Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1112/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1112/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 31617/281/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1112
Ședința publică din data de 16 octombrie 2014
Președinte – A. M. R.
Judecător – M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanții T. S., domiciliată în Ploiești, ., .. 5, . prin procurator I. A., ROMANIȚOIU T. C., domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, ROMANIȚOIU C. C., domiciliată în Ploiești, .. 5, ., ., și ROMANIȚOIU V. ICA, cu domiciliul la Unitatea de Asistență M.-S. Boldești-Scăieni, cu sediul în Boldești-Scăeni, Calea Unirii, nr. 57, jud. Prahova, prin procurator T. S., împotriva Sentinței civile nr. 3102 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimatele pârâte . (PJG) SRL, cu sediul în Ploiești, .. 12B, jud. Prahova, SPĂLĂTORIA A. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, F. M. NORD - STAȚIA DE TRANSFORMARE, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și . A ENERGIEI ELECTRICE ELECTRICA DISTRIBUȚIE M. NORD SA – SDEE Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: intimata pârâtă .) SRL Ploiești reprezentată de consilier juridic Lepus M. și . A ENERGIEI ELECTRICE ELECTRICA DISTRIBUȚIE M. NORD SA – SDEE Ploiești, reprezentată de consilier juridic E. T., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la al treilea termen de judecată, iar apelul este netimbrat.
Se ia act că la termenul anterior, după strigarea cauzei și dispunerea măsurilor procedurale s-a depus la dosar de către Municipiul Ploiești, prin Primar, o cerere de intervenție în interesul pârâtei . și că prin intermediul Serviciului registratură, pentru acest termen de judecată s-a depus la dosar o cerere pentru lipsă de apărare, de către apelantul reclamant Romanițoiou T. C., înregistrată la nr._/10.10.2014 și însoțită de un înscris.
Curtea, constată că prezenta cale de atac nu este timbrată, deși li s-a pus în vedere apelanților reclamanți obligativitatea timbrării și sancțiunea care intervine în caz de neplată, apreciază că problema timbrajului este o chestiune de legală investire a instanței, astfel că nu pot fi puse în discuție celelalte cereri.
Consilier juridic E. T. pentru intimata pârâtă F. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE ELECTRICA DISTRIBUȚIE M. NORD SA – SDEE Ploiești, invocă excepția netimbrării apelului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic Lepuș M. pentru intimata pârâtă . Ploiești, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția netimbrării. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții T. S., Romanițoiu T. C., Romanițoiu C. C. și Romanițoiu V. Ica în contradictoriu cu pârâții . (PJG) SRL, Spălătoria A. P., . A Energiei Electrice Electrica Distribuție M. Nord, F. M. Nord Stația de Transformare, au solicitat constatarea proprietății acestora dobândită prin uzucapiune și lăsarea în deplină proprietate și folosință a terenului în suprafață de 38.893 mp, situat în Ploiești, ., jud. Prahova.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâții stăpânesc acest teren în mod abuziv, teren ce a fost moștenit de către reclamanți de la părinții acestora, R. Romanițoiu decedat in anul 1972 și Romanițoiu S. decedată în anul 1996.
Astfel, reclamanții au susținut că, că terenul a fost în stăpânirea și posesia tatălui R. Romanițoiu încă din anul 1922, înainte de căsătorie, pe acest teren fiind ridicată casă de locuit, manifestându-se ca proprietar de bună credință, nefiind tulburat până în anul 1960, când familia a fost mutată la ..
Trupul de teren este format din suprafețele de teren de 8471 m.p. - menționat pe planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul A. F. în fața Tribunalului Prahova (în dosarul civil nr._ ) și 30.442 m.p. pe planul de situație anexă la raportul de expertiză a aceluiași expert în fața Curții de Apel Ploiești (același dosar - pag. 207, voi. I - Tribunalul Prahova).
