Succesiune. Decizia nr. 464/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 1371/83/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 464/2014-R
Ședința publică din 11 martie 2014
PREȘEDINTE: G. M. - judecător
JUDECĂTOR: R. F.
JUDECĂTOR: P. C.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă J. A., domiciliată în Livada, .. 18, județul Satu M. cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 10, . M., în contradictoriu cu intimatul recurent N. I., domiciliat în Călinești Oaș, Pășunea M., nr. 1, județul Satu M. și intimații intervenienți M. M. și M. G., ambii cu dom. în com. Călinești Oaș, .. 16, jud. Satu M., D. F., dom. în . Lechința, ., jud. Satu M., G. M. (soția pădurarului), dom. în com. Călinești Oaș, ., jud. Satu M., M. I., dom. în com. Călinești Oaș, ., jud. Satu M., B. I.M., dom. în orașul Livada, .. 28, jud. Satu M. C. I. V., dom. în com. Călinești Oaș, ., jud. Satu M. și B. M., dom. în orașul Anina, ., jud. C. S. împotriva deciziei civile nr. 246 din 29.11.2013, pronunțată de Tribunalul Satu M. prin care a fost modificată sentința civilă nr. 1080/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentantul recurentei av. M. O., în baza împuternicirii avocațiale nr. 15/21.01.2014 emisă de Baroul Satu M. și reprezentantul intervenienților intimați M. M. și M. G., av. I. A. în substituirea av. H. M. C., în baza delegației de substituire din data de 10.03.2014 emisă de Baroul Satu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța nr._ din data de 10.03.2014 prin care a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 15 lei și 0,15lei timbru judiciar.
La întrebarea instanței reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe de propus sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal modificarea deciziei în ceea ce privește stabilirea vocației succesorale a intimatului reclamant și a recurentei pârâte, iar în subsidiar a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului cu privire la modalitatea de partajare a masei succesorale cu cheltuieli de judecată în apel, în recurs nu solicită cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală în ceea ce privește modalitatea de identificare a terenurilor ce compun masa succesorală, modalitatea de evaluare a acestora și modalitatea de partaj între cei doi moștenitori.
Apreciază că instanța de apel a nesocotit dispozițiile deciziei nr. 426/2006 a Curții de Apel Oradea, prin care a fost casată cu trimitere decizia atacată cu îndrumarea de a se efectua o expertiză prin care să se identifice toate terenurile despre care se afirmă că au aparținut antecesorilor părților.
În rejudecare, instanța de apel a avut în vedere doar două terenuri, iar în motivare s-a făcut referire doar la expertiza efectuată de expertul Kurti N. O. care nu are nici o valoare, aceasta nelămurind niciunul din obiectivele care s-au fixat de către instanță, respectiv ce suprafață folosește fiecare persoană din numărul topografic, unde se regăsește suprafața măsurată în plus și nici nu indică nici un fel de coordonate cadastrale pentru terenurile măsurate.
Cu toate că au solicitat efectuarea unei noi expertize, instanța a respins această cerere, deși principalul punct de vedere comun era modalitatea de evaluare a acestor terenuri, în condițiile în care expertul a arătat că nu are competență în acest caz, nefiind evaluator Anevar, singura referire fiind trimiterea la valorile orientative din ghidul notarilor publici.
Consideră că hotărârea pronunțată de instanța de apel este în contradicție cu prevederile art. 129 alin. 5 și art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la modalitatea de partaj reprezentantul re4curentei susține că hotărârea instanței de apel a fost dată în contradicție cu dispozițiile art. 6739 din Codul de procedură civilă, singura justificare pentru atribuirea în favoarea reclamantului a suprafeței de 5800 mp fiind în vederea preîntâmpinării unor litigii ulterioare.
Susține că antecesoarea recurentei pârâte, numita M. M. a folosit în mod constant acest teren, iar promisiunea intimatului reclamant de înstrăinare către numiții M. G. și M. este nelegală, acesta promițând ceea ce nu i-a aparținut niciodată.
Aceste situații au fost clarificate de Judecătoria Negrești Oaș care prin hotărârea pronunțată a cuprins toate terenurile, iar instanța de apel s-a referit doar la două terenuri.
Reprezentantul intimaților intervenienți M. G. și M. a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la motivele de recurs, aceasta arată că în cauză au fost efectuate două expertize, care au reliefat faptul,că în afara celor două terenuri avute în vedere la pronunțarea hotărârii atacate, toate celelalte terenuri figurează ca reprezentând proprietatea tabulară a unor alte persoane.
