Acţiune în constatare. Decizia nr. 708/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 708/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 708/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 708
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2015
Președinte - M. P.
Judecători - C. M. M.
- A. M. R.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de contestatorul Ț. M., domiciliat în orașul Bușteni, ..24, ., ., împotriva deciziei civile nr. 2086 DIN 7 OCTOMBRIE 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata Ț. F., cu domiciliul ales la Cabinet Av. P. A. din ., ..282, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns a răspuns revizuientul Ț. M., lipsind intimata Ț. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit chitanței nr._/16.07.2015, anulată și atașată la dosar.
Revizuientul Ț. M., prezent personal în instanță, a semnat cererea de revizuire.
De asemenea, având cuvântul, solicită amânarea cauzei, întrucât apărătorul său, avocat C. C. i-a comunicat că nu se poate prezenta la acest termen de judecată, întrucât are mai multe cauze la alte instanțe din țară.
Curtea, având în vedere că la dosar nu există dovezi din care să reiasă că revizuientul are angajat un apărător care să-i reprezinte interesele în prezenta cauză, respinge cererea de amânare a judecății cauzei pentru motivul invocat.
Revizuientul Ț. M., având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Curtea, raportat la disp. art. 322 Cod pr. civilă, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității cererii de revizuire, având în vedere că motivele invocate de revizuient prin cererea formulată nu se încadrează în niciunul din motivele de revizuire prev. de art. 322 pct. 1 – 10 Cod pr. civilă.
Revizuientul Ț. M., având personal cuvântul, consideră că cererea de revizuire formulată este admisibilă, având în vedere că instanța nu a soluționat corect cele trei capete din cererea sa.
Curtea, având în vedere excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 20.07.2015, revizuientul Ț. M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2086 din 7.10.2014, a Curții de Apel Ploiești, solicitând admiterea prezentei cereri, casarea deciziei atacate și reținerea pricinii în vederea rejudecării.
În rejudecare, revizuientul a solicitat a se dispună admiterea cererii introductive de instanță, cu consecința declarării ca false a înscrisurilor indicate în cerere: contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr._/25.07.1995 de notariatul de Stat Prahova; chitanța sub semnătură privată aflată la fila 104 a dosarului nr. 1057/2003 al Judecătoriei S.; chitanța sub semnătură privată aflata la fila 106 a dosarului nr. 1057/2003 al Judecătoriei S..
Revizuientul a menționat că, în esență, toate înscrisurile au fost folosite de intimata Toc F. în dosarul nr. 1057/2003 având ca obiect partaj bunuri comune si pe baza lor instanțele de judecata au pronunțat hotărâri judecătorești greșite, apreciind ca subsemnatul revizuent ar fi avut o cota de contribuție de doar 40% in dobândirea bunurilor comune, in timp ce intimata a avut o cota de 60%. Această împrejurare, coroborată cu faptul că în mod nelegal s-a dispus efectuarea unei expertize constructor în locul unei expertize contabil pentru calcularea și reactualizarea ratelor achitate în timpul căsătoriei noastre, a părților, la apartamentul contractat de el înainte de căsătoria cu Toc F., a determinat pronunțarea unei hotărâri prin care el este obligat să achite intimatei o sultă absolut împovărătoare și la care intimata nu ar fi avut dreptul.
Soluția instanțelor de judecata în procesul de partaj de bunuri comune s-a întemeiat pe ideea indusă de intimata prin folosirea acestor înscrisuri false ca aceasta ar fi avut mari sume de bani obținute din vânzarea unor bunuri imobile si mobile pe care le avea înainte de căsătorie, ori pe ideea ca ratele achitate de aceasta vizau plata apartamentului din Bușteni, ..24, ., . realitate, aceste rate vizau plata apartamentului înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3692/05.12.1984, respectiv apartamentul dobândit de intimata împreună cu fostul său soț.
Revizuentul a precizat că, în fapt, s-a căsătorit cu intimata Toc F. la data de 28.04.1984. La acel moment fiecare dintre părți dobândise, conform Legii nr.9/1968 și a HCM nr.1753/1968 câte un apartament, respectiv el, apartamentul din Bușteni, ..24, ., . și intimata apartamentul din Bușteni, ..26, ., ., jud. Prahova.
Intimata și-a achitat ratele la propriul apartament începând cu anul 1972 și până în anul 1984, așa cum rezultă din adeverința nr.1823/18.09.2007 emisă de . Bușteni (fila 27 dosar 1057/2003), în timp ce el își achitase ratele la apartamentul pe care îl contractase potrivit contractului nr.5332/. (fila 12 dosar 1057/2003). Apartamentul achiziționat de intimată din ..26 a fost cel pe care 1-a înstrăinat apoi către numitul Vartopeanu V. prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.3692/05.12.1984 (fila 96 dosar 1057/2003 sau fila 8 dosar nr._ ).
Revizuientul a arătat că instanțele de judecata au refuzat constant să observe în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3692/05.12.1984 prin care a fost înstrăinat apartamentul din Bușteni, ..26, ., . ca el, revizuentul, nu putea avea calitatea de vânzător, întrucât acel imobil fusese dobândit de intimata Toc F. în timpul căsătoriei cu fostul ei soț, C. I.. De altfel, se observă foarte bine că pe actul inițial de proprietate al apartamentului figurează în calitate de titular C. I., fostul soț al intimatei Toc F..
Potrivit dispozițiilor art.31 din Codul Familiei, dispoziții reluate si in art.360 din Noul Cod Civil, bunurile dobândite de fiecare din soți anterior căsătoriei sunt bunurile lui proprii, neputând dobândi calitatea de bunuri comune cu celalalt soț.
Toate probele administrate în cauza au condus la concluzia că, la momentul căsătoriei cu Toc F. (28.04.1984), fiecare din părți avea contractat propriul apartament: el, apartamentul din ..24, iar intimata apartamentul din ..26. Este limpede ca el nu putea, legal vorbind, să figureze ca vânzător pe actul de înstrăinare al apartamentului proprietatea personală a lui Toc F. și este limpede că o astfel de mențiune ca cea de pe contractul de vânzare-cumpărare nr.3692/05.12.1984 este neconformă cu realitatea și vădit nelegală.
Cu toate acestea, instanțele de judecată - deși au făcut în mod constant vorbire despre acest contract - l-au apreciat ca având putere probatorie și l-au valorificat ca probă utilă în cauza vizând partajul de bunuri comune, ceea ce i-a cauzat un grav prejudiciu.
Recurentul a menționat că aceeași este situația și în ce privește imobilul din Ploiești, ..44, imobil dobândit de intimata Toc F. prin moștenire de la bunicii săi.
Fiind vorba despre un imobil dobândit prin moștenire, potrivit art.31 Codul Familiei, acesta avea calitatea de bun propriu al intimatei. Intimata Toc F. a înstrăinat acest imobil în anul 1995 prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr._/25.07.1995 (fila 128 dosar nr.1057/2003 sau fila 63 dosar nr._ ), împreună cu cealaltă comoștenitoare - C. Constanta - M., către numitul P. Pamfîl. Prețul real al acestei vânzări, preț consemnat în actul de vânzare-cumpărare menționat a fost de 1.500.000 lei vechi, preț recunoscut și de dl. P. Pamfîl, care a depus mărturie în cauză (fila 171 dosar nr._ ).
Cu toate acestea, intimata Toc F. " fabrică" o chitanță de mână în care se indică suma de 18.000.000 lei ca preț al vânzării, cu scopul vădit de a induce in eroare instanțele de judecata cu privire la adevărata situație de fapt. D. ca in acest mod, al indicării unui preț mai mare al imobilului din ..44, să dovedească împrejurarea că avea bani din înstrăinarea propriilor bunuri și, în consecință, o cota majorată în dobândirea apartamentului care era în litigiu.
Din nou, deși chiar cumpărătorul imobilului din Ploiești, ..44 a arătat în depoziția sa că niciodată nu a plătit un preț mai mare decât 1.500.000 lei pentru acest imobil, instanța de judecata - cu rea-credință - înlătura depoziția acestui martor, apreciind-o ca insuficientă pentru a desființa o simplă chitanță fabricată pro causa de către intimată. Dacă s-ar fi aplecat cu mai multă atenție asupra speței, judecătorii ar fi observat că în discuție nu era contractul de vânzare-cumpărare - singurul act care exprima realitatea în legătură cu prețul primit de intimată și cealaltă comoștenitoare pe acest imobil - ci chitanța de mana scrisă de intimata Toc F., prin care încerca să dovedească o altă situație.
În legătură cu înstrăinarea autoturismului Dacia ce a aparținut intimatei către Vasii L., modalitatea de trucare a adevărului privind prețul înstrăinării este aceeași ca și în cazul sus-menționat al imobilului din ..44: întocmirea în fals a unui alt înscris care să ateste un preț mai mare decât cel real primit.
De data această lucrurile au fost atât de clare, încât Judecătoria S., prin sentința nr. 1040/2013, a admis solicitarea sa de a se declara falsă chitanța de mână fabricată de intimată și care vorbea despre un preț de 30.000.000 lei vechi ca preț al vânzării autoturismului, în loc de 18.000.000 lei. Împotriva oricăror evidente, împotriva întregului material probatoriu care conducea la dovedirea caracterului fals al înscrisului sub semnătura privata, Tribunalul Prahova, prin Decizia nr.262/2014 si apoi Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr.2086/2014, au respins acest capăt de cerere. Motivarea respingerii se regăsește in cele doua hotărâri judecătorești pe care le-a menționat si citirea acestei motivări nu poate duce la o alta concluzie decât aceea ca judecătorii de la Tribunalul Prahova și de la Curtea de Apel Ploiești au cercetat si s-au pronunțat in alta cauza, nu in cea pe care o aveau de soluționat.
Este, astfel, de neconceput ca atunci când fiul cumpărătoarei V. L. arata în declarația sa de martor ( fila 173 dosar nr._ ) că a participat efectiv la discuțiile cu intimata privind cumpărarea autoturismului, ca prețul convenit a fost de 18.000.000 lei si de alte 3.000.000 lei pentru patru cauciucuri, că pe chitanța reală el, revizuentul, a semnat în calitate de martor, atunci când indica în mod limpede chitanța reala, nerecunoscând chitanța fabricata de intimata și de care aceasta s-a folosit în procesul de partaj. Este de neconceput, deci, ca soluția să fie de respingere a cererii sale și de menținere a unui înscris - folosit ca probă într-un dosar și avut în vedere la pronunțarea unei hotărâri cu consecințe dramatice pentru el. Același lucru este susținut și de martora Vasii L., a cărei declarație se afla la fila 185 dosar_ .
Simpla înșiruire a unor texte din Codul de procedura civila privind înscrierea în fals, nu are relevanță atâta vreme cât aceste texte nu se aplica spetei în concretul ei. O astfel de înșiruire de texte face Tribunalul Prahova în decizia nr.262/2014 și modalitatea aceasta de a soluționa pricina este menținută și de Curtea de Apel Ploiești în decizia nr.2086/2014.
Revizuientul a arătat că un ultim aspect vizează necesitatea că, după constatarea caracterului fals al înscrisurilor menționate și înlăturarea lor, în rejudecarea pricinii vizând partajul de bunuri comune să se aibă în vedere ca ceea ce s-a achitat în cursul căsătoriei sale cu intimata a fost un număr de rate la apartament. Ratele reprezintă cote/părți din preț, deci plăți parțiale. Fiind vorba despre plăți, deci despre bani, singurul expert care poate aprecia cu privire la cât anume s-a plătit și cât anume are de primit intimata pentru contribuția ei este un expert contabil.
Prin urmare, revizuientul a arătat că este necesar a se numi un expert contabil care să stabilească valoarea actualizată a ratelor plătite și partea ce i se cuvine intimatei din aceste rate.
În dovedirea prezentei, revizuientul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 11.11.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Curtea, examinând cu prioritate excepția invocată, în socotirea disp. art. 329 rap. la art. 137(1) c.proc.civ. constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, se poate constata fără putință de tăgadă că în cuprinsul cererii de revizuire revizuientul își exprimă nemulțumirile cu privire la modul în care au fost interpretate probatoriile și s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauza soluționată prin decizia ce face obiectul revizuirii, arătând că, în fapt, s-a acordat relevanță juridică unor înscrisuri false.
Art. 322 din c.proc.civ. aplicabil speței reglementează în mod expres și limitativ cauzele de revizuire a unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Astfel, revizuirea se poate cere: 1.dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă; 4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză; 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de revizuire se va judeca de această instanță; 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; 9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Or, exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii pentru alte motive decât cele evocate anterior, respectiv invocarea pe această cale a unor nemulțumiri cu privire la modul în care au fost interpretate probatoriile și s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente în recurs, apare ca inadmisibilă, motiv pentru care Curtea va admite excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de contestatorul Ț. M. împotriva deciziei civile nr. 2086 din 7 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, invocată din oficiu.
Respinge cererea de revizuire formulată de contestatorul Ț. M., domiciliat în orașul Bușteni, ..24, ., ., împotriva deciziei civile nr. 2086 din 7 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata Ț. F., cu domiciliul ales la Cabinet Av. P. A. din ., ..282, județul Prahova, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2015.
Președinte, Judecători,
M. P. C. M. M. A. M. R.
Grefier,
C. C.
Red. MP
Tehnored. CC
2 ex.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Plata lucrului nedatorat. Decizia nr. 1723/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 106/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
