare tehnică de specialitate (filele 93-97) și completarea la aceasta (filele 112), iar expertul ing.L. F., a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, pe limita marcată pe planul de situație “Anexa 2” (fila 97), prin literele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K.
S-a reținut, în concluziile raportului de expertiză că există diferențe minime între suprafețele de teren înscrise în CF și cele rezultate din măsurători, în sensul că ambele părți dețin efectiv suprafețe de teren mai mici decât cele înscrise în cartea funciară, diferențe care se datorează inexactităților mici în stabilirea mejdelor exterioare ale parcelelor puse în posesie de către Comisiile locale de aplicare a Legii nr.18/1991, prin urmare, linia de hotar între cele două proprietăți se poate stabili în mod corect numai după schița de parcelare întocmită de expertul ing.V. L. și care a stat la baza Deciziei civile nr.471/1975 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar civil nr.444/1975.
Criticile reclamanților sunt nefondate, expertul răspunzând la obiecțiunile acestora.
Cu privire la solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la demolarea gardului despărțitor, instanța a reținut că, în cuprinsul raportului de expertiză s-a reținut că, între punctele B-C și D-E, gardul se va demola, dar această obligație nu poate fi stabilită în sarcina exclusivă a pârâtei.
Instanța a compensat cheltuielile de judecată reprezentate de onorariu avocațial, suportate de părți, iar în temeiul dispozițiilor art.584 din vechiul Cod civil, instanța a obligat pârâta să achite reclamanților suma de 600 lei reprezentând 1/2 din cuantumul onorar expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal recurenții Endodi T., decedat în timpul procesului și E. I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Prin decizia civilă nr.140/. 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. s-a respins apelul declarat de apelanții B. E. și E. I. împotriva sentinței civile nr.8068 din 20 Decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata P. V., având ca obiect grănițuire. Au fost obligați apelanții să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Grănițuirea a fost dispusă de instanța de fond conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul L. F., în cadrul raportului de expertiză s-a reținut că între proprietățile părților linia de hotar a fost stabilită prin schița de dezmembrare întocmită de ing. V. L. în cadrul schiței de parcelare nr. 79/1975 care a stat la baza pronunțării decizie civile nr. 471/1975 a Tribunalului Satu M., prin care antecesorii apelantului reclamant au obținut o posesie faptică asupra imobilelor cu nr. top 37/1, 36/1, 35/2, 34/2 și 32/1, în suprafața totală de 802 mp, imobile înscrise în CF vechi nr.123 B., CF nr.129 B. și CF nr.479 B..
O suprafață de 3032 mp din terenurile arătate mai sus este înscrisă și în CF nr.123 B., având nr.top 35/3, 36/2.37/2, precum și suprafețele de 2525 mp, 205 mp, și 302 mp aparținând intimatei pârâte prin fiul său .
Aceste nr.top au rezultat în urma dezmembrării terenurilor, efectuată de ing. V. în anul 1975, ocazie cu care a fost stabilită și linia de hotar.
Aceste terenuri au fost restituite în baza legilor fondului funciar, fiind emise titluri de proprietate T.P nr.31-_ pentru E. și T.P nr.31-_, și în urma acestor reconstituiri părțile dețin faptic suprafețe în minus față de reconstituirile din cele două titluri de proprietate, astfel reclamanții au cu 150 mp în minus, iar pârâta cu 61 mp mai puțin, expertul a concluzionat în sensul că există diferențe minime între suprafețele de teren înscrise în CF și între cele rezultate din măsurători, astfel reclamanții vor deține o suprafață de 4004 mp cu 135 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în CF, pârâta va deține o suprafață de 4834 mp cu 76 mp mai puțin decât suprafața din CF, linia de hotar a fost propusă ținând cont de decizia Tribunalului Satu M. nr.471/1995 pronunțată în dosar nr.444/1975, gardul existent se va demola pe porțiunile marcate prin literele B-C de 1,37 m și D-E de 5,28 mp iar pe porțiunea marcată prin literele C-D în lungime de 16,62 mp gardul rămâne pe poziția actuală .