Terenul a intrat în posesia și stăpânirea mai întâi a tatălui reclamanților încă din anul 1922 când încă nu era căsătorit, 1-a cultivat și 1-a stăpânit permanent și, după căsătorie, și-a făcut casă pentru familie, a locuit aici peste 30 de ani, s-a manifestat ca proprietar de bună credință, stăpânindu-1 netulburat de nimeni până în anul 1960 când, în mod abuziv, a fost mutată familia de aici, peste noapte, la . de toate bunurile.
Pârâta .) SRL, a formulat întâmpinare prin care a solicita să se constate nu are calitate procesuala pasiva, deoarece este proprietara de drept ai construcțiilor situate in Ploiești, ., în baza Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la BNP I. C. sub nr. 326/16.01.2007, din care rezultă că terenul aferent construcțiilor, proprietatea acesteia, în suprafață de 6483,27 mp este proprietate de stat aflat în folosința sa și față de această situație, apreciază că se impune introducerea in cauza a proprietarului de drept, care în opinia sa este^prezentat de Consiliul Local al Municipiului Ploiești și Municipiul Ploiești prin primar.
Pârâta a considerat, ca acțiunea este total neîntemeiata, reclamanții neîndeplinind sub nici o forma condițiile legale pentru pretinsa dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului in cauza.
La termenul de judecată din data de 12.10.2011, reclamanții au indicat valoarea obiectului acțiunii ca fiind sub 500.000 lei, timbrând provizoriu cererea cu suma de 100 lei.
Prin sentința civilă nr.2304/12.10.2011, Tribunalului Prahova a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
La data de 18.10.2011, reclamanți au formulat recurs împotriva sentinței civile nr.2304/12.10.2011 a Tribunalului Prahova, recursul fiind respins de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr.1602/15.12.2011.
La data de 29.12.2011, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, cu nr._ .
Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești invocată din oficiu de către instanță, prin sentința civilă nr. 4693 din 14 martie 2013, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești și s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalul Prahova.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea instanței ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Ploiești pentru a dispune asupra conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploiești a reținut că pentru determinarea competenței instanțelor judecătorești legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor.
Criteriul obiectiv, determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanței, este natura litigiului, la care însă uneori se asociază și alte criterii subsidiare: importanța interesului în litigiu, adică valoarea economică a acestuia sau expresia lui bănească, calitatea părților și urgența.
Criteriul valoric operează exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani, deoarece, cu privire la cererile neevaluabile în bani, din interpretarea art. 2 pct. 1 lit. a) și b) din codul de procedură civilă rezultă că legiuitorul le include în competența în prima instanță a judecătoriilor, în materie civilă.
Același criteriu valoric este utilizat de legiuitor și pentru determinarea căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță.
Obiectul prezentei acțiuni este acțiune în revendicare, acțiune reală, patrimonială și evaluabilă în bani.
Conform art. 2 pct. 1 lit. b tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 de lei.
Valoarea obiectului litigiului se stabilește de către reclamant care, potrivit art. 112 pct. 3 trebuie să arate în cererea de chemare în judecată obiectul cererii și valoare acestuia.
Conform doctrinei în măsura în care evaluarea obiectului litigiului nu este în legătură directă cu soluționarea fondului pretenției se poate contesta evaluarea făcută de reclamant de către celelalte părți sau de instanță în scopul invocării excepției de necompetență materială.
Instanța a reținut că prin încheierea din data de 18.10.2012 a contestat valoarea stabilită de reclamant ( 1000 de lei) pentru obiectul litigiului (acțiune în revendicare a terenului în suprafață totală de_ mp din Ploiești, Bld. Republicii, nr. 295, județul Prahova) și a dispus efectuarea unei expertize topografie pentru evaluarea bunului.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară topografie înregistrat sub numărul 128/30.01.2013 efectuat de expert P. D. a fost stabilită valoarea terenului la suma de 19.306.040 de lei.
Nu a fost avută în vedere valoarea stabilită de către reclamanți în detrimentul valorii stabilite de către expert prin raportul de expertiză, întrucât s-ar deroga de la normele de competență, de normele care reglementează calea de atac, de la instanța care va judeca căile de atac prin voința uneia din părți, prin subevaluarea obiectului litigiului.
Constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova în baza art. 21 C.pr.civ. a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, respectiv instanța ierarhic superioară celor două instanțe aflate în conflict, respectiv Curtea de Apel Ploiești.
Primindu-se dosarul, cauza a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel Ploiești.
Prin decizia civilă nr. 27CC/25.04.2013 Curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reținând că la data înregistrării acțiunii reclamanții au precizat că valoarea bunului în litigiu depășește suma de_ lei, iar calculul corect al respectivei valori a fost realizat prin expertiză de specialitate, astfel că instanța investită inițial era cea competentă să soluționeze pricina.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată sub nr._, la data de 11.06.2013.
În cauză, tribunalul a încuviințat reclamanților, în dovedirea cererii de chemare în judecată, proba cu doi martori, precum și atașarea dosarului nr._ al Tribunalului Prahova.
În combaterea cererii de chemare în judecată, tribunalul a încuviințat pentru pârâta .) SRL, proba cu înscrisuri, iar pentru pârâta S.C. F. de Distribuție a Energiei Electrice – Electrica Distribuție Nord S.A. – SDEE Ploiești proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriile reclamanților T. S., Romanițoiu T. Ș. și Romanițou C. C..
Tribunalul a procedat la administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu martorii P. G. și C. N., precum și a probei cu interogatoriile reclamanților T. S., Romanițoiu T. C. și Romanițoiu C. C..
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 3102 din 12 decembrie 2013 prin care a respins acțiunea formulată de reclamanții T. S., Romanițoiu T. C., Romanițoiu C. C. și Romanițoiu V. Ica și cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin demersul judiciar dedus spre soluționare, reclamanții au solicitat să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului situat în mun. Ploiești, .-295 B, fostă Șoseaua Câmpina, teren cu suprafața totală de_ mp, identificat prin raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert P. D. (filele 39-44 din dosarul Judecătoriei Ploiești), cu o valoare de 19.306.040 lei, prin efectul uzucapiunii de lungă durată, în condițiile art. 1847 și urm. și art. 1890 C.civ. vechi.
Așa cum înșiși reclamanții au pretins prin acțiunea introductivă, terenul în litigiu nu se află în posesia lor, ci a pârâtelor, după ce în anul 1962 ar fi fost preluat abuziv de autoritățile comuniste de la autorul comun Romanițoiu R., decedat în anul 1972.
Neexercitarea posesiei asupra respectivului bun imobil de către reclamanți rezultă indubitabil din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, ce se coroborează și cu depozițiile martorilor P. G. și C. N. (f. 69-72 din prezentul dosar).
Potrivit art.1890 c.civ., “toate acțiunile reale se vor prescrie in 30 de ani fără ca cel care invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu si fără sa i se poată opune reaua credință”.
Astfel, pentru ca dreptul de proprietate asupra unui bun sa poată fi dobândit prin efectul uzucapiunii, este necesar sa fie îndeplinite doua condiții cumulative: sa se fi exercitat o posesie utila asupra respectivului bun si imobilul sa fi fost posedat cel puțin 30 de ani .
Prin urmare, uzucapiunea se întemeiază pe existenta unei posesii care, pentru a putea conduce la dobândirea proprietății, trebuie sa fi fost exercitata in mod util, potrivit art.1847 c.civ., adică fără sa fi fost afectata de vreun viciu - discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si echivocul - si fără ca respectiva posesie sa fi încetat prin întrerupere sau precaritate.
Astfel cum posesia a fost definita in literatura juridica, aceasta reprezintă stăpânirea de fapt a unui bun care, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real.
Existenta posesiei este subsumata întrunirii cumulative a celor doua elemente ale sale: material, corpus, ce presupune contactul direct, efectiv cu bunul, respectiv psihologic, animus, ce se caracterizează prin voința celui care stăpânește bunul de a se comporta ca un proprietar sau ca titular al unui alt drept real.
