Legea 10/2001. Hotărâre din 26-02-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 3126/83/2013
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția I civilă - | |
completul II/c-apel nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 113/2014-A
Ședința publică din data de 26 februarie 2014
Președinte : | D. M. | - judecător |
F. T. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea apelului civil declarat de apelantul pârât P. M. SATU M., cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 1, județul Satu M., CUI_, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. V., domiciliat în Germania,_ Heilbrun, Schoettlestrasse nr. 14, și cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 2, . M.- la sediul Cabinetului Avocațial „G. I.”, împotriva sentinței civile nr. 3217/D din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apel nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 19 februarie 2014, dată la care părțile prezente au pus concluzii în apel, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26 februarie 2014.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3217/D din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată și precizată de reclamantul B. V., împotriva pârâtului P. M. SATU M., CUI_, și în consecință:
S-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, aduse inclusiv prin Legea nr. 165/2013, în privința cotei de ¾ părți din imobilului înscris în CF nr. 4956 Satu M., sub nr. top. 51, situat în mun. Satu M., . nr. 7, jud. Satu M., în natură casă de locuit și curte în suprafață totală de 906 mp, supraedificatele fiind în prezent demolate, măsuri reparatorii ce urmează a fi acordate ca măsuri compensatorii, în condițiile Legii nr. 165/2013 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România.
Pârâtul P. M. SATU M. a fost obligat la emiterea unei dispoziții motivate de soluționare a notificării emise de petent în condițiile Legii nr. 10/2001 modif. prin Legea nr. 165/2013, pentru imobilul identificat conform celor de mai sus, sub nr. 95/2001 al B.E.J. I. M., în sensul prevederilor art. 50 din Legea nr. 165/2013, conform celor arătate anterior.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată pentru reclamant, nefiind solicitate.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Potrivit înscrierilor din CF nr.4956 Satu M. (filele nr.6-7) în privința imobilului de sub nr.top.51, în natură casă de locuit și curte în suprafață totală de 906 m.p., la pozițiile nr.B.6-8 (fila nr.7) figurează ca proprietar tabular numita B. A., asupra unei cote de proprietate de ¾ părți, de la aceasta din urmă fiind preluată proprietatea tabulară de către Statul Român, la data de 15.12.1958, în temeiul cererii nr.7055/1958 a Secțiunei Financiare a Orașului Satu M. (poziția nr.B.11-fila nr.7).
S-a mai reținut că în urma acestei preluări imobilul a fost inițial dat în chirie de către Statul Român iar ulterior construcția a fost demolată, nemaiexistând în prezent.
Prin notificarea nr.95/2001 al B. I. Michis reclamantul B. V. a investit P. Mun.Satu M. cu o solicitare de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul de mai sus, prin echivalent, raportat la imposibilitatea restituirii acestuia în natură, notificare respinsă prin Dispoziția nr.350/14.03.2013 a Primarului Mun.Satu M. (fila nr.4), comunicată la data de 18.03.2013 cu reclamantul (fila nr.5), apreciindu-se de către pârât că preluarea în cauză s-a operat în mod legal, în virtutea unor dispoziții normative aplicabile la data preluării imobilului.
Raportat la data comunicării de mai sus, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată înăuntrul termenului legal de 30 de zile și a reținut, din cuprinsul actelor de stare civilă și al certificatului de calitate de moștenitor nr.66/08.09.2005 al BNP S. (filele nr.9-11, 45) că proprietarul tabular B. A. a decedat la data de 03.06.1978 și că reclamantul are calitatea de succesor al acesteia, instanța reținând legitimarea procesuală a reclamantului din perspectiva disp.art.4 alin.2 raportat la art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001 cu modificările ulterioare.
Sub aspectul stării de fapt, instanța a mai reținut că antecesoarea reclamantului a emigrat anterior preluării imobilului după care, constatându-se de către autoritățile Statului Român neplata impozitului, s-a realizat preluarea acestuia în temeiul Decretului nr.224/1951.
În acest context instanța a apreciat că sunt incidente în cauză prevederile art.2 alin.1 lit.d din Legea nr.10/2001 și că măsura astfel adoptată de către autoritățile statale se prezintă a fi una abuzivă, antecesoarea reclamantului găsindu-se în imposibilitatea de a achita impozitele aferente respectivului imobil, datorită repercusiunilor la care s-ar fi expus în ipoteza reîntoarcerii în țară.
Prin prisma acestor considerente, instanța a găsit întemeiată solicitarea reclamantului în privința constatării caracterului abuziv al preluării imobilului, precum și în privința constatării nelegalității dispoziției atacate și a anulării acesteia.
