Obligaţie de a face. Decizia nr. 1528/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1528/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 26699/200/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1528
Ședința publică din data de 10 Iunie 2014
Președinte – C. M. M.
Judecători – A. M. R.
- M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta S.C. A. H. SNC prin administrator A. V. cu sediul în B., . A, județul B. împotriva Deciziei nr. 49 din 17 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul B.,în contradictoriu cu intimatul reclamant A. N., domiciliat în B., ., județul B. și intimata pârâtă S.C. G. S. Energy România S.A cu sediul în București, sector 4, .-6.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 3.06.2014 și ulterior, față de lipsa unui membru al completului de judecată, la data de 10.06.2014, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.09.2012, sub nr._ reclamantul A. N. a chemat în judecată pe pârâții ., A. V., G. S. SA, solicitând obligarea acestora la modificarea instalației de gaze ce-i aparține, conform proiectului aprobat de G. S. SA, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că proprietatea sa se învecinează cu proprietatea pârâților.
În anul 2000 pârâtul A. V. i-a solicitat ridicarea conductei de gaze și a cutiei de distribuire gaze de pe traiectul existent la cumpărare. Întrucât nu a răspuns solicitării, acesta l-a chemat în judecată, solicitând pe cale de ordonanță președințială modificarea conductei de gaze, cerere ce a fost respinsă prin ..2000.
În pofida hotărârii, acesta a chemat o firmă pretins autorizată de G. S. SA, cu care a efectuat modificări la rețeaua de distribuție, fără a avea acordul reclamantului.
În iarna anului 2012, la rețeaua de distribuție s-au înregistrat scurgeri, sesizate chiar de A. V., la data de 15.02.2012. Imediat a fost anunțată firma de distribuție și la fața locului s-a deplasat o echipă de intervenție.
Pentru prima dată și în acest context a aflat că modalitatea în care este în prezent localizată conducta încalcă proiectul inițial.
Din februarie 2012 a început să facă multiple demersuri la G. S. SA, unde a solicitat ajutor, însă fără rezultat.
Pârâtul A. V. și-a renovat construcția, ocazie cu care a întrerupt temporar distribuirea de gaze, perioadă în care i-a dat o butelie să se servească de ea, dar la finalizarea acestei operațiuni a făcut o improvizație care nu respecta proiectul inițial. G. S. SA a semnat la momentul repunerii în funcțiune a instalației garantând lucrarea, pe care acum o neagă, ca și calitate.
Pârâții . și A. V. au formulat Întâmpinări, prin care au solicitat respingerea cererii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 21.05.2013 reclamantul, prin apărător, a precizat că nu se mai judecă în contradictoriu cu pârâtul A. V..
Instanța a administrat probele cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei ., interogatoriul reclamantului ,cu martori și cu expertiză specialitatea construcții.
În calitate de martori au fost audiați numiții M. I. și I. L. M..
Expertiza, specialitatea construcții, a fost efectuată de exp. P. M..
După administrarea probatoriilor Judecătoria B. - Secția Civilă a pronunțat Sentința civilă nr._ din 29.10.2013 prin care a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, a admis acțiunea și a obligat pârâtele la refacerea traseului conductei de gaze aferente locuinței reclamatului, conform proiectului inițial avizat de G. S. SA, având în vedere răspunsul la obiective (D1)- pct.2, formulat de expert specialitatea construcții P. M. în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză.
Prin aceiași hotărâre au fost obligate pârâtele să plătească în mod egal către reclamant cheltuielile de judecată, respectiv câte 535 lei fiecare, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu pentru avocat și onorariu pentru expert.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat că în conformitate cu art. 5 din Ordinul pentru aprobarea procedurii privind proiectarea, verificarea și punerea în funcțiune a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale – pentru modificarea unei instalații de gaze existente beneficiarul are obligația să se adreseze operatorilor sistemelor de distribuție a gazelor cu o cerere pentru a se obține avizul necesar.
Din probele administrate, a rezultat că pârâta . a efectuat modificări la rețeaua de gaze a reclamantului, fără a formula o cerere pentru obținerea avizului necesar.
Astfel, din declarația martorului propus de către pârâtă, M. I., dirigintele de șantier, instanța a reținut că în anul 2000 s-au efectuat pentru pârâtă o . lucrări pentru extindere, fiind necesară demolarea unui perete ce aparținea magazinului acesteia și pe care se afla instalația de gaze a reclamantului. A precizat martorul că după ce s-a dărâmat peretele pe care l-au avut în plan, jumătate din țeava reclamantului a rămas în aer și se impunea intervenția celor de la gaze pentru devierea țevii reclamantului. A mai precizat că administratorul firmei pârâte i-a chemat pe cei de la DISTRIGAZ, iar devierea s-a făcut de către o firmă agreată de cei de la DISTRIGAZ. A declarat că nu poate preciza denumirea firmei.