Susține că prevederile art. 6739 din codul de procedură civilă se referă la situații în care instanța nu are suficiente criterii, ori în cazul de față au fost efectuate două expertize și ghidul notarilor publici, iar pentru egalizarea loturilor în mod corect instanța de apel a atribuit imobilul intimatului reclamant cu obligarea lui la plata unei sulte în favoarea recurentei. Criteriul de atribuire a fost acela al folosinței faptice, iar din anul 2000 intervenienții intimați au edificat o casă pe terenul din litigiu.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1080 / 30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul N. I. împotriva pârâtei M. M. (decedată în cursul judecării procesului, litigiul fiind continuat în contradictoriu cu succesorii acesteia B. M., M. I., J. A., C. V. și B. M.), a fost admisă în principiu și în fond cererea de intervenție în interes propriu promovată de intervenientele voluntare G. M. și N. A. (aceasta din urmă decedată în cursul procesului, acțiunea civilă fiind continuată de succesoarea acesteia D. F.), ambele în reprezentarea def. B. M., a fost respinsă în fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții principali M. G. și M. M. și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă M. M. (decedată în cursul judecății, conform celor arătate anterior) și continuată de succesorii acesteia M. I., B. M., J. A., C. V. și B. M. împotriva reclamantului pârât N. I..
În acest sens, s-a constatat de către instanța de judecată că masa succesorală rămasă după def. N. D. (dec. 07.03.1987) se compune din cota de 4/8 părți din imobilele enumerate în dispozitivul hotărârii și identificate după suprafață și după denumirea în toponimia locală, precum și cota de 8/8 părți din alte patru imobile identificate în aceeași manieră.
S-a mai constatat că după defunctul de mai sus au acceptat moștenirea în mod tacit reclamantul și pârâtele M. M., N. A. și B. M., în calitate de descendenți, precum și soția supraviețuitoare a acestuia, N. I..
Prin aceeași hotărâre s-a constatat că masa succesorală rămasă după def. N. I. (dec. 19.01.2000) se compune din cota proprie față de bunurile imobile dobândite sub durata căsătoriei sale cu N. D., precum și din cota de moștenire a acesteia după soțul său predecedat, cotele de proprietate și imobilele succesorale în cauză fiind enumerate în dispozitivul sentinței prin identificarea lor după suprafață și după denumirea locului.
Instanța de fond a mai constatat că moștenirea rămasă după def. N. I. a fost acceptată de către pârâta reclamantă M. M., de reclamantul N. I. și intervenienta N. A., toți în calitate de descendenți de gradul I, precum și de către intervenienta G. M., descendentă de ordinul II, acceptantă a moștenirii în reprezentarea mamei sale, def. B. M..
Prin aceeași sentință s-a constatat că cei doi soți defuncți au dispus încă din timpul vieții lor asupra patrimoniului succesoral și au atribuit totalitatea imobilelor cu titlu de zestre descendenților acestora, dispunându-se partajul în natură de către instanță potrivit respectivelor înzestrări, instanța compensând totodată cheltuielile de judecată ocazionate părților pe parcursul tuturor fazelor procesuale și dispunând totodată raportarea donațiilor (zestrei) de către fiecare dintre moștenitori.
Potrivit considerentelor sentinței evocate, din probele administrate în cauză a rezultat că la data decesului def. N. D. au existat în patrimoniul acestuia bunurile evidențiate în Adeverința nr. 342 / 25.03.1998 eliberată de Consiliul local al comunei Călinești Oaș, că potrivit Anexei nr. 1 înregistrate la Primăria Călinești Oaș sub nr. 166/13.07.1998 succesori ai def.N. D. au fost soția supraviețuitoare N. I. și cei patru copii menționați și în dispozitiv, toți aceștia acceptând succesiunea în cauză și preluând imobilele succesorale conform unui partaj voluntar.
S-a mai reținut că modalitatea de împărțire voluntară a moștenirii încă din timpul vieții defunctului a fost recunoscută de către părțile în proces cu ocazia interogatoriilor luate acestora, reținându-se totodată că cererea intervenienților principali M. G. și M. M. vizând prestația tabulară a unui teren reconstituit pe seama def. N. I. în condițiile legislației funciare se prezintă a fi neîntemeiată, întrucât titlul de proprietate eliberat în acest sens a fost anulat prin sentința civilă nr. 1004/06.06.2000, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 114/2000.
