Partaj judiciar. Decizia nr. 1604/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1604/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 1980.1/284/2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1604

Ședința publică din data de 16 iunie 2014

Președinte - E.-S. L.

Judecători - V.-A. P.

- C. - P. B.

Grefier - N. M.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul Ș. C.,prin procurator I. M. cu domiciliul în București, Calea Griviței nr. 146, ., sector 1 și cu domiciliul ales la SCP D. și Asociații, cu sediul în București, .. 21, sectorul 2, împotriva deciziei civile nr. 70/17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții B. C., cu domiciliul în comuna Crevedia, ., Ș. A., cu domiciliul în B., Șoseaua București, nr. 114- 116, . 1, etaj 2, apartament 9, județul Ilfov, Ș. A., cu domiciliul în B., șoseaua București – Târgoviște, nr. 114- 116, . 1, etaj 2, apartament 9, județul Ilfov și Ș. C. E., cu domiciliul în B., șoseaua București - Târgoviște, nr. 114- 116, . 1, etaj 2, apartament 9, județul Ilfov.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant Ș. C., reprezentat de avocat D. E., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 și intimații-pârâți B. C., Ș. A., Ș. A. și Ș. C. E., toți asistați de avocat D. D. A. din cadrul Baroului Ilfov, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/16.06.2014.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este timbrat cu chitanța nr._/1/28.05.2014 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbrul judiciar, dovezile fiind anulate și atașate la dosar.

Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimații-pârâți, înregistrată sub nr._/2.06.2014, care a fost comunicată recurentului-reclamant.

Avocat D. E., pentru recurentul-reclamant, arată că a primit întâmpinarea, ce i-a fost comunicată atât de instanță, cât și de intimați, a luat cunoștință de conținutul acesteia și nu mai are cereri de formulat. Depune chitanța de plată a onorariului de avocat.

Avocat D. D. A., pentru intimații-pârâți, arată că nu mai are cereri de formulat. Depune chitanța de plată a onorariului de avocat.

Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat D. E., având cuvântul pentru recurentul-reclamant Ș. C., susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând, în esență că, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, în sensul admiterii apelului declarat de reclamant și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea unei expertize evaluatorii de către un expert atestat în acest sens, motivele recursului întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă.

Instanța de apel nu a ținut seama de dispozițiile curții de apel date prin decizia de casare, privind comoda partajare în natură și acordul părților la partajare.

Recurentul este dezavantajat de varianta aleasă, respectiv varianta nr. 1 și nu nr. 3, solicitată de acesta, fiindu-i atribuit un teren cu formă triunghiulară, care nu poate fi nici exploatat și nici nu se poate vinde. Celelalte două terenuri atribuite au deschideri foarte mici, de numai 11 ml și respectiv 12 ml, astfel că nici acestea nu pot fi folosite.

S-a solicitat efectuarea a două loturi, unul pentru recurent și unul pentru intimați, lucru de care însă instanța nu a ținut cont.

S-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însă au fost respinse de instanță, deși, în primul rând, expertul E. nu avea specialitatea evaluare terenuri, fiind expert topo și nu evaluator, ceea ce conduce la încălcarea dispozițiilor art. 304 pct.5 Cod pr.civilă.

Recurentul este nemulțumit și de faptul că nu i s-a atribuit cotă parte din construcție, deși a solicitat acest lucru.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a menționat anterior și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar.

Avocat D. D. A., având cuvântul pentru intimații-pârâți B. C., Ș. A., Ș. A. și Ș. C. E., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor anterioare, care sunt legale și temeinice.

Recurentul invocă încălcarea dispozițiilor legale, fără a argumenta concret care anume și ce s-a încălcat. Față de primul motiv de recurs, care este nefondat, instanța s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare, dispunând efectuarea expertizei specialitatea topografie și a acordat loturile conform cotelor din moștenire. Fiecare parte a primit câte un lot egal ca valoare pentru a se evita plata sultelor.

Între părți nu a existat niciodată vreo înțelegere cu privire la partajare, care, dacă ar fi fost, s-ar fi materializat printr-o tranzacție.

Terenul ce are forma unui triunghi, atribuit recurentului, are suprafața de 12.000 mp, toate laturile au deschideri foarte mari, astfel că poate fi folosit și exploatat corespunzător.

Decizia de casare a dispus efectuarea unei expertize topo pentru identificarea tuturor terenurilor, care fuseseră anterior evaluate, dispoziții care erau stricte și priveau doar identificarea și nu evaluarea acestora.

În ce privește construcția, la dosar există raportul de expertiză care concluzionează că aceasta nu este comod partajabilă în natură, iar valoarea terenului curți- construcții s-ar diminua prin împărțire și s-ar ajunge la o deschidere la calea publică foarte mică.

Instanța a ținut cont de dispozițiile legale și ale deciziei de casare, astfel încât în mod legal a ales varianta de partajare, care atribuia tuturor părților în natură terenurile din masa partajabilă.

În concluzie, se solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea reînregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._ din data de 28.06.2010 urmare a trimiterii cauzei nr._ spre rejudecare prin Deciziei nr. 421/12.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, reclamantul Ș. C. a chemat în judecata pe pârâții B. C., S. A., S. A. și S. C. E., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului Ș. N..

S-a arătat ca masa succesorală se compune din suprafețele de 32 ha și 6600 mp conform TP nr._/2003, 1 ha cu vegetație forestiera evidențiata în TP nr/_/2003, 2688 mp evidențiat în titlul de proprietate nr._//1996 și 9 ha și 5000 mp evidențiat în titlul de proprietate nr._/2001, o casa din cărămida acoperita cu tabla și Certificatul de acționar nr._/1996; că în urma decesului lui S. N. au rămas 2 fii Ș. C. (cu moștenitorii: reclamanta - soție supraviețuitoare, Ș. A. și încă 2 fii Ș. A. și S. C. E.) și Ș. M. (decedat cu unica moștenitoare B. C.); că prin contractul de vânzare cumpărare nr._/26.10.2007 numiții Ș. A., Ș. C. E. și S. A. au vândut cotele lor indivize de 3/8 lui B. C..

În drept: art. 728,729 CC, art. 673 ind. 1 și urm. C..

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

Pârâții B. C., S. A., S. A. și S. C. E. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională. (f. 33, dosar prim ciclu procesual)

Prin întâmpinare, arată pârâții că B. C. a cumpărat și cota indiviză de 3/8 din terenul de 580 mp din act și 591 mp din masuratori prin cumparare astfel că pârâta are o cotă de 7/8 din aceste doua bunuri.

Pârâții au arătat ca doresc sa rămână în stare indiviză.

S-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a numitei I. M., procura autentificata sub nr. 3961/2001 nefiind specială spre a vinde cota sa indiviza și pentru promovarea unei acțiuni în justiție.

Pe cale reconvenționala s-a solicitat obligarea reclamantului să plătească cota sa parte din suma de 4089 lei achitata de pârâți ca impozit pentru terenuri la data de 27.07.2007 conform chitanței . VOX nr._.

La data de 02.06.2008 mandatara numitului S. C., I. M. a formulat o precizare a acțiunii și întâmpinare la cererea reconvențională. (f. 50, dosar prim ciclu procesual)

În precizarea acțiunii, arată că din eroare la depunerea cererii s-a depus o alta procura decât cea prin care era împuternicită sa-l reprezinte pe fiul său Ș. C.. Arată că prin certificatul de moștenitor nr. 279/1980 emis de fostul notariat de Stat B. a fost recunoscută calitatea de moștenitor autorilor lor S. C. și Ș. M..

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, arată că pretențiile pârâților cu privire la plata impozitului sunt întemeiate.

Cauza a fost soluționată în primul ciclu procesual prin sentința civilă nr. 2390/15.07.2009.