De altfel, administratorul pârâtei ., A. V. nici nu a recunoscut la Interogatoriul administrat că în anul 2000 ( martie) cu prilejul unor lucrări de demolare, extindere și mansardare la imobilul său s-a deviat conducta de gaza a reclamantului - astfel cum rezultă din răspunsurile la întrebările nr.6, 7, 8, 9, 10.
A mai precizat martorul că lucrarea de modificare a traseului țevii reclamantului a durat aproximativ o săptămână. Cei care au venit din partea DISTRIGAZ nu i-au prezentat un proiect pentru modificarea instalației de gaze a reclamantului.
Din declarația martorului I. L. M. instanța a reținut că i-a văzut pe cei de la gaze în aprilie 2012, iar aceștia au spus că instalația reclamantului nu este conformă cu proiectul inițial, nu respectă normele de siguranță în materie și reprezintă un pericol pentru imobilele din apropiere. Din aceste motive instalația a fost închisă și nu au putut să-l rebranșeze pe reclamant la gaze. A mai precizat martorul că reclamantul are gazele închise din luna februarie 2012.
Din înscrisul de la fila 12, intitulat Înștiințare remediere defect, adresată reclamantului la data de 15.02.2012, a rezultat că urmare a verificării efectuate de echipa de intervenție asupra instalației de utilizare gaze naturale, s-a constatat că sunt scăpări de gaze, că aceasta nu întrunește condițiile de funcționare în siguranță, fapt ce a determinat sistarea furnizării gazelor naturale până la remedierea neregulilor constatate. Lucrările de execuție a acestor remedieri de defecte în instalația de utilizare a gazelor naturale se vor realiza cu societăți autorizate ANRE. Reclamantul, în calitate de client a semnat pentru luare la cunoștință.
Față de cele menționate anterior, având în vedere că la data de 15.02.2012 reclamantul a aflat că instalația sa de gaze, astfel cum a fost modificată urmare a lucrărilor efectuate de către pârâta ., nu întrunește condițiile de funcționare în siguranță, instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, cererea reclamantului fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 28.09.2012, după ce anterior a încercat fără rezultat rezolvarea situației sale la Poliția Mun.B.- Biroul Poliției de Proximitate, la DISTRIGAZ, astfel cum rezultă din cererile, respectiv răspunsurile primite, aflate la filele 15, 16, 20, 21, 26. Nu s-a depășit termenul de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul 167/1958.
A mai reținut prima instanță că, din probele administrate nu a rezultat că reclamantul și-a dat acordul la modificarea traseului instalației sale de gaze.
Din Raportul de expertiză, specialitatea construcții, efectuat de către expert P. M., instanța a reținut că au intervenit modificări la proiectul de gaze inițial al reclamantului, lucrarea pentru modificarea traseului țevii de gaze nefiind autorizată.
Expertul a mai precizat că rețeaua exterioară a reclamantului poate reveni pe traseul inițial de la PRM ( postul de reglare-măsurare) poziționat la . proprietatea ., la beneficiarul final, reclamantul. Configurația actuală a rețelei exterioare a reclamantului – planșa 2- nu are proiect avizat de operatorii sistemelor de distribuție a gazelor. Având în vedere că nu reclamantul a solicitat modificarea traseului instalației de gaze, cei interesați, respectiv pârâta ., prin reprezentant, trebuia să execute toate lucrările, să obțină toate avizele și să le predea într-un exemplar reclamantului.
În concluzie, expertul a arătat că acest traseu modificat al rețelei și în special trecerea lui prin podul locuinței pârâtei . nu corespunde normativelor tehnice și de siguranță.
Față de probele administrate, instanța a constatat că cererea reclamantului este întemeiată, întrucât sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1357 NCC, respectiv fapta ilicită, constând în modificarea traseului instalației de gaze a reclamantului, fără a avea avizele necesare de specialitate, vinovăția pârâtei ., reprezentată de administrator A. V., prejudiciul produs reclamantului, ce a avut ca finalitate sistarea furnizării gazelor către locuința reclamantului, legătura de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul produs reclamantului.
A obligat pârâtele la refacerea traseului conductei de gaze aferente locuinței reclamatului, conform proiectului inițial avizat de G. S. SA, având în vedere răspunsul la obiective (D1)- pct.2, formulat de expert specialitatea construcții P. M. în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză.
În baza art.274 C. a obligat pârâtele să plătească în mod egal către reclamant cheltuielile de judecată, respectiv câte 535 lei fiecare, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu pentru avocat și onorariu pentru expert, calitatea și culpa procesuală a pârâtei G. S. SA rezultând din acordul dat pentru executarea lucrării – sediu ., motivând că pe amplasamentul respectiv nu dețin rețele de gaz metan, astfel cum se menționează în adresele emise la data de 20.08.1999- fila 53.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele . România S.A. și ..