Față de starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în fața primei instanțe și reținută conform celor prezentate mai sus, s-a făcut aplicarea în cauza a disp. art. 651, 654, 659, 689, 728 si 730 cod civil (1864) și ale art. 111, art. 673 ind.1 și art. 673 ind.14 Cod procedură civilă (1865).
Prin decizia civilă nr. 246 din data de 29.11.2013 Tribunalul Satu M. a respins apelul declarat de apelanții-intervenienți M. M. și M. G., împotriva Sentinței civile nr. 1080/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._ .
A admis apelul declarat de apelantul-reclamant N. I., împotriva Sentinței civile nr. 1080/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. I., B. I.M., J. A., C. I. V., B. M., D. F. și G. M. (soția pădurarului), și în consecință:
A schimbat în parte sentința apelată, după cum urmează:
A admis în parte acțiunea reclamantului N. I., înregistrată inițial sub dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negrești-Oaș, a constatat că masa succesorală rămasă după def. N. I. (dec. 19.01.2000) se compune din terenul înscris în CF nr. 646 Lechința, sub nr. top. 1763 și 1764, în natură teren în suprafață totală de 1489 mp, situat la locul numit „ACASĂ”, în valoare totală de 4467 lei Ron, precum și din terenul în suprafață totală de 5.800 mp, situat în intravilanul localității Pășunea M., la locul numit „L.”, pentru care s-a recunoscut îndreptățirea def. N. I. la restabilirea dreptului de proprietate funciară în condițiile Legii nr. 18/1991 prin Sentința civilă nr. 1004/06.06.2000 a Judecătoriei Negrești-Oaș (și pentru care s-a eliberat inițial T.P. nr. 31-_/24.02.1998, însă în limita suprafeței de 3.551 mp, fiind anulat prin sentința evocată), în valoare totală de 17.400 lei Ron.
A constatat că au vocație succesorală la moștenirea de mai sus, apelantul-reclamant N. I., precum și Intimata-pârâtă J. A. (după mama acesteia, def. N. M. – căsătorită M., pârâtă inițial în cauza din dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negrești-Oaș), în cote egale de câte ½ parte fiecare.
A constatat că sunt străini de moștenire, prin neacceptare, N. A. (fiica def. N. I.), G. M. (nepoata de fiică – B. M. – a def. N. I.), precum și M. I., B. I. M., C. I. V. și B. M. (toți după def. M. M., pârâtă inițial în cauza din dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negrești-Oaș, fiica def. N. I.).
S-a partajat masa succesorală de mai sus, atribuind apelantului-reclamant N. I., în natură, terenul în suprafață de 5.800 mp, în valoare de 17.400 lei, iar intimatei-pârâte J. A., terenul în suprafață de 1489 mp, în valoare de 4467 lei, și obligă apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte o sultă în valoare de 6467,50 lei, stabilind un termen de 6 luni pentru plata acesteia, cel mai târziu până la data de 29 mai 2014, conform disp. art. 673 indice 10 Cod procedură civilă.
A respins restul pretențiilor formulate de reclamantul N. I..
A respins cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenientele N. A. și G. M. la data de 27.02.2004 în dosar inițial nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negrești-Oaș, cerere continuată ulterior de succesoarele acestora în drepturi.
A compensat între ele cheltuielile de judecată ocazionate părților în proces.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, a disp. art. 295 Cod procedură civilă, a materialului probator administrat în cauză și a reglementărilor legale în materie, tribunalul a găsit fondate în parte criticile reclamantului, reținând în schimb caracterul nefondat al criticilor apelanților intervenienți, din perspectiva următoarelor considerente:
Sub aspectul cadrului procesual stabilit în cauză și al evoluției ulterioare a litigiului, un prim aspect ce se impune a fi luat în considerare este acela că cererea inițială introductivă în instanță a fost înregistrată la data de 02.09.2002, în dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negrești Oaș (atașat la dosarul cauzei), de către reclamantul N. I. împotriva pârâtei M. M. și a vizat strict masa succesorală și partajul succesoral după def. N. I. (I.), mama părților în proces, decedată la data de 19.01.2000.
În dosarul astfel constituit, au formulat cerere de intervenție în nume propriu intervenienții principali M. G. și M. M. (filele nr. 21 și 22), solicitând constatarea perfectării vânzării unui teren de 18 ari înscris în Titlul de proprietate (T.P.) nr. 31-_/24.02.1998 eliberat pe seama def. N. I., invocând în acest sens existența unui contract sub semnătură privată încheiat la data de 23.01.2000 între vânzătorii N. I. și soția N. M. și cumpărătorii intervenienți, având ca obiect respectivul teren (fila nr. 23 idem).