Prin decizia civilă nr. 414 din data de 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respins ca nefondat apelul promovat de apelantul reclamant pârât Ș. C..

Prin decizia nr. 421 din data de 12 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost admis recursul declarat de reclamantul Ș. C. împotriva deciziei nr. 414/17.11.2009 a Tribunalului Dâmbovița, au fost casate sentința și decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Răcari pentru a se efectua expertiza de specialitate topografie de către un specialist autorizat în acest sens care să identifice corect toate terenurile reținute în masa partajabilă, precum și o expertiză pentru evaluarea acțiunilor reținute la masa de partaj, asupra modalității de ieșire din indiviziune în cazul acestora, instanța urmând a se pronunța raportat la acordul părților și la criteriile prevăzute de lege în cazul împărțelilor judecătorești.

În al doilea ciclu procesual, în raport de dispozițiile instanței de control judiciar și prevederile art. 315 Cod Procedură Civilă, instanța de fond a desemnat expert specialitatea topografie G. V.pentru întocmirea unei lucrări de expertiză prin care să se identifice, evalueze terenurile și să se întocmească propuneri de lotizare. La solicitarea părților s-a încuviințat pentru fiecare dintre acestea, expert parte (Simaciu V. – pentru reclamant și Mortoriu E. – pentru pârâți). (f. 15, f. 19, f. 21)

La termenul din 16.04.2010 s-a dispus înlocuirea expertului topografdesemnat anterior cu expert E. A. R. (f. 32)

Lucrarea „Raport de expertiză tehnică judiciară”, întocmită de expert E. A. R., a fost depusă la dosar la 10.02.2011. (f. 40 și urm.)

Pârâții au formulat obiecțiuni la lucrarea de expertiză, depuse la dosar la 06.04.2011, anexând înscrisuri.(f. 54-56)

Reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul întocmit, depuse la dosar pentru termenul din 11.04.2011. (f. 58)

La termenul din 11.04.2011, după punerea în discuție, instanța de fond a încuviințat obiecțiunile formulate de pârâți, la care a achiesat și reclamantul, prin procurator, dispunând ca expertul să aibă în vedere planurile parcelare cu observația că s-a măsurat un alt teren de 25 ha și nu cel din T 93, P 716. (f. 59)

La același termen s-a desemnat expert contabil L. F., pentru efectuarea unei expertize contabile urmând a fi evaluate acțiunile reținute la masa de partaj. Onorariul în cuantum de 300 lei a fost pus în sarcina ambelor părți, în mod egal.

Expertul specialitatea topografie a răspuns obiecțiunilor formulate, prin lucrarea „Raport de expertiză tehnică – răspuns la obiecțiuni” depusă la data de 06.06.2011 (f. 78 și urm – în copie simplă, f. 96 și urm, în original)

Reclamantul și pârâții au formulat obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni la data de 21.11.2011, respectiv 15.11.2011. (f. 215-216, f. 143-144)

Obiecțiunile părților la raportul de expertiză tehnică – răspuns la obiecțiuni (specialitatea topografie) au fost puse în dezbaterea părților la (f. 218-219) termenul din 21.11.2011, când instanța le-a încuviințat în parte dispunând identificarea, măsurarea, evaluarea terenului 580 mp – T 14, P 654, P 655 intravilan Dârza, Crevedia (CF 6528 – Crevedia) și includerea acestei suprafețe în propunerile de lotizare,

Lucrarea „Raport de expertiză tehnică-judiciară – completare” întocmită de expert E. A. R., a fost depusă la dosar la 17.02.2012. (f. 244 și urm – în copie, f. 270 și urm – în original)

Părțile au formulat obiecțiuni la lucrarea depusă (f. 278, f. 283), respinse de instanța de fond după punerea lor în dezbaterea părților la termenul din 19.03.2012.

La același termen s-a dispus înlocuirea expertului contabil desemnat anterior cu expertul G. Vergil. (f. 286-287)

Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmită de expert G. Vergil a fost depusă la dosar la data de 10.05.2012. (f. 295 și urm).

Reclamantul a formulat obiecțiuni la lucrarea de expertiză centralizatoare, în sensul de a se numi un expert evaluator imobiliar, dat fiind că imobilele ce fac obiectul partajului au fost subevaluate.

Pârâții reclamanți au formulat obiecțiuni în sensul de a se întocmi o varianta în care să rămână în indiviziune asupra terenului, așa cum au solicitat prin cererea reconvențională.

Obiecțiunile au fost respinse de instanță ca neîntemeiate la termenul din 10.06.2013.

În al doilea ciclu procesual, s-au depus la dosar înscrisuri ce se regăsesc la filele: 27-31, 56, 65, 145-214, 352-353.

Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr. 882/25.06.2013, a admis acțiunea formulată de reclamantul S. C. prin procurator I. M. în contradictoriu cu pârâții B. C., S. A., S. A. și Ș. C. E., a dispus ieșirea din indiviziune potrivit încheierilor interlocutorii din 25.06.2008 și 05.11.2008 și variantei 1 A din lucrarea de expertiză „Raport de expertiză tehnică judiciară - completare” depus pentru termenul din 20.02.2011, întocmit de expert E. A. (pentru imobilele construcții și terenuri) și Raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert G. Vergil, depus la dosar la 10.05.2012 pentru termenul din 14.05.2012, în acest ultim caz, fiecăruia dintre numiții Ș. C. E., Ș. A., Ș. C., Ș. A., revenindu-i suma de 18,75 ron (echivalentul a 10 acțiuni/parte) corespunzător cotei de ¼ din masa succesorală a defunctului Ș. C., cuvenită fiecăreia dintre aceste părți, compensând cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 25.06.2008 în primul ciclu procesual s-a admis în principiu acțiunea asa cum a fost precizata de reclamantul – pârât S. C. prin procurator I. M., precum și cererea reconvenționala formulata de pârâții-reclamanți, că s-a constatat deschisa moștenirea defunctului S. N., decedat la data de 2 mai 1980, cu ultimul domiciliu în ., că moștenitorii defunctului au fost S. M., în calitate de fiu, cu cota de ½, în prezent decedat, cota sa fiind preluata de moștenitorii săi legali și anume B. C. și S. C. în calitate de fiu (descendent gr.I), cu cota de ½, decedat la data de 11.09.1997, cota sa fiind preluata de moștenitorii săi legali, reclamantul S. C., S. A., S. C. E. în calitate de fii și S. A., în calitate de soție supraviețuitoare prin acceptare expresa a moștenirii, că masa succesorala s-a compus din: imobilul casa construita din cărămida, acoperita cu tabla situat în . și suprafețele de teren de 32 ha și 6600 mp teren arabil extravilan pentru care a fost eliberat titlul de proprietate nr._/03.09.2003, 2688 mp pentru care a fost eliberat titlul de proprietate nr._/24.07.1996, 9 ha 5000 mp teren extravilan arabil pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/8.08.2001 și 1 ha teren cu vegetație forestiera pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/21.08.2003.

S-a mai constatat că prin contractul de vânzare-cumparare nr._/26.10.2007 pârâții: S. A., S. C. - E. și S. A. au vândut cotele lor indivize de 3/8, pârâtei B. C. din suprafața de teren de 580 mp și din imobilul casa situat pe acest teren, că pentru suprafețele de teren de 32 6600 mp pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._ la 3.09.2003 și 1 ha teren cu vegetație forestiera pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._ la 21.08.2003, sunt moștenitori numai reclamantul S. C., pârâții S. E. C., S. A., în calitate de nepoți de fiu decedat S. C., cu cota de ½ împreună și S. M., în calitate de fiu, cu cota de ½ în prezent decedat, cota sa fiind preluată de pârâta B. C., în calitate de fiică.

