Legea 10/2001. Decizia nr. 1366/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1366/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 3512/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1366
Ședința publică din 17 octombrie 2013
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul P. M. Timișoara în contradictoriu cu intimata reclamantă M. J. și cu intimații pârâți Primăria M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara, U. A. Teritorială a M. Timișoara, S. Român prin C. L. al M. Timișoara și prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr.1398 din 24.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia judecării în fond a recursului sunt consemnate în încheierea ședinței publice din 10 octombrie 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru data de 17 octombrie 2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1398 din 24.04.2013 a Tribunalului T. a fost a admisă în parte contestația promovată de reclamanta M. J. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara, C. L. Municipal, U. A. Teritoriala a M. Timișoara, S. R. prin C. L. Municipal, M. E. și Finanțelor, A dispus anularea Dispoziției nr. 995 din data de 17 martie 2011 a Primarului M. Timișoara, a fost obligat acest pârât să emită o nouă dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri către reclamantă pentru apartamentul nr.1 din Timișoara, . jud. T., in condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, a fost obligat acest parat să plătească reclamantei suma de 2.480 lei, cheltuieli de judecată, a fost respinsă contestația pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliului L. Municipal Timișoara și S. Român prin C. Municipal și Primăria M. Timișoara.
Pentru a pronunța a această soluție, Tribunalul T. a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ /20.05.2011, reclamanta M. J. a chemat in judecată pârâții P. M. Timișoara, P. M. Timișoara, C. L. Municipal, U. A. Teritoriala a M. Timișoara, S. R. prin C. L. Municipal, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța cu privire la contestația împotriva Dispoziției nr. 995 din data de 17 martie 2011, a Primarului M. Timișoara, dispoziție referitoare la imobilul situat in Timișoara, . jud. T., prin care, s-a respins notificarea nr. 255 din 14.02.2002, înregistrata la executor judecătoresc M. S. R. din Timișoara si comunicata de acesta către Prefectura Județului T. înregistrată cu nr.1876/18.02.2002 transmisă la Primăria M. Timișoara sub nr. D72005-_/08.03.2005, in baza căreia a solicitat acordarea de masuri reparatorii privind imobilul, sa se dispună: anularea dispoziției nr. 995/17 martie 2011, a Primarului M. Timișoara prin care in mod nelegal s-a dispus respingerea notificării nr. 255 din 14.02.2002 (...) si pe cale de consecința, să se dispună acordarea de măsuri reparatorii integrale pentru imobilul din Timișoara ., jud.T..
In principal, s-a solicitat soluționarea pe fond a contestației, de către instanța, conform Deciziei Nr. XX din 19 martie 2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - in Dosar nr. 37/2006 Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din_, in sensul ca dupa ce se va constata nelegalitatea si netemenicia respingerii notificării, examinând contestația împotriva dispoziției, inclusiv pe fond, instanța sa procedeze dupa cum urmează: pentru părțile care nu au fost înstrăinate si pot fi restituite in natura, acordarea prin hotărârea judecătoreasca, a masurilor reparatorii in natura, -(prin restituire efectiva in natura a pârtilor din imobil neinstrainate) conform principiului prevalentei in natura instituit prin punctul 1 al H.G. 250/2007 (Norme Metodologice de Aplicare a Legii 10/2001), soluție conforma de asemenea si cu doctrina si practica judiciara in domeniu, iar pentru părțile care au fost înstrăinate, entitatea investita cu notificarea si P. M.. Timișoara sa procedeze la identificarea unui bun imobil din patrimoniul paraților chemați in judecata, respectiv sa faca oferta privind acordarea de masuri reparatorii prin compensare cu un alt bun sau alte bunuri imobile in conformitate cu prevederile art 26 din Legea 10/2001 si punctul 1.7 din H.G.250/2007 pentru imobilul situat in Timișoara ., jud.T., obligând parații sa acorde efectiv măsura reparatorie prin restituire in natura prin compensare cu un alt bun imobil din patrimoniul lor, cu obligare la plata unei sulte de către partea a cărui imobil(e) este de valoare mai mica in favoarea părtii a cărui imobil este de valoare mai mare, sau, in caz contrar parații 2, 4, si 5 sa fie obligați sa la plata către reclamantă a valorii de piața a imobilului care a fost preluat abuziv de la antecesorii sai in drepturi, stabilita pe baza de expertiza întocmita potrivit coeficienților si standardelor internaționale in materie de despăgubiri.