Acest element psihologic exista atât în situația în care aceasta conduita își are izvorul in convingerea sincera a posesorului, că este titularul dreptului real, cât și atunci când știe sau trebuie să știe că nu are aceasta calitate, de aici rezultând distincția între posesia de bună credință si cea de rea credință.
Atât timp cât reclamanții nu dețin stăpânirea materială a bunului în litigiu, nu se poate susține că ar poseda bunul, astfel încât, lipsind situația premisă a uzucapiunii, ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, tribunalul nu poate verifica îndeplinirea condițiilor instituită de art. 1890 cu aplic. art. 1847 și urm. c .civ. vechi.
Se impune precizarea că reclamanții nu pot uza nici de instituția joncțiunii posesiilor reglementată de art. 1860 C. civ., pentru că această facultate instituită de legiuitor se poate invoca doar pentru unirea a doua sau mai multe posesii propriu zise, iar, potrivit precizărilor de mai sus, T. S., R. T. C., R. C. C. și R. V. Ica nu exercită o asemenea posesie asupra bunului în litigiu.
În mod cert, nu poate fi primită nici cererea de constatare a îndeplinirii condițiilor de a uzucapa în persoana autorului comun al reclamanților - Romanițoiu R., atât timp cât, pretinzând că acesta a fost deposedat abuziv de acest bun, de către stat, părțile indicate ar fi trebuit că uzeze de prevederile actelor normative speciale prin care s-au acordat măsuri reparatorii foștilor proprietari, fie Legea nr. 10/2001, fie legile fondului funciar.
De altfel, reclamanții au încercat redobândirea aceluiași bun imobil pe calea acțiunii în revendicare de drept comun, acțiune ce a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 99/12.05.009 a Curții de Apel Ploiești – Secția Civilă și pentru cauze cu minori și de familie (f. 6-10 dosar_ al Tribunalului Prahova).
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții T. S., Romanițoiu T. C., Romanițoiu C. C. și Romanițoiu V. Ica, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, reclamanții au arătat că instanța a pronunțat o hotărâre contară probelor din dosar și a dispozițiilor legale referitoare la constatarea uzucapiuni suprafeței de teren, prezentată în acțiune și în expertiza de evaluare făcută de Panaitoiu D., nerespectându-se art.1847 și următorul cod civil anterior.
Apelanții au învederat că, deși au dovedit că autorul lor a stăpânit peste 30 ani terenul în cauză încă înainte de căsătorie - din 1922, s-a căsătorit și a întemeiat familie și a construit gospodărie având 4 copii (reclamanții), stăpânind proprietatea în nume de proprietar; au fost deposedați silit în anul 1962, prin mutare forțată la . gospodăria proprie și terenul aferent, iar pârâtele în prezent stăpânesc abuziv terenul, lipsindu-i de acest drept.
Apelanții au mai arătat că greșit se reține că acțiunea este pentru revindecare, deoarece au avut două capete de cerere și ținând cont că practica se referă la judecarea separată a cererii pentru judecarea uzucapiunii, pentru a obține titlul respectiv și acțiunea dacă mai era necesară pentru revindecare. În acest sens și-au modificat cererea inițială și au prezentat-o.
Au mai susținut apelanții reclamanți că în mod greșit se reține că au avut deja o acțiune în revindecare, căci aceea li s-a respins pentru că nu au avut act scris de proprietate; ca atare, nu s-a judecat uzucapiunea solicitată de ei, căci acesta era titlul de proprietate la care s-au referit.
Referitor la posesia de bună credință, apelanții au precizat că au avut-o fiindcă au locuit cu toată familia în gospodărie, s-au ocupat de cultivarea terenului, iar autorul lor s-a achitat de impozitele cerute de stat, dar după cum au arătat, arhiva a f fost arsă, așa cum s-a dovedit cu martori si cu acte.
În continuare, apelanții au menționat că se vorbește despre joncțiunea posesiilor, deși nici nu a fost cazul.
