Plata lucrului nedatorat. Decizia nr. 1723/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1723/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 1723/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.1723
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 740/17 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta N. C., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secția I Civilă sub nr._, reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a chemat-o în judecată pe pârâta N. C. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună,în principal, obligarea acesteia la returnarea sumei de 311.900 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data de 30.06.2010 și până la data plății efective în contul RO93TREZ23A_X, deschis la Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, beneficiar A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cod de identificare fiscală_, iar în subsidiar, obligarea la returnarea contravalorii celor 311.900 acțiuni primite în mod nelegal, stabilită potrivit valorii acestor acțiuni la data primei tranzacționări a acestora la Bursă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.7908/23.03.2010 a fost stabilit dreptul pârâtei și al numitului C. G. de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 1.747.600,00 lei.
Ulterior comunicării deciziei, în temeiul prevederilor Cap. V1 Titlul VII din Legea nr.247/2005, pârâta N. C. a formulat o cerere de opțiune înregistrată la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr._/07.06.2011, potrivit căreia a optat pentru emiterea unui titlu de plată pentru suma de 125.000 lei și a unui titlu de conversie pentru suma de 311.900 lei.
Reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a arătat că, în acest context, la data de 18.06.2010, în favoarea pârâtei a fost emis titlul de conversie nr.739/18.06.2010 în cuantum de 311.900 lei reprezentând un număr total de 311.900 acțiuni emise la valoarea nominală de 1 leu/acțiune, iar ulterior, în data de 30.06.2010, din eroare, pe numele acesteia a fost emis un nou titlu de conversie în acțiuni având nr.815/30.06.2010, în același cuantum de 311.900 lei, reprezentând un număr total de 311.900 acțiuni, emise la valoarea nominală de 1 leu/acțiune.
Reclamanta a susținut că potrivit celor menționate în precedent, reiese fără echivoc faptul că pârâta N. C. a beneficiat de o despăgubire mai mare decât cea stabilită prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.7908/23.03.2010, beneficiind în plus de suma de 311.900 lei.
În condițiile în care pârâta a avut cunoștință de suma stabilită prin Decizia Comisiei Centrale, titlul de conversie nr.815/30.06.2010 în cuantum de 311.900 lei, fiind emis în mod eronat, reclamanta a considerat că nu se poate vorbi de o bună-credință din partea acesteia care, la momentul valorificării titlului de conversie, să se fi aflat în eroare.
În respectarea dispozițiilor art.1341 din Noul Cod Civil, dacă pârâta ar fi dat dovadă de bună-credință, ar fi trebuit să anunțe că nu este beneficiara de drept a sumei de 311.900 lei, astfel încât, în aceste condiții, pârâta face pe deplin dovada relei sale credințe, întrucât a beneficiat de despăgubiri necuvenite în cuantum de 311.900 lei, aferente titlului de conversie nr.815/30.06.2010.
Reclamanta a mai arătat că prin efectuarea unei plăți nedatorate, se naște un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a plătit, iar accipiensul este debitorul aceleiași obligații.
Art.1341 C.civ. instituie obligația de restituire a accipiensului, astfel: „Cel ce, din eroare sau cu știință, primește ceea ce nu-i debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”, astfel că, accipiensul la momentul constatării primirii sumei de bani, trebuia cu bună - credință să restituie suma primită, cât și fructele percepute.
Reclamanta a menționat că, deși pârâta a fost notificată prin adresa nr. DJC/8181/04.04.2014 să returneze suma de 311.900 lei în contul RO93TREZ23A_X deschis la Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publică a Municipiului București, beneficiar fiind A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cod de identificare fiscală_, aceasta nu a dat curs solicitării instituției reclamante.
În drept, reclamanta a invocat disp. art.1341 și urm. C.civ., art.194 și urm. C.pr.civ., Legea nr.247/2005, Legea nr.10/2001, republicată.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând, în copie, notificarea nr.DJC/8181/04.04.2014, decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.7908/23.03.2010, titlul de conversie nr.739/18.06.2010, titlul de conversie nr.815/30.06.2010.
În raport de susținerile reclamantei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, la data de 15.09.2014, pârâta N. C. a formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare (f.31), prin care a solicitat repunerea în termenul de formulare a întâmpinării, cu toate consecințele juridice care decurg din acest aspect, respectiv posibilitatea de a propune probe și de a invoca excepții, arătând că nu mai locuiește in România începând cu anul 2007, fiind rezidentă permanentă în Spania, conform înscrisurilor anexate.
Astfel, s-a menționat că, atât acțiunea introductivă, cât și citația emisă pentru termenul de judecată din data de 16.09.2014, i-au fost aduse la cunoștință de o rudă de a sa care a trecut în luna septembrie pe la imobilul - proprietate a pârâtei, situat în Ploiești, ., jud. Prahova, acolo unde aceasta a fost citată și a observat, la acea dată, respectiv 04.09.2014, corespondența pârâtei, între care se aflau și înscrisurile menționate.
Pârâta a precizat că ulterior acestei date, i-a fost comunicată prin e-mail acțiunea, aceasta la rândul său luând legătura cu un avocat care să îi reprezinte interesele în cauză, context în care a considerat că este în termen pentru a formula întâmpinare.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, considerând că a formula o acțiune în pretenții prin care se solicită restituirea unei sume de bani, câtă vreme, în baza titlului de conversie, pretins eronat, aceasta a primit acțiuni, este inadmisibilă.
