Cereri. Decizia nr. 331/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 109/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 331
Ședința publică din 27.02.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. - P. I. și D. N. împotriva Sentinței civile nr. 3441 din 04.12.2012, de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1103/P/12.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/30/2008, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri în baza Legii 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții asistați de av. R. B., lipsă fiind celelalte pârâtul.
M. P. este reprezentat de doamna procuror M. – U. C. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 15.02.2012, de către pârât întâmpinare.
Se constată atașat dosarul nr._/30/2008 al Tribunalului T.
Reprezentanta recurenților depune la dosar împuternicirea avocațială a sa.
Instanța comunică reprezentantei recurenților un exemplar al întâmpinării.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile 3341/2012 pronunțată de Tribunalul T., fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond aceasta fiind motivată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 02.07.2012 sub nr. dosar_/30/2008 – supliment, petenții reclamanți au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1103/PI/12.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I-a civilă în dosarul nr._/30/2008, prin soluționarea capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtului la plata către reclamantul M.-P. I. a sumei de 540.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de privarea nelegală de libertate, respectiv, obligarea pârâtului la plata către reclamantul D. N. a sumei de 551.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de privarea nelegală de libertate, capete de cerere cu privire la care instanța a omis să se pronunțe cu ocazia soluționării cauzei.
În motivare, petenții reclamanți au arătat că prin dispozitivul sentinței civile nr. 1103/PI/12.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/30/2008 a fost admisă doar în parte acțiunea formulată și precizată.
Astfel, au învederat că așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii contestate, instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata echivalentul în lei al sumei de 540.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de privarea nelegală de libertate a petentului M. – P. I., precum și cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata echivalentul în lei al sumei de 551.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de privarea nelegală de libertate a petentului D. N..
În concret, petentul M.-P. I., a arătat că a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei a sumei de 790.000 EUR, cu titlu de prejudiciu moral, compus din: echivalentul în lei al sumei de 250.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală și echivalentul în lei al sumei de 540.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de privarea nelegală de libertate. Totodată, petentul D. N. a arătat că a solicitat obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei a sumei de 801.000 EUR, cu titlu de prejudiciu moral, compus din: echivalentul în lei al sumei de 250.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală și echivalentul în lei al sumei de 551.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de privarea nelegală de libertate.
Or, prin sentința civilă nr. 1103/PI/12.04.2012, instanța s-a pronunțat doar asupra primei componente a prejudiciului moral, respectiv doar cu privire la prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală, capăt de cerere pe care l-a admis în tot în cazul ambilor petenți. În schimb, instanța a omis să se pronunțe cu privire la cea de-a doua componentă a prejudiciului moral, respectiv cel cauzat de privarea nelegală de libertate.
Astfel, potrivit art. 281 ind. 2 alin. (2) C. pr. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii”.
În aceste condiții, au argumentat că deși a reținut în considerentele hotărârii faptul că au solicitat despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral care privesc atât prejudiciul cauzat de condamnarea nelegală, cât și prejudiciul cauzat de privarea nelegală de libertate, instanța a omis a se pronunța cu privire la această din urmă componentă a prejudiciului moral.
În concret, petenții au arătat că prejudiciul moral suferit s-a datorat unor cauze diferite, în primul rând, au suferit un prejudiciu moral ca urmare a faptului că au fost condamnați de către instanțele judecătorești din România în mod ilegal, pentru o faptă care nu era prevăzută ca infracțiune de legea penală în vigoare la data săvârșirii ei. Din acest punct de vedere, au fost vătămați printr-o condamnare nelegală, în accepțiunea art. 504 C. pr. pen.
În al doilea rând, au arătat că au suferit un prejudiciu moral ca urmare a faptului că au fost arestați și privați de libertate în mod ilegal, ca urmare a punerii în executare a deciziei penale de condamnare. Sub acest aspect, au fost vătămați printr-o privare nelegală de libertate, în accepțiunea art. 504 C. pr. pen.
De asemenea, petenții au mai arătat că din considerentele sentinței civile nr. 1103/PI/12.04.2012 reiese faptul că instanța tratează în mod diferit cele două componente ale prejudiciului suferit, cauzat de condamnarea nelegală și privarea nelegală de libertate.
Astfel, la fila 19 din sentință se reține faptul că „(...) toate condițiile legale speciale privind repararea prejudiciului, în urma unei condamnări nelegale și ale unei privări ilegale de libertate, prevăzute de art. 504 și următoarele din Codul de procedură penală (...) sunt îndeplinite în speță, tribunalul constatând astfel angajată răspunderea Statului R., ca urmare a condamnării ilegale și a privării ilegale de libertate a celor doi petenți, cărora le-au fost aduse grave prejudicii materiale și daune morale, ce se impun a fi reparate (...)”. Prin urmare, instanța a reținut faptul că au solicitat prin acțiunea introductivă să li se repare prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării nelegale și a privării nelegale de libertate. Mai mult, instanța a reținut ca fondate solicitările privind angajarea răspunderii pârâtului atât ca urmare a condamnării nelegale, cât și ca urmare a privării nelegale de libertate.