În subsidiar, în cazul nesoluționării pe fond a contestației de către instanța, se solicită anularea Dispoziției nr.9942/ 17 martie 2011 a Primarului M. Timișoara, prin care in mod nelegal s-a dispus respingerea notificării depuse conform Legii 10/2001 si totodată să se dispună obligarea paraților (a Primarului M. Timișoara) sa emită o dispoziție prin care sa-i acorde masuri reparatorii cu privire la imobilul de la adresa susmenționata, care a fost preluat abuziv de la antecesorii săi in drepturi, constatând ca reclamanta ca moștenitoare este îndreptățită la masurile reparatorii solicitate conform Legii 10/2001, sens in care:
a)In primul rand solicită obligarea paraților sa emită o dispoziție prin care masurile reparatorii sa fie acordate prin restituire efectiva in natura sau prin compensare in natura conform modalităților specificate,
b)ori, in al doilea rand, in caz de imposibilitate obiectiva a soluționării notificării in modalitatea susmenționata, respectiv, in caz contrar, parații 2, 4, si 5 sa fie obligați si la plata cutie reclamanta a valorii de piata a imobilului care a fost preluat abuziv de la antecesorii săi in drepturi, stabilita pe baza de expertiza întocmita potrivit coeficienților si standardelor internaționale in materie de despăgubiri.
c) Cu totul in subsidiar si numai in caz de imposibilitate obiectiva a soluționării notificării in modalitățile susmenționate, sa fie obligați parații (respectiv pe P. M. Timișoara sa emită o dispoziție prin care sa propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005, si sa transmită dispoziția susmenționata care sa cuprindă propunerea motivata de acordare a despăgubirilor către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor in termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii judecătorești;»
Se solicită obligarea paraților si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamanta arată că este persoana indreptatita conform Legii 10/2001, a actelor de stare civila care atesta calitatea sa de succesoare in drepturi a persoanelor deposedate abuziv, cat si a actelor doveditoare ale proprietății preluate abuziv de stat, la restituirea in natura a părtii din imobilul susmenționat - neînstrăinată- respectiv la masuri reparatorii in echivalent prin compensare cu alte bunuri, in considerarea părtii înstrăinate din imobilul situat in Timișoara ..16 jud.T..
In acest sens a depus toate actele doveditoare cu privire la proprietate si la calitatea sa la dosarul administrativ, care este de competenta Primăriei Mun. Timișoara, iar Primarului Mun. Timișoara ii incumba obligația legala de a fi soluționat notificarea in termenul prevăzut de lege, de 60 de zile.
Notificarea si întreaga documentație se afla la dosarul administrativ. Dispoziția prin care s-a respins notificarea este nelegala si netemeinica, susținerile paraților din cuprinsul dispoziției sus menționate fiind total nefondate.
Solicitarea este justificata si întemeiata pe dispozițiile din Legea Nr. 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, respectiv art 1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția, art 1 alin 3 si art 20 din Constituția României, jurisprudenta CEDO Strasbourg si art 35 din Legea 303/2004 conform căreia aceasta este obligatorie pentru organele judiciare din România.
Referitor la poziția CEDO Strasbourg în situații similare, in care autoritățile judiciare din România au nesocotit cereri similare si prin aceasta au încălcat drepturi fundamentale - neaplicând conform art. 20 din Constituție și a art.35 Din Legea 304/2004, cu prioritate Jurisprudența CEDO Strasbourg in raport cu normele interne si formalismul excesiv al reglementarilor si practicii judiciare din România.