La data de 27.01.2004 pârâta M. M. a formulat ,,întâmpinare și completare la cererea reconvențională’’ (filele nr. 80-82 idem), prin care a solicitat să se stabilească mai întâi masa succesorală rămasă după def. N. D. (dec. 07.03.1987), să se constate că au acceptat tacit moștenirea rămasă după acesta pârâta în calitate de fiică, precum și soția supraviețuitoare N. I., dar și ceilalți descendenți de gradul I și anume: N. A., N. I. și B. M..
Totodată, s-a solicitat constatarea componenței masei succesorale rămase după def. N. D. conform celor arătate în cererea reconvențională, stabilirea cotelor succesorale conform dispozițiilor legale în materie și abia ulterior să se dispună partajul succesoral după def. N. I., conform modificărilor astfel survenite în patrimoniul acesteia din urmă.
De asemenea, s-a invocat vocația succesorală după def. N. I. atât a reclamantului N. I. și a pârâtei reclamante M. M. (conform celor susținute prin cererea de chemare în judecată), cât și a celorlalți pârâți în cauza, în speță fiica N. A. și nepoata de fiică G. M. în reprezentarea fiicei predecedate def. B. M..
Vocația succesorală a celor două descendente de mai sus, N. A. și G. M. a fost reafirmată prin cererea de intervenție în interes propriu formulată la data de 27.02.2004 de către acestea din urmă (fila nr. 90 din dosar nr. 1932/2002).
Prin încheierea interlocutorie nr. 940/05.07.2004, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1932/2002 (filele nr.151-152) în condițiile art. 673 ind.1 și urm. Cod procedură civilă au fost admise în parte atât cererea principală cât și cea reconvențională și în consecință s-a constatat că din masa succesorală rămasă după def. N. I. face parte doar terenul înscris în T.P. nr. 31-_/1998, asupra căruia au vocație succesorală în cote egale de câte ½ parte fiecare reclamantul și pârâta reclamantă, reținându-se că sunt străine de succesiune prin renunțare intervenientele N. A. și G. M..
Prin aceeași încheiere, s-a respins capătul de cerere reconvențională privind stabilirea masei succesorale după def. N. D., precum și cererile de intervenție voluntară formulate în acest sens, dispunându-se administrarea în probațiune a unei expertize tehnice judiciare având ca obiectiv identificarea imobilelor succesorale.
Împotriva încheierii de mai sus a promovat apel pârâta M. M., înregistrat inițial sub dosar nr. 4708/2004 al Curții de Apel Oradea, ulterior în dosar nr. 3945/2004 al Tribunalului Satu M. (în urma declinării de competență), soluționat prin decizia civilă nr. 72/. în sensul respingerii, însă în urma admiterii recursului declarat împotriva acestei din urmă decizii, s-a dispus – prin decizia civilă nr. 426/R/16.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 288/2006 – casarea încheierii nr. 940/2004 și trimiterea cauzei pentru o nouă judecare la Judecătoria Negrești Oaș, în rejudecare pricina fiind înregistrată sub dosar nr._ și soluționată prin sentința civilă nr. 1080/30.11.2010, care face obiectul apelului de față.
În considerentele deciziei de casare se reține aspectul că, în mod cert, în regim de publicitate imobiliară prin cărți funciare, dreptul de proprietate se dovedește prin înscrierea acestuia în cartea funciară, însă, față de susținerile părților potrivit cărora din masa succesorală fac parte și alte terenuri, pe care le cunosc doar după denumirea populară, coroborat cu principiul universalității succesiunii, se impune administrarea în probațiune a unei expertize prin care să fie identificate toate terenurile despre care se afirmă că ar fi aparținut defuncților, iar ,,în măsura în care nu se confirmă susținerile, să se procedeze ca atare’’ (fila nr. 22 din dosar nr.288/2006, atașat la dosarul cauzei).
Instanța de apel a reținut, pornind de la considerentele și îndrumarul deciziei civile nr. 426/R/2006 a Curții de Apel Oradea, amintită mai sus, că în rejudecare s-a dispus efectuarea unei lucrări de specialitate având ca obiectiv tocmai identificarea în sistem de carte funciară a imobilelor succesorale.