În schimb, în privința întinderii acestui beneficiu al măsurilor reparatorii solicitate, instanța a reținut că, de vreme ce preluarea abuzivă s-a limitat la cota parte deținută de către antecesoarea reclamantului, în speță ¾ părți din imobil, rezultă că și îndreptățirea reclamantului se circumscrie strict acestei cote părți.
De asemenea, față de împrejurarea că raportat la imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, datorită demolării supraedificatelor inițiale și a ridicării altor construcții, instanța a constatat că devin incidente în cauză prevederile art.16 și urm. din Legea nr.165/2013, de modificare a Legii nr.10/2001, precum și disp.art.50 din actul normativ evocat, astfel încât instanțele de judecată nu sunt abilitate să stabilească întinderea despăgubirilor bănești în această ipoteză, pentru această situație juridică prevăzându-se o procedură specifică, fundamentată pe emiterea de către Ministerul Finanțelor Publice a unor titluri de valoare nominală, conform disp.art.23 și urm. din Legea nr.165/2013.
În consecință tribuanlul a respins acest din urmă capăt de cerere, reținând însă precizarea de acțiune formulată verbal de către reprezentantul reclamantului la termenul de judecată din data de 08.11.2013 în sensul de a se dispune pârâtului emiterea unei noi dispoziții motivate vizând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr.165/2013 anterior evocate.
Prin prisma considerentelor ce preced, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, conform dispozitivului hotărârii atacate, reținând în privința cheltuielilor de judecată ocazionate acestuia că, cu ocazia acordării cuvântului în fond, ele nu au mai fost solicitate, făcându-se astfel aplicarea în cauză a disp.art.451 și 452 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. M. Satu M., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel arată apelantul că potrivit HGR nr. 250/2007 pct. 2.3 formularea „neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate” vizează: arestarea persoanei pentru motive politice, deportarea acesteia pe motive politice, internarea forțată în unități sanitare, fuga din țară pentru evitarea unor pedepse ca urmare a opoziției față de regimul comunist, incidența unor alte măsuri abuzive impuse de stat prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate.
Reclamantul nu a făcut dovada niciuneia dintre aceste măsuri și prin urmare imobilul nu poate face obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Astfel, calificarea preluării imobilului pentru neplata impozitelor către stat ca fiind abuzivă, în ipoteza prevăzută de Legea nr. 10/2001 la art. 2 alin. 1 lit. d este condiționată de caracterul neculpabil al nerespectării obligației fiscale. În acest sens pentru a atrage incidența măsurilor reparatorii reclamantul trebuie să dovedească motivele independente de voința antecesorului lui.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466, art. 470-471, art. 480 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare intimatul B. V., solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor invocate, instanța constată a fi nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
După cum corect a reținut prima instanță starea de fapt, imobilul în cauză, ce a constituit proprietatea antecesoarei reclamantului în cotă de 3/4 părți, a fost preluat de Statul Român, la data de 15.12.1958, în baza Decretului nr. 224/1951.
Potrivit art. 2 al. 1 lit. d din Legea nr. 10/2001, în sensul legii prin imobile preluate de stat în mod abuziv se înțeleg imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voința proprietarului sau cele considerate a fi abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În speță, contrar celor susținute de apelantă, neplata impozitului nu-i poate fi imputată antecesoarei reclamantului, în condițiile în care aceasta a emigrat în străinătate anterior preluării imobilului, corect concluzionând instanța că, s-a aflat în imposibilitatea achitării impozitelor, datorită repercusiunilor la care s-ar fi expus în situația întoarcerii în țară, astfel că judicios s-a reținut caracterul abuziv al preluării, criticile invocate prin intermediul apelului fiind nefondate.
Față de cele anterior expuse, neputând fi reținut nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie la adresa hotărârii apelate, în temeiul art. 480 al. 1 Cod procedură civilă se va respinge apelului ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 al. 1 Cod procedură civilă se va dispune obligarea apelantului la plata sumei de 1.800 lei, cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimatului, sumă ce reprezintă onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul
pârât P. M. SATU M., cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 1, județul Satu M., CUI_, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. V., domiciliat în Germania,_ Heilbrun, Schoettlestrasse nr. 14, și cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 2, . M.- la sediul Cabinetului Avocațial „G. I.”, împotriva sentinței civile nr. 3217/D din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Obligă partea apelantă P. M. SATU M. să plătească părții intimate B. V. suma de 1.800 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. M. F. T. A. B.
- judecător fond – E. R.
- redactat decizie – judecător D. M. - 20.03.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 20.03.2014 – 4 ex.
comunicat 21.03.2014- 2 ex.
P. M. SATU M., cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 1, județul Satu M., CUI_
B. V., domiciliat în Germania,_ Heilbrun, Schoettlestrasse nr. 14, și cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 2, . M.- la sediul Cabinetului Avocațial „G. I.”
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 58/2014. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 22-01-2014,... → |
|---|
