Pretenţii. Decizia nr. 371/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 5743/111/2013
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159- |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.371/2014-A
Ședința publică din 25 septembrie 2014
Președinte – S. A. L.– judecător
- T. D. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta P. E., CNP_, cu domiciliul în Oradea, ., ..105, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații pârâți F. DE PROTECȚIE AL VICTIMELOR STRĂZII BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..40-40 bis, . RAF sub nr.131/5.10.2006, cod fiscal_, M. G. E., cu domiciliul în Sânicolau Român, nr.410, județul Bihor, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 113/C din 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect: pretenții.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 18 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii asupra apelului, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 25 septembrie 2014, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța de apel constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 113/C din 27 februarie 2014, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâții F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII și M. G. E..
A obligat reclamanta la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului M. G. E..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La data de 16 august 2010, în jurul orelor 2110, învinuitul M. G. E. conducea motocicleta marca Yamaha, cu numărul provizoriu de circulație BH-_, pe D.N. 79, din direcția Oradea spre Salonta. În localitatea Gepiu, în zona kilometrului 96+700, în momentul în care învinuitul a trecut cu motocicleta prin dreptul numitului M. A. C., acesta, aflat sub influența băuturilor alcoolice s-a dezechilibrat și a pătruns brusc pe traiectoria de deplasare a motocicletei condusă de învinuitul M. G. E., astfel că acesta nu a mai avut posibilitatea de a evita coliziunea. Ca urmare a impactului numitul M. A. C. a fost proiectat pe acostamentul din partea dreaptă a direcției de deplasare Oradea – Salonta, iar motocicleta a părăsit partea carosabilă în aceeași parte, după care s-a rostogolit, oprindu-se pe zona verde din partea dreaptă față de direcția de mers. Urmare a accidentului de circulație numitul M. A. C. a decedat pe loc, iar învinuitul M. G. E. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale. Această stare de fapt a fost reținută prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, dar și de sentința nr. 71/2013 pronunțată de Judecătoria Salonta în dosar nr._ .
Potrivit art. 6 alin. 2 NCCiv. și întrucât fapta s-a produs sub imperiul vechiului Cod Civil, s-a reținut că aplicabile în speță sunt dispozițiile Vechiului Cod civil, respectiv dispozițiile art. 998-999 cod civil vechi.
Din raportul de expertiză criminalistică – f. 63 dosar 891/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, prima instanță a reținut că impactul dintre victimă și motocicletă a avut loc pe partea carosabilă, pe sensul Oradea – Salonta, iar în planul longitudinal s-a apreciat că acesta s-a situat după intersecția cu drumul lateral, reținându-se că nu s-a putut stabili viteza de deplasare a motocicletei, că nu se poate stabili distanța de la care numitul M. G. E. trebuia și putea să ia măsurile de evitare, accidentul putea fi prevenit în primul rând, de către numitul M. A. C. dacă nu s-ar fi deplasat pe partea carosabilă a drumului.
Instanța de fond a constatat că potrivit art. 998 Cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Din interpretarea art. 998 Cod civil, rezultă că pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane este necesar să existe o faptă ilicită, un prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite care a cauzat prejudiciul.
La rândul său, s-a opinat că prejudiciul trebuie să fie unul cert și nereparat. În plus, deși în cadrul răspunderii civile delictuale, spre deosebire de cea contractuală, pot fi reparate atât prejudiciile previzibile cât și cele imprevizibile, prejudiciile trebuie să fie directe, cele indirecte, care nu sunt o consecință directă a faptei ilicite, neputând fi reparate în cadrul unei acțiuni în răspundere civilă delictuală.
De asemenea, s-a apreciat că aceste patru condiții trebuie îndeplinite cumulativ, astfel că lipsa uneia face inutilă analiza celorlalte.