De asemenea s-a mai constatat deschisă succesiunea defunctului Ș. C., decedat la data de 11.09.1997 cu ultimul domiciliu în B., județul Ilfov, că moștenitorii defunctului sunt: reclamantul în calitate de fiu, cu cota de ¼, paratul Ș. A. în calitate de fiu, cu cota de ¼, Ș. C. E., în calitate de fiu, cu cota de ¼ și parata Ș. A., în calitate de sotie supraviețuitoare, cu cota de ¼, că masa succesorala lăsată de defunct s-a compus din Certificatul de acționar nr._/17.08.1996 eliberat de . un nr. de 40 de acțiuni cu nr. de ordine de la_ la_, cota indiviza de ½ din suprafața de 2312 mp situat în . 56, P. 723/51/1 și cota indiviza de_ mp pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/2001.

S-a mai constatat că reclamantul și pârâții S. A. și S. C. E. se afla în indiviziune și pentru cota de ½ provenita de la Ș. N. din terenurile în suprafață de 32 6600 mp și 10 000 mp teren cu vegetație forestiera, că aceștia au cota legala de 1/3 fiecare din terenurile susmenționate.

S-a mai reținut că încheierea interlocutorie pronunțată la data de 25.06.2008 a fost modificată prin încheierea interlocutorie din 05.11.2008, prin care s-a dispus ca de la masa de partaj sa fie scoase următoarele suprafețe de teren care au fost înstrăinate de către comoștenitori și anume: 2312 mp teren arabil extravilan situat în . în T 56, ., cu nr. cadastral 8157, având ca vecini: N- I. C., S- L. M., E- S. I., V- DN 550, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3381/26.07.2007, de către Biroul Notarului Public „C. I.” și suprafața de teren de 820 mp teren intravilan situat în . vecinătăți: N- DS 334, E- Barbut N., S- S. C., V- P. I. și suprafața de 1288 mp teren situat în intravilanul localității Darza, . în T 16, P. 810 cu vecinii N- DS 779, S- S. C., V- E. G., E- C. I..

Prima instanța a mai reținut că masa de partaj este formată din:

1. casă situată pe suprafața de 580 mp evidențiată în TP_/24.05.1996
2. teren arabil extravilan evidențiat în TP 111.655/03.09.2003 în suprafață totală de 32 ha 6600 mp, situat în Crevedia, județ Dâmbovița. (f. 10, dosar prim ciclu procesual)
3. terenuri evidențiate în TP_/24.05.1996 din care 820 mp arabil extravilan și 1288 mp arabil intravilan situate în Dârza, Crevedia, județ Dâmbovița (f. 21, dosar prim ciclu procesual)
4. teren arabil extravilan evidențiat în TP_/2001 în suprafață totală de 9 ha și 5000 mp situat în Dârza, Crevedia, județ Dâmbovița (f. 19, dosar prim ciclu procesual)
5. teren forestier, evidențiat în TP_/2003 eliberat de CJPSDPAT Dâmbovița, în suprafață totală de 1 ha situat în Niculești (f. 12)

S-a reținut prin încheierea interlocutorie din 25.06.2008, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3837/26.10.2007 de BNP Dr G. D., G. G. și O. M. D. cu sediul în B., județ Ilfov (f. 143, dosar prim ciclu procesual), Ș. A., Ș. C. E. și Ș. A. au înstrăinat pârâtei B. C. cota lor indiviză de 3/8 din imobilul format din suprafața de 580 mp teren (din măsurători, 591 mp) și o casă de cărămidă cu trei camere, hol, bucătărie, în suprafață construită de 102 mp, situat ., T 14, P 654, 655 NC 8221.

Mai arată instanța de fond că terenul înstrăinat pârâtei este evidențiat în TP_/24.05.1996 și este compus din 480 mp teren curți construcții și 100 mp teren arabil, situat în T 14, P 654, 655. (f. 21, dosar prim ciclu procesual)

Așadar, pârâta B.C. deține cota de 7/8 din imobilul casă și teren (580 mp în titlu, 591 mp în fapt, curți construcții și arabil, T 14, P 654, 655, evidențiat în TP_/24.05.1996), din care 3/8 dobândite prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Ș. A., Ș. C. E. și Ș. A., restul de 4/8 revenindu-i conform certificatului de moștenitor nr. 134/ 18.05.2007 eliberat de BNP N. A., cu sediul în Răcari, județ Dâmbovița)

Menționează prima instanță că reclamantul Ș. C. este îndreptățit la o cotă de numai 1/8 din imobilul sus menționat, în baza certificatului de moștenitor nr. 180/28.05.2007 eliberat de BNP O. D. cu sediul în B., județ Ilfov, suplimentar la certificatului de moștenitor nr. 650/21.12.1998 eliberat de BNP G. D. cu sediul în B., județ Ilfov, de pe urma defunctului Ș. C.. (f. 15-16, dosar prim ciclu procesual)

În raport de această situație de fapt, instanța de fond a ales varianta de lotizare (f. 272) în care pârâtei B. C. îi revine imobilul asupra căreia aceasta are deja drept de proprietate în cotă de 7/8, în timp ce celelalte terenuri au fost partajate în suprafețe egale, corespunzător cotelor cuvenite, celorlalte părți.

Astfel, reclamantul și pârâții Ș. C. E., Ș. A. au primit fiecare câte 41.666,665 mp teren arabil extravilan și 12.766,665 mp teren arabil extravilan (TP 111.655/03.09.2003), 11.775 mp arabil extravilan (TP_/2001) și 1.666,67 mp pădure (TP_/2003), iar pârâta Ș. A. a primit suprafața de 11.775 mp arabil extravilan (TP_/2001).

Instanța de fond a omologat Raportul de expertiză tehnică-judiciară – centralizatoare”, depus la dosar la data de 30.04.2013 și Raportul de expertiză tehnică judiciară – Completare” (care include variantele 1A și 2A), depus pentru termenul din 20.02.2012 (f. 270 și urm), ambele întocmite de expert E. A. R. și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei 1 A din lucrarea de expertiză „Raport de expertiză tehnică judiciară - completare” depus pentru termenul din 20.02.2011, întocmit de expert E. A. (pentru imobilele construcții și terenuri) și Raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert G. Vergil, depus la dosar la 10.05.2012 pentru termenul din 14.05.2012, în acest ultim caz, fiecăruia dintre numiții Ș. C. E., Ș. A., Ș. C., Ș. A., revenindu-i suma de 18,75 ron (echivalentul a 10 acțiuni/parte) corespunzător cotei de ¼ din masa succesorală a defunctului Ș. C., cuvenită fiecăreia dintre aceste părți.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Ș. C., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că modalitatea de partajare aleasă de instanță nu este în concordanță cu regula generală a împărțelii în natură, dar și cu celelalte principii reglementate de textele legale referitoare la partajul judiciar (art. 741 Cod civil, art. 6735, 9739 Cod procedura civila); că autorul comun, Ș. N., a decedat la 02.05.1980, moștenitorii acestuia fiind fiii S. C. și S. M., conform certificatului de moștenitor nr. 279 din 19.06.1980 eliberat de Notariatul de Stat Local B..

Ș. C. a decedat la 11.09.1997, moștenitorii acestuia fiind S. C., în calitate de fiu, fiii S. A. și S. C. E., soția supraviețuitoare S. A., conform certificatului de moștenitor nr. 650 din 21.12.1998 și nr.180 din 28.05.2007 eliberat de BNP "D. G.".

De pe urma defunctului S. M. a rămas unic moștenitor fiica sa B. C., conform actelor doveditoare de la dosarul cauzei.