Referitor la taxa de timbru, apelanții reclamanți au menționat că nici nu trebuia plătită, beneficiind de legea 146/1997/ art.5 - OUG. Nr. 11/1998 modificată prin art. unic, punct 3 din Legea 112/1998.
Totodată, apelanții reclamanți au arătat că instanța greșit a eșalonat plata ce nici nu o datorau, căci altfel s-ar bloca aplicarea scutirii de plata spre recuperarea proprietăților luate abuziv.
De asemenea, apelanții au arătat că a dovedit cu martori și cu acte stăpânirea de fapt și deposedarea abuziva, dar instanța nu a luat în considerație nimic.
Apelanții reclamanți au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea cererii pe uzucapiunii așa cum a fost formulată.
La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2014 intimata pârâtă F. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE ELECTRICA DISTRIBUȚIE M. NORD SA – SDEE Ploiești prin consilier juridic a invocat excepția netimbrării apelului cu 197.091,4 lei taxă judiciară de timbru și 2,5 lei timbru judiciar.
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, act normativ aplicabil speței, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
În lumina dispozițiilor art. 20 alin. 2 din același act normativ, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Prin art. 20 alin.3, se statuează că neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în același sens stipulându-se și prin dispozițiile art.35 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pe de alta parte, art. 9 din OG nr. 32/2005 privind timbru judiciar, sancționează nedepunerea timbrului judiciar cu anularea cererii.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte Curtea observă că apelanții au promovat prezenta cale de atac, însă nu și-au îndeplinit obligația de a achita taxă de timbru și timbru judiciar.
Pe de altă parte, în cuprinsul cererii de apel aceștia au formulat și o solicitare de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru.
Demersul judiciar al apelanților sub acest aspect a fost respins prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 20.05.2014 a Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă, soluție menținută prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 24.06.2014 a Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă, de respingere a cererii de reexaminare ca nefondată.
Într-o atare situație Curtea a pus în vedere apelanților prezenți la termenul de judecată din data de 11.09.2014 personal sau prin procuratori și prin intermediul citației pentru ceilalți să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 197.091,4 lei și timbru judiciar în cuantum de 2,5 lei, aducându-li-se la cunoștință și sancțiunea ce intervine în caz de neplată.
Apelanții nu s-au conformat până la termenul acordat, respectiv 16.10.2014 acestor obligații.
Față de cele expuse și având în vedere textele de lege menționate Curtea urmează să admită excepția de netimbrare a apelului , invocată de intimata pârâtă F. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE ELECTRICA DISTRIBUȚIE M. NORD SA – SDEE Ploiești, prin reprezentant.
Pe cale de consecință Curtea va anula cererea de apel ca netimbrată.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. – vechea reglementare procedurală aplicabilă speței – Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a apelului invocată de intimata pârâtă F. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE ELECTRICA DISTRIBUȚIE M. NORD SA – SDEE Ploiești prin consilier juridic.
Anulează cererea de apel formulată de reclamanții T. S., domiciliată în Ploiești, ., .. 5, . prin procurator I. A., ROMANIȚOIU T. C., domiciliat în Ploiești, ., ., ., ROMANIȚOIU C. C., domiciliată în Ploiești, .. 5, ., și ROMANIȚOIU V. ICA, cu domiciliul la Unitatea de Asistență M.-S. Boldești-Scăieni, cu sediul în Boldești-Scăeni, Calea Unirii, nr. 57, jud. Prahova, prin procurator T. S., împotriva Sentinței civile nr. 3102 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimatele pârâte . (PJG) SRL, cu sediul în Ploiești, .. 12B, jud. Prahova, SPĂLĂTORIA A. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, F. M. NORD - STAȚIA DE TRANSFORMARE, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și . A ENERGIEI ELECTRICE ELECTRICA DISTRIBUȚIE M. NORD SA – SDEE Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca netimbrată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. M. R. M. P.
GREFIER,
C. G.-A.
Red. Gref.
11 ex./23.10.2014
d. f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. P.-A. A.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 2186/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 22/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