Astfel că din analiza probelor de la dosar, declarațiile martorilor, raportul de expertiză criminalistică, instanța de fond a constatat că accidentul rutier din data de 16.08.2010, orele 21,00 s-a produs din culpa exclusivă a victimei M. A. C. care a circulat într-o seară ploioasă, îmbrăcat cu haine de culoare închisă pe carosabil. Important este de reținut faptul că impactul între motocicletă și victimă s-a produs la cca 1 m. pe partea carosabilă de acostament, deși din fotografiile efectuate în raportul de expertiză reiese că acostamentul este lat – f. 65. Întrucât nu s-a putut stabili prin expertiza efectuată viteza de deplasare a motocicletei, și nici posibilitățile reale de evitare ale impactului de către pârât, ci doar s-a reținut că, teoretic, conducătorul motocicletei avea obligația de a circula cu o viteză care să-i permită ocolirea unui obstacol, instanța nu poate stabili în sarcina pârâtului vreo culpă. În condiții de vizibilitate redusă, victima fiind îmbrăcată cu haine de culoare închisă și în stare avansată de ebrietate, este veridică soluția pronunțată în dosarul penal potrivit căreia accidentul s-a datorat dezechilibrării victimei și pătrunderea ei pe carosabil în fața motocicletei.
Întrucât una din condițiile angajării răspunderii civile delictuale și anume culpa nu este îndeplinită, instanța de fond a apreciat că analiza celorlalte este inutilă, având în vedere că nu poate fi angajată această răspundere.
Față de aceste considerente, prima instanță a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtului M. G. E..
Respingând acțiunea împotriva pârâtului M., instanța de fond a constatat că este inutilă analiza admisibilității sau inadmisibilității acțiunii reclamantei împotriva FPVS, deoarece admisibilitatea unei astfel de acțiuni era posibilă în ipoteza admiterii acțiunii împotriva persoanei cauzatoare de prejudicii, FPVS răspunzând în solidar cu acesta.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanta la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului M. G. E..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat apel reclamanta P. E., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței, admiterea cereri.
Prin motivele de apel s-a invocat că nu s-au avut în vedere probele administrate în procesul penal, din care reiese că poate fi reținută o culpă în sarcina pârâtului M. G. E. în producerea accidentului, în urma căruia fiul ei și-a pierdut viața. Nu s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică conform căruia se reține raportul de cauzalitate dintre deplasarea cu o viteză neadaptată spațiului frontal de vizibilitate și producerea accidentului.
Raportat la viteza de deplasare a motocicletei, s-a reținut că nu s-a putut stabili prin expertiză, ori, nu s-au luat în considerare declarațiile martorului ocular ce se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr.1757/III/299 din 18.08.2012, proiectarea victimei, vătămarea corporală a pârâtului ce a necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale, ce nu se puteau produce dacă se deplasa cu 50 km/h. A menționat expertul că traumatismele au fost urmare a unui impact direct cu subansamblele motocicletei pe partea dreaptă a corpului victimei, lovită de autovehicul, având o gravitate și întindere semnificativ mai mare decât cele produse prin proiectare, ori, dacă viteza era legală, nu se putea întâmpla.
Greșit s-a reținut că victima a pătruns brusc pe traiectoria de deplasare a motocicletei, din declarația pârâtului reieșind că l-a claxonat repetat, că l-a observat de la distanță, ori, nu a păstrat o distanță laterală corespunzătoare câtă vreme, drumul are 6,5 m lățime. Nu s-a produs impactul la circa 1 m de acostament pe partea carosabilă, martorul Berke a declarat că victima s-a deplasat circa 1 m înspre partea carosabilă unde acostamentul are 3 m.
Reiese o culpă în sarcina pârâtului în producerea accidentului, de natură a atrage răspunderea delictuală, prejudiciul fiind dovedit, trauma psihică suferită. Deși divorțase de tatăl defunctului cu 7 ani înainte de deces, erau în relații bune, deși acesta locuia cu tatăl ce avea grave probleme de sănătate, o vizita frecvent în Oradea, în prezent îi îngrijește tatăl, întâmpină probleme în a-i asigura întreținerea lui și ei, având doar 90 lei pe lună pensie.