Bunurile imobile supuse partajului (de pe urma autorului Ș. N.) sunt: suprafața de teren de 326.600 mp, teren extravilan arabil situat pe teritoriul satului Crevedia, corn. Crevedia, jud. Dâmbovița ce face obiectul titlului de Proprietate nr._ din 03.09.2003, din care: suprafața de 250.000 mp situata în ., iar suprafața de 76.600 mp situata în ., suprafața de teren de 10.000 mp, teren cu vegetație forestiera situat pe teritoriul corn. Niculești, jud. Dâmbovița ce face obiectul Titlului de Proprietate nr._ din 21.08.2003, situata în ./3, Ocol silvic Răcari, suprafața de teren de 95.000 mp, teren extravilan arabil situat pe teritoriul satului Dârza, corn. Crevedia, jud. Dâmbovița ce face obiectul Titlului de Proprietate nr._ din 08.08.2001, situata în . de teren de 2688 mp, teren curți - construcții, intravilan și extravilan arabil situat pe teritoriul satului Dârza, corn. Crevedia, jud. Dâmbovița ce face obiectul Titlului de Proprietate nr._ din 24.07.1996, din care: suprafața de 820 mp teren extravilan arabil situata în ./1/11, suprafața de 1288 mp teren intravilan arabil situata în . și suprafața de 100 mp teren intravilan arabil situata în ., iar suprafața de 480 mp teren curți - construcții situata în . cărămida situata pe suprafața de 580 mp teren curți - construcții (. Dârza, corn. Crevedia, jud. Dâmbovița având număr cadastral 8221 și Carte Funciara nr. 6528, bunurile mobile supuse partajului fiind acțiunile cuprinse în Certificatul de acțiuni nr._/1996 (de pe urma defunctului Ș. C.).

Arată apelantul că instanța de fond, rejudecând cauza după casare, era obligată să țină seama de cele dispuse de Curtea de Apel Ploiești - instanța de recurs, prin decizia nr. 421 din 12.05.2010, și anume ca asupra modalității de ieșire din indiviziune în cazul acestor suprafețe de teren, instanța de fond urmând a se pronunța raportat la acordul părților și la criteriile prevăzute de lege în cazul împărțelilor judecătorești.

În ceea ce privește acordul părților, arată apelantul, instanța de fond nu a ținut seama de punctul de vedere comun exprimat de părțile cauzei: pârâții - reclamanții B. C., Ș. A., Ș. A. și Ș. C. E. au cerut în mod expres să rămână în stare de indiviziune, iar el a fost și este de acord cu această cerere a pârâților – reclamanți; că cererea lui în contradictoriu cu pârâții - reclamanți privește ieșirea subsemnatului din indiviziune cu aceștia, urmând ca instanța de judecata să-i atribuie un lot din totalul suprafețelor de teren conform principiului partajării comode în natura a bunurilor, iar restul suprafețelor de teren sa se constituie . sa fie atribuit pârâților, parați care sa rămână în indiviziune; că în al doilea ciclu procesual, părțile acestei cauze au formulat la termenul din 27.05.2013 Obiecțiuni la Raportul de expertiza tehnică judiciară centralizatoare întocmit de către d-na expert tehnic E. A..

Toate părțile nu au fost de acord cu lotizarea propusa de expertul judiciar E. A., iar pârâții - reclamanți în principal au formulat obiecțiuni, în sensul de a se întocmi o varianta în care să rămână în indiviziune asupra terenului, așa cum au solicitat prin cererea reconvențională, el, reclamantul fiind de acord cu aceasta cerere; că a fost și este necesar a se face următoarea lotizare: pentru reclamant - un lot corespunzător cotei sale părți din masa succesorală și pentru pârâții - reclamanți – un lot ce consta în restul masei succesorale, astfel încât sa rămână în indiviziune pe aceasta diferență; că instanța de fond nu a respectat nici dispoziția Curții de Apel Ploiești de a dispune asupra modalității de ieșire din indiviziune în cazul acestor suprafețe de teren raportat și la criteriile prevăzute de lege în cazul împărțelilor judecătorești; că instanța de fond trebuia să aibă în vedere în principal principiul partajării comode în natura a bunurilor, ceea ce nu a fost respectat.

Instanța de fond nu a dat eficienta dispozițiilor art. 673 indice 6 Cod pr, civilă în sensul de a solicita expertului să precizeze dacă bunurile supuse împărțelii sunt sau nu comod partajabile în natură și în ce mod anume; că acest aspect are relevanță, deoarece lotizarea admisă de instanță (varianta IA din Raport - completare) diminuează fără nici un rost terenurile agricole supuse împărțelii, astfel încât nu pot fi exploatate agricol în mod comod.

Instanța de fond a respins nemotivat obiecțiunile repetate ale tuturor părților la raportul de expertiza, obiecțiuni care priveau în principal realizarea unei comode partajări în natură a terenului agricol.

În ceea ce privește partajarea terenurilor agricole în cauză, arată în continuare apelantul, un prim aspect îl reprezintă faptul că anumite suprafețe de teren nu pot fi comod partajate în natură, astfel ca soluția tehnică rezidă în atribuirea acestor suprafețe către reclamant sau către parații – reclamanți; că un exemplu mai mult decât elocvent îl reprezintă suprafața de teren agricol de 76.600 mp (schița nr.2A - Varianta IA) situata în . din titlul de Proprietate nr._ din 03.09.2003, care nu poate fi comod partajată în natură datorita formei lui triunghiulare; că acest aspect a fost învederat chiar de către pârâții - reclamanți prin cererea reconvențională și el achiesează la această susținere, aspect avut în vedere și de expertul E. A. la constituirea loturilor la varianta 3 centralizatoare, insa instanța de fond a ignorat acest aspect important; că un alt exemplu elocvent îl reprezintă suprafața de teren de_ mp din . reclamantului (lot 4 din schița nr.3A - Varianta IA), care este greu de exploatat din cauza deschiderii foarte mici la ambele capete - 12,34 ml și respectiv 11,30 ml; că a solicitat să-i fie atribuit teren (prin compensare) în tarlaua 93 . mare de teren permite comod o lotizare echitabilă.

În situația în care nu era posibilă o asemenea comasare, solicită pentru suprafața de teren de_ mp din ./4 varianta din schița 6B (obiecțiuni care nu au fost avute în vedere de instanța de fond, deși erau pertinente și ofereau o soluție echitabilă).

Instanța de fond nu a respectat nici dispoziția Curții de Apel Ploiești de a dispune efectuarea expertizei în specialitatea topografie de către un specialist autorizat, de unde rezulta ca evaluarea suprafețelor de teren și a construcției (cel puțin pentru expertiza centralizatoare) trebuia efectuată de un expert de specialitate evaluator; că se impune refacerea raportului de expertiza tehnica judiciară centralizatoare din prezenta cauza de către un expert de specialitate evaluator; că d-na expert E. A. are specialitatea Topografie -Cadastru și nu cea de evaluare a proprietății imobiliare, astfel ca se impune refacerea acestei expertize de către un expert de specialitatea "evaluare proprietate imobiliara", deoarece potrivit dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 2/2000 aprobata prin Legea nr. 156/2002, persoana care a dobândit calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist ... poate efectua expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care a fost atestat”.

Urmare a acestei evaluări efectuate de către un expert necompetent în evaluarea proprietății imobiliare, imobilele ce fac obiectul acestui partaj au fost subevaluate, în mod special locuința și terenul intravilan; că doamna expert E. A., având specialitatea topografie, cadastru și geodezie nu era competentă sa evalueze terenurile și construcția ce au făcut obiectul ieșirii din indiviziune dintre părți, aceasta fiind competenta și abilitată să efectueze doar măsurători cadastrale, fără a avea și specialitatea "evaluare proprietate imobiliara" pentru a putea evalua terenuri.

Un expert având specialitatea topografie, cadastru și geodezie nu poate evalua o proprietate imobiliara, acestea fiind specializări distincte în Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, astfel cum acesta a fost aprobat prin Ordinul nr. 199/2010, publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 78 din 04.02.2010.