Apelanta . România S.A. a criticat sentința menționând că nu are calitate procesuală pasivă întrucât obiectul său de activitate îl constituie activitate de furnizare a gazelor naturale. A arătat apelanta că prin art. 101 din Legea nr. 351/2004 a fost separată activitatea de distribuție a gazelor naturale de activitatea de furnizare a gazelor naturale, dispoziții în baza cărora au fost constituite două societăți, respectiv . SRL care a preluat activitatea de distribuire a gazelor naturale și ..A. (care a devenit . România S.A. ) care a preluat activitatea de furnizare a gazelor naturale . A mai menționat apelanta că furnizorul de gaze naturale nu este răspunzător pentru modul în care a fost dusă la îndeplinire o activitate specifică distribuției gazelor naturale și care este în afara licenței sale de funcționare.
În susținerea apelului au fost depuse decizia nr. 1001/2009 și Licența de furnizare a gazelor naturale nr. 496/2005 emise de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale.
Apelanta . a criticat sentința sub următoarele aspecte:
Expertul P. M. nu are specialitatea cerută într-un asemenea litigiu, iar instanța de fond s-a raportat la concluziile acestuia; traseul instalației de alimentare a fost stabilit cu acordul proprietarului A. N., firma care a executat rebranșarea intimatului A. N. a fost trimisă de .. la cererea acestuia din urmă ; . a cumpărat imobilul lipsit de sarcini ori servituți iar pârâta . România S.A. a constatat că nu este posibilă revenirea pe traseul inițial întrucât clădirea apelantei a suferit modificări consistente. A mai arătat apelanta că reclamantul are rețea de alimentare cu gaze în . a acceptat să fier branșat in acel punct deși distanța este de doar câțiva metri. Deasemenea s-a mai arătat că expertul a folosit în mod greșit normative din anii 2008-2012 fră să ia in calcul împrejurarea că branșarea reclamantului intimat pe actualul traseu s-a făcut în anul 2000.
După administrarea probatoriilor Tribunalul B. – Secția I Civilă a pronunțat Decizia civilă nr. 49 din 17 februarie 2014 prin care a admis apelul formulat de către pârâta . România S.A. București în sensul că a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași decizie instanța a respins, ca nefondat, apelul formulat de către pârâta . prin administrator A. V. și a obligat-o pe aceasta să plătească intimatului A. N. suma de 800 lei - cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în ceea ce privește apelul declarat de . România S.A., activitatea de furnizare a gazelor naturale a fost separată de activitatea de distribuire a gazelor naturale prin art. 101 din Legea gazelor nr. 351/2004.
Activitatea de furnizare a gazelor naturale a fost atribuită ..A. (în prezent . România S.A) conform licenței de furnizare a gazelor naturale nr. 496 din 19.05.2005 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale.
Activitatea de distribuție a gazelor naturale cu toate obligațiile aferente a intrat în obiectul de activizate al . SRL.
În prezent activitatea de furnizare și distribuție a gazelor naturale este reglementată prin Legea nr. 123/2012.
Potrivit art. 134 alin.1 pct. 1, distribuția gazelor naturale se realizează de către operatorul de distribuție, care prestează serviciul de distribuție pentru toți utilizatorii sistemului de distribuție, în condiții nediscriminatorii, asigurând accesul la acesta oricărui solicitant cu respectarea normelor și standardelor de performanță.
Conform art. 138 alin.1 pct.1 lit. d) din aceeași lege, distribuitorul de gaze naturale are obligația să asigure accesul terților la sistemele de distribuție și să asigure condițiile de securitate în alimentarea cu gazelor naturale.
De asemenea distribuitorul de gazelor naturale are dreptul de acces la instalațiile de utilizare ale clienților finali și dreptul să sisteze alimentarea cu gaze naturale a aparatelor și instalațiilor care nu respectă prevederile legale în vigoare și acre pun în pericol securitatea persoanelor sau integritatea bunurilor.
A concluzionat tribunalul că, din examinarea prevederilor legale expuse și văzând licența potrivit căreia pârâta . România S.A îndeplinește activitatea de furnizare a gazelor naturale, apelul acesteia este fondat, consecința fiind schimbarea sentinței în parte în sensul respingerii acțiunii formulată împotriva sa ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește apelul declarat de . tribunalul a reținut că, situația de fapt a fost în mod corect reținută de către instanța de fond.
Imobilul deținut de către intimatul A. N. a fost alimentat cu gaze naturale cu ajutorul unei instalații executată în anul 1993, care era amplasată în parte pe imobilul cumpărat de către apelanta . conform contractului autentificat sub nr. 162/1999.