În drept, s-a invocat art.470 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul F. de Protecție a Victimelor Străzii, a solicitat respingerea apelului, invocând că, instanța a avut în vedere un amplu material probator: declarații de martori, înscrisuri, expertiză, iar conform ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a intimatului M. G. E., a Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, nu poate opera garanția sa consacrată de art.25 din Legea nr.32/2000, victima a încălcat mai multe reguli de circulație a căror nerespectare a condus la producerea accidentului.
Accidentul, conform expertizei criminalistice, putea fi prevenit dacă victima nu se deplasa pe carosabil, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, hotărârea instanței penale având autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, nu se poate reține o culpă a pârâtului în producerea accidentului, cu toată compasiunea pentru pierderea suferită. Victima era în stare de ebrietate, se deplasa haotic pe timp de noapte pe carosabil, nu pe acostament.
Cuantumul daunelor trebuie să aibă efect compensatoriu nu să constituie venituri nejustificate, media europeană a despăgubirilor morale la deces fiind de 4 salarii medii nete lunare, ori, solicitarea a 150.000 Euro este excesivă, deși suferința este reală, indiscutabil.
Intimatul M. G. E., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Nu s-a dovedit cu probe culpa sa, se face trimitere la o propoziție din raportul de expertiză întocmit în dosarul penal, la o parte din declarația martorului Berke, ignorându-se cu desăvârșire practic întreaga probațiune aflată în dosarul penal, ori, faptul că se află într-o situație financiară diferită apelanta, nu e motiv de rezolvare a problemelor pe seama altora, și el este o victimă. A fost exonerat de orice culpă ce s-a stabilit în sarcina victimei, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală.
Declarația martorului Berke, că ar fi circulat cu 100-110 km/h, nu poate fi conformată de mijloacele tehnice, ori era noapte, ploua, o simplă apreciere subiectivă, neavizată, nu poate sta la baza condamnării, obligării a plata unor despăgubiri. Motocicleta a rămas intactă, nici furca nu era îndoită, ceea ce era imposibil dacă avea viteză mare. Reiese din probe că victima se deplasa pe marginea drumului cu un picior pe carosabil, sub influența alcoolului, s-a dezechilibrat și a intrat brusc pe carosabil, îmbrăcat cu haine de culoare închisă. Nu i se poate reproșa de ce nu a stat pe mijlocul benzii ori, raportul de expertiză a stabilit lipsa culpei sale.
Prin răspunsul la întâmpinarea intimatului M., depusă de către apelanta P. E., a arătat că probatoriul relevă că din cauza vitezei excesive, a nepăstrării unei distanțe laterale suficientă, acesta a acroșat victima. Declarația martorului Benke se coroborează cu celelalte probe, cu expertiza, a declarat intimatul că o persoană le-a relatat părinților săi, că l-ar fi claxonat de mai multe ori, ceea ce denotă că la observat din timp, o parte din culpă având-o. Accidentul s-a produs în localitate ce era luminată. Referitor la întâmpinarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, și-a menținut punctul de vedere și argumentele expuse pe parcursul judecății.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, raportat la probele administrate –dosarul penal nr.891/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, expertiza criminalistică, în jurul orelor 211o, intimatul M. G. E., în data de 16.08.2010 se deplasa cu motocicleta marca Yamaha, nr.de înmatriculare BH_ pe DN 79 din direcția Oradea înspre Salonta, iar la Km.96+700 din localitatea Gepiu, în momentul în care a trecut prin dreptul numitului M. A. C., -fiul apelantei – ce circula pe marginea părții carosabile, l-a accidentat grav suferind leziuni corporale, în urma cărora a decedat.