În acest sens, s-a realizat expertiza extrajudiciară întocmită de către exp. ing. Markus G. (filele nr. 107-112, 213-218 din dosar nr._ ), care a anexat extrasele de carte funciara aferente fiecărui imobil succesoral în litigiu, identificat potrivit măsurătorilor și constatărilor de la fața locului realizate de acesta (filele nr. 220-239 idem).
Instanța de control judiciar a mai reținut că în apel, la termenul de judecată din data de 05.12.2011 s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize, fiind desemnat ing. Kerti N. O. (fila nr. 163 din dosar nr._ ), lucrare de specialitate care a confirmat concluziile expertului Markus G. în privința amplasamentului, a întinderii și a folosinței terenurilor în cauză (filele nr. 261-263 idem).
În acest context, instanța de apel a remarcat că, așa cum rezultă din examinarea fiecărui extras de carte funciara în parte (filele nr. 224-239 din dosar nr._ ) depus la dosarul instanței de rejudecare, coroborat cu concluziile raportului de expertiza întocmit în apel în privința identificării imobilelor prin coordonate de carte funciară, identificare concordantă cu cea realizată de exp. ing. Markus G., cu excepția a două terenuri, toate celelalte figurează ca reprezentând proprietatea tabulară a unor alte persoane, proprietari tabulari față de care nu s-a dovedit în cadrul prezentului dosar niciun raport juridic.
În consecință, pornind de la această constatare, instanța de apel a dat eficiență raționamentului judiciar exprimat în cuprinsul deciziei civile nr. 426/R/2006 evocata anterior și a procedat ca atare, reținând în acest sens ca făcând parte din masa succesorală în litigiu și ca fiind susceptibile de a fi deduse judecății, raportat la cadrul procesual stabilit în prezenta cauză, strict cele două terenuri astfel identificate (în speță, cel numit ,,Acasă’’ și cel numit ,,Livada’’).
S-a mai reținut, în concordanță cu cele de mai sus, că așa cum au arătat și reprezentanții părților în ședința publică de la termenul de judecată din data de 05.12.2011 (fila nr. 163 din dosarul nr._, vol.I), obiectul litigiului de față a fost restrâns doar la stabilirea masei succesorale rămase după def. N. I., întrucât în privința devoluțiunii succesorale de pe urma def. N. D. s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească în cadrul unui alt litigiu.
Referitor la cele două imobile succesorale rămase în discuție, tribunalul a reținut că, potrivit completării raportului de expertiza întocmit de ing. Kerti N. O., locul numit ,,Acasă’’ are o suprafață totală de_ mp, fiind înscris în zece coli de carte funciară distincte (fila nr. 282 din dosar nr._, vol.I), dar care figurează în registrul agricol ca având o suprafață mai mică, de 8700 mp, folosit atât de reclamantul N. I., cât si de numitul D. N., pe acest teren fiind edificate patru case (fila nr. 262 idem).
Dintre cele zece coli de carte funciară pe care se întinde terenul de mai sus, depuse în extras, în copie, la dosarul instanței de rejudecare (filele nr. 220 – 229), doar în cuprinsul extrasului CF 646 Lechința (. ca proprietar tabular numita N. I., a cărei succesiune se dezbate în cauză, fiind menționată o suprafață totală de 1489 mp (fila nr. 229).
Referitor la cel de-al doilea teren, în privința căruia s-a reținut incontestabil apartenența la proprietatea def. N. I., instanța de apel are în vedere considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1004/2000 a Judecătoriei Negrești Oaș. În acest sens, s-a reținut că atât prin hotărârea de mai sus, cât și prin decizia nr. 1737/R/05.12.2001 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 3890/2001 (filele nr. 190-192 din dosar nr._ ) s-a confirmat cu putere de lucru judecat îndreptățirea antecesoarei N. I. la restabilirea dreptului de proprietate funciară asupra terenului în cauză, identificat conform completării raportului de expertiză din apel sub numele de ,,L.’’.
În ce privește vocația succesorală la moștenirea determinată potrivit celor de mai sus, tribunalul a reținut că din căsătoria antecesorilor N. D. (dec. 07.03.1987) și N. I. (dec. 19.01.2000) au rezultat patru copii: N. I. (reclamant în cauză), N. M., căs. M. (pârâta reclamantă), N. A. (intervenientă în prima instanță, anterior rejudecării - fila nr. 90 din dosar nr. 1932/2002) și N. M., căs. B. (predecedată, reprezentată prin fiica G. M., intervenientă alături de N. A.).