Prin completarea la expertiză, expertul L. a precizat că linia de hotar între cele două proprietăți se poate stabili corect după schița de parcelare întocmită de ing.V. L., documentație care a stat la baza deciziei civile nr.471/1975 pronunțată de Tribunalul Satu M., schița de parcelare nu cuprinde casa intimatei P., iar poziția mejdei a fost reconstituită după schița de parcelare mai sus amintită.
În baza motivelor de apel formulate de reclamanți instanța de control judiciar a dispus o nouă expertiză efectuată de expertul K. Z. A. și a fost numit un expert asistent din partea apelanților, H. M. G..
Expertul K., în cadrul raportului de expertiză a stabilit că linia de hotar între cele două proprietăți trebuie să respecte limitele stabilite prin schița de dezmembrare avizată sub nr.79/1975 de către exp.V. L., linia ce va trece prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9- având coordonatele prezentate în planul anexa nr.1 la această expertiză, linia de hotar respectând limita stabilită în schița de dezmembrare din anul 1975 nu corespunde liniei de hotar actuală materializată în teren, gardul din plasă de sârmă și stâlpii de fier pe o distanță de 23,3 pe porțiunea dintre punctele 2-3-4 din planul anexă se află pe proprietatea apelanților, care folosesc 27 mp din terenul intimatei, intimata folosește suprafața de 89 mp din terenul apelanților.
În cadrul memoriului tehnic expertul asistent a arătat că linia de hotar respectând limitele stabilite prin schița de dezmembrare nr.79/1975 ar trebui să treacă prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9, limită stabilită de expertul K..
Diferența apare în zona punctelor A și B unde diferența dintre gardul existent și limita propusă în 1975 este de 0,75 m
Comparând cele două propuneri privind linia de hotar, propuse de expertul K. Z. și L. F., s-a constatat că ambii experți s-au raportat la schița de dezmembrare întocmită în anul 1975 în baza căreia s-a pronunțat decizia civilă nr. 471/1975, ambii experți au stabilit diferențe minime de teren cu întindere diferită, între suprafețele înscrise în CF și cele măsurate, existând propuneri diferite în privința plasării liniei de hotar, având în vedere că expertul L. Francis a propus demolarea gardului pe o porțiune 1,37 limita B-C și 5,28 m limita D-E din anexa 2 din expertiză, în schimb expertul K. a propus demolarea gardului pe o distanță de 23,3 m pe porțiunea dintre punctele 2-3-4 din planul anexă nr.2, tribunalul a reținut că linia de hotar stabilită de instanța de fond e corectă reținând în acest sens și lămuririle solicitate de cei doi experți privind diferențele de măsurători efectuate în teren, astfel:
În completarea efectuată, expert K. și-a menținut propunerea privind linia de hotar, reținând că măsurătorile în opina sa sunt corecte, coordonatele conturului parcelelor au fost determinate de teledetecție satelitară, iar expert L., în cadrul completării, a reținut că schița de parcelare a fost întocmită în anul 1975 prin metoda grafică preluarea elementelor topografice are o precizie de 0,1-0,2 mm.
Acest fapt a însemnat o toleranță de 29.58 cm în preluarea datelor liniare în acest plan parcelar, ținând cont de scara planului la care a fost întocmită de 1:2880. Diferența în stabilirea poziției corecte al gardului existent s-a încadrat în această toleranță.
Cu privire la demolarea gardului, instanța de fond corect a reținut că aceasta obligație nu a putut fi stabilită în sarcina exclusivă a pârâtei.
În timpul procesului, reclamantul apelant E. T. a decedat și a fost introdusă în proces fiica apelanților B. E..
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamantele B. E. și E. I. solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și stabilirii liniei de hotar potrivit lucrării de expertiză efectuată K. Z. A. la solicitarea Tribunalului Satu M..