În prezența martorilor asistenți L. D. și Berke G. C., organele de poliție au procedat la cercetarea locului accidentului, au efectuat măsurători, fotografii judiciare, fiind audiat Berke Gheoghe C., ce a declarat că se afla în stradă și a observat că din direcția Oradea, se deplasa o motocicletă, l-a văzut apoi pe M. A. C. ce circula pe partea carosabilă legănându-se, iar când motocicleta a ajuns lângă el, s-a balansat în fața motocicletei fiind apoi lovit –fiele 59-60 dosar fond atașat -. S-a mai arătat că victima avea mersul legănat, era îmbrăcat în haine de culoare închisă, blugi albaștri, giacă gri închis. A apreciat că motocicleta circula cu o viteză de 100-110 km/h, a încercat motociclistul să treacă pe lângă victimă, dar a păstrat o distanță laterală destul de mică față de acesta, deși din sens opus sau pe sensul său de mers, nu circula nici un alt vehicul, fiind aruncat 5-6 m de la impact, iar motociclistul a căzut pe mijlocul carosabilului, motocicleta în șanț. Urmare a impactului, intimatul a suferit leziuni corporale ce au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale.
Raportul de expertiză criminalistică nr.181/5.12.2012 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice –Laboratorul Interjudețean Timișoara – filele 63-70 dosar penal atașat, a relevat că la data producerii accidentului partea carosabilă era umedă, impactul a avut loc pe partea carosabilă, pe sensul Oradea-Salonta, neputând fi determinată viteza de deplasare a autovehiculului, nici distanța de la care M. G. E. trebuia și putea lua măsurile de evitare, neexistând elemente suficiente în vederea efectuării unei analize pertinente a posibilităților de evitare a producerii accidentului de către conducătorul auto. Acesta putea preveni accidentul doar dacă corela permanent viteza de deplasare cu distanța de vizibilitate frontală care să-i permită să oprească în interiorul spațiului de vizibilitate frontal disponibil în orice moment, deci, putea fi prevenit în primul rând de victimă, dacă nu se deplasa pe carosabil. Nu există elemente pe baza cărora să se stabilească distanța laterală între victimă și motocicletă.
În cadrul dosarului penal, prin Ordonanța dată la data de 18.02.2013 în dosar nr.891/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui M. G. E. și aplicarea unei amenzi administrative, plângerea formulată de apelantă fiind respinsă prin rezoluția din 25.03.2013 dată în dosar nr.157/11.02.2013 de P. Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, plângerile formulate împotriva acestor soluții fiind respinse prin sentința penală nr.71/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Salonta, în dosar nr._ .
Ceea ce este cert este faptul că victima se deplasa pe carosabil, nu pe trotuarul existent, noaptea când șoseaua era umedă, ploua, era în stare de ebrietate, s-a dezechilibrat când s-a aflat în dreptul său motocicleta – mergând legănat -, iar martorul Berke G. C., singurul martor ocular – nu a declarat că ar fi auzit decât zgomotul motorului, nu al unor claxonări de avertisment. Într-adevăr, acesta a declarat că după părerea sa, motocicleta se deplasa cu o viteză de 100-110 km/h, doar, câtă vreme această constatare nu a putut fi coroborată cu o altă probă, expertiza apreciind că nu poate fi stabilită viteza de deplasare, în mod corect nu a fost avută în vedere în acest dosar și nici în cel penal, de altfel.
Leziunile suferite de motociclistul intimat, ce au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale, nu sunt de natură a confirma susținerile martorului ocular, cu privire la viteza de deplasare estimată, cu atât mai mult cu cât nici raportul de expertiză nu a reținut că leziunile nu se puteau produce astfel la o viteză de sub 50 km/h.
Din declarația dată de intimat în cadrul dosarului penal -fila 53, se reține că acesta a declarat că părinții i-ar fi relatat că după producerea accidentului s-au deplasat la fața locului, au discutat cu persoanele ce ar fi fost de față în momentul impactului, ce au văzut că circula cu viteză redusă, că el ar fi claxonat victima de mai multe ori, deci nu el a declarat că ar fi claxonat ci că alte persoane le-ar fi spus părinților săi acest aspect, reconfirmând cele relatate.