În privința succesorilor de mai sus, instanța de apel a constatat că prin declarația autentificată sub nr. 270/28.01.2000 al BNP T. T. (fila nr. 32 din dosar nr. 1932/2002), moștenitoarea N. A. (A.) a renunțat la succesiunea după mama sa, def. N. I. (dec. 19.01.2000).
La rândul său, nepoata de fiică predecedată G. M. a renunțat la moștenirea după def. N. I. prin declarația autentificată sub nr. 269/28.01.2000 al BNP T. T. (fila nr. 16 idem).
În consecință, tribunalul a găsit fondate criticile apelantului reclamant N. I. cu privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe în ce privește recunoașterea vocației succesorale în favoarea renunțătoarelor la moștenire N. A. și G. M., precum și în ce privește greșita constatare de către instanța de rejudecare a componenței masei succesorale, motiv pentru care a admis apelul reclamantului și a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii acestuia, strict în ce privește includerea în masa succesorală a celor două terenuri de mai sus și al constatării vocației succesorale a reclamantului N. I. și a intimatei pârâte J. A., în cote egale de câte ½ parte fiecare, constatând că restul intimaților pârâți sunt străini de moștenirea rămasă după def. N. I. și respingând cererea de intervenție voluntară principală din data de 27.02.2004 a intervenientelor N. A. și G. M..
În fundamentarea soluției instanței de apel cu privire la vocația succesorală recunoscută intimatei pârâte J. A., s-a reținut că pârâta din dosarul inițial N. M., căs. M., fiica def. N. I. și sora reclamantului, a decedat în cursul procesului, lăsând în urma sa drept succesori și continuatori ai litigiului pe intimații pârâți M. I., C. V., B. M., B. M. și J. A.. Dintre aceștia, primii patru au renunțat prin declarație notarială la succesiunea care le revine după def. N. I. în reprezentarea mamei lor M. M. (filele nr. 122-124, 140 din dosar nr._ ), singurul moștenitor acceptant fiind în prezent intimata pârâtă J. A..
Examinând apelul formulat de către intervenienții în prima instanță M. G. și M. M., tribunalul a reținut, consecvent argumentelor juridice și raționamentului judiciar exprimat în cadrul unui alt litigiu purtat între aceleași parți și cu privire la aceleași drepturi subiective născute din contractul sub semnătură privată încheiat de acestea la data de 23.01.2000, în speță cel din dosar nr. 3890/2001 al Curții de Apel Oradea, că terenul reconstituit în condițiile legislației funciare a fost proprietatea antecesoarei N. I., iar pretenția fiului acesteia că i-ar fi fost dat acest teren cu titlu de zestre nu a fost susținută de nicio probă. În aceste condiții, vânzarea de către N. I. cumpărătorilor apelanți în prezenta cauză M. G. și M. M. a terenului proprietatea mamei sale se prezintă a fi o vânzare afectată de condiția ca terenul înstrăinat să revină, cu ocazia sistării indiviziunii, în lotul vânzătorului (fila nr. 192 din dosar nr._ ).
Prin prisma acestor considerente, tribunalul a apreciat ca nefondat apelul promovat de intervenienții principali M. G. și M. M. și l-a respins, conform dispozitivului prezentei decizii.
În privința capătului de cerere al reclamantului N. I., susținut și în apel, vizând partajul succesoral al imobilelor care fac parte din moștenirea ce se dezbate în prezentul litigiu, tribunalul a avut în vedere criteriile instituite prin art. 673 ind.1 și urm. Cod procedură civilă și în consecință a sistat indiviziunea succesorală prin atribuirea în natură, pe seama fiecărui comoștenitor, a câte unui imobil, atribuind apelantului reclamant terenul care a făcut obiectul vânzării încheiate cu intervenienții M. G. și M., în vederea preîntâmpinării unor litigii ulterioare.
Raportat însă la diferența de valoare dintre cele două imobile, stabilită conform raportului de expertiză întocmit de ing. Markus G. (filele nr. 216, 254 din dosar nr._ ), actualizată conform raportului de expertiză depus la data de 19.11.2012 de ing. Kerti N. O. (fila nr. 263 din dosar nr._, vol.I), cu precizările aduse la data de 04.11.2013 (fila nr. 17 idem, vol.II) privind coroborarea valorii de circulație astfel stabilite cu tabelul notarial aplicabil în materie, tribunalul a dispus obligarea apelantului reclamant la plata sultei corespunzătoare către intimata pârâtă J. A., în vederea egalizării valorice a loturilor, cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 673 ind.10 Cod procedură civilă.