După ce apelanta a achiziționat imobilul a efectuat modificări constructive la acesta . Prin cererea de ordonanță președințială adresată Judecătoriei B. a solicitat obligarea pârâtului A. I. să-și ridice pe cheltuiala proprie conducta de gaze fixată în console metalice pe imobilul proprietatea sa exclusivă din B., . A.
Prin sentința civilă nr. 3368 din 16.05.2000 Judecătoria B. a respins cererea de ordonanță președințială.
Martorul M. I., care a fost diriginte de șantier, în privința lucrărilor executate la imobilul apelantei, a declarat că a demolat un perete pe care se afla instalația de gaze a reclamantului intimat, iar contorul acesteia se afla la stradă. Din contor, țeava de gaze a reclamantului era pozată pe peretele construcției pârâtei, perete care a fost demolat. După dărâmarea peretelui țeava a rămas parțial în aer. A precizat martorul că administratorul pârâtei a chemat salariații de la Distrigaz, iar devierea traseului instalației s-a făcut în anul 2000 de către o firmă agreată de distribuitorul de gaze.
Tribunalul a apreciat că este nefondată critica conform căreia instanța de fond s-a întemeiat pe concluziile eronate ale raportului de expertiză P. M., care nu are specialitatea cerută într-o asemenea cauză, deoarece obiectivul expertizei l-a constituit faptul dacă au intervenit modificări al traseului instalației de alimenatre cu gaze naturale față de proiectul inițial. Concluzia expertului, în sensul că s-a modificat traseul instalației de gaze se coroborează cu declarația martorului M. I., în sensul în care au intervenit asemenea modificări ca urmare a modificărilor constructive efectuate de către apelantă la imobilul său.
De asemenea, instanța a reținut că este nefondată critica în sensul în care intimatul A. Nicoae a fost de acord cu modificarea traseului, rezultând în mod cert că acesta s-a opus unei asemenea modificări. Mai mult, cu toate că a fost respinsă cererea de ordonanță președințială, apelanta pârâtă a apelat la o firmă care a modificat traseul instalației de gaze naturale care alimenta imobilul reclamantului. Pentru această modificare nu există niciun proiect avizat de către societatea de distribuție a gazelor naturale, după cum nu s-a făcut dovada că reclamantul este cel care a solicitat ori a fost de acord cu modificarea traseului instalației de gaze, împrejurare în care îi revenea obligația respectării normelor și standardelor în vigoare.
În urma unei verificări efectuate la 15.02.2012 de către Distrigaz Sud Rețele s-a constatat că instalația de utilizare a gazelor naturale, care alimentează imobilul reclamantului intimat, nu întrunește condițiile de funcționare în siguranță, motiv pentru care s-a dispus sistarea furnizării gazelor naturale până la remedierea neregulilor constatate. A fost atenționat reclamantul intimat ca lucrările de execuție și remediere a defecțiunilor să fie realizate cu societăți autorizate ANR.
A mai reținut instanța că este nefondat și motivul de apel potrivit căruia firma care a executat modificarea traseului instalațiile de gaze naturale a fost trimisă la solicitarea reclamantului intimat. Martorul a declarat în mod expres că administratorul pârâtei a chemat salariații de la Distrigaz iar devierea s-a făcut de către o firmă agreată de societatea de distribuire a gazelor.
Totodată, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată critica conform căreia apelanta a cumpărat imobilul lipsit de sarcini sau servituți, deoarece rezultă în mod neîndoielnic că instalația care alimenta cu gaze naturale proprietatea reclamantului era pozată pe peretele construcției acesteia, perete care a fost demolat și s-a procedat la modificarea traseului conductei de gaze.
Raportul de expertiză a stabilit că actuala configurație a rețelei de alimentare a imobilului reclamantului nu are proiect avizat de către operatorii sistemelor de distribuție a gazelor și că, de asemenea, rețeaua poate reveni pe traseul inițial. În consecință Tribunalul a constatat că prima instanță de judecată a dat o justă apreciere și interpretate mijloacelor de probă administrate,precum și dispozițiilor legale incidente, motiv pentru care va respinge apelul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta ..
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că un prim aspect este acela al noului cadru procesual stabilit de instanța de apel prin constatarea împrejurării că acțiunea introductivă a fost promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesual pasivă, respectiv S.C. G. S. ENERGY România S.A., societate reținută inițial ca distribuitor de gaze naturale.
În acest context, hotărârea instanței de fond este inaplicabilă și inoperabilă, în condițiile în care prin sentința instanței de fond se dispusese obligarea sa în solidar și a distribuitorului de gaze la refacerea traseului inițial al reclamantului-intimat.