Nelegalitatea dispozițiilor prin care se resping solicitările similare celor formulate de subsemnata, in raport de prevederile legale in materie (prin raportare la dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001).
Modalitățile in care masurile reparatorii pot fi acordate, au fost stabilite conform art. 26 din Legea Nr. 10 din 8 februarie 2001 (Republicată) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Conform ART. 26 a acestei legi, rezulta ca: < (1)="" dacă="" restituirea="" în="" natură="" nu="" este="" posibilă,="" deținătorul="" imobilului="" sau,="" după="" caz,="" entitatea="" învestită="" potrivit="" prezentei="" legi="" cu="" soluționarea="" notificării="" este="" obligată="" ca,="" prin="" decizie="" sau,="" după="" caz,="" prin="" dispoziție="" motivată,="" în="" termenul="" prevăzut="" la="" art.="" 25="" alin.="" (1),="" să="" acorde="" persoanei="" îndreptățite="" în="" compensare="" alte="" bunuri="" sau="" servicii="" ori="" să="" propună="" acordarea="" de="" despăgubiri="" în="" condițiile="" legii="" speciale="" privind="" regimul="" de="" stabilire="" și="" plată="" a="" despăgubirilor="" aferente="" imobilelor="" preluate="" în="" mod="" abuziv,="" în="" situațiile="" în="" care="" măsura="" compensării="" nu="" este="" posibilă="" sau="" aceasta="" nu="" este="" acceptată="" de="" persoana="">
(2)Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la ari. 21 alin. (1), (2) și (4).
(3)Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(4)în cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată.
(5)Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4).
(6)Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, după caz.
Dupa cum se poate observa din conținutul aliniatului 1 al art 26 din Legea 10/2001, rezulta ca pentru situația imposibilității restituirii in natura chiar a aceluiași bun (cum a fost si cazul in speța), modalitățile de restituire sunt alternative, urmând ca entitatea investita cu notificarea:
-fie sa acorde "alte bunuri sau servicii"
-fie sa propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"
Din formularea textului alin.1 al art. 26, rezulta o disjuncție evidenta intre modalitățile de acordare a masurilor reparatorii si nicidecum o conjuncție.
Acesta este sensul care se desprinde din analiza textului susmenționat si aplicarea interpretării logice, sistematice, gramaticale si literale a normelor conform cărora entitatea trebuie «să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, in situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
In drept, dispozițiile art. 2, 4 alin 2 si 3, art 21, art 25 si celelalte dispoziții ale Legii 10/2001, H.G. 498/2003, H.G. 250/2007, art 6 din Legea 213/1998, prin DECIZIA Nr. XX din 19 martie 2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - in Dosar nr. 37/2006, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din_, Constituția României, Tratatul de P. dintre România si Puterile Aliate de la Paris 1947- ratificat de România, Decretul 92/1950, Convenția pentru Apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale Omului, Protocoalele Adiționale la Convenție (anterior menționata), Declarația Universala a Drepturilor Omului, orice documente programatice in materie de drepturile Omului, precedentul CEDO si Legile 303/2004 si 304/2004, conform cărora magistrații romani au obligația de a cunoaște, a-si însuși si a aplica practica CEDO in hotărârile pe care le vor pronunța.
Direcția Generală a Finanțelor Publice T. a formulat întâmpinare, solicitând in principal, pe cale de excepție, sa se constate lipsa calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, in subsidiar, sa se respingă capătul de cerere privind obligarea paraților 2, 4 si 5 la plata prețului de piața a imobilului, ca netemeinic.
Arata ca se poate observa, dispoziția a cărei anulare o solicita este emisa de P. M. Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice nefiind parte a raportului juridic incheiat intre reclamant si P. M. Timișoara, astfel ca nici nu poate sta in fata instanței si răspunde pentru acte si fapte juridice la care nu a luat parte.
Astfel, raportat la contextul acțiunii formulata de reclamant, Ministerului Finanțelor Publice in nume propriu si/sau in reprezentarea Statului R., nu este titulara de drepturi si obligații in cadrul raportului juridic dedus judecații in prezenta cauza, întrucât nu este emitentul Dispoziției nr.995/17.03.2011, ca urmare se impune scoaterea din cauza a Ministerului Finanțelor Publice in nume propriu si/sau in reprezentarea Statului R..
De altfel, reclamantul cheamă in judecata instituția ( M.F.P.) fara a face insa dovada in nici un fel ca S. R. sta in litigiu ca subiect de drepturi si obligații in condițiile art. 25 din Decretul 31/1954 privind persoanele fizice si juridice.
In ceea ce privește capătul de cerere subsidiar prin care reclamantul solicita acordarea de masuri reparatorii prin despăgubiri in condițiile titlului VII din Legea nr.247/2005, cu modificările ulterioare, se arată următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor este cea care are calitatea de reprezentant al Statului R.: " Deciziile adoptate de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate in condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, in contradictoriu cu statul reprezentat de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspenda exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului."
Mai mult, potrivit art.25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoane fizice si juridice: " S. este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligații participa in astfel de raporturi prin M. Finanțelor, afara de cazurile in care legea stabilește anume alte organe in acest scop."
Ori, prin art. 19 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, actualizata, se prevede in mod expres ca statul este reprezentat de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.
In ceea ce privește procedura de valorificare a titlului de despăgubire, este exclusa participarea Ministerului Finanțelor Publice, atribuții in acest sens având Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților.
Art.31 alin.l din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, actualizata: Autoritatea Naționala pentru restituirea proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute in acte normative speciale precum si activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plata, titlurilor de conversie, realizarea conversiei in acțiuni si achitarea despăgubirilor in numerar. "
Potrivit art. 14 alin.l si 3 :" Se infiinteaza Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor in Numerar in structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, denumita in continuare Direcția, a cărei activitate va fi coordonata de un vice președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților numit prin decizie a primului ministru.
Atribuția principala a Direcției este acordarea de despăgubiri in numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plata.
Potrivit acestei legi, titlurile de despăgubire acordate de Comisia Centrala pot fi valorificate prin conversie in acțiuni la Fondul Proprietatea, in conformitate cu art. 3 lit.b), unde se prevede: " Fondul "Proprietatea" este acea entitate destinata realizării plații prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv de statul roman in perioada de referința a actelor normative prevăzute la art. 1 alin. (1) si a celor aferente pretențiilor rezultate din aplicarea art. 32 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata ". Ca atare Fondul Proprietatea este entitatea care administrează si se ocupa cu distribuirea sumelor reprezentând echivalentul despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv de statul roman, aceasta fiind instituția care are calitate procesuala pasiva in cauza. In acest context se solicita instanței respingerea acțiunii față de S. R. reprezentat de Ministerului Finanțelor Publice ca fiind îndreptata împotriva unui subiect de drept lipsit de calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
In ce privește capătul de cerere subsidiar prin care reclamantul solicita acordarea de masuri reparatorii reprezentând prețul de piața al imobilului in discuție, arătam ca acesta este netemeinic si nelegal. Desi reclamanta isi intemeiaza aceasta cerere in baza Legii nr.247/2005, acordarea prețului de piața a imobilului ca măsura reparatorie poate fi acordata doar in baza Legii 1/2009.
Se solicită respingerea cererii, având in vedere faptul ca solicitarea nu se încadrează in prevederile art.20 alin.2 din Legea nr. 10/2001, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009, pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001- privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 06.03._89, care stipulează in mod următoarele:
"In cazul in care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii 112/1995 cu modificările si completările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul numai la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piața corespunzătoare a întregului imobil, teren si construcții, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare. Daca persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasata, actualizata cu indicele inflației si valoarea corespunzătoare de piața a imobilului. "
Din economia textului de mai sus se intelege ca legiuitorul condiționează dreptul persoanei indreptatite de a beneficia de masuri reparatorii prin echivalent la valoarea de piața a bunului imobil, de vânzarea apartamentului către chiriași cu respectarea prevederilor Legii nr.l 12/1995. situație care in mod clar nu se regăsește in speța dedusa judecații, intrucat reclamanta nu probează ca ar indeplini condițiile cerute de norma juridica.
F. de cele de mai sus, solicita pe cale de excepție, sa se constate lipsa calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice si, in subsidiar, sa se respingă capătul de cerere privind obligarea paraților 2,4 si 5 la plata prețului de piața a imobilului, ca netemeinic.
Pârâtul P. M. Timișoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca netemeinică și nelegală, cu menținerea dispoziției contestate ca temeinică și legală, având în vedere următoarele:
Deși prin adresele nr.D_/08.03.2005, nr.D_/13.01.2006, nr.D_/02.05.2007, nr.D_/30.08.2008, nr.D_/ 06. 05. 2009, D72O05-1365/08.02.2010 si nr.D_/03.01.2011 s-a solicitat notificatoarei personal si prin mandatar, completarea dosarului administrativ cu următoarele documente: extras de carte funciara la zi timbrat, procura mandatar prin care acesta a fost imputernicit sa formuleze si sa semneze notificarea apostilata, nota traducător autorizat cu privire la prenumele notificatoarei, certificat de moștenitor in cauza succesorala a defunctei Lovas E.; declarație apostilata cu privire la despăgubiri conform art.5 din Legea nr. 10/2001, act de identitate in copie legalizata, până la data soluționării reclamanta nu a depus actele solicitate.
Ținand cont de prevederile art.23.2 din H.G.nr.250/2007 se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate si la calitatea de moștenitor, iar conform art.23 din lege, actele doveditoare ale dreptului de proprietate sau orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse pana la data soluționării notificării.
Soluționarea notificărilor se face având in vedere principiile de soluționare prevăzute in Legea nr. 10/2001 republicata, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive si a calității de persoana îndreptățita la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, in conformitate cu prevederile art.3 alin.(l) lit.a si ale art.23 din lege.
În drept, art. 115 și 116 C.proc civila și Legea 10/2001, republicată și modificată.
În urma analizării actelor si lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta in baza art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, a formulat o notificare prin care a solicitat restituirea in natură a imobilului din Timișoara, . jud. T., înscris in CF 2534 nr.top 5796/1 Timișoara.
P. M. Timișoara prin Dispoziția nr. 995 din data de 17 martie 2011, a respins notificarea cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită potrivit Legii 10/2001.
Imobilul din litigiu, respectiv apartamentul nr.1 din Timișoara, . jud. T., a aparținut în proprietate reclamantei și mamei acesteia Lovas E., reclamanta având o cotă de ¾ din apartament, iar mama ei ¼.
Acest apartament a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.223/1974, așa cum rezultă din Decizia 2022/23.07.1987.
Având in vedere faptul că acest imobil a intrat in proprietatea statului în baza acestui decret, tribunalul apreciază că în sensul art.2 din Legea nr.10/2001, acest imobil a fost preluat în mod abuziv de la reclamantă și de la mama acesteia.
Nu rezultă din nici un înscris că pentru acest apartament reclamanta si mama ei ar fi primit in concret vreo despăgubire la data preluării acestui imobil in proprietatea statului. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că mama reclamantei Lovas E. a decedat, iar reclamanta este singura ei moștenitoare în calitate de fiică.
In acest context, s-a apreciat că reclamanta potrivit art.3 din Legea nr.10/2001, este îndreptățită să solicite măsuri reparatorii pentru apartamentul din litigiu.
Potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, „dacă restituirea in natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată in termenul prevăzut la art.25 alin.1 să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv in situațiile in care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.
Din interpretarea acestui text, tribunalul a reținut că în ipoteza in care imobilul preluat de stat nu mai poate fi restituit în natură, persoana îndreptățită poate să solicite de la deținătoare în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Cum în speța de față, acest apartament a fost înstrăinat in baza Legii 112/1995 fostului chiriaș Dujac D., s-a apreciat că restituirea în natură către reclamantă nu mai este posibilă. De asemenea, cât timp reclamanta nu a făcut dovada in sensul art.1169 din vechiul cod civil că pârâtul ar deține alte bunuri de aceeași natură care ar putea fi dat în compensare reclamantei, tribunalul a reținut că reclamanta este îndreptățită numai la despăgubiri pentru acest apartament in sensul Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a Consiliului L. Municipal Timișoara și a Statului Român prin C. Municipal și a Primăriei M. Timișoara, tribunalul a admis această excepție și a respins acțiunea față de acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive, reținând că nu există identitate între acești pârâți și persoanele chemate in instanță să răspundă pretențiilor reclamantei.
In concluzie, tribunalul a admis în parte contestația și in baza art.26 din Legea nr.10/2001, a anulat Dispoziția nr. 995 din data de 17 martie 2011, a Primarului M. Timișoara si l-a obligat pe acest pârât să emită o nouă dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri către reclamantă pentru apartamentul nr.1 din Timișoara, . jud. T., in condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005. In baza art.274 cod procedură civilă, a obligat pârâtul P. M. Timișoara să plătească reclamantei suma de 2.480 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 1398 din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. a declarat recurs pârâtul P. M. Timișoara, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și pe cale de consecință respingerea în tot a acțiunii reclamantei.
În motivare a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală si netemeinică, neținând cont de dispozițiile legale aplicabile în speță.
Reclamanta M. J. a solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în Timișoara, ., . în CF ind. nr. 2534 Timișoara, nr. top. 5796/1, prin notificarea nr. 255/14.02.2002 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc M. S. R. înregistrată cu nr. 1876/18.02.2002 la Prefectura Județului T. și ulterior cu nr. D72005-_/08.03.2005 la Primăria M. Tmișoara.
Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 analizând actele depuse la dosarul administrativ de către contestatoare a respins cererea acesteia întrucât nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat
Deși comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a solicitat contestatoarei personal și prin mandatar completarea dosarului administrativ cu următoarele documente: extras de carte funciară la zi timbrat; procură mandatar prin care acesta a fost împuternicit să formuleze și să semneze notificarea, apostilată; notă traducător autorizat cu privire la prenumele notificatoarei, certificat de moștenitor după defuncta Lovacs E., fostă proprietară a cotei de lA din imobil, declarație apostilată cu privire la despăgubiri conform art.5 din Legea nr. 10/2001, act de identitate copie legalizată, aceasta nu s-a conformat.
Reclamanta nu a depus actele solicitate, iar în conformitate cu art. 23 din Legea 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate sau orice alte inscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Astfel, prin Dispoziția nr. 995/17.03.2011 a Primarului M. Timișoara, a fost respinsă notificarea nr. 255/14.02.2002 referitoare la imobilul situat în Timișoara, ., . notificatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat.
Sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art.3 alin.(l) lit.a și ale art. 23 din Legea 10/2001.
Prin sentința pronunțată Tribunalul T. apreciază că din înscrisurile depuse la dosar ar rezulta că mama reclamantei Lovas E. a decedat, iar reclamanta este singura ei moștenitoare în calitate de fiică, deși la dosarul cauzei nu a fost depus un certificat de moștenitor sau un certificat de calitate de moștenitor în acest sens, ci o simplă declarație a reclamantei dată în fața notarului public. Instanța, în virtutea rolului său activ avea obligația de a stărui și a afla dacă a fost emis un certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor în urma decesului numitei Lovas E..
Potrivit prevederilor pct. 23.1 din HG 250/2007 actele juridice care atestă calitatea de moștenitor sunt certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testamentul însoțit de certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor.
Tocmai pentru a nu exista dubii cu privire la existența altor persoane moștenitoare de pe urma defunctei Lovas E. s-a solicitat notificatoarei depunerea unui certificat de calitate de moștenitor sau a unui certificat de moștenitor.
De asemenea, se menționează că nu toate actele de stare civilă depuse de reclamant îmbracă forma legală cerută de prevederile imperative ale HG 250/2007, respectiv OG nr. 66/1999.
Potrivit dispozițiilor pct. 23.3 din HG 250/2007 se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor" iar potrivit pct. 23.3 din aceeași hotărâre "în cazul în care actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor sunt prezentate în fotocopii, se va solicita petenților și prezentarea originalelor sau duplicatelor, în vederea verificării și certificării acestora de către salariații entității învestite cu soluționarea notificării".
Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 3 alin.1 din OG nr. 66/1999 "singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberata de către autoritatea competenta a statului din care emana documentul", iar potrivit art.4 din același act normative "apostila prevăzută la art. 3 alin. 1 se aplica chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia; ea trebuie sa fie conformă cu modelul anexat la prezenta convenție".
Prin urmare, deși i s-a solicitat reclamantei să depună procură mandatar prin care acesta a fost împuternicit să formuleze și să semneze notificarea apostilată, certificat de moștenitor după defuncta Lovacs E., fostă proprietară a cotei de 1/4 din imobil, declarație apostilată cu privire la despăgubiri conform art.5 din Legea nr. 10/2001, reclamanta nici până în prezent nu s-a conformat. Cu toate acestea în mod netemeinic și nelegal Tribunalul T. a admis acțiunea reclamantei
Deși instanța de fond menționează că nu rezultă din niciun înscris că pentru apartamentul revendicat reclamanta și mama ei ar fi primit despăgubiri la data preluării imobilului de către S. Român, prin Decizia Consiliului Popular al Județului T. nr. 2022/07.VII. 1987 s-a aprobat plata sumei de 6.237 lei din care numitei Lovas E. suma de 1571 lei și numitei M. I. suma de 4.716 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor care trec în proprietatea statului.
Potrivit pct. 11.2 din HG 250/2007 în situația în care se susține că "nu s-au încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat și nici unitatea deținătoare nu poate dovedi plata acestora, se va solicita persoanei îndreptățite prezentarea unei declarații autentificate prin care aceasta declară pe propria răspundere că pentru imobilul respectiv nu s-au încasat despăgubiri și totodată își asumă obligația rambursării acestora în cazul în care, ulterior acordării beneficiului legii, se constată și se dovedește că totuși s-au acordat despăgubiri".
Potrivit noilor reglementări legislative, respectiv potrivit prevederilor art. 1 alin.2 din Legea nr. 165/2013 "în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III", iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin.7 din același act normativ „ numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6)".
In ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care P. M. Timișoara a fost obligat, prin Sentința civilă nr. 1398/24.04.2013 a
Tribunalului T., acesta este exagerat de mare raportat la volumul redus de muncă al avocatului, nefiind necesară o conlucrare cu alți experți sau specialiști în cauză.
Potrivit art. 451 din Noul cod de procedură civilă « instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seamă de circumstanțele cauzei » .
Stabilirea onorariilor avocatului depinde de mai multe elemente precum timpul și volumul de muncă solicitat pentru executarea mandatului primit, de natura, noutatea și dificultatea cazului, de importanța intereselor în cauză, de împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea altei persoane, dacă această împrejurare poate fi considerată de client fără investigații suplimentare, de notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, de conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificulatea cazului, de avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat și de constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
În drept a invocat art. 304 pct. 9 din C.pr.civ., Legea nr. 10/2001, HG nr. 250/2007 și Legea nr. 165/2013, OG nr. 66/1999.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la depunerea înscrisurilor constând în certificat de moștenitor sau certificat de moștenitor, precum și cu privire la apostilarea actelor de stare civilă depuse de reclamantă, instanța reține că dispozițiile art.4.2 si art.4.4 din Normele Metodologice de aplicare a legii 10/2001 aprobate prin HG 250/2007 prevăd că în cadrul procedurii de soluționare a notificării calitatea de succesor legal sau testamentar se stabilește pe baza certificatului de moștenitor, dacă acesta există, iar dacă nu, pe baza actelor de stare civilă depuse de notificatori și întotdeauna în conformitate cu legea română. De asemenea, conform art.1 din Convenția din 5.10.1961 la care România a aderat conform OG 66/1999, apostilarea se aplică actelor oficiale care au fost întocmite pe teritoriul unui stat contractant și care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant, deci nu și actelor întocmite pe teritoriul României.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei copii de pe certificatul său de naștere, de pe certificatul de căsătorie, semnate pentru conformitate cu originalul (f.111, 112 din dosarul tribunalului), copiile actului de identitate al reclamantei certificatului de deces al lui Lovas E., actului notarial privind declarația de acceptare a succesiunii, apostilate (f.118-125 din dosarul tribunalului), apostila fiind aplicată pe ultima pagină a înscrisurilor legate în șnur, astfel cum s-a constatat în ședința publică din 10.10.2013.
De asemenea, la fila 19 din dosarul de recurs a fost depusă copia semnată pentru conformitate cu originalul a contractului de asistență juridică nr._ din 9.02._ în baza căruia doamna avocat G. C. a depus notificarea nr.255 din 14.02.2002, astfel încât nici motivul de recurs vizând inexistența procurii mandatarului nu este întemeiat.
Referitor la declarația prevăzută de dispoz. pct.11.2 din HG 250/2007, apostilată, se constată că aceasta a fost depusă la fila 144 din dosarul tribunalului în copie semnată pentru conformitate cu originalul.
În ceea ce privește incidența în speță a Legii nr.165/2013, curtea constată că potrivit art.50 alin.1 lit.a din acest act normativ, la data intrării în vigoare a legii, sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România". Totodată, conform art.21 alin.7 din aceeași lege numărul de puncte (compensarea prin puncte fiind măsura reparatorie acordată în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură – art.1 alin.2) se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). Prin urmare, raportat la aceste dispoziții legale, nu este incident nici acest motiv de recurs, despăgubirea urmând să fie stabilită potrivit celor de mai sus.
În ceea ce privește restrângerea cheltuielilor de judecată de la prima instanță reprezentând onorariul de avocat, Curtea constată că nu se impune micșorarea onorariului avocațial pentru judecata în primă instanță față de criteriile prev. de art. 274 alin. 3 C.pr.civ., ținând cont de munca îndeplinită de avocat concretizată în redactarea actelor de procedură, adunarea materialului probator și reprezentarea în fața instanței. Dispozițiile art.451 din Noul C.pr.civ. nu sunt aplicabile în speță potrivit prevederilor art. 3 coroborate cu art. 81 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 24 și 25 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru toate considerentele mai sus arătate, curtea de apel retine c[ motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, și, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul formulat împotriva Sentinței civile nr.1398 din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul T..
În baza art.274 C.pr.civ. va obliga pârâtul recurent să plătească reclamantei intimate suma de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat conform chitanței de la fila 18 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul pârât P. M. Timișoara în contradictoriu cu intimata reclamantă M. J. și intimații pârâți Primăria M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara, U. A. Teritorială a M. Timișoara, S. Român prin C. L. al M. Timișoara și prin MFP împotriva Sentinței civile nr.1398 din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul T..
Obligă recurentul să plătească reclamantei intimate suma de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. A.M.N. – 5.11.2013
Tehnored. S.C. - 2 ex./ 5.11.2013
Tribunalul T., Judecător: D. H.
| ← Strămutare. Sentința nr. 44/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1057/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