În privința apărărilor intimatei pârâte de mai sus, structurate pe inadmisibilitatea promovării celor două apeluri, tribunalul le-a înlăturat ca neîntemeiate, respingând totodată restul capetelor de cerere ale reclamantului și făcând aplicarea în cauză a disp.art.276 Cod procedură civilă, în sensul compensării reciproce a cheltuielilor de judecată ocazionate părților în litigiu pe parcursul diferitelor etape procesuale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata J. A. solicitând:
- în principal admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, sau modificarea deciziei în ceea ce privește stabilirea vocației succesorale a intimatului reclamant și a recurentei pârâte.
- în subsidiar admiterea recursului și în consecință modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului cu privire la modalitatea de partajare și să fie menținute restul dispozițiilor din decizia civilă atacată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că decizia atacată este profund nelegală în ceea ce privește atât modalitatea de identificare a imobilelor terenuri care compun masa succesorală, cât și modalitatea de evaluare a acestora și finalmente de partaj între cei doi moștenitori cu vocație succesorală recunoscută.
Astfel, arată în primul rând că instanța de apel a nesocotit dispozițiile regăsite în îndrumarul deciziei civile nr. 426/R/2006 a Curții de Apel Oradea prin care dându-se eficiență principiului universalității succesiunii s-a apreciat în sensul că se impune administrarea în probațiune a unei expertize prin care să fie identificate toate terenurile despre care se afirmă că au aparținut defuncților.
Arată că instanța de apel a analizat această decizie de casare doar prin prisma unui raționament judiciar potrivit căruia a avut în vedere doar două terenuri care au fost identificate în regim de carte funciară și anume cel numit „ acasă” și „ livada” iar la pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere raportul de expertiză completat de ing. Kurti N. O. care nu lămurește în concret nici unul din obiectivele fixate de instanță, respectiv nu poate arăta cu certitudine ce suprafață de teren folosește fiecare persoană din fiecare număr topografic, nu indică unde se regăsește suprafața măsurată în plus de 2487 mp și nu indică nici un fel de coordonate cadastrale pentru terenul astfel măsurat iar terenul nu a fost evaluat decât orientativ în raport de Ghidul valorilor orientative ale notarilor fiind respinsă solicitarea privind efectuarea unei alte expertize.
Consideră că o justă soluționare a cauzei presupune administrarea unor probe noi astfel că se impune casarea deciziei în acest sens.
În subsidiar arată că se impune modificarea în parte a deciziei cu privire la soluția pronunțată asupra modalității de partaj și asupra modalității de evaluare a bunurilor supuse partajului întrucât instanța de apel a pronunțat o hotărâre în contradicție totală cu criteriile instituite de legiuitor prin art. 673 ind. 9 din Codul de procedură civilă,singura justificare a instanței pentru atribuirea în favoarea intimatului a terenului în suprafață de 5800 mp la locul numit „ Livada” fiind în vederea preîntâmpinării unor litigii ulterioare deși un astfel de criteriu nu este prevăzut de lege, apelul intervenienților M. G. și M. M. s-a respins iar din probe nu rezultă că terenul i-ar fi fost dat cu titlu de zestre intimatului recurent.
Învederează că legătura cea mai caracterizată cu acest teren o are recurenta pârâtă întrucât antecesoarea acesteia M. M. este cea care a folosit acest teren în mod constant aspect reliefat și în expertizele efectuate, promisiunea de înstrăinare a acestui teren de către intimatul reclamant în favoarea intervenienților M. G. și M. este nelegală, acesta promițând un teren care nu i-a aparținut niciodată iar evaluarea s-a făcut nelegal, în lipsa unei expertize.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 alin. 3, 315 alin. 2, 129 alin. 5 art. 673 ind. 9 și 6 și at. 274 din Codul de procedură civilă.
Intimații M. G. și M. M. prin reprezentant și prin concluziile scrise au solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar ceilalți intimați legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu și-au formulat apărări.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate de recurentă cât și din oficiu instanța de recurs reține următoarele:
Criticile aduse deciziei sunt nefondate soluția instanței de apel fiind legală și temeinică în concordanță cu probele administrate atât în ce privește compunerea masei succesorale după defuncta N. I. cât și cu privire la modalitatea de partajare a succesiunii.
Astfel, nu se poate vorbi de încălcarea dispozițiilor art. 315 din Codul de procedură civilă în condițiile în care după casarea cu trimitere a fost administrată proba cu expertiză și completare la raportul de expertiză în motivarea aducându-se critici tocmai acestui raport de expertiză efectuat la instanța de apel.