Cu toate acestea, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 1103/PI/12.04.2012, instanța a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere constând în repararea prejudiciului cauzat de privarea nelegală de libertate, pronunțându-se doar cu privire la capătul de cerere constând în repararea prejudiciului cauzat de condamnarea nelegală.
Mai mult, din considerentele sentinței nu rezultă faptul că instanța, analizând capătul de cerere constând în repararea prejudiciului cauzat de privarea nelegală de libertate, l-ar fi respins sau că ar fi considerat că prejudiciul moral suferit ar avea o singură cauză, respectiv aceea a condamnării nelegale. Dimpotrivă, din considerentele sentinței rezultă faptul că „tribunalul constatând astfel angajată răspunderea Statului R., ca urmare a condamnării ilegale și a privării ilegale de libertate a celor doi petenți”, obligă pârâta la repararea prejudiciului cauzat. Astfel, admiterea în parte a acțiunii precizate nu se poate referi la capătul de cerere privind repararea prejudiciului moral suferit, ci admiterea în parte a acțiunii precizate privește capătul de cerere privind repararea prejudiciului material, în sensul că instanța a respins pretențiile privind cheltuielile efectuate cu tratamentele medicale pentru bolile și afecțiunile cauzate sau agravate de implicarea într-o procedură penală în trei grade de jurisdicție și de privarea de libertate.
Față de cele susținute mai sus, petenții reclamanți au apreciat că se impune a se constata faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind repararea prejudiciului moral cauzat de privarea nelegală de libertate, deși în considerentele sentinței, ca urmare a privării nelegale de libertate, reține faptul că li s-au adus „grave prejudicii materiale și daune morale”.
În drept, s-au prevalat de disp. art. 281 ind. 2 C. pr. civ.
D. T. în reprezentarea pârâtului Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice a depus precizări, solicitând respingerea cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1103/12.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/30/2008, apreciind că a fost soluționat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în sumă totală de 790.000 euro în cazul petentului reclamant M. – P. I. și în sumă totală de 801.000 euro în cazul petentului reclamant D. N..
Astfel, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților și le-a acordat suma de 250.000 euro fiecărui reclamant, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat atât de condamnarea nelegală, cât și de privarea nelegală de libertate.
Prin sentința civilă nr. 3441 din 4 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._/30/2008, Tribunalul T. a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 1103/12.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/30/2008, formulată de reclamanții M. P. I. și D. N. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere considerentele mai jos redate.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține că reclamanții M.-P. I. și D. N. au solicitat de la pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală și în mod separat, despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de privarea nelegală de libertate.
Prin sentința civilă nr. 1103/12.04.2012 Tribunalul T. a admis în parte acțiunea precizată care a vizat și despăgubiri materiale, acordând reclamantului M.-P. I. suma de 250.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală și privarea nelegală de libertate, iar reclamantului D. N. aceeași sumă și pentru aceleași tipuri de prejudiciu.
De asemenea, în motivare, la fila 19 din sentință se reține că sunt îndeplinite toate condițiile legale speciale privind repararea prejudiciului, în urma unei condamnări nelegale și ale unei privări ilegale de libertate, petenților fiindu-le cauzate grave prejudicii materiale și morale, ce se impun a fi reparate în baza principiilor generale ale răspunderii civile delictuale și a principiilor speciale privind repararea prejudiciilor cauzate prin condamnări nelegale și privări ilegale de libertate.
În acest context, rezultă că instanța s-a pronunțat pe ambele cereri formulate de fiecare reclamant, astfel că cererea de completare a hotărârii judecătorești a fost respinsă, în temeiul art. 281 indice 2 C. pr. civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M. P. I. și D. N., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de completarea a dispozitivului Sentinței civile nr. 1103/PI/12.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/30/2008.
Reclamanții recurenți și-au motivat în drept recursul cu dispozițiile art. 304 pct. 7 și art. 3041 C. pr. civ., arătând că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, au învederat că prin acțiune reclamantul M. P. I. a solicitat, cu titlu de despăgubiri morale, echivalentul în lei al sumei de 250.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală, și echivalentul în lei al sumei de 540.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de privarea nelegală de libertate, iar reclamantul D. N. a solicitat cu titlu de despăgubiri morale echivalentul în lei al sumei de 250.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală, și echivalentul în lei al sumei de 551.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de privarea nelegală de libertate ambele componente ale prejudiciului moral suferit fiind întemeiate în fapt și în drept și au fost dovedite.