Astfel cum s-a arătat mai sus, câtă vreme victima se afla sub influența băuturilor alcoolice, mergând legănat, era imposibil ca intimatul – conducătorul autovehiculului să fi putut prevede această situație, că va pătrunde brusc pe carosabil și astfel să fi circulat mai înspre mijlocul carosabilului, întrucât nu se deplasau în acel moment alte autovehicule. Raportul de expertiză a concluzionat că nu se poate discuta de adaptarea unei distanțe laterale insuficiente între autovehicul și pieton, neexistând o manevră de depășire.
Curtea reține din probatoriul administrat, arătat mai sus, că pe timp de noapte, de ploaie, un pieton se deplasa pe carosabil, deși exista acostament suficient de lat, trotuar, era în stare de ebrietate, îmbrăcat cu haine închise la culoare ce îngreuna vizibilitatea, iar în momentul în care motocicleta condusă de intimat s-a aflat în dreptul acestuia, s-a legănat fiind acroșat. Nu există vreo probă care să confirme vreo culpă în sarcina intimatului M. G. E., în producerea accidentului, conform celor susmenționate și care să atragă implicit răspunderea civilă delictuală, neexistând astfel întrunite toate cele patru condiții impuse de vechiul cod civil în materie – art.998-art.999 Cod civil – fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite ce a cauzat prejudiciul – culpa, vinovăția lipsind cu desăvârșire, cum corect a reținut instanța de fond.
Referitor la faptul că intimatul M. G. E. a pus în circulație o motocicletă neînmatriculată, acest aspect este de natură a duce la concluzia că într-adevăr acesta e vinovat –fapta ilicită însă, câtă vreme nu s-a stabilit conform celor expuse, că ar fi existat un raport de cauzalitate directă între această faptă și prejudiciu, moartea victimei, criticile în acest sens apar ca nefondate. S-a constatat în cadrul dosarului penal susmenționat – sentința penală nr.71/2013 pronunțată de Judecătoria Salonta, culpa exclusivă a victimei, câtă vreme conform art.72 alin.4 din OUG nr.195/2002 – pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinată acestora sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care nu se poate reține că intimatul pârât nu ar fi respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector, fiind astfel un caz fortuit, ce înlătură atât răspunderea penală cât și cea civilă.
Chiar dacă s-ar accepta ideea că motociclistul intimat l-ar fi observat din timp pe pietonul victimă, era imposibil să prevadă că acesta era sub influența băuturilor alcoolice, iar când va trece pe lângă acesta se va dezechilibra, cu atât mai mult cu cât, trotuarul era suficient de lat.
Față de toate considerentele expuse, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de apel va respinge ca nefondat apelul și va păstra în întregime sentința apelată, ca fiind legală și temeinică.
Reținând cupa procesuală a apelantei, în baza art.451 alin.1, art.453 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de apel va obliga apelanta P. E., să-i plătească intimatului M. G. E. suma de 900 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta P. E., CNP_, cu domiciliul în Oradea, ., ..105, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații pârâți F. DE PROTECȚIE AL VICTIMELOR STRĂZII BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..40-40 bis, . RAF sub nr.131/5.10.2006, cod fiscal_, M. G. E., cu domiciliul în Sânicolau Român, nr.410, județul Bihor, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 113/C din 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o păstrează în întregime.
Obligă partea apelantă P. E., să plătească părții intimate M. G. E. suma de 900 lei cheltuieli de judecată în apel.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
S. A. L. T. D. C. G.
red.concept decizie:S. A.L.
10.10.2014
Jud.fond:D. L.
Dact.C.G.
data:13.10.2014
5 ex.
-3 . E., din Oradea, ., ..105, jud.Bihor,
-F. DE PROTECȚIE AL VICTIMELOR STRĂZII BUCUREȘTI,
cu sediul în București, ..40-40 bis, .>
-M. G. E., din Sânicolau Român, nr.410, jud.Bihor
Data:
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 22-01-2014,... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 154/2014. Curtea de... → |
|---|