Mai exact, este imposibilă intervenția asupra rețelei de gaze în condițiile în care asemenea intervenții nu pot fi făcute decât sub îndrumarea și cu acordul societății care administrează asemenea rețele, dat fiind specificul acestor activității, specific ce implică și reclamă norme și măsuri speciale de proiectare, execuție și întreținere a unei rețele de alimentare cu gaze naturale.
În concret, recurenta a apreciat că o persoană fizică sau juridică care nu este calificată și/sau autorizată în domeniu nu poate executa asemenea lucrări și, drept urmare, nici nu poate fi obligată să efectueze o lucrare de asemenea natură.
A mai precizat recurenta că solicită a se analiza împrejurarea că atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au raportat cu precădere la concluziile raportului de expertiză P. M., concluzii eronate, cu atât mai mult cu cât expertul nu are specialitatea cerută într-o asemenea speță.
A mai susținut recurenta că expertul, la momentul efectuării lucrării cât și instanțele, la momentul pronunțării hotărârilor, nu au avut în vedere că în perioada când s-au efectuat lucrările de construcție (extindere și mansardare) la imobilul din ., branșamentul reclamantului intimat A. N. a fost dezafectat de S.C. DISTRIGAZ S.A., întrucât rămăsese în interiorul clădirii.
În prezența și cu acordul proprietarului A. N. a fost ales un alt traseu, iar reclamantul intimat a fost rebranșat.
De precizat este că, la acel moment în vecinătatea imobilului proprietatea recurentei nu existau alte construcții (foto 1 fond). În prezent, situația de pe teren este cu totul alta, întrucât au apărut construcții lipite, atât de clădirea societății, cât și de a reclamantului (foto 2-6 fond).
A învederat recurenta că, firma care a executat rebranșarea reclamantului intimat nu a fost propusă sau angajată de societate.Această firmă a fost trimisă de
S.C. DISTRIGAZ S.A., la cererea reclamantului intimat A. N., fără să
aibă vreo legătură cu recurenta. Chiar dacă se admite că firma respectivă a fost angajată de recurentă, din probatoriul administrat reiese indubitabil că această firmă a fost recomandată de S.C. DISTRIGAZ S.A., iar lucrările efectuate au fost avizate de societatea de distribuție a gazelor.
A mai precizat recurenta că, deși tribunalul a analizat pe larg declarația martorului M. I., a omis aspectele reliefate de acesta în legătură cu firma care a executat rebranșarea reclamantului-intimat și faptul că S.C. DISTRIGAZ S.A. a recomandat această firmă și a avut cunoștință la acel moment de lucrările efectuate.
Mai mult, S.C. A. PIERMES S.N.C. s-a branșat la rețeaua de gaze în anul 2001 și nu în 2000, odată cu reclamantul intimat.
Clădirea prin al cărei pod susține expertul că trece țeava de gaze a fost
construită în anul 2005, nefiind vorba de un pod, ci de un paravan de protecție
împotriva apelor ce se scurg de pe clădirea învecinată. Podul construcție se află la o înălțime de circa 3 m fața de aceasta zonă, neavând nici o legătură cu traseul rețelei de gaze (foto 5 - 6 fond).
Recurenta a menționat că societatea a cumpărat imobilul din .,
lipsit de sarcini de servituți, așa cum reiese din actul de vânzare-cumpărare și din
proiectele și autorizațiile pe care le deține.
A mai precizat că, însăși S.C. DISTRIGAZ S.A. a constatat, în urmă cu aproximativ 10 ani, că nu este posibilă revenirea pe traseul inițial întrucât clădirea a suferit modificări consistențe și evidente (extindere, izolare termică a pereților, instalarea de firma luminoase, inscripționarea pereților, montare camere de supraveghere, montare de cabluri electrice care nu permit amplasarea unor alte rețele) - (Foto 2-4 fond).
În continuare, recurenta a precizat faptul că reclamantul intimat are rețea de
alimentare cu gaze în .), dar nu a acceptat să fie
branșat în acel punct, deși distanța până la casa dumnealui este doar de câțiva
metri. Motivul acelui refuz a fost acela că, cutia în care se află cele trei contoare din . proprietatea dumnealui.
În legătură cu această cutie, între timp a mai apărut un contor care deservește imobilul construit în spatele clădirii subscrisei, așa cum se poate observa în foto 2 - fond.
Recurenta a învederat că, în opinia sa, expertul a folosit în mod greșit normative din anii 2008 - 2012, fără să ia în calcul împrejurarea că branșarea reclamantului intimat pe actualul traseu s-a făcut în anul 2000.
Pe de altă parte, recurenta a menționat că trebuie avut în vedere că în perioada ulterioară anului 2000 s-au făcut verificări la rețeaua de gaze din 2 în 2 ani, cât și revizia generală obligatorie de 10 ani.
