Acţiune în constatare. Decizia nr. 789/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 789/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 15132/281/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 789
Ședința publică din data de 2 aprilie 2014
Președinte - V. G.
Judecători - P. M. G.
- A. P.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul M. A., domiciliat în Ploiești, ..6, județ Prahova împotriva deciziei civile nr. 583 pronunțată la 26 noiembrie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții M. PLOIEȘTI prin PRIMAR și C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova.
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 8 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr._, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant M. A. reprezentat de avocat F. A. din Baroul Prahova, lipsind intimații-pârâți M. Ploiești și C. L. Ploiești.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat F. A., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că recurentul nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat F. A., având cuvântul, arată că recurentul avea achitată taxa de timbru stabilită de instanță, însă a solicitat cauza la amânare pentru a-și angaja apărător, întrucât până la primul termen de judecată nu a avut posibilitatea să plătească onorariul de avocat.
Instanța a recalificat calea de atac ca fiind apel, a invocat, din oficiu, excepția netimbrării apelului și a rămas în pronunțare.
Reclamantul, care nu are studii juridice, nu a înțeles semnificația excepției netimbrării și nici implicațiile admiterii acesteia, astfel că nu a depus la dosar chitanța cu care achitase deja taxa judiciară de timbru.
Ulterior, când a ieșit din sală, consilierul juridic al intimatei i-a explicat reclamantului care sunt consecințele admiterii excepției netimbrării, astfel că acesta s-a întors în sala de judecată și a învederat că a achitat taxa judiciară de timbru, însă instanța nu i-a mai primit chitanța, astfel că a fost nevoit să o depună prin Serviciul Registratură.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, întrucât reclamantului i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ , reclamantul M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. Ploiești și C. L. Ploiești să se constate că a operat tacita relocațiune asupra spațiului cu destinația de locuința, pe care îl deține în imobilul din Ploiești, .. 6 și obligarea acestora sa încheie contract de închiriere pentru spațiul locativ mai sus menționat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că spațiul locativ deținut de el și familia sa în temeiul contractului de închiriere_/18.02.2005, situat în Ploiești, . compune din o camera, bucătărie, vestibul, culoar și WC, iar contractul de închiriere a fost încheiat pe o perioada de 5 ani, perioadă ce a expirat în luna februarie 2010.
Susține reclamantul că la data încheierii contractului nu avea serviciu, în contract stipulându-se expres în dreptul rubricii "titular" - "fără ocupație" aceasta situație s-a înregistrat pe întreg parcursul derulării contractului. Situația sa financiară a devenit foarte grea începând cu anul 2008 când a înregistrat debite restante la plata chiriei, debite care s-au cuplat cu o . alte grave probleme de familie.
Pentru a nu prejudicia normala folosință a imobilului în care mai locuiesc și alte familii, reclamantul a arătat ca a asigurat plata la zi a utilităților, însă debitul restant la chirie nu a mai putut fi acoperit, iar solicitările sale de a i se reînnoi contractul de închiriere s-au lovit de refuzul autorităților, acestea condiționând reînnoirea contractului de achitarea debitului, la care s-au adăugat penalități.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr._ pronunțată la 27 iunie 2013, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile, tribunalul a reținut că, potrivit art. 129 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile privitoare la tacita relocațiune din Noul cod civil se aplică contractelor al căror termen de împlinește după . Noului Cod civil, care a fost 01.10.2011. Termenul contractului supus prezentului litigiu se împlinea la data de 18.02.2010, prin urmare art. 1810 nu se aplică.
În speță, instanța a reținut că la data de 18.02.2005 s-a încheiat între părți contractul de închiriere a locuinței nr._, cu o durată de 5 ani, iar potrivit art. 3 din contract, în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului, chiriașul este obligat să părăsească spațiul la expirarea termenului contractual.
De asemenea potrivit art. 12, la expirarea termenului, chiriașul este obligat să restituie locuința, în caz de refuz proprietarul promovând acțiune în evacuare, caz în care chiriașul are obligația achitării chiriei până la punerea în executarea a hotărârii.
Prin sentința civilă nr. 3893/11.04.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010 s-a constatat încetarea efectelor contractului de închiriere nr._/_ prin ajungere la termen și s-a dispus evacuarea pârâților din apartamentul situat în .. 6.
Potrivit art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părți, prin urmare clauzele convenite se impun părților, iar art. 1437 C.civ. prevede că după expirarea termenului contractual, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, locațiunea se consideră reînnoită, însă acest articol se aplică în situația în care contractul nu interzice expres tacita relocațiune.
Art. 23 din Legea nr. 114/1996 stipulează că în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual, or în speță în contract s-a prevăzut în mod expres că este necesar acordul de voință al părților pentru a opera prelungirea contractului.
Chiar și în ipoteza în care nu ar fi existat o astfel de clauză în contract, nu ar fi fost aplicabilă această instituție juridică. Astfel, prin introducerea cererii care a făcut obiectul dosarului nr._/281/2010, pârâta și-a exprimat neechivoc intenția de a nu mai reînnoi contractul, solicitând nu numai constatarea încetării efectelor contractului prin expirarea termenului, dar și evacuarea reclamantului, intenție reafirmată în adresele nr._/01.10.2012 și 2536/02.04.2012 (filele 27 și 28).
Faptul că reclamanta a încasat contravaloarea chiriei restante nu poate fi interpretată ca tacită relocațiune, câtă vreme prin notificări și acțiunea în justiție i-a solicitat în mod expres să părăsească apartamentul și nicidecum nu reprezintă un acord pentru folosirea spațiului de către fostul chiriaș câtă vreme nu poate prin mijloace proprii să procedeze la evacuarea acestuia, ci trebuie să apeleze la instanța de judecată, ceea ce pârâta a și făcut.
Pe de altă parte Legea nr. 114/1996 prevede această posibilitate la art. 25 alin. 2, chiriașul fiind obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare.
Conchide instanța de fond că, toate aceste elemente denotă intenția clară a pârâtei de a nu prelungi contractul inițial de închiriere și de a nu încheia un nou contract.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul M. A., iar în ședința publică din data de 26.11.2013 tribunalul a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare a apelului și în temeiul art. 137 Cod pr.civ. a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Prin decizia civilă nr. 583 pronunțată la 26 noiembrie 2013, Tribunalul Prahova a admis excepția de netimbrare a cererii de apel, invocată din oficiu și a anulat apelul, ca netimbrat.
Examinând excepția de netimbrare, instanța de apel a constatat că potrivit art. 20 alin. 1-3 cu aplicarea art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă aceste taxe nu au fost plătite în mod legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, se va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.
În cauză, instanța de control judiciar a pus în vedere apelantului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 8,00 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, stabilite potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, respectiv art.3 din OG nr. 32/1995 modificată, potrivit mențiunilor realizate în cuprinsul citației ce i-a fost adresată, însă apelantul nu s-a conformat obligației de a achita sumele indicate până la termenul de judecată stabilit, din data de 26.11.2013, astfel că, în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă cu aplicarea art. 21 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 coroborate cu art. 3 din OG nr.32/1995, tribunalul a admis excepția de netimbrare și a anulat apelul, ca fiind netimbrat.
S-a mai precizat că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art. 21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art. 6 par.1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nici o legătură cu șansele de câștig a cauzei și înainte de orice analiză a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale reclamantului, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsită de proporționalitate a accesului liber la justiție (Hotărârea dată în cauza Weismann contra României).
În speță, tribunalul a apreciat că sumele stabilite în sarcina apelant cu titlul de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente căii de atac exercitate, nu au un cuantum exorbitant nici măcar pentru o persoană cu venituri modice.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul M. A. care a susținut că a achitat taxa de timbru și timbrul judiciar stabilite de instanța de apel, însă la primul termen a solicitat amânarea cauzei, în vederea angajării unui apărător, întrucât nu a avut posibilități materiale să angajeze un apărător.
Învederează recurentul că instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării apelului și întrucât nu are studii juridice, nu a înțeles semnificația acestei excepții și nici implicațiile admiterii acesteia, astfel că nu a depus la dosar chitanța nr._ cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Precizează recurentul că instanța nu a lăsat cauza la ordine, ci a rămas în pronunțare asupra excepției, iar ulterior a refuzat să-i mai primească chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, astfel că a fost nevoit să o depună prin Serviciul Registratură.
Apreciază recurentul că soluția instanței este nelegală, întrucât i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
De asemenea, consideră recurentul, prin refuzul vehement al instanței de a-i primi chitanța de plată a taxei judiciare de timbru s-a putut întrevedea soluția ce urma a se pronunța.
În opinia recurentului, în mod nelegal instanța nu a dispus repunerea cauzei pe rol, în condițiile în care la dosar s-a aflat originalul chitanței de plată a taxei de timbru.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel, spre rejudecare.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art.20 alin.1 din Legea nr. 146/1997, „ taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat „iar potrivit alin.2 al aceluiași articol,” dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cereri, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată”.
Sancțiunea neîndeplinirii obligației de plată a taxei de timbru până la termenul acordat este anularea cererii sau a acțiunii potrivit art. 20 alin.3 din aceeași lege.
În cauză, întrucât apelantul nu a depus odată cu cererea de apel și dovada achitării taxei de timbru în valoare de 8 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei, i s-a pus în vedere potrivit rezoluției judecătorului să achite aceste sume.
În cuprinsul procesului verbal de îndeplinire a procedurii de citare, comunicat apelantului prin afișare la data de 4 octombrie 2013, i s-a adus la cunoștință că are obligația să achite taxa judiciară de 8 lei și timbru judiciar de 0,3 lei până la termenul din 26 noiembrie 2013, ora 9, sub sancțiunea anulării cererii de apel ca netimbrată.
Cu toate acestea apelantul s-a prezentat în instanță la termenul din 26.11.2013, fără să achite taxa judiciară de timbru, cum a învederat instanței la solicitarea președintelui de complet, așa cum s-a făcut mențiune în cuprinsul încheierii din 26 noiembrie 2013 ( f.19 din dosarul de apel).
Nici după ce s-a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii de apel, apelantul nu a pretins că ar avea asupra sa dovada achitării taxei judiciare de timbru, acesta lăsând la aprecierea instanței soluția asupra excepției netimbrării după cum s-a consemnat în practicaua sentinței civile nr. 583 din 26 noiembrie 2013.
Dacă ar fi avut achitată la momentul strigării cauzei taxa de timbru, apelantul ar fi avut ocazia să depună chitanța la dosar cu ocazia primei strigări a cauzei în complet de recurs, când a fost întrebat despre îndeplinirea acestei obligații și a afirmat că nu a achitat taxa, ocazie cu care s-a pus în discuție recalificarea căii de atac și s-a dispus calificarea căii de atac formulată și înregistrată greșit ca recurs în calea de atac a apelului.
De asemenea apelantul ar fi putut să prezinte chitanța pe care pretinde în cererea de recurs că o avea asupra sa, și cu ocazia celei de a doua strigări a cauzei în complet de apel, după ce al treilea judecător a ieșit din cauză, când s-a pus din nou problema netimbrării cererii. În această situație apelantul nu a cerut nici strigarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru a achita taxa, de altfel modică, cum se face vorbire și în decizia tribunalului, ci a lăsat soluția asupra excepției netimbrării la aprecierea instanței.
Toate aceste consemnări ale instanței de apel ca de altfel și viza privind depunerea chitanței la registratură la ora 11.37 și la dosar după pronunțarea asupra cauzei dovedesc adevărata conduită a recurentului în fața instanței de apel și împrejurarea că taxa de timbru a fost achitată după strigarea cauzei și după ce instanța s-a pronunțat asupra cauzei.
Dreptul de acces la justiție al apelantului, manifestat în speță prin exercitarea căii de atac prevăzute de lege, trebuia exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
Întrucât acesta nu a respectat aceste dispoziții se apreciază că instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției netimbrării cererii de apel cu respectarea dispozițiilor art. 20 din Legea 146/1997 fără ca în acest mod să fie încălcat dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art. 21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul M. A., domiciliat în Ploiești, .. 6, județ Prahova împotriva deciziei civile nr. 583 pronunțată la 26 noiembrie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții M. PLOIEȘTI prin PRIMAR și C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2014.
Președinte, Judecători,
V. G. P. M. G. A. P.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. PMG
Tehnored.PJ
2 ex/5.05.2014
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
j.a. A. G. H., M. R.
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
| ← Strămutare. Sentința nr. 31/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2142/2014. Curtea de... → |
|---|