Mai mult decât atât, în cuprinsul deciziei nr.815/30.06.2010, art.2, se menționează că „prezenta decizie poate fi atacată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 …„ iar din motivarea acțiunii, rezultă că reclamanta înțelege să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 311.900 lei, aceasta fiind o consecință (juridică) a faptului că titlul de conversie ar fi fost emis din eroare, însă, acest titlu de conversie - decizia nr.815/30.06.2010 este, și în prezent, valabil și, prin urmare, fiind nedesființat, consecința juridică a obligării beneficiarului unui astfel de titlu de a restitui eventual o sumă de bani apare ca inadmisibilă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a arătat că obiectul litigiului de fată îl constituie pretenția reclamantei ca pârâta să restituie o sumă de bani, respectiv 311.900 lei, iar din motivarea acțiunii rezultă că reclamanta consideră că pârâta a devenit beneficiara acestei sume de bani de la data emiterii titlului de conversie - decizia nr.815/30.06.2010.
Referitor la suma de bani pretinsă - 311.900 lei, pârâta a considerat că operează prescripția de 3 ani, prevăzută de Decretul nr.167/1958, dat fiind faptul că la data emiterii titlului de conversie erau încă în vigoare aceste dispoziții privitoare la prescripție, cu precizarea că nu suntem în domeniul creanțelor bugetare, pentru ca termenul de prescripție să fie cel de 5 ani.
Raportat la aspectele menționate, pârâta N. C. a învederat că acțiunea putea fi introdusă până la data de 30.06.2013, situație neîndeplinită în cauză, astfel încât, cererea de chemare în judecată apare ca fiind prescrisă față de data introducerii acțiunii
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că își menține susținerile formulate în motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, în sensul că nu poate fi obligată la plata unei sume de bani, câtă vreme prin titlul de conversie pretins emis eronat a primit acțiuni.
În subsidiar, în măsura în care instanța va considera că totuși, pârâtei i s-a făcut o plată nedatorată, a învederat că, în mod corect, i-au fost atribuite prin decizia nr.815/30.06.2010 un număr de 311.900 acțiuni, astfel: prin decizia nr. 7908/23.03.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis titlul de despăgubire în favoarea pârâtei și a numitului C. G., iar modalitatea în care aceste despăgubiri au fost „împărțite” între beneficiarii titlului de despăgubire reprezentat de decizia nr.7908/23.03.2010 nu este arătată de reclamantă, împrejurare în care s-a apreciat ca fiind absolut necesar ca reclamanta să depună actele care au stat la baza emiterii deciziei nr.7908/23. 03.2010, precum și actele care au fost emise în favoarea celui de-al doilea beneficiar al deciziei nr.7908/23.03.2010 - C. G..
Pârâta N. C. a arătat că este relevant în cauză ca instanța să verifice modalitatea în care, în cele din urmă, de la suma de 1.747.600 lei - cu titlu de despăgubire - s-a ajuns ca pârâtei să i se cuvină, din punctul de vedere al reclamantei, numai 311.900 acțiuni acordate prin primul titlu de conversie - decizia nr.739/18.06.2010, iar nu, cum în mod corect susține pârâta, 311.900 acțiuni acordate și prin decizia nr.815/30.06.2014.
Pârâta a precizat că, prin titlul de conversie nr.815/30.06.2010, a primit 311.900 acțiuni evaluate la un leu/acțiune, invocând art.3 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 introdus prin O.U.G. nr.81/2007.
Astfel, emiterea titlului de conversie reprezintă etapa finală din cadrul procedurii de acordare de despăgubiri în acțiuni la Fondul Proprietatea, iar în baza dosarului de opțiune, A.N.R.P. va emite un titlu de conversie în acțiuni, titlu prin care fostul proprietar devine acționar la Fondul Proprietatea, urmând ca prin vânzarea acțiunilor Fondului Proprietatea pe Bursă, acesta să poată încasa despăgubiri.
Această conversie nu a determinat însă, în mod automat, ca pârâta să încaseze efectiv suma de 311.900 lei, pe care reclamanta o solicită prin acțiune, aceste acțiuni în număr de 311.900 lei fiind listate la Bursă și ulterior vândute la B. de către pârâtă.
Ulterior datei de 02.05.2011, conversia despăgubirilor în acțiuni s-a făcut în conformitate cu algoritmul prevăzut de disp. art.187 și art.188 din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII, iar nu la valoarea nominală de 1 leu/acțiune, astfel încât, la data de 10.05.2011, pârâta a vândut atât cele 311.900 acțiuni aferente titlului de conversie reprezentat de decizia nr.815/30.06.2010, precum și cele 311.900 acțiuni aferente titlului de conversie reprezentat de decizia nr.739/18.06.2010 la o valoare de 0,554 lei pentru o acțiune.
Astfel, pentru cele 311.900 acțiuni provenite din titlul de conversie reprezentat de decizia nr.815/30.06.2010, pârâta a încasat suma de 172.792,6 lei, cu precizarea că în cererea - opțiune nr._/07.06.2010, aceasta a optat nu numai pentru acordarea de titlu de conversie, ci și pentru acordarea unui titlu de plată pentru valoarea de 125.000 lei, titlu de plată care nu i-a fost niciodată acordat.
Raportat și la modalitatea de împărțeală a despăgubirilor totale în sumă de 1.747.600 lei acordate prin decizia nr.7908/2010, pârâta a considerat că, cel puțin pentru suma de 125.000 lei solicitată prin cererea - opțiune, aceasta a fost convertită în acțiuni cuprinse în decizia nr.815/30.06.2010, aceste acțiuni fiind vândute la Bursă cu 0,554 lei/acțiune.
Prin urmare, pentru cele 125.000 acțiuni cuprinse în cele 311.900 acțiuni care au făcut obiectul deciziei nr.815/30.06.2010, pârâta a încasat suma de 69.250 lei, astfel că, cel puțin pentru cele 125.000 acțiuni, nu poate fi obligată la restituirea vreunei sume, iar pentru restul de acțiuni – 186.900, suma aferentă încasată (la 0,554 pentru o acțiune ) este de 103.542,6 lei.
În concluzie, pârâta N. C. a precizat că, în măsura în care se va considera că ar exista ipoteza unei plăți nedatorate, suma încasată efectiv de aceasta a fost de 172.792,6 lei din care 69.250 lei pentru 125.000 acțiuni și, ca atare, într-un subsidiar îndepărtat, suma care ar trebui restituită ar fi de 103.542,6 lei, iar nu 311.900 lei, cum a solicitat reclamanta.
La data de 14.10.2014, reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat, în baza art.201 alin.2 Teza I C.pr.civ., răspuns la întâmpinare (f.47) prin care a arătat că, în ceea ce privește solicitarea pârâtei de a fi repusă în termenul de formulare a întâmpinării, cu toate consecințele juridice care decurg din acest aspect, înțelege să invoce excepția tardivității formulării întâmpinării.
Astfel, având în vedere faptul că în prezenta cauză nu s-a constatat niciun fel de lipsă de procedură sau impediment cu privire la citare, pârâta fiind citată în mod corespunzător la domiciliul său, se invocă excepția tardivității formulării întâmpinării, iar în subsidiar, în măsura în care se va constata că procedura de citare nu a fost realizată în mod corespunzător, față de cele invocate de pârâtă, reclamanta a precizat următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, reclamanta a arătat că titlul de conversie nr.815/30.06.2010 emis în mod eronat de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și-a produs efectele prin transformarea sa în acțiuni la Fondul Proprietatea și a fost valorificat de pârâtă, astfel cum a informat aceasta, prin tranzacționarea acestor acțiuni și obținerea unui preț, context în care instituția reclamantă nu poate proceda la anularea acestui titlu, în condițiile în care acesta și-a produs efectele.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a obține restituirea sumei de 311.900 lei, invocată de pârâtă, în temeiul art.2523 C.civ., reclamanta a învederat că emiterea în mod eronat a unui nou titlu de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea pentru suma de 311.900 lei a fost descoperită, la nivelul instituției, în data de 27.03.2014, în urma verificărilor efectuate asupra dosarelor de opțiune înregistrate la Serviciul Secretariat și Evidență Titluri, așa cum rezultă din Nota de informare adresată Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de către Direcția Economică și Plăți din cadrul A.N.R.P.
Reclamanta a susținut că în reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților are obligația de a preveni producerea eventualelor prejudicii care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român, iar în acest sens specialiștii instituției au început demararea procedurilor de recuperare a creanțelor pe care A.N.R.P. le are de recuperat de la diverși debitori, creanțe certe, lichide și exigibile, prin care să se restabilească situația anterioară producerii prejudiciilor în patrimoniul său.
Cu privire la termenul în care se pot recupera aceste sume care depășesc despăgubirile de care ar fi trebuit să beneficieze unele persoane îndreptățite în temeiul titlurilor de plată achitate de A.N.R.P., respectiv în temeiul titlurilor de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea, emise de A.N.R.P., reclamanta a înțeles să precizeze că sumele de bani ce urmează a fi recuperate sunt de natura creanțelor bugetare, întrucât, banii care au fost extrași din conturile instituției au fost virați de către Ministerul Finanțelor Publice în urma deschiderilor de cont bugetar solicitate de A.N.R.P.
De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de despăgubire prin acțiuni, reclamanta a învederat că potrivit art.12 alin.3 din Legea nr.247/2005, Capitalul social inițial al Fondului Proprietatea este împărțit în acțiuni deținute de Ministerul Finanțelor Publice. O parte dintre acestea pot fi vândute de către Ministerul Finanțelor Publice, prin operațiuni bursiere autorizate de reglementările operatorului de piață sau legislația aplicabilă, iar cealaltă parte va fi distribuită titularilor titlurilor de despăgubire sau ai titlurilor de conversie, după caz, în condițiile legii.Acțiunile vor fi distribuite persoanelor menționate în acest articol, prin transformarea titlurilor de despăgubire sau a titlurilor de conversie, după caz, în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, conform mecanismului prevăzut la Capitolul V1.
Realizarea conversiei acestor titluri în acțiuni emise de Fondul Proprietatea determină stingerea creanțelor constatate prin aceste titluri. Titlurile de conversie sunt certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.Titlurile de conversie nu pot fi vândute, cumpărate, date în garanție sau transferate în orice alt mod cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, cu excepția dobândirii acestora ca efect al succesiunii. Actele de înstrăinare a titlurilor de conversie, cu excepția transmiterii ca urmare a succesiunii sunt lovite de nulitate absolută. Titlurile de conversie nu sunt titluri de participare ale A.O.PC. și nu intră sub incidența Legii nr.297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în aplicarea acesteia.
Reclamanta a mai menționat că, astfel cum este cunoscut, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este o instituție din cadrul administrației centrale, aflată în directa subordine a Guvernului României care, la data emiterii în mod eronat a titlului de conversie nr.815/30.06.2010, avea directa responsabilitate de coordonare și gestionare a sumelor de bani primite de la M.F.P. pentru plata despăgubirilor, precum și de emitere a titlurilor de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea.
În condițiile în care sumele de bani aferente plății despăgubirilor către beneficiari au fost virate de la bugetul de stat (consolidat în urma deschiderilor de cont efectuate de A.N.R.P. ulterior aprobărilor de credite bugetare), aceste sume de bani sunt asimilate creanțelor bugetare.
Conform art.131 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 - lege aplicabilă la acel moment procedurilor administrative de soluționare a dosarelor de despăgubire, cât și modalităților de acordare a măsurilor reparatorii, se arată clar că atributul A.N.R.P. este unul exclusiv de „coordonare a procesului de acordare a despăgubirilor, realizând activități prevăzute în acte normative speciale precum și activități necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numeral” și nu de a face plăți din bugetul propriu.
În consecință, reclamanta a considerat că devin aplicabile prevederile art. 131 Cod pr.fiscală, iar nu cele invocate de pârâtă cu privire la prescrierea dreptului de fi solicitată restituirea sumei de bani datorate către bugetul de stat.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățită pârâta N. Constanta acordate prin decizia C.C.S.D. nr.7908/23.03.2010, reclamanta a precizat faptul că, în soluționarea pretențiilor de despăgubire ale pârâtei și ale numitului C. G., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a
emis, pe numele acestora, decizia care reprezintă titlu de despăgubire nr. 7908/23.03.2010 și, în temeiul acesteia, pârâta a depus la instituția reclamantă dosarul cu cererea de opțiune având nr._/07.06.2010, prin care a optat pentru emiterea unui titlu de plată în cuantum de 125.000 lei și a unui titlu de conversie în cuantum de 311.900 lei.
Astfel, potrivit Declarației notariale dată pe proprie răspundere de pârâta N. C. și depusă de către aceasta la dosarul cu cererea de opțiune nr._/07.06.2010, aceasta împreună cu numitul C. G. au afirmat că „suntem de acord ca acordarea despăgubirilor, în condițiile Titlului VII privind „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr.247/2005, conform deciziei nr.7908/23.03.2010, să ne fie achitate în următoarele procente: eu, G. C., 75% din despăgubiri; eu, N. C., 25% din despăgubiri”.
Conform opțiunii sale, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis, pe numele pârâtei N. C., titlul de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea nr.739/18.06.2010, în cuantum de 311.900 lei.
În ceea ce privește emiterea titlului de plată în cuantum de 125.000 lei, reclamanta a precizat că potrivit art.3 alin.1 din Ordonanța de Urgență nr.62/ 2010, intrată în vigoare la data de 30.06.2010 „pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente”.
Art. III alin.1 din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.62 din 30 iunie 2010 a fost modificat prin Legea nr.117/04.07.2012 publicată în Monitorul Oficial nr.456/06.07.2012 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr.247/2005 pentru modificarea art. III din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.62/2010, pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. În sensul că „se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 15 mai 2013”.
Prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, în toate ipotezele și, implicit, dreptul afirmat de pârâtă, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, au fost afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare.
Or, atât sub imperiul vechiului Cod civil, cât și potrivit noului Cod civil, creditorul - titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu - zise, cât și a mecanismului de acordare a acesteia pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
La această dată, procedura de emitere a titlurilor de plată se află sub incidența Legii nr.165/2013 publicată în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 care se referă la procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr.10/2001, situație reglementată expres de legiuitor prin formularea „Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi” (art.4).
Prin Legea nr.165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și piață a acestora, fiind abrogate în mod expres prevederile din Titlul VII al Legii nr.247/ 2005 care reglementau vechea procedură.
Mai mult decât atât, în cuprinsul noii legi se regăsesc anumite dispoziții tranzitorii care reglementează modalitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțe în domeniul restituirii proprietăților, precum și modalitatea aducerii la îndeplinire a obligațiilor C.C.S.D. stabilite ca urmare a aprobării de către aceasta a anumitor dosare de despăgubire până la . noii legi.
Astfel, conform art.41 alin.1 din lege „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014”.
Totodată, potrivit art.41 alin.4 „titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere”.
În cauza de față, procedura emiterii titlurilor de plată se va realiza potrivit dispozițiilor art.41 din Legea nr.165/2013.
Astfel, titularul unei decizii de despăgubire emise de C.C.S.D. anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 va beneficia de dispozițiile art.41 din această lege care prevăd că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titluri de plată care vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată, pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de art.21 din aceeași lege.
Aplicarea, în concret, a procedurilor prevăzute de articolele menționate se face pe baza unor reglementări care se regăsesc în normele de aplicare a legii.
Potrivit art.22 alin.1 din Hotărârea nr.401/19.06.2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.165/2013 „titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 și a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege”.
Prin urmare, apreciază reclamanta, emiterea titlurilor de plată se va face cu respectarea criteriului ordinii depunerii dosarelor de opțiune.
La alin.3 al aceluiași articol este prevăzut faptul că „procedura de plată a titlurilor prevăzute la alin. (1) se stabilește de Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 31 decembrie 2013 și se aprobă prin ordin”.
În acest sens, A.N.R.P. a încheiat, în luna decembrie, cu Imprimeria Națională un contract pentru realizarea unui nou model de titlu de plată prin care să fie asigurată siguranța acestor documente, fiind respectate și cerințele Ministerului Finanțelor Publice care, potrivit legii, are obligația de a efectua plata titlurilor de plată emise.
A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a reluat și a finalizat emiterea titlurilor de plată în soluționarea dosarelor de opțiune constituite de persoanele îndreptățite în temeiul deciziilor C.C.S.D., iar potrivit dispozițiilor art. 22 alin.2 din H.G. nr.401/19.06.2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.165/2013 „pentru fiecare transă anuală, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică în 5 zile de la emitere Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite”.
În concret, nu se poate emite un titlu de plată pentru întreaga sumă cuprinsă în Decizia Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din moment ce dispozițiile Legii nr.165/2013 coroborate cu Normele de aplicare stabilesc emiterea a câte unui titlu de plată pentru fiecare din cele 5 tranșe.
Titlurile de plată se emit de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile alin.1 și 2 și se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
În speța de față, datorită sumei de 311.900 lei pe care A.N.R.P. o are de recuperat, în condițiile în care s-a produs deja o dublă plată, instituția a fost în imposibilitatea de a emite pe numele pârâtei N. C. titlul de plată aferent primei tranșe din cele 5.
Spre deosebire, însă, de instituția reclamantă, pârâta nu se poate prevala de buna - credință pe care o invocă, în condițiile în care, a intrat în posesia unor despăgubiri de 2 ori mai mari decât cele cuvenite, deși cunoștea valoarea la care era îndreptățită încă din momentul în care a intrat în posesia deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.7718/18.11.2009 și a semnat declarația pe propria răspundere autentificată la Biroul Notarului Public N. A. sub nr.1593/07.06.2010.
Reclamanta a subliniat faptul că se referă la momentul în care pârâta a intrat în posesia deciziei C.C.S.D, iar nu la momentul ulterior, în care aceasta a intrat în posesia celor două titluri de conversie, context în care s-a apreciat că, în prezenta cauză, sunt întrunite toate condițiile plății nedatorate.
Pentru a se naște raportul juridic în temeiul căruia accipiensul va fi obligat la restituirea către solvens a ceea ce a primit este necesară întrunirea următoarelor condiții: prestația pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificația operației juridice a unei plăți, să fi fost făcută, așadar, cu titlu de plată, indiferent de obiectul ei; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens; plata să fi fost făcută din eroare, ceea ce înseamnă că solvensul a avut credința că este debitor al accipiensului.
Ca urmare a efectuării plății nedatorate se naște obligația, pentru accipiens, de a restitui solvensului ceea ce a primit cu titlu de plată, principalul efect fiind obligația de restituire ce incumbă accipiensului, întrucât părțile trebuie repuse în situația anterioară încheierii actului.
La termenul de judecată din data de 11.11.2014, pârâta N. C. a depus notă de ședință prin care a învederat că înțelege să invoce și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu privire la ambele capete de cerere cuprinse în acțiunea introductivă, motivat de faptul că nu această persoană juridică ar fi îndreptățită să solicite pârâtei N. C. o eventuală restituire a sumei de bani pe care aceasta ar fi încasat-o ca urmare a acțiunilor care i-au fost atribuite prin Decizia nr.815/2010, context în care s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă (f.75).
Prin sentința civilă nr. 740/17 martie 2015, Tribunalul Prahova a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamantei A.N.R.P. cu privire la ambele capete de cerere, invocate de pârâtă.
A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta ca inadmisibilă, dispunându-se obligarea reclamantei A.N.R.P. la plata către pârâta N. C. a sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, a arătat tribunalul, rezultă că la data de 23.03.2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr.7908 privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII - Regimul stabilirii și plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, în baza căreia s-a dispus emiterea titlului de despăgubire, în favoarea pârâtei N. C. și a numitului C. G., în cuantum de 1.747.600,00 lei, conform raportului de evaluare întocmit în dosarul nr.9824/CC (f.9).
Prin cererea de opțiune înregistrată sub nr._ – Anexa 1 înaintată reclamantei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la data de 07.06.2010, pârâta N. C. a solicitat aprobarea conversiei titlului de despăgubire reprezentat de Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.7908 din data de 23.03.2010 prin care s-a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii la care este îndreptățită la suma 1.747.600,00 lei, optând pentru emiterea unui titlu de plată (despăgubiri în numerar) pentru suma de 125.000 lei și a unui titlu de conversie (despăgubiri în acțiuni) pentru suma de 311.900 lei (f.11).
În aceste condiții, la data de 18.06.2010, Guvernul României - A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis, în favoarea pârâtei N. C., titlul de conversie nr.739 în cuantum de 311.900 lei, reprezentând un număr total de 311.900 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune (f.15), iar la data de 30.06.2010, aceeași autoritate a emis, în favoarea aceleiași beneficiare - N. C., titlul de conversie nr.815 în cuantum de 311.900 lei reprezentând un număr total de 311.900 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune (f.14), acest din urmă titlu fiind eliberat, în opinia reclamantei, în mod eronat, în condițiile în care pârâta avea cunoștință de suma stabilită prin Decizia nr.7908/23.03.2010 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Aceasta este situația premisă de la care trebuie pornit în analizarea temeiniciei demersului judiciar inițiat de reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a precizat instanța de fond.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta N. C. prin întâmpinare, motivat de faptul că obiectul litigiului de față îl constituie pretenția reclamantei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la restituirea unei sume de bani, respectiv 311.900 lei, din considerentele acțiunii rezultând că reclamanta apreciază că pârâta a devenit beneficiara acestei sume de bani din momentul emiterii titlului de conversie - decizia nr.815/30.06.2010, așa încât, ar opera prescripția de 3 ani prevăzută de Decretul nr.167/1958, dat fiind faptul că, la data emiterii titlului de conversie, erau încă în vigoare aceste dispoziții legale privitoare la prescripția extinctivă, iar nu cele din domeniul creanțelor bugetare, pentru ca termenul de prescripție să fie cel de 5 ani, context în care, acțiunea putea fi introdusă până la data de 30.06.2013, situație neîndeplinită în cauză, față de data introducerii acțiunii - 18.04.2014, tribunalul a constatat că, prin adresa nr.8181/27.03.2014 înaintată de Guvernul României - A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția Economică și Plăti – Serviciul Secretariat și Evidență Titluri către Direcția Juridică și de C. se propunea recuperarea sumei necuvenită de 311.900 lei acordată pârâtei N. C. prin titlul de conversie nr.815/30.06.2010.
Așa fiind, a stabilit instanța de fond, data de 27.03.2014 reprezintă momentul în care s-a constatat faptul că în dosarul nr._/07.06.2010 aparținând pârâtei N. C., au fost emise două titluri de conversie pentru suma de 311.900 lei fiecare și au fost inițiate procedurile de recuperare a creanțelor pretins a fi fost plătite necuvenit, făcându-se astfel, în opinia reclamantei, o plată nedatorată și, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul tribunalului – 18.04.2014, este evident că, în speță, a fost respectat termenul general de prescripție de 3 ani instituit de art.1 rap. la art.3 din Decretul nr.167 din 21 aprilie 1958 (republicat) (actualizat) privitor la prescripția extinctivă – act normativ în vigoare la momentul emiterii titlului de conversie nr.815/30.06.2010 (nb. abrogat de art.230 din Legea nr.71/2011 la data de 13 iunie 2011).
Pentru aceste motive, tribunalul a stabilit că se impune respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta N. C..
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu privire la ambele capete de cerere, excepție invocată, de asemenea, de pârâta N. C., art.1 alin.1 din H.G. nr.361/28.04.2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, astfel cum a fost modificată și completată prin H.G. nr.1068/2007 prevede că „A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Autoritate, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică …”, art.23 din O.U.G. nr.96/2013 stipulând în sensul potrivit cu care „A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, aflată în subordinea Guvernului și în coordonarea primului – ministru, prin Cancelaria Primului – Ministru, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatul General al Guvernului”.
Conform art.131 din Titlul VII – Regimul stabilirii și plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, introdus de pct.20 al articolului unic din Titlul I din O.U.G. nr.81/28 iunie 2007, publicată în M.O. nr.446/29 iunie 2007, „A. Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, inclusiv emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar”.
Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art.3 lit. i) din același act normativ care stabilesc că „titlurile de conversie sunt certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea”, este evident că, în speța dedusă judecății, reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în calitatea sa de emitent al titlului de conversie – decizia nr.815/30.06.2010 în cuantum de 311.900 lei reprezentând un număr total de 311.900 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune are calitate procesuală activă în demersul judiciar inițiat în vederea recuperării sumei de 311.900 lei și/sau a contravalorii celor 311.900 acțiuni pretins acordate, în mod eronat, pârâtei N. C., a stabilit prima instanță, considerente pentru care a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu privire la ambele capete de cerere, invocată de pârâta N. C..
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, tribunalul a constatat că, prin demersul judiciar inițiat, reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat, în principal, obligarea pârâtei N. C. la restituirea sumei de 311.900 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data de 30.06.2010 și până la data plății efective în contul RO93TREZ23A_X, deschis la Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, beneficiar A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cod de identificare fiscală_, iar, în subsidiar, obligarea la returnarea contravalorii celor 311.900 acțiuni primite în mod nelegal, stabilită potrivit valorii acestor acțiuni la data primei tranzacționări a acestora la Bursă.
Potrivit art.2 din titlul de conversie – decizia nr.815/30.06.2010 pretins emisă, în mod eronat, în favoarea pârâtei N. C., de reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în cuantum de 311.900 lei, reprezentând un număr total de 311.900 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune, „prezenta decizie poate fi atacată în condițiile Legii contenciosului nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare …”.
La rândul său, art.19 alin.1 Teza I din Titlul VII – Regimul stabilirii și plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prevede că „deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”.
În speță, a stabilit tribunalul, instanța a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în pretenții (restituirea unei sume de bani sau a contravalorii a 311.900 acțiuni), însă, titlul de conversie – decizia nr.815/ 30.06.2010 emis de reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este valabil și în prezent, nefiind desființat, intrând așadar în circuitul civil, ceea ce înseamnă că produce efectele juridice în vederea cărora a fost eliberat.
Ordinea firească a demersurilor judiciare care trebuiau inițiate de reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea recuperării de la pârâta N. C. a sumei de 311.900 lei sau a contravalorii celor 311.900 acțiuni pretins a fi fost acordate necuvenit era ca, mai întâi, să se obțină anularea/desființarea, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a titlului de conversie – decizia nr.815/30.06.2010 care este un act administrativ și, numai în situația în care se dispunea revocarea acestuia, iar pârâta nu restituia, de bună voie, suma de 311.900 lei ori contravaloarea a 311.900 acțiuni, se putea promova a astfel de acțiune în pretenții, a motivat prima instanță.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta N. C. prin întâmpinare este întemeiată, dispunând admiterea acesteia, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut sub un prim aspect că înțelege să invoce excepția nelegalității actului administrativ, precizând că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu N. C., s-a solicitat
în principal - obligarea pârâtei la returnarea sumei de 311.900 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data de 30.06.2010 și până la data plății efective în contul R093TRSZ23A54S_X deschis la Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, beneficiar A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cod de Identificare fiscală_, iar în subsidiar - obligarea pârâtei la returnarea contravalorii celor 311.900 acțiuni primite în mod nelegal, stabilită potrivit valorii acestor acțiuni la data primei tranzacționări a acestora la Bursă.
Prin Sentința Civilă nr. 740/17.03.2015, Tribunalul Prahova, în mod corect a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamantei ANRP, invocate de pârâtă, însă a admis excepția
inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de ANRP ca inadmisibilă, obligând astfel ANRP la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli de judecată.
Apelanta a învederat că, în considerentele sentinței ce reprezintă baza admiterii de către instanța de fond a excepției inadmisibilității acțiunii s-a reținut că „în speță, (...), instanța a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în pretenții, însă, titlul de conversie-decizia nr. 815/30.06.20X0 emis de reclamanta ANRP este valabil și în prezent nefiind desființat, intrând așadar în circuitul civil, ceea ce înseamnă că produce efectele juridice în vederea cărora a fost eliberat.
Ordinea firească a demersurilor judiciare care trebuiau inițiate de reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea recuperării de la pârâta N. C. a sumei de 311.900 lei sau a contravalorii celor 311.900 acțiuni pretins a fi fost acordate necuvenit era ca, mai întâi, să se obțină anularea/ desființarea, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a titlului de conversie-decizia nr. 815/30.06.2010 care este un act administrativ si numai în situația în care se dispunea revocarea acestuia, iar pârâta nu restituia, de bunăvoie, suma de 311.900 lei ori contravaloarea a 311.900 acțiuni, se putea promova o astfel de acțiune în pretenții."
Or, a învederat apelanta, potrivit prevederilor legii contenciosului administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public." [art. 1 alin. (1)]. Persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept [art. I alin. (2)]. Persoana vătămata în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale [art. 1 alin. (7)]. Orice persoană de drept public vătămată într-un drept sau, după caz, când s-a vătămat un interes legitim (art. 1 alin. (8)].
Însă, potrivit aceleiași legi, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în termen de 1 an, calculat de la data emiterii actului, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se va pronunța, la cerere, și asupra legalității actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor civile produse [art. 1 alin. (6)], astfel cum este cazul din speța de față, a menționat apelanta, deoarece Decizia nr. 815/30.06.2010, reprezentând titlu de conversie nu mai poate fi revocată întrucât aceasta și-a produs efectele prin ridicarea acțiunilor de către persoana titulară și valorificarea acestora prin tranzacționare pe Bursă, reclamanta nemaiaflându-se în termenul de un an de la data emiterii actului.
A precizat apelanta că aceeași lege a contenciosului administrativ prevede faptul că „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza" [art. 4 alin. (1).
Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Dacă instanța care soluționează cauza este instanța de contencios administrativ și în fața ei s-a ridicat excepția de nelegalitate, nu se dispune suspendare cauzei. Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a legii de modificare, cauzele de nelegalitate urmează să fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ (art. 4 alin. (2)].
Or, raportat la cele mai sus enunțate, a învederat apelanta, instanța de fond, într-un mod vădit neîntemeiat, a respins ca inadmisibilă acțiunea, deși avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția nelegalității actului administrativ.
Prin urmare, având în vedere că instanța de fond nu a înțeles, din oficiu, să ridice excepția nelegalității actului administrativ, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 apelanta invocă exceptia de nelegalitate a actului administrativ.
Cu privire la această excepție, apelanta a învederat că poate fi ridicată oricând (este imprescriptibilă) și pe tot parcursul procesului judiciar (fond, apel, recurs). Astfel, în cazul în care nu a fost ridicată în fața instanței de fond sau dacă a fost ridicată și respinsă, excepția poate fi ridicată din nou în apel sau recurs, fie prin cererea de apel sau recurs, fie ulterior, deoarece legea precizează "oricând în cadrul unui proces" (a se vedea art. 4 alin 1. din Legea nr. 554/2004).
Sub un al doilea motiv de apel, reclamanta a solicitat a se avea în vedere rațiunile care au condus la promovarea prezentei acțiuni, întemeiate pe instituția plății nedatorate și care constau în prejudicierea bugetului de stat cu suma reprezentând contravaloarea unui număr de 311.900 acțiuni la Fondul Proprietatea tranzacționate la o anumită valoare, însă emise la valoarea nominală de 1 leu/acțiune, sumă pe care ANRP a acordat-o din eroare de două ori aceleiași persoane, apelanta având credința că este încă debitoarea pârâtei N. C.. Recuperarea acestei sume este necesară și se impune, indiferent de persoana ce va fi găsită răspunzătoare și care o va plăti.
Insa, a precizat apelanta, în speța de față sunt întrunite toate cele 3 condiții ale plății nedatorate, ceea ce dă naștere unui raport juridic în temeiul căruia, accpiensul va fi obligat la restituirea către solvens a ceea ce a primit (prestația pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificația operației juridice a unei plăți, datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens, plata să fi fost facută din eroare).
În acest context, a precizat apelanta, ca urmare a faptului că în mod corect Tribunalul Prahova a reținut în considerentele sentinței atacate că în data de 27.03.2014, reclamanta a constatat că în dosarul de opțiune nr._/07.06.2010 aparținând pârâtei N. C. au fost emise două titluri de conversie pentru suma de 311.900 lei fiecare și a inițiat procedurile de recuperare, se impune a fi obligată la restituire persoana ce a încasat contravaloarea celor 311.900 acțiuni acordate din eroare, anume intimata din acest dosar, N. C..
Având în vedere soluția primei instanțe, Statul Român prin ANRP se află în imposibilitatea de a recupera un debit acordat pe nedrept, deși în speță este mai mult decât evidentă reaua credință a pârâtei N. C. care în cunoștință de cauză a beneficiat de un drept necuvenit.
Nu în ultimul rând, a precizat apelanta, cuantumul cheltuielilor de 4.500 lei reprezentând onorariu de avocat, la plata cărora a fost obligată, este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat.
Astfel, a învederat apelanta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților și experților, cheltuieli făcute pentru administrarea probelor ori pentru deplasarea părților și martorilor la instanță. Potrivit art. 453 NCPC, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Potrivit, art. 451 alin. 2, „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților,,.., ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său."
Deși s-ar părea că art. 451 alin. 2, intră în conflict cu dispozițiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului", conflictul este însă numai aparent. În realitate, făcând aplicarea art. 451 alin, 2, instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate. D. urmare, clientul îi va plăti avocatului onorariul convenit. În schimb, cealaltă parte nu va fi obligata să plătească adversarului întregul onorariu convenit de acesta cu avocatul său, ci numai un onorariu în cuantumul fixat de instanță.
În cazul în care se va aprecia de instanță că nu se impune respingerea acestui capăt de cerere, în subsidiar s-a solicitat de către apelantă micșorarea onorariului de avocat în temeiul art. 451 alin 2 NCPC.
În susținerea celor mai sus arătate, apelanta a invocat dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492/08.06.2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 583/05.07.2006, unde se precizează că: "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca aceasta să-i fie opozabilă. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătoreasca prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert lichid și exigibil”.
În temeiul art. 466 și următoarele NCPC, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii și obligării intimatei N. C. în principal, la restituirea sumei de 311.900 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data de 30.06.2010 și până la data plății efective, iar în subsidiar, la returnarea contravalorii celor 311.900 acțiuni primite nelegal, stabilită potrivit valorii acestor acțiuni la data primei tranzacționări a acestora la Bursă.
Intimata N. C. nu a formulat întâmpinare, conform art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă, însă a depus la dosar note scrise, fiind reprezentată în instanță de apărător ales, care a solicitat prin concluziile orale formulate, respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele:
Art. 4 din Legea nr. 554/2004 stabilește, referitor la excepția de nelegalitate următoarele:
(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.
(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Din textul legal sus-menționat reiese că apelanta ar putea invoca excepția de nelegalitate doar în fața primei instanțe, ori în cazul de față această excepție a fost invocată în calea de atac a apelului.
Potrivit art. 478 alin. 2 NCPC, părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță.
Se poate observa că apelanta invocă excepția de nelegalitate în fața instanței de apel, încălcând disp.art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Conform textului legal precizat, era necesar ca apelanta să inițieze o acțiune în nulitatea actului administrativ pretins a fi nelegal, respectiv a titlului de conversie, decizia nr. 815/2010, însă, așa cum s-a precizat și în motivarea apelului, aceasta nu mai poate iniția un astfel de demers juridic, întrucât nu se mai afla în termenul de 1 an de la data emiterii actului.Potrivit art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, conform căruia autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ, motiv pentru care urmează a respinge excepția de nelegalitate.
Chiar apelanta învederează în motivele de apel că ordinea firească a demersurilor judiciare care trebuiau inițiate de reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea recuperării de la pârâta N. C. a sumei de 311.900 lei sau a contravalorii celor 311.900 acțiuni pretins a fi fost acordate necuvenit era ca, mai întâi, să se obțină anularea/ desființarea, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a titlului de conversie-decizia nr. 815/30.06.2010 care este un act administrativ si numai în situația în care se dispunea revocarea acestuia, iar pârâta nu restituia, de bunăvoie, suma de 311.900 lei ori contravaloarea a 311.900 acțiuni, se putea promova o astfel de acțiune în pretenții.
Instanța de fond nu putea invoca excepția de nelegalitate din oficiu, atât timp cât nu s-a inițiat o acțiune în nulitatea titlului de conversie, motiv pentru care instanța va respinge critica apelantei sub acest aspect.
Critica ce vizează faptul că reclamanta a solicitat a se avea în vedere rațiunile care au condus la promovarea prezentei acțiuni, întemeiate pe instituția plății nedatorate și care constau în prejudicierea bugetului de stat cu suma reprezentând contravaloarea unui număr de 311.900 acțiuni la Fondul Proprietatea tranzacționate la o anumită valoare, însă emise la valoarea nominală de 1 leu/acțiune, este nefondată, atât timp cât nu s-a constatat nulitatea titlului de conversie nr. 815/2010.
Deși apelanta susține că în speța de față sunt întrunite toate cele 3 condiții ale plății nedatorate, ceea ce dă naștere unui raport juridic în temeiul căruia, accpiensul va fi obligat la restituirea către solvens a ceea ce a primit (prestația pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificația operației juridice a unei plăți, datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens, plata să fi fost facută din eroare), Curtea reține că potrivit art. 1.342 NCC, ce reglementează plata primită cu bună-credință de creditor - alin.2 stipulează că în acest caz, cel care a plătit are drept de regres împotriva adevăratului debitor în temeiul subrogației legale în drepturile creditorului plătit.
De observat este că apelanta nu a invocat subrogația legală, ci doar plata lucrului nedatorat prevăzută de art. 1341 NCC.
Cu privire la critica ce vizează cuantumul cheltuielilor de 4.500 lei reprezentând onorariu de avocat, la plata cărora a fost obligată, Curtea apreciază că în speță sunt incidente disp. art. 453 alin. 1 NCPC, cu atât mai mult cu cât acest cuantum nu este exagerat de mare față de volumul de activitate, în condițiile în care acțiunea a fost inițiată la 18 aprilie 2014, iar sentința s-a pronunțat la data de 17.03.2015, iar instanța de judecată nu este îndreptățită să intervină în raportul juridic contractual dintre părți.
În baza art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefondat, iar în temeiul art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, apelanta-reclamantă va fi obligată la plata sumei de 1000 lei către intimata-pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, redus de la suma de 6160 lei, potrivit chitanței nr. 231/10.09.2015, aflată la fila 28 dosar, litigiul fiind soluționat în fața instanței de control judiciar la cel de-al doilea termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 740/17 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta N. C., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova.
Obligă pe apelanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să plătească intimatei-pârâte N. C. suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
E. S. V.-I. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Red.ES
Tehnored.CC
4 ex/11.11.2015
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. A. G. H.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 745/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 708/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