În acest context, susținerea că reclamantul-intimat ar fi luat cunoștință de lucrările efectuate și modificările intervenite la rețeaua de gaze abia în anul 2012, recurenta a arătat că sunt în contradicție flagrantă cu realitatea faptică și cu probatoriul administrat în cauză.
Raportat la aceste ultime aspecte invocate, cât și la întreg probatoriul administrat în cauză, recurenta a arătat că instanțele nu au motivat soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție pe care o menține și pe care solicită a fi analizată ca atare.
În temeiul art. 308 alin. 2 Cod pr. civ. intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, intimatul reclamant a arătat că faptul că Tribunalul B. a apreciat că are calitate procesuală pasivă numai recurenta, S.C. A. H. SNC, nu și societatea distribuitoare de gaze, nu reprezintă o piedică pentru recurentă în a aduce la îndeplinire hotărârea instanței.
Recurenta va contacta o persoană fizică sau juridică autorizată în domeniu în vederea executării lucrărilor specifice pentru refacerea traseului conductei de gaz0 conform proiectului avizat, înlăturând astfel improvizațiile pe care Ie-a efectuat.
A învederat intimatul că domnul inginer P. M., expert tehnic judiciar, specialitatea construcții, aflat în evidența Biroului Local pentru Expertize tehnice de pe lângă Tribunalul B., are specialitatea și competența pentru a efectua expertiza în cauză, având în vedere că obiectivele expertizei au fost: să se constate dacă au intervenit modificări la rețeaua de gaze față de proiectul inițial și în ce constau aceste modificări; să se constate dacă se poate reveni la vechiul traseu; să se constate dacă configurația actuală a conductei de gaze are un proiect avizat de cei de la gaze; să se precizeze dacă în prezent instalația prezintă pericol pentru celelalte locuințe.
A mai arătat intimatul că rețeaua de gaze cu traseu modificat intră și iese din podul imobilului S.C. A. H. SNC, ceea ce, conform raportului de expertiză, nu corespunde normativelor tehnice si de siguranță prevăzute de Normele tehnice pentru proiectarea, executarea și exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale (aprobate prin ORDIN nr. 5 din 5 februarie 2009, modificat în aug. 2010 ) care prevede: -cap. 8.24 că la alegerea traseelor instalațiilor de gaze, condițiile de securitate au prioritate față de orice alte condiții; -cap. 8.28, punct c: este interzisă trecerea conductelor instalațiilor de utilizare a gazelor naturale prin: poduri ale clădirilor, debarele etc.
Intimatul a menționat că din raportul de expertiză rezultă că această conductă de gaze poate reveni pe traseul inițial., conform proiectului avizat, de la PRM (postul de reglare-măsurare ) până la locuința sa.
A apreciat intimatul că izolarea termică a pereților, instalarea unei firme luminoase, inscripționarea pereților sau montarea unei camere de supraveghere nu reprezintă impedimente pentru revenirea conductei de gaze pe traseul inițial, așa cum susține recurenta.
Faptul că în oraș există și alte rețele de gaze la care acesta s-ar putea racorda, nu dă dreptul recurentei să intervină în mod neautorizat pentru a efectua modificări și improvizații la rețeaua de gaze care să pună în pericol securitatea imobilelor învecinate, existând oricând pericolul unei deflagrații.
Mai mult, intimatul a precizat că rețeaua de gaze la care face referire recurenta se află la o distanță de peste 200 m de locuința sa, și nu își poate permite financiar să susțină lucrările de branșare în alt loc, având în vedere că este un om în vârstă de 85 ani, bolnav și trăiește dintr-o pensie modestă.
Referitor la dreptul său la acțiune împotriva S.C. A. H. SNC, intimatul a arătat că nu s-a prescris.
Astfel, a menționat că în iarna anului 2012, la rețeaua de gaze s-au înregistrat scurgeri, sesizate chiar de A. V., la data de 15.02.2012. Imediat a fost anunțată firma de distribuție și la fața locului s-a deplasat o echipă de intervenție care însă a refuzat intervenția pentru remedierea defecțiunii pe motiv că instalația nu este conformă cu proiectul inițial, nu respectă normele de siguranță în materie și reprezintă un pericol pentru imobilele din apropiere, motiv pentru care instalația a fost închisă și din acel moment până în prezent nu a mai beneficiat de alimentare cu gaze.
Totodată a menționat că pentru prima dată și în acest context a aflat, în ziua de 15.02.2012, că la conducta de gaze s-au făcut improvizații și că aceasta nu mai respectă traseul inițial.
Faptul că nu a cunoscut că la rețeaua de gaze au fost făcute modificări, rezultă și din declarația martorului M. I. propus de recurentă, care a fost diriginte de șantier în anul 2000 când s-au efectuat lucrările de renovare la imobilul S.C. A. H. SNC, și care a recunoscut că el nu a avut cunoștință de modificările efectuate la conducta de gaze.