Mai susține apelantul că terenurile au fost subevaluate și expertul s-a raportat la Expertiza orientativa a valorilor de circulație privind bunurile imobile din Dâmbovița din 2011, insa suntem în anul 2013 și valorile sunt altele.

În cauză construcția a fost evaluată de expert P. L. D., care are calitatea de expert tehnic judiciar specialitatea construcții, în baza acestei specialități putând doar să identifice construcțiile, nu și să le evalueze, neavând specialitatea "evaluare proprietate imobiliara”; că evaluarea s-a făcut la data 01.04.2009, valorile fiind altele în momentul de față; că în ceea ce privește evaluarea bunurilor imobile supuse partajului, expertul trebuia sa stabilească valoarea de circulație a acestor bunuri raportându-se la cel puțin doua metode de evaluare; că a formulat obiecțiuni și pe acest aspect, însă instanța de fond le-a respins nemotivat.

Pentru aflarea valorii de circulație a terenurilor și a construcției în cauză, potrivit obiectivului stabilit de către instanța, expertul trebuia să folosească două metode de calcul - pentru a identifica valoarea de circulație la fiecare din cele două momente - dintre care în mod obligatoriu și Metoda Comparației prin Bonitate; că în conformitate cu practica de expertizare tehnică și evaluare imobiliara judiciară și conform recomandărilor "Corpului Experților Tehnici din România" și a "Asociației Naționale a Evaluatorilor din România" la efectuarea unei expertize tehnice judiciare având ca obiectiv evaluarea unui imobil - teren si/sau construcție - se vor aplica cel puțin două metode de evaluare din care expertul trebuie sa recomande o valoare de circulație actualizata rămasă; că dintre cele mai uzitate metode de evaluare sunt: Metoda Valorii Tehnice de înlocuire sau Metoda Patrimonială, Metoda Costului Standard (metoda ce are la baza Decretul nr.256/14.07.1984 și Decretul nr.61/07.02.1990), Metoda Coeficienților și Metoda Comparației prin Bonitate; că singurele metode de evaluare pentru un imobil avizate oficial de către un organism de stat sunt Metoda Valorii Tehnice de înlocuire, Metoda Costului Standard (metoda ce are la baza Decretul nr.256/14.07.1984 și Decretul nr.61/07.02.1990) și Metoda Comparației prin Bonitate; că instanța de fond a nesocotit principiul partajării în natura a bunurilor și în ceea ce privește atribuirea casei din cărămidă și a suprafeței de teren de 580 mp din satul Darza, corn. Crevedia, jud. Dâmbovița către pârâta B. C. deși expertul P. Ljviu D. a constatat posibilitatea partajării în natura a acestui teren intravilan, lui revenindu-mi un lot de 290 mp; că deși instanța de fond a omologat "Raportul de expertiza tehnica judiciara -Centralizatoare", aceasta a ignorat varianta 3 centralizatoare din raportul de expertiza centralizatoare, varianta care oferă o soluție mai echitabilă decât varianta IA din "Raportul de expertiza tehnica judiciara – completare”.

In final apelantul arată că varianta de lotizare aleasă de instanța de fond - varianta IA din lucrarea de expertiza " Raport de expertiza tehnica judiciara - completare" depus pentru termenul din 20.02.2011 întocmit de expert E. A. nu este echitabilă, astfel că se impune refacerea expertizei tehnice judiciare topo și construcții pentru considerentele arătate mai sus.

Prin întâmpinarea formulată, la data de 10.12.2013, intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, că motivele invocate de către apelant nu își găsesc suportul real, având în vedere că instanța de fond, în al doilea ciclu procesual s-a conformat întru-totul dispozițiilor decizie de casare, iar în ceea ce privește modalitatea de ieșire din indiviziune s-a evidențiat corect la acordul părților și la criteriile prevăzute de lege în cazul împărțelilor judecătorești.

De asemenea, au mai arătat că instanța de fond, în mod corect a dispus partajarea în natură a tuturor suprafețelor de teren, omologând raportul de expertiză efectuat de către expert E. A., atribuind fiecărei părți câte un lot potrivit cotelor legale de moștenire, ținându-se cont și de faptul că suprafețele de teren sunt suficient de mari permițând partajarea în natură.

Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 70/17 martie 2014, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ș. C., a păstrat hotărârea atacată, a respins cererea apelantului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată și l-a obligat la plata către intimata pârâtă B. C. a sumei de 2.500 lei - cheltuieli de judecată, reținând următoarele:

Primul motiv de apel privitor la faptul că modalitatea de partajare aleasă de instanță nu este în concordanță cu regula generală a împărțelii în natură și nici cu celelalte principii reglementate de textele legale referitoare la partajul judiciar (art. 741 Cod civil, art. 673⁵, 673⁹ Cod procedura civilă) deoarece nu a ținut seama de acordul intimaților de a rămâne în indiviziune cu privire la terenuri și nici de principiul partajării comode în natură nu este fondat având în vedere că din încheierea de ședință de la termenul din data de 10.06.2013 rezultă că intimații pârâți au fost de acord cu varianta 1A, variantă ce a fost omologată de instanța de fond prin sentința atacată; că deși prima instanța nu a prevăzut în mod expres ca obiectiv să se indice dacă terenurile pot fi comod partajate în natură, expertul tehnic desemnat în cauză au alcătuit loturi prin care a împărțit în natură terenurile reținute la masa de partaj și că reclamantul apelant nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză în specialitatea topografie invocând acest motiv.

Susținerile apelantului reclamant în sensul că terenurile agricole au fost diminuate în așa fel încât ele nu pot fi exploatate agricol comod și că suprafețele de_,67 mp și respectiv_ mp. situate în tarlaua 12, . tarlaua 29 . pot fi exploatate din cauza formei de triunghi și respectiv din cauza deschiderii lor foarte mici, nu au fost primite întrucât terenurile respective au suprafețe foarte mari și dimensiuni (120,60 m, 248,91 m, respectiv 12,34 m, 11,30 m – pe laturile de la drum) care permit atât exploatarea lor economică cât și accesul la acestea cu utilaje agricole.

În ce privește cel de-al treilea motiv de apel referitor la încălcarea deciziei de casare întrucât raportul de expertiză a fost întocmit de un expert fără specializarea impusă de instanța de recurs, tribunalul a constatat că acesta nu este fondat întrucât prin decizia civilă nr. 421/12.05.2010, Curtea de Apel Ploiești a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se efectua o expertiză în specialitatea topografie, fără a preciza că expertul trebuie să fie specializat în evaluări imobiliare, iar expertul tehnic judiciar care a întocmit expertiza în specialitatea topografie este, după cum recunoaște chiar apelantul, este expert în specialitatea topografie cadastru, iar în această calitate, avea competența de a identifica și evalua terenurile aflate la masa de partaj.

Criticile referitoare la evaluarea terenurilor, metodele de evaluare folosite de expert și valorile de circulație a terenurilor și casei nu au fost considerate fondate având în vedere că, în mod corect și legal, expertul tehnic a avut în vedere valorile de circulație a terenurilor de la data întocmirii raportului de expertiză, iar la întocmirea variantelor de lotizare finală a ținut seama de expertiza în specialitatea construcții întocmită în primul ciclu procesual, în condițiile în care instanța de casare nu a impus și refacerea acestui raport de expertiză; în opinia tribunalului aceste critici echivalează practic cu niște obiecțiuni la raportul de expertiză ce a fost efectuat în primul ciclu procesual, obiecțiuni tardiv formulate în prezenta cale de atac; că raportul de expertiză în specialitatea topografie nu a fost contestat de către apelantul reclamant în ce privește modalitatea de evaluare ci pentru alte considerente (a se vedea obiecțiunile formulate de apelantul reclamant de la filele 152, 215-216, 283- 284); că, în ipoteza în care apelantul reclamant avea de formulat astfel de obiecțiuni legate de metodele de evaluare, aceasta trebuia să procedeze potrivit dispozițiilor art. 212 alin. 2 din codul de procedură civilă de la 1865, în sensul de a solicita expertiza contrarie sau de a cere întregirea lucrării, la primul termen după depunerea raportului de expertiză; că în contextul reținut, în spiritul dispozițiilor art. 108 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, neinvocarea regularității unui act procedural la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate, atrage acoperirea acesteia, iar în speță, în condițiile în care apelantul nu a formulat aceste obiecțiuni la termenele ulterioare depunerii rapoartelor de expertiză inițiale și suplimentare, acesta nu poate să își valorifice nemulțumirile direct în apel. Mai mult, tribunalul mai reține că apelantul nu a depus la dosar nici un fel de dovezi în sensul că valorile de circulație ale terenurilor sunt mai mari decât cele stabilite de expertul topo.