Așa cum a reținut și instanța de apel după casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei potrivit Deciziei nr. 426/R/2006 a Curții de Apel Oradea s-a dispus efectuarea unei lucrări de specialitate având ca obiect tocmai identificarea în sistem de carte funciară a imobilelor succesorale iar în apel s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize fiind desemnat expert ing. Kurti N. O. care a confirmat concluziile expertului M. G. în privința amplasamentului, a întinderii și folosinței terenurilor în cauză.
Prin urmare în raport de îndrumarul deciziei de casare, concluziile expertizei și precizarea obiectului litigiului în mod corect a reținut instanța de apel că fac parte din masa succesorală a defunctei N. I. doar terenurile din locul numit „ Acasă” care o suprafață de_ în cărțile funciare, dar care figurează în registrul agricol ca având o suprafață de 8700 mp folosit atât de reclamantul N. I. cât și de numitul D. I., pe teren fiind edificate patru case.
Defuncta N. I. a cărei succesiune se dezbate în cauză a figurat ca proprietar tabular în cuprinsul extrasului CF nr. 646 Lechinta, . o suprafață de 1489 mp iar cu privire la terenul din locul numit „ Livada” din localitatea Pășunea M. a avut stabilit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 1004/2000 a Judecătoriei Negrești Oaș, pentru suprafața de 5800 mp.
Așadar, raportat la probele administrate și concluziile raportului de expertiză întocmit și completat la instanța de apel, în mod corect a fost stabilită compunerea masei succesorale după defuncta N. I., respectiv cele două terenuri din locurile numite „Acasă și Livada”, calitate de moștenitori acceptanți având reclamantul N. I. și antecesoarea recurentei defuncta M. F., în cote egale, instanța de apel corect reținând ca nefondate susținerile reclamantului privind înzestrarea sa de către pârâți cu terenul din litigiu.
Nefondate sunt și criticile recurentei cu privire la modalitatea de partajare de formare a loturilor, fiind respectate dispozițiile art. 673 ind. 9 din Codul de procedură civilă,terenul în suprafață de 5800 mp situat în Pășunea M. la locul numit „ Livada” fiind atribuit reclamantului raportat la folosința actuală a terenului care s-a dovedit că a fost înstrăinat intervenienților M. G. și M. din anul 2000, pe terenul respectiv fiind edificată o casă în timpul când antecesoarea recurentei era în viață. În aceste condiții raportat la diferența de valoare a celor două loturi în mod corect instanța de apel face o egalizare a celor două loturi prin obligarea intimatului reclamant la plata sultei corespunzătoare în favoarea recurentei intimate J. A., criticile acesteia cu privire la modalitatea de evaluare fiind nefondate în condițiile în care în cauză nu s-a solicitat de către părți și nu s-a efectuat o expertiză de evaluare antecesoarea recurentei neavând apel împotriva sentinței instanței de fond.
Față de cele reținute în considerentele mai sus-expuse Curtea, constatând că motivele de recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, iar în baza art. 274 din Codul de procedură civilă, va obliga recurenta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților M. G. și M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă J. A., domiciliată în Livada, .. 18, județul Satu M. cu domiciliul procedural ales în Satu M., .. 10, . M., în contradictoriu cu intimatul recurent N. I., domiciliat în Călinești Oaș, Pășunea M., nr. 1, județul Satu M. și intimații intervenienți M. M. și M. G., ambii cu dom. în com. Călinești Oaș, .. 16, jud. Satu M., D. F., dom. în . Lechința, ., jud. Satu M., G. M. (soția pădurarului), dom. în com. Călinești Oaș, ., jud. Satu M., M. I., dom. în com. Călinești Oaș, ., jud. Satu M., B. I.M., dom. în orașul Livada, .. 28, jud. Satu M. C. I. V., dom. în com. Călinești Oaș, ., jud. Satu M. și B. M., dom. în orașul Anina, ., jud. C. S. împotriva deciziei civile nr. 246 din 29.11.2013, pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă J. A. să plătească intimaților intervenineți M. G. și M. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
G. M. R. F. P. C. I. F.
Red. judecător: G. M./07.04.2014
Jud. apel: R. E.-F. M.
Jud. fond: C. O.
Dact. I.F./07.04.2014 – 2 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 19/2014. Curtea de Apel... | Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 337/2014. Curtea de... → |
|---|