Că, instanța de fond s-a pronunțat doar asupra primei componente a prejudiciului moral, respectiv doar cu privire la prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală, capăt de cerere pe care l-a admis în tot în cazul ambilor reclamanți, în schimb a omis să se pronunțe cu privire la cea de-a doua componentă a prejudiciului moral, respectiv cel cauzat de privarea nelegală de libertate, deși în considerentele sentinței a reținut că, prin faptul privării de libertate, li s-au adus „grave prejudicii materiale și daune morale”.
Recurenții au mai susținut că prin sentința recurată se arată că nu se impune completarea dispozitivului întrucât ar fi fost soluționate toate cererile lor, fără însă a arăta în concret care este soluția pe care instanța a pronunțat-o cu privire la pretențiile privind condamnarea nelegală și care este soluția instanței cu privire la pretențiile privind privarea nelegală de libertate.
Au susținut, de asemenea, că admiterea în parte a acțiunii precizate nu se poate referi la capătul de cerere privind repararea prejudiciului moral suferit, ci privește capătul de cerere având ca obiect repararea prejudiciului material.
Astfel, au învederat că, dacă soluționarea ambelor componente ale prejudiciului moral s-ar fi realizat prin admiterea acestora, așa cum instanța reține, în dispozitivul sentinței ar fi trebuit ca pârâta să fie obligată la plata întregii sume solicitate cu titlu de prejudiciu moral și nu doar la plata sumei solicitate cu titlu de prejudiciu cauzat de condamnarea nelegală, iar, dacă soluționarea ambelor componente ale prejudiciului moral s-ar fi realizat prin admiterea acestora doar în parte, instanța ar fi trebuit să indice care au fost considerentele din sentință, a cărei completare au solicitat-o, prin care instanța a diminuat cuantumul prejudiciului solicitat de ei, acordând suma de 250.000 euro atât pentru repararea prejudiciului cauzat de condamnarea nelegală, cât și pentru prejudiciul cauzat de privarea nelegală de libertate.
Prin întâmpinare pârâtul intimat S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. T. a solicitat respingerea recursului reclamanților, cu motivarea că sentința atacată este legală și temeinică, întrucât prin Sentința civilă nr. 1103/12.04.2012, a cărei completare se cere, Tribunalul a admis în parte acțiunea reclamanților și a acordat suma de 250.000 euro fiecărui reclamant cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală, cât și de privarea nelegală de libertate.
În urma examinării sentinței atacate, în raport de motivele invocat și de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 3041 C. pr. civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților, pentru considerentele arătate mai jos.
Contrar susținerilor reclamanților recurenți, hotărârea atacată cu recurs cuprinde suficiente motive, pertinente și concludente, care justifică soluția de respingere a cererii de completare a hotărârii judecătorești.
Astfel, din analiza dispozitivului și a considerentelor Sentinței civile nr. 1103/PI din 12.04.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/30/2008 (f. 19 alin. 3, 20 alin. 2, 21 alin. 1 și 22 alin. 2), rezultă în mod expres, neechivoc, că suma de 250.000 euro a fost acordată fiecărui reclamant atât pentru prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală, cât și pentru prejudiciul moral cauzat de privarea nelegală de libertate.
Altfel spus, câtă vreme în considerentele și dispozitivul Sentinței civile nr. 1103/2012 s-a folosit sintagma „250.000 euro despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de condamnarea nelegală și privarea nelegală de libertate”, în care cele două componente ale prejudiciului moral sunt reunite prin conjuncția „și”, în mod corect prima instanță a interpretat considerentele și dispozitivul sentinței, respingând cererea formulată de reclamanți având ca obiect completarea hotărârii.
Pe de altă parte, deși acțiunea în dosarul de fond a fost admisă în parte, iar ambele prejudicii (material și moral) au mai multe componente (cauze), nimic nu putea să oprească instanța, așa cum a și făcut, să acorde o sumă globală pentru prejudiciul moral cauzat de condamnare nelegală și privarea nelegală de libertate.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente în speță dispozițiile art. 304 pct. 7 și 3041 C. pr. civ., astfel că în baza art. 312 alin 1 C. pr. civ. va respinge recursul reclamanților
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții M. P. I. și D. N. împotriva Sentinței civile nr. 3441 din 04.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/30/2008.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2013
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. OG/07.03.2013
Teh. AMT/2 ex./13.03.2013
Primă instanță: Tribunalul T. A. C.
| ← Cereri. Decizia nr. 795/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 315/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