Referitor la ultimele două motive de apel, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate, având în vedere că în mod corect și legal prima instanța a omologat o variantă în care au revenit în lotul intimatei B. casa și terenul de 580 mp., în condițiile în care intimata B. deținea o cotă majoritară de 7/8 din dreptul de proprietate asupra acestor bunuri în timp ce apelantul avea doar o cotă de 1/8 din dreptul de proprietate și că varianta 3 centralizatoare solicitată de apelantul reclamant nu corespunde criteriilor de lotizare prevăzute de art. 673⁹ din Codul de Procedură Civilă de la 1865 întrucât această variantă nu ține seama nici de cotele părților și nici de acordul părților, ci doar de dorința unuia dintre coproprietari. Mai mult, această variantă produce o fărâmițare excesivă a terenului intravilan și poate constitui o sursă de viitoare neînțelegeri între foștii coproprietari.

Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 296 din Codul de procedură civilă de la 1865, a respins apelul ca nefondat și a păstrat hotărârea atacată.

Față de dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă și soluția dată apelului declarat de reclamant, s-a respins cererea apelantului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată și l-a obligat pe apelantul reclamant la plata către intimata pârâtă B. C. a sumei de 2.500 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului conform chitanței nr. 191/16.12.2013.

Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs reclamantul S. C., considerând că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii - și anume a dispozițiilor art. 741 Vechiul Cod civil, art. 673 ind. 5, art. 973 ind. 9 Vechiul Cod procedura civila.

In principal, susține recurentul, modalitatea de partajare aleasă de instanța nu este în concordanță cu regula generala a împărțelii în natura, dar și cu celelalte principii reglementate de textele legale referitoare la partajul judiciar (art. 741 Cod civil, art. 673 ind. 5 si art. 973 ind. 9 Cod procedura civila).

Susține recurentul că instanța de apel a interpretat și a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 673 ind. 4 alin.2 Vechiul Cod procedura civila "dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit învoielii lor”, deoarece a respins ca nefondat motivul de apel privind încălcarea de către instanța de fond a acestor dispoziții.

Astfel, instanța de fond era obligată să țină seama de acordul părților asupra modalității de ieșire din indiviziune, mai ales ca prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare nr. 421 din 12.05.2010 a Curții de Apel Ploiești s-a dispus ca asupra modalității de ieșire din indiviziune în cazul acestor suprafețe de teren, instanța de fond urmând a se pronunța raportat la acordul pârtilor și la criteriile prevăzute de lege în cazul împărțelilor judecătorești.

În ceea ce privește acordul părților, mai bine zis ""învoiala" lor, arată recurentul faptul că instanța de fond nu a ținut seama de punctul de vedere comun exprimat de părțile cauzei, punct de vedere pe care îl calificau drept o "învoială" în sensul legii, iar instanța de apel nu a luat în considerare critica adusa acestei erori a instanței de fond: pârâții - reclamanți B. C., S. A., S. A. si S. C. E. au cerut în mod expres să rămână în stare de indiviziune, iar el, recurentul, a fost si sunt de acord cu aceasta cerere a pârâților -reclamanți. P

Precizează recurentul că cererea sa în contradictoriu cu intimații privește ieșirea sa din indiviziune cu aceștia, urmând ca instanța de judecata să-i atribuie un lot din totalul suprafețelor de teren, conform principiului partajării comode în natura a bunurilor, iar restul suprafețelor de teren să se constituie într-un lot care să fie atribuit pârâților, care să rămână în indiviziune.

In al doilea ciclu procesual, arată recurentul, părțile au formulat la termenul din 27.05.2013 obiecțiuni la raportul de expertiza tehnica judiciara centralizatoare întocmit de către expert tehnic E. A.. Toate părțile nu au fost de acord cu lotizarea propusă de expertul judiciar E. A., iar pârâții - reclamanți în principal au formulat obiecțiuni în sensul de a se întocmi o variantă în care să rămână în indiviziune asupra terenului, așa cum au solicitat prin cererea reconvențională, cerere cu care și reclamantul a fost și este de acord.

Susține recurentul că instanța de apel a respins ca nefondat acest motiv de apel pe considerentul că la termenul din 10.06.2013 intimații-pârâți au fost de acord cu varianta IA, varianta ce a fost omologată de instanța de fond prin sentința atacată, ignorând însă atât cererea reconvențională a acestora, cât și obiecțiunile din 27.05.2013, formulate de aceștia la raportul de expertiză tehnică judiciară centralizatoare.

In concluzie, susține recurentul, a fost și este necesar a se face următoarea lotizare: pentru reclamant - un lot corespunzător cotei sale părți din masa succesorala și pentru pârâții - reclamanți - un lot ce constă în restul masei succesorale, astfel încât să rămână în indiviziune pe aceasta diferență.

Mai susține recurentul că instanța de apel a interpretat și a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 673 ind. 6 alin.2 Vechiul Cod procedura civila "Raportul de expertiză va arăta evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură și în ce mod, anume, propunând loturile ce urmează a fi atribuite"", deoarece a respins ca nefondat motivul de apel privind încălcarea de către instanța de fond a acestor dispoziții.

Astfel, instanța de apel a respins critica privind faptul că instanța de fond nu a respectat nici dispoziția Curții de Apel Ploiești de a dispune asupra modalității de ieșire din indiviziune în cazul acestor suprafețe de teren raportat și la criteriile prevăzute de lege în cazul împărțelilor judecătorești.

În acest caz, instanța de fond trebuia să aibă în vedere, în principal, principiul partajării comode în natura a bunurilor, principiu ce nu a fost respectat. Instanța de fond nu a dat eficienta dispozițiilor art. 673 indice 6 Cod pr. civila în sensul de a solicita expertului să precizeze dacă bunurile supuse împărțelii sunt sau nu comod partajabile în natura și în ce mod anume, iar instanța de apel a respins ca nefondată critica sa, a recurentului, interpretând și aplicând în mod greșit dispozițiile art. 673 indice 6 Cod pr. civilă.

Acest aspect are relevanță, deoarece lotizarea admisă de instanța (varianta IA din raport - completare) diminuează fără nici un rost terenurile agricole supuse împărțelii, astfel încât nu pot fi exploatate în mod comod din punct de vedere agricol.

Susține recurentul că instanța de fond a respins nemotivat obiecțiunile repetate ale tuturor părților la raportul de expertiza, obiecțiuni care priveau în principal realizarea unei comode partajări în natură a terenului agricol.

In ceea ce privește partajarea terenurilor agricole în cauza, un prim aspect îl reprezintă faptul ca anumite suprafețe de teren nu pot fi comod partajate în natură, astfel că soluția tehnica rezidă în atribuirea acestor suprafețe către reclamant sau către parații - reclamanți.