Recurenta susține că la instalația de gaze s-au făcut verificări din 2 în 2 ani si revizie la 10 ani. Însă, dacă specialiștii în domeniu nu au sesizat, cu prilejul acestor verificări, că la instalația de gaze s-au făcut improvizații de natură să producă în orice moment o deflagrație, cu atât mai puțin putea să sesizeze el, un om bătrân de 84 de ani și bolnav și fără cunoștințe de specialitate, că A. V. a făcut modificări și improvizații la conducta de gaze.
Mai mult, intimatul a arătat că nu a avut acces la podul imobilului S.C. A. H. SNC să poată observa că pe acolo trece o conductă de gaze.
Având în vedere argumentele arătate, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
La data de 28.05.2014, intimata pârâtă . România SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata pârâtă a arătat că, așa cum a expus pe larg în motivele de apel, . Distrigaz Sud SA s-a divizat în februarie 2008 în două societăți, una pentru fiecare activitate reglementată vizată de Directiva nr. 2003/55/CE, respectiv: . SRL, care a preluat activitatea de distribuție a gazelor naturale cu toate obligațiile aferente și . (care a devenit G. S. Energy România urmare a fuziunii dintre acționarul majoritar Gaz de France cu S.), care a preluat activitatea de furnizare a gazelor naturale cu toate obligațiile aferente.
Ca urmare a acestei divizări parțiale, toate drepturile si obligațiile legate de activitatea de distribuție, existente in patrimoniul societății divizate au fost preluate de societatea titulara a licenței de distribuție a gazelor naturale: Distrigaz Sud Rețele SRL.
În acest context, ipotetica răspundere fata de intimatul reclamant nu poate exista in sarcina acesteia, întrucât un furnizor de gaze naturale, nu poate fi ținut răspunzător pentru modul în care a fost dusa la îndeplinire o activitate specifica distribuției gazelor naturale, care este în afara licenței pe care o deține.
Modificarea instalației ,,de utilizare aferenta imobilului intimatului - reclamant reprezintă o activitate conexa activității de distribuție gaze naturale si este poate fi exercitata . cu respectarea HG nr. 1043/2004 privind aprobarea Regulamentului de acces la sistemele de distribuție gaze naturale, Ordinului nr.5/2009 a Președintelui ANRE, privind aprobarea Normelor tehnice de proiectare, execuție si exploatare a sistemelor de alimentare cu gaze naturale și Ordinului nr.32/2012 a Președintelui ANRE, pentru aprobarea Procedurii privind proiectarea, verificarea, execuția, recepția și punerea în funcțiune a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale;
În acest cadrul de reglementare, furnizorul de gaze naturale nu are nicio calitate, ci doar societățile comerciale autorizate de ANRE in acest sens si operatorul sistemului de distribuție licențiat de ANRE.
G. S. Energy România SA deține licența de furnizare de gaze naturale si are o interdicție legala de a presta activități legate de sectorul distribuție gaze naturale.
Totodată, intimata a învederat faptul că este nereală susținerea recurentei cum că nu ar putea sa refacă traseul instalației de utilizare gaze naturale si astfel decizia instanței de apel ar fi inoperabilă.
Potrivit legislației din domeniul gazelor naturale mai sus menționata, orice modificare a instalației de utilizare gaze se face prin intermediul unei societăți comerciale autorizate de către ANRE.
Deci, recurenta poate apela la oricare din firmele autorizate ANRE care sunt publicate pe site-ul autorității și astfel să duca la îndeplinire hotărârea instanței.
Vinovăția aparține în totalitate pârâtei A. H. SNC, care a înțeles că are libertatea totală de a face demersuri contrare reglementărilor din domeniul gazelor naturale.
Intimata a considerat că, în ceea ce privește interesele sale, instanța de fond a pronunțat o hotărâre care este lipsită de temei legal. Intrând în contradicție cu toate textele legale pe care le-am prezentat (Legea 31/1990, Legea nr.351/2004, HG nr.1043/2004) și pe care instanța de apel a corectat-o.
Pentru toate aceste considerente intimata a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
O primă critică a recurentei vizează modul de soluționare de către instanța de apel a chestiunii legate de calitatea procesuală a pârâtei G. S. SA.
În acest context Curtea reamintește că legitimarea procesuală pasivă presupune existența unei identității între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Pe de altă parte Curtea observă că, acțiunea cu care a fost investită inițial Judecătoria B. a avut ca obiect obligarea pârâților printre care și G. S. SA la modificarea instalației de gaze a reclamantului, conform proiectul aprobat de societatea în discuție.
Ori, așa cum în mod corect a reținut tribunalul, potrivit reglementărilor legale, de asemenea corect invocate și a licenței de funcționare, persoana juridică amintită realizează activitate de furnizare a gazelor naturale, desfășurând activități și având obligațiile prevăzute de lege.
Lucrarea ce trebuie executată potrivit hotărârii primei instanțe, soluție menținută sub acest aspect de tribunal nu poate fi adusă la îndeplinire de către pârâta G. S. SA, astfel încât aceasta să poată justifica în litigiul pendinte calitate procesuală pasivă.
Curtea nu poate avea în vedere susținerile recurentei în sensul că, hotărârea devine una inoperabilă și inaplicabilă, acesta nefiind calificată și autorizată în domeniu.
În realitate, recurenta, pentru a aduce la îndeplinire cele dispuse de instanțe va putea apela societăți comerciale autorizate de ANRE, bineînțeles, suportând costurile aferente.
Așa fiind, în mod corect tribunalul a procedat la reformarea sentinței sub acest aspect, în urma admiterii căii de atac promovată de pârâta în discuție.
Pentru motivele arătate Curtea apreciază ca nefondate criticile recurentei vizând modul de soluționare de către instanța de apel a chestiunii legate de calitatea procesuală a pârâtei G. S. SA.
Sub aspectul criticilor având ca obiect modul de soluționare a chiar fondului raportului juridic litigios Curtea reține că, un prim aspect vizează specialitatea expertului care a efectuat lucrarea în fața primei instanțe.
Ori, cu prilejul încuviințării probei cu expertiză, recurenta prin apărător nu a adus obiecții cu privire la specialitatea expertului, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la fila 95 dosar judecătorie.
Mai mult decât atât obiecțiunile formulate în scris și depuse la dosar de aceiași parte, nu fac referiri la posibilitatea sau nu a expertului de a răspunde la obiectivele fixate, iar cu prilejul dezbaterilor orale s-a susținut numai că nu a fost efectuată și o expertiză extrajudiciară în domeniul gaze.
Într-o atare situație recurenta nu mai poate invoca în căile de atac aspecte legate de specialitatea expertului.
Așa fiind și criticile analizate sunt nefondate.
În ceea ce privește criticile privitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune Curtea reține că, o astfel de excepție a fost invocată în ședința din data de 08.10.2013 de către recurenta din prezenta fază procesuală, prin apărător.
Prima instanță a soluționat această excepție în sensul respingerii.
La fundamentarea acestei soluții au stat reținerile judecătoriei în sensul că cererea reclamantului a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 28.09.2012, după ce anterior a încercat fără rezultat rezolvarea situației sale la Poliția Municipiului B. - Biroul Poliției de Proximitate, la DISTRIGAZ, astfel cum rezultă din cererile, respectiv răspunsurile primite, aflate la filele 15, 16, 20, 21, 26.
A învederat judecătoria că într-o asemenea situație nu s-a depășit termenul de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul 167/1958.
Pe de altă parte, toate criticile apelantei . au fost apreciate de tribunal ca nefondate, deci și cele privitoare la modul de soluționare a excepției.
Așadar, instanțele de fond și-au motivat soluțiile pronunțate, cu atât mai mult cu cât, în faza de apel dezvoltarea criticilor sub aspectul prescripției s-a făcut pe modul de interpretare a probatoriului, în special cel cu expertiză.
Așa fiind, sunt nefondate criticile recurentei în sensul că nu a fost motivată soluția de respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Totodată Curtea apreciază că, față de momentul în care reclamantul a luat la cunoștință de situația creată, astfel cum acesta a rezultat din probatorii, în mod corect au apreciat instanțele de fond că dreptul intimatului de a acționa în justiție nu s-a prescris.
Altfel spus și soluția dată excepției este una în conformitate cu legea.
Toate celelalte susțineri ale recurentei din cadrul motivelor de recurs vizează modul de interpretare a probatoriilor administrate în cauză și deci aspecte de netemeinicie.
Ori aceste nu pot face obiect de analiză de către instanța de recurs în cauza pendinte, calea de atac putând fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 Cod pr. civ. – vechea reglementare procedurală aplicabilă speței.
Pentru toate motivele arătate Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. A. H. SNC prin administrator A. V. cu sediul în B., . A, județul B. împotriva Deciziei nr. 49 din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimatul reclamant A. N., domiciliat în B., ., județul B. și intimata pârâtă S.C. G. S. Energy România S.A cu sediul în București, sector 4, .-6, ca nefondat.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. MoiceanuAdriana M. R. M. P.
GREFIER,
C. C.
fiind în co
semnează P. grefierul instanței
Red. AMR
2 ex./30.06.2014
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. A. L. A.
d.a. nr._ Tribunalul B.
j.a. V. B. F. C. P.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1242/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 688/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