În criticile recurentelor, deși întemeiate pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă - în condițiile în care cauza a avut deschisă și calea de atac a apelului -, se regăsesc mai multe aspecte de temeinicie, deoarece vizează motivele pentru care, în opinia lor, instanța de apel avea obligația să înlăture expertiza întocmită de L. F. și să țină cont de expertiza inginerului K. Z. A..
Mandatarul intimatei reclamante P. V., prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că gardul despărțitor, al cărui desființare îl solicită recurentele, a fost ridicat în anul 1988, existând acordul vecinilor de la acea dată, și că el a respectat schița de dezmembrare întocmită în anul 1975. Mai mult, acesta apreciază că recurenții se află în eroare deoarece . să depășească suprafața de 3976 mp, adică jumătate dintr-o parcelă totală de 7935 mp, partajată în momentul aplicării Legii nr.18/1991 în favoarea familiilor E. și M., aceștia deținând terenul anterior în folosință de la CAP B. și nu în urma unui contract translativ de proprietate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin sentința civilă nr.1115/2010 a Judecătoriei Satu M. s-a constatat că fosta proprietară de carte funciară A. V., ce a deținut un total de 7933 mp în B., a vândut jumătate din imobil familiei E. și jumătate din imobil familiei M., aspect confirmat și în litigiul având ca obiect sistarea indiviziunii purtat în anul 1975 între cele două familii cumpărătoare și CAP B..
Prin hotărârea din 2010 se reține în considerente că însumând suprafețe din titlul de proprietate emis în favoarea familiei E. și cel emis în favoarea familiei M., se depășește cu 192 mp suprafața deținută de antecesoarea vânzătoare.
Față de aceste explicații, critica recurentelor în sensul că acestora li se asigură prin hotărârile atacate doar 3976 mp este nejustificată, aceasta fiind suprafața care rezultă în materialitatea sa din înscrisurile anterioare anului 1990 ca aparținând familiei E..
Nu este mai puțin important nici faptul că recurentele nu au dovedit pe parcursul procesului starea de fapt detaliată prin acțiunea introductivă și anume aceea că pârâta intimată ar fi modificat linia de hotar de curând, nefiind administrate probe în sensul că gardul a cărui demolare se solicită ar fi fost edificat după anul 1990.
Existența gospodăriei clar delimitate ce aparține pârâtei intimate rezultă și din procesul verbal încheiat la 18 iunie 1974 (fila 32 din dosar nr.1760/1974), iar titlurile de proprietate au fost emise în favoarea lui P. V. la 01 aprilie 1996, iar lui E. M. în data de 05 septembrie 1994, nefiind nici un fel de indicii că folosința faptică a celor două gospodării așa cum rezultă din înscrisurile întocmite în anii 1974, 1975 ar fi suferit modificări.
Trebuie menționat de altfel că antecesoarea recurentelor, care a fost titulara dreptului de proprietate asupra terenului și cea care a cumpărat împreună cu soțul ei de la proprietara de carte funciară A. V., nici nu a formulat obiecțiuni în legătură cu folosința imobilelor din anul 1974 și până în 2006, când a transmis cu titlu de întreținere imobilul înscris în CF 1454 nedefinitiv B. în favoarea fiului și a nurorii sale.
Raportat la toate cele reținute, instanța apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, sens în care va respinge recursul ca neîntemeiat, în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentele reclamante B. E. și E. I., ambele cu domiciliul procesual ales în loc. B., ., județ Satu M. în contradictoriu cu intimata pârâtă P. V. domiciliată în loc.B.,., județ Satu M. împotriva deciziei civile nr. 140/. 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de azi 20 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
C. D. B. D. M. P. A. G. M.
Red. dec.jud.C. D./18.02.2014
Jud. apel K. Z.-M. C. I.
Jud. fond C. S.
Tehnored.GM/2 ex./18.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 196/2014. Curtea de Apel... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 633/2014. Curtea de... → |
|---|