Un exemplu mai mult decât elocvent, susține recurentul, îl reprezintă suprafața de teren agricol de 76.600 mp (schița nr.2A - Varianta IA) situata în . din titlului de proprietate nr._ din 03.09.2003, care nu poate fi comod partajată în natura datorită formei lui triunghiulare. Acest aspect a fost învederat chiar de către parații-reclamanți prin cererea reconvenționala, aspect avut în vedere și de expertul E. A. la constituirea loturilor la varianta 3 centralizatoare, însă instanța de fond a ignorat acest aspect important.

Mai susține recurentul că, un alt exemplu elocvent îl reprezintă suprafața de teren de 1 1775 mp din . reclamantului (lot 4 din schița nr.3A - Varianta IA), care este greu de exploatat din cauza deschiderii foarte mici la ambele capete ~ 12,34 ml și respectiv 11,30 ml.

Arată recurentul că a solicitat să-i fie atribuit teren (prin compensare) în tarlaua 93 . mare de teren permite comod o lotizare echitabilă, iar în situația în care nu era posibila o asemenea comasare, a solicitat pentru suprafața de teren de_ mp din ./4 varianta din schița 6B (obiecțiuni care nu au fost avute în vedere de instanța de fond, deși erau pertinente și ofereau o soluție echitabilă).

Mai arată recurentul că instanța de apel a constatat că instanța de fond, deși nu a prevăzut în mod expres ca obiectiv să se indice dacă terenurile pot fi comod partajate în natura, totuși expertul a alcătuit loturi prin care a împărțit în natura terenurile reținute la masa de partajat, iar el nu a făcut obiecțiuni la acest raport.

Având în vedere faptul ca instanța de fond nu a prevăzut în mod expres acest obiectiv, expertul nu și-a exprimat un punct de vedere asupra acestui aspect, generând o lotizare greșita și nemulțumirea părților. De altfel, în cazul partajării unor terenuri sau alte bunuri imobile, esențial este obiectivul dacă acel bun poate fi comod partajat în natură sau nu și deși a făcut obiecțiuni la acest raport de expertiză, au fost respinse fără o motivare.

Susține recurentul că instanța de apel a interpretat și a aplicat în mod greșit si dispozițiile art. 14 din OG 2/2000 actualizată privind organizarea activității de expertiza tehnica judiciara și extrajudiciara.

Arată recurentul că a susținut atât în fata instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, că evaluarea suprafețelor de teren și a construcției (cel puțin pentru expertiza centralizatoare) trebuia efectuată de un expert de specialitate evaluator.

Astfel că se impune refacerea raportului de expertiza tehnica judiciara centralizatoare din prezenta cauza de către un expert de specialitate evaluator. D-na expert E. A. are specialitatea topografie - cadastru si nu cea de evaluare a proprietății imobiliare, astfel ca se impune refacerea acestei expertize de către un expert de specialitatea "evaluare proprietate imobiliara", deoarece potrivit dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 2/2000 aprobata prin Legea nr. 156/2002, persoana care a dobândit calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist ... poate efectua expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care a fost atestata.

Consideră recurentul că urmare a acestei evaluări efectuate de către un expert necompetent în evaluarea proprietății imobiliare, imobilele ce fac obiectul acestui partaj au fost subevaluate, în mod special locuința si terenul intravilan. Expert E. A., având specialitatea topografie, cadastru si geodezie nu era competentă să evalueze terenurile si construcția ce au făcut obiectul ieșirii din indiviziune dintre părți, fiind competent și abilitat să efectueze doar măsurători cadastrale, însă nu are și specialitatea "evaluare proprietate imobiliara" pentru a putea evalua terenuri.

Rezultă așadar ca un expert având specialitatea topografie, cadastru și geodezie nu poate evalua o proprietate imobiliara, acestea fiind specializări distincte în Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, astfel cum acesta a fost aprobat prin Ordinul nr. 199/2010, publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 78 din 04.02.2010.

Susține recurentul că terenurile au fost subevaluate și expertul s-a raportat la expertiza orientativă a valorilor de circulație privind bunurile imobile din Dâmbovița din 2011, însă în anul 2013 valorile sunt altele.

Construcția a fost evaluată de expert P. L. D., care are calitatea de expert tehnic judiciar specialitatea construcții, în baza acestei specialități putând doar să identifice construcțiile, nu și să le evalueze, neavând specialitatea "evaluare proprietate imobiliara", iar evaluarea s-a făcut la data 01.04.2009, valorile fiind altele în momentul de față.

Mai susține recurentul că instanța de apel nu a primit criticile referitoare la evaluarea bunurilor imobile supuse partajului, deși această evaluare este de esența partajului succesoral. Instanța de apel a calificat în mod greșit criticile sale drept "obiecțiuni tardiv formulate în calea de atac". Aceste critici nu reprezintă obiecțiuni la raport (deși au fost susținute și în fata instanței de fond sub forma obiecțiunilor), ele reprezintă critici aduse modului de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale art. 14 din OG 2/2000 si Ordinul nr. 199/2010.

In ceea ce privește criticile aduse pe aspectul evaluării terenurilor, instanța de apel impută apelantului faptul că nu a adus probe în sensul că valorile de circulație ale terenurilor sunt mai mari decât cele stabilite de expert.

Consideră recurentul că expertul trebuia să stabilească valoarea de circulație a acestor bunuri raportându-se la cel puțin doua metode de evaluare. Reclamantul a formulat obiecțiuni și pe acest aspect, însă instanța de fond le-a respins nemotivat.

Pentru aflarea valorii de circulație a terenurilor și a construcției în cauza, potrivit obiectivului stabilit de către instanța, susține recurentul că expertul trebuia să folosească doua metode de calcul - pentru a identifica valoarea de circulație la fiecare din cele doua momente - dintre care în mod obligatoriu și metoda comparației prin bonitate.

Conform practicii de expertizare tehnica si evaluare imobiliara judiciara și conform recomandărilor "Corpului Experților Tehnici din România" și a "Asociației Naționale a Evaluatorilor din România" la efectuarea unei expertize tehnice judiciare având ca obiectiv evaluarea unui imobil - teren și/sau construcție - se vor aplica cel puțin doua metode de evaluare din care expertul trebuie să recomande o valoare de circulație actualizată rămasă. Dintre cele mai uzitate metode de evaluare sunt: metoda valorii tehnice de înlocuire sau metoda patrimoniala, metoda costului standard (metoda ce are la baza Decretul nr.256/14.07.1984 si Decretul nr.61/07.02.1990), metoda coeficienților și metoda comparației prin bonitate. Singurele metode de evaluare pentru un imobil avizate oficial de către un organism de stat sunt metoda valorii tehnice de înlocuire, metoda costului standard (metoda ce are la baza Decretul nr.256/14.07.1984 și Decretul nr.61/07.02.1990) și metoda comparației prin bonitate.

Susține recurentul că instanța de fond a nesocotit principiul partajării în natura a bunurilor și în ceea ce privește atribuirea casei din cărămida și a suprafeței de teren de 580 mp din satul Darza, . către pârâta B. C.. Deoarece expert P. L. D. a constatat posibilitatea partajării în natura a acestui teren intravilan, recurentului revenindu-i un lot de 290 mp.

Instanța de fond deși a omologat "raportul de expertiza tehnica judiciara -centralizatoare" a ignorat varianta 3, variantă care oferea o soluție mai echitabilă decât varianta IA din "Raportul de expertiza tehnica judiciara - completare".

In concluzie, recurentul consideră că varianta de lotizare aleasă de instanța de fond - varianta IA din lucrarea de expertiza " Raport de expertiza tehnica judiciara - completare" depus pentru termenul din 20.02.2011 întocmit de expert E. A. nu este echitabilă, astfel că se impune refacerea expertizei tehnice judiciare topo si construcții pentru considerentele arătate mai sus.

Arată recurentul că, prin desemnarea expertului de specialitate topografie în vederea efectuării expertizei centralizatoare și evaluării terenurilor supuse partajului, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 14 alin.1 din O.G. nr. 2/2000 aprobată prin Legea 156/2002, astfel că sunt întrunite dispozițiile art. 105 alin.2 Vechiul Cod proc. civ., având în vedere că raportul de expertiza îndeplinit cu neobservarea formelor legale a produs părților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lui, aspect invocat de către reclamant în fata instanței de fond.

Față de considerentele expuse mai sus, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 882 din 25.06.2013 pronunțata de Judecătoria R. în prezenta cauza și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Răcari pentru efectuarea expertizei evaluatorii de către un expert de specialitate evaluare proprietăți imobiliare.

Pe cale de întâmpinare, intimații – pârâți Ș. A., Ș. A., Ș. C. E., B. C. au solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că varianta aleasă de instanța de fond a avut în vedere criteriile legale de atribuire, creând un echilibru în ceea ce privește valoarea loturilor atribuite fiecărui moștenitor. Intimații susține că nu a existat nicio înțelegere a părților cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că recursul formulat este nefondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune în continuare:

În ceea ce privește motivul de recurs prin care se susține că modalitatea de partajare a bunurilor succesorale imobile nu este în acord cu dispozițiile legale și nu respectă principiul partajarii în natură, precum și înțelegerea anterioară a intimaților de a rămâne în indiviziune, Curtea reține că instanța de fond a omologat varianta I A din lucrarea de expertiză “Raport de expertiză tehnică judiciară – completare”, ținând cont de cotele succesorale ale părților, respectiv de faptul că pârâta B. C. deține cota de 7/8 din imobilul casă și teren, iar reclamantul –recurent Ș. C. este îndreptățit doar la o cotă de 1/8 din imobilul menționat, în această variantă pârâtei amintite revenindu-i imobilul asupra căruia aceasta are deja un drept de proprietate în cotă de 7/8 . Din concluziile scrise depuse de intimații –pârâți la fila 420 dosar de fond, reiese că voința acestora a fost aceea de a se dispune ieșirea din indiviziune, prin formarea de loturi și atribuirea lor în natură către fiecare parte din prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 741 cod civil la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se însă, cât va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsură a bunurilor și diviziunea exploatațiunilor.

Curtea mai reține că potrivit art. 673⁹C.pr.civ. - la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea, criterii pe care instanța de fond le-a avut în vedere la omologarea raportului de expertiză lotizare.

Din compararea loturilor părților, precum și din examinarea schițelor de plan reiese că recurentul – reclamant a primit în lotul său în natură cota –parte din bunurile succesorale, iar suprafața terenurilor atribuite, precum și deschiderea suprafețelor asigură o bună exploatare economică și agricolă a acestora, în condițiile în care terenurile agricole au suprafețe și dimensiuni mari, astfel că prin împărțirea acestora nu se realizează imbucătățirea peste măsură a bunurile succesorale .

În ceea ce privește criticile formulate privind subevaluarea bunurilor succesorale, Curtea reține, cu precădere, că în actuala reglementare, recursul are configurația unei căi extraordinare de atac ce poate fi exercitată, în mod exclusiv, pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie, reglementate în mod exhaustiv în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă. Instanța de recurs, în consecință, nu are atributul de a analiza probele invocate de recurent și nici să stabilească o altă situație de fapt pe baza acestora, ci doar să stabilească în ce măsură dispozițiile legale au fost respectate de catre instantele de fond la pronuntarea solutiei criticate. Cu alte cuvinte părțile au posibilitatea provocarii unui control judiciar al hotarârii judecatoresti, pentru motive referitoare la nepronunțarea acesteia cu respectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfașurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat.

Prin decizia civilă nr. 421/12.05.2010, Curtea de Apel Ploiești a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru a se efectua o expertiză în specialitatea topografie, fără a se preciza că expertul trebuie să fie specializat în evaluări imobiliare și, așa cum arată și instanța de fond, expertul tehnic judiciar care a întocmit expertiza în specialitatea topografie are specialitatea topografie -cadastru, iar în această calitate, avea competența de a identifica și evalua terenurile supuse partajării.

Criticile referitoare la evaluarea terenurilor, metoda de evaluare folosită de experta E. A. și valorile de circulație a terenurilor și casei nu sunt fondate având în vedere că, în ceea ce privește terenurile, în mod corect și legal, experta E. A. tehnic a avut în vedere valorile de circulație a terenurilor de la data întocmirii raportului de expertiză astfel cum au fost acestea stabilite de un colectiv de experți pentru Camera Notarilor Publici Ploiești, pentru județul Dâmbovița, valori corelate cu valorile de piață pentru anii 2010 -2011.

În ceea ce privește pretinsa subevaluare a imobilului construcție de către expertul P. L. D. în anul 2009, Curtea reține că aceasta nu poate face obiectul prezentei căi de atac întrucât în al doilea ciclu procesual Curtea nu a dispus prin decizia de casare refacerea raportului de expertiză construcții în sensul reevaluării imobilului și nici părțile nu au solicitat instanței efectuarea unei lucrări în acest sens .

Susține recurentul că instanța de fond a nesocotit principiul partajării în natura a bunurilor și în ceea ce privește atribuirea casei din cărămida și a suprafeței de teren de 580 mp din satul Darza, . către pârâta B. C.. Deoarece expert P. L. D. a constatat posibilitatea partajării în natura a acestui teren intravilan, recurentului revenindu-i un lot de 290 mp.

Referitor la susținerea recurentului în sensul că instanța de fond a nesocotit principiul partajării în natura a bunurilor și în ceea ce privește atribuirea casei din cărămida și a suprafeței de teren de 580 mp din satul Darza, . către pârâta B. C., deși expertul P. L. D. a constatat posibilitatea partajării în natura a acestui teren intravilan, recurentului revenindu-i un lot de 290 mp, Curtea apreciază că în mod judicios instanța de fond a atribuit în lotul intimatei –pârâte B. C. casa și terenul de 580 m.p. în considerarea cotei majoritare a acesteia de 7/8 din dreptul de proprietate asupra acestor bunuri și a faptului că terenul intravilan are o suprafață prea mică pentru a fi partajat în această modalitate .

In consecință, constatându-se că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale incidente în cauză asupra situației de fapt, Curtea reține, că sub toate aspectele evocate recursul reclamantului se vădește a fi nefondat, urmând a fi astfel respins ca atare, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

În baza disp. art. 274 C.pr.civ. Curtea urmează să oblige recurentul -reclamant la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ș. C., cu domiciliul ales la SCP D. și Asociații, cu sediul în București, .. 21, sectorul 2, împotriva deciziei civile nr. 70/17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții B. C., cu domiciliul în comuna Crevedia, ., Ș. A., cu domiciliul în B., Șoseaua București, nr. 114- 116, . 1, etaj 2, apartament 9, județul Ilfov, Ș. A., cu domiciliul în B., șoseaua București – Târgoviște, nr. 114- 116, . 1, etaj 2, apartament 9, județul Ilfov și Ș. C. E., cu domiciliul în B., șoseaua București - Târgoviște, nr. 114- 116, . 1, etaj 2, apartament 9, județul Ilfov.

Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 16 iunie 2014.

Președinte, Judecători,

E.-S. L. V.-A. P. C.-P. B.

Grefier,

N. M.

Fiind in CO semneaza

P.-grefierul instantei

Red.SEL/tehnored. NM

2ex./16. 07.2014

d.f._ Judecătoria Răcari

j.f. E. F.

d.a._ Tribunalul Prahova

j.a. C. M. G., S. D.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

← Servitute. Decizia nr. 2425/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Partaj judiciar. Decizia nr. 1821/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare act. Decizia nr. 2383/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 228/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Servitute. Decizia nr. 2425/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Partaj judiciar. Decizia nr. 1821/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Grăniţuire. Decizia nr. 2186/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1112/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Conflict de competenţă. Sentința nr. 22/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI