Cereri. Decizia nr. 747/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 747/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 1609/208/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 747
Ședința publică din 21 mai 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. A. împotriva deciziei civile nr. 199/6.12.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații L. G. A., L. N. și O. de C. și Publicitate Imobiliară C.-S., având ca obiect înființare coală C.F.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul I. A. asistat de av. H. O., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară C.-S., precum și tardivitatea motivelor de recurs depuse de reclamant la termenul de judecată din data de 9.04.2013, și acordă cuvântul asupra acestor aspecte.
Reprezentanta reclamantului lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate, iar cu privire la tardivitatea motivelor de recurs arată că acestea sunt doar completări care nu aduc nimic nou în afara faptului că sunt motivate în drept și sunt prezentate într-o altă manieră.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului și desființarea deciziei recurate, cu consecința admiterii acțiunii reclamantului astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului învederează instanței că dovedirea dreptului de proprietate este o condiție pentru înființarea unei cărți funciare noi și arată că instanța de apel a făcut referire la un testament și la contractul de întreținere și de donație încheiat în anul 1950 (pe care îl depune la dosar) de unde rezultă transmiterea imobilului în litigiu de către bunica mamei reclamantului, S. A. I., către părinții săi, reclamantul fiind astfel unicul moștenitor al celor două părți.
Consideră că recurentul a făcut dovada proprietății deoarece a depus la dosar toate certificatele de moștenitor din care rezultă că este moștenitorul beneficiar al terenului asupra căruia se poartă prezentul litigiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 199/A/6.12.2012, Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă a respins apelul declarat de reclamantul I. A. împotriva sentinței civile nr. 2317/22.06.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că în motivarea cererii de recurs reclamantul a arătat că la dosar există suficiente acte doveditoare din care rezultă ca în conformitate cu Decretul 118/1938 și Legea 7/1996 are dreptul pentru a fi intabulat în Cartea Funciară terenul pe care l-a moștenit de la antecesorii săi.
După cum rezultă din actele cadastrale autentice depuse la dosar precum și din actele de moștenire, aceste terenuri au aparținut familiei pe o perioadă de peste 100 ani, precum și faptul că este moștenitorul lor.
La dosar este depusă și o întâmpinare din partea Oficiului de Carte Funciară Caransebeș prin care se recomandă înscrierea în CF în urma executării unei expertize tehnice de specialitate și acordul vecinilor.
Apelantul mai arată că este depusă la dosar și o expertiză tehnică judiciară efectuată de expert topometrist ing. T. V. din care reiese clar că terenul nu este înscris în CF și totodată se încadrează corect în limitele vecinătăților. De asemenea nu există nicio opoziție din partea vecinilor pentru intabulare în CF a terenului respectiv.
Justificarea că antecesorii apelantului nu ar fi deținut acest teren, arată acesta în cererea de apel, nu este corectă deoarece antecesorii săi apar în înscrisurile cadastrale încă dinainte de 1900 ca deținând acest teren cu nr. cadastral 3643, aceste terenuri fiind lucrate de familie până în prezent.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, a constatat neîntemeiat apelul, pentru următoarele considerente:
Conform concluziilor expertizei (fila 147), doar terenul cu nr. cadastral 3643/1 nu este evidențiat în vreo coală de carte funciară. Acest teren are o suprafață de 2775 mp și este o parte din terenul în suprafață de_ mp ce formează obiectul cererii de chemare în judecată. Întrucât o primă condiție pentru înființarea unei coli de carte funciară este aceea că imobilul teren să nu fie evidențiat în nicio altă coală de CF, instanța constată că cererea reclamantului pentru diferența dintre terenul cu nr. cad. 3643/1 în suprafață de_ mp este neîntemeiată.
Cu privire la terenul cu nr. cad, 3643/1 în suprafață de_ mp care, conform concluziilor expertizei (fila 147) nu este evidențiat într-o coală de CF, instanța, întrucât prima instanță este îndeplinită (aceea a inexistenței unei stări funciare cu privire la acest imobil), a analizat dacă este îndeplinită condiția existenței dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. cad. 3643/1 în patrimoniul reclamantului.
Actele cu care reclamantul dorește a face dovada acestui drept de proprietate sunt adresa nr. 2099/23.12.1996 (fila 4) a OCOT C.-S. și testamentul lui S. A. I. (fila 94).
Analizând aceste înscrisuri, tribunalul a constatat că ele nu fac dovada existenței dreptului de proprietate în cotă de 1/1 în patrimoniul reclamantului pentru următoarele considerente:
Dreptul transmis pe cale testamentară trebuie să existe la momentul deschiderii succesiunii în patrimoniul defunctului.
Un prim aspect ce rezultă din testament (fila 94) este acela că reclamantului i-a fost testată doar o cotă de 1/2 din terenul "Handrele de la Poiana Mărului", astfel că nu se poate înființa o coală de CF în care acesta să apară proprietar în cotă de 1/1. În plus, art. 581 Legea 7/1996 impune condiția existenței unui certificat de moștenitor sau a unui act de partaj.
Al doilea considerent este acela că registrul cadastral conține date referitoare la posesia faptică și nu face dovada prin el însuți a existenței dreptului de proprietate în patrimoniul persoanelor evidențiate în cuprinsul său.
Un ultim considerent pentru care apelul este neîntemeiat este acela că în situația în care o persoană posedă un imobil ca proprietar necontestat de către persoanele interesate (în cazul de față doar doi dintre cei cinci proprietari ai parcelelor învecinate au fost chemați în judecată și unul și-a dat acordul - fila 93, fila 13) trebuie urmată cu prioritate procedura prevăzută de art. 111 și art. 52 Legea 7/1996.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I. A. solicitând admiterea acțiunii sale.
Fiind făcut personal de către reclamant, în absența asistenței calificate din partea unui avocat, recursul nu a fost motivat în drept.
În motivarea de fapt a recursului, s-a arătat aceea că la dosarul cauzei existau suficiente probe din care rezultă că are dreptul de a fi intabulat, conform Decretului nr.115/1938 și Legii nr. 7/1996, ca proprietar al terenului moștenit de la antecesorii săi.
Aceste probe demonstrează atât faptul că terenul în litigiu a aparținut familiei sale de peste 150 ani cât și faptul că reclamantul este proprietarul unic al acestuia, conform testamentului autentic nr.115/1948, contractului de donațiune și întreținere nr.142/1950 cât și Certificatului de moștenitor nr.94/1996 și nr.368/2006, care demonstrează că o cotă de ½ este moștenită de la părinții săi, iar cealaltă cotă de ½ de la bunica sa maternă, existând la dosar acte care dovedesc că fratele reclamantului I. I. și mătușa lui, M. Talia (sora mamei) au renunțat la succesiune.
În ceea ce privește întinderea suprafeței ce se solicită a fi intabulată pe numele reclamantului, aceasta este de_ mp, conform expertizei, iar nu întreaga suprafață de_ mp cât figurează în Registrul cadastral, poziția 3643, pe numele străbunicilor săi.
Reclamantul consideră că acțiunea sa este admisibilă nu numai conform acestor date ci și datorită faptului că vecinii proprietăților limitrofe și-au dat acordul (L. N., S. P.) sau nu și-au exprimat poziția, deși au fost citați în cauză (L. A.), terenurile lor nefiind afectate de pretențiile sale.
Ulterior cererii sale declarative de recurs reclamantul a formulat, prin avocat, la primul termen de judecată din 9.04.2013, o cerere scrisă conținând completarea motivelor de recurs precum și indicarea temeiului de drept a recursului ca fiind art. 304 pct.8 și 9 Cod proc.civ.
La dosarul de recurs au fost depuse ca probe contractul de întreținere și donație din 1950 întocmit în beneficiul antecesorilor săi, arborele genealogic al reclamantului precum și extrasul C.F. vechi cu privire la alte terenuri.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2 Cod proc.civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că obiectul acțiunii reclamantului I. A. este solicitarea sa de înființare a unei coli C.F. pentru imobilul – teren de 49.511 mp ce poartă denumirea de „Handre fânețe” dobândit prin moștenire de la antecesorii săi (bunică și părinți) întrucât acest bun pe care îl are în folosință de fapt și de drept nu ar fi fost niciodată înscris în evidențele de C.F.
Curtea constată că deși nu a fost indicat temeiul exact al cererii (făcându-se doar menționarea generică a Decretului-Lege nr. 115/1938 și a Legii nr. 7/1996), solicitării reclamantului îi este aplicabil textul art. 40 din Legea nr. 7/1996 coroborat cu art. 2 alin.1 lit. a și art. 13 din Ordinul M.J. nr. 634/2006 – completat și modificat – pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul, modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în C.F.
În fapt, solicitarea sa s-a bazat pe existența unei mențiuni în evidențele cadastrale din 1913 ale loc. M., jud. C.-S. cuprinzând numerele cadastrale, posesorii și suprafețele terenurilor lor în care autorii săi în drepturi: I. A. și I. (născută I.) S. figurează cu . de 49.511 mp, astfel cum rezultă din adresa nr. 2099/23.12.1996 a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară C.-S. (fila 4 dosar de fond).
În legătură cu forța probantă a acestei înscrieri, aceeași instituție publică, prin întâmpinarea formulată în cauză (filele 11-12 din același dosar) menționează că ea nu atestă un drept de proprietate, ci doar posesia faptică la un moment dat.
În afară de acest aspect, Curtea va reține că, în mod justificat, ambele instanțe anterioare au respins solicitarea reclamantului de înființare a colii de carte funciară pentru . și, aceasta, nu numai pentru că pentru realizarea acestei prime înscrieri nu a fost parcursă procedura la care obligă Legea nr. 7/1996 (art. 40) și Ordinul M.J. nr. 634/2006 (art. 2 alin.1 lit. a și art. 13) – ambele în vigoare la data introducerii acțiunii – ci și pentru alte aspecte.
În concret, probele dosarului demonstrează că încă înainte de data introducerii prezentei acțiuni (11.05.2010), într-un alt dosar (nr._ ) în care a figurat în calitate de pârât, reclamantul din cauza de față I. A., prin întâmpinarea și cererea sa reconvențională a solicitat „rectificarea suprafeței de teren din C.F. 1808 M., fără nr. top, Handre fânețe, în suprafață reală de 49.511 mp, așa cum se regăsește înscrisă în cadastru – nr. cadastral 3643”, (fila 128 dosar fond), adică a aceleiași parcele care face obiectul cauzei de față și despre care se susține că nu ar fi fost niciodată înscrisă în C.F.
Rectificarea înscrierii din C.F. 1808 M. mai fusese deja solicitată și de I. G. și I. M. în dosarul nr. 4610/C/2001 al Judecătoriei Caransebeș în care, prin sentința civilă din 21.02.2002 s-a admis cererea lor, majorându-se de la 2698 mp la 1 ha 6460 mp suprafața parcelei fără nr. top (fila 136 dosar fond).
Totodată, urmează a se reține că și în prezentul dosar, expertul topograf a vorbit despre o parte din parcelele dezmembrate din cea cu nr. cadastral 3643, ca fiind deja înscrise în C.F. (./3 de 4610 mp în C.F. 1575 M. – proprietar L. G. A., ./4 de 6284 mp în C.F. 1553 M. – proprietar I. A. care a dezmembrat-o apoi în mai multe parcele ce au fost înscrise în alte file de C.F.), ceea ce, de asemenea, infirma susținerea reclamantului.
Totodată, instanța va reține și faptul că nici măcar prin expertiza topografică efectuată în cauză (atât în forma ei inițială cât și în completările ei ulterioare) nu s-a putut stabili exact că pentru .. nr. cad. 3643/1 Poiana Handre fânețe de 27.755 mp folosită de reclamant (parte din întreaga suprafață de 49.511 mp solicitată prin acțiune) nu ar fi fost vreodată întocmită vreo coală de C.F.
Dubiul în această privință (ca și asupra suprafeței reale a terenului) este accentuat și de faptul că în actul de care înțelege să se prevaleze reclamantul pentru a justifica legimitatea proprietății sale asupra terenului ce face obiectul acțiunii (respectiv din actul autentic notarial întocmit la data de 5.03.1950 și depus în copie atât în dosarul de fond cât și în recurs) rezultă că străbunica sa, I. S. (văduva lui I. A.) transmițând prin „contractul de întreținere și donațiune” nepoatei sale de fiică: I. (născută P.) M. și soțului ei, I. G. (părinții reclamantului) mai multe imobile – printre care și două terenuri din zona Handre fânețe ce formează un singur complex la Poiana Mărului – le menționează pe acestea din urmă ca fiind înscrise în fila C.F. 518 Mărul, una fără top și o alta, cu nr. top. 811.
S-a vorbit în acest context despre împrejurarea că această situație neclară s-ar putea datora distrugerii totale sau deteriorării grave a volumelor de carte funciară a localității M., jud. Caransebeș ori, în această situație, se impune declanșarea procedurii de reconstituire a colii de C.F., iar nu cea de față.
Concluzionând, rezultă că atât timp cât reclamantul, pe de o parte, nu a făcut dovada certă și de netăgăduit că pentru imobilul în litigiu – sau pentru o parte din el – nu a existat niciodată deschisă coala de C.F., iar pe de altă parte faptul că și dacă ar fi dovedit acest lucru, atingerea scopului urmărit de el prin introducerea acțiunii trebuia supusă inițial unei alte proceduri (argumente principale reținute de tribunal pentru respingerea apelului reclamantului), în mod justificat acțiunea sa nu putea fi admisă.
Această acțiune prin care reclamantul a solicitat constatarea proprietății sale asupra întregului teren de 49.511 mp din locul Handre fânețe din satul M. jud. C.-S., nu putea fi admisă ca atare și pentru că acest teren a făcut obiectul transmiterii succesive prin acte între vii și pentru cauză de moarte, de la autorii săi în drepturi (bunică maternă și părinți) procedură a cărei constatare în instanță, prealabil intabulării reclamantului ca proprietar în C.F., nu a fost cerută, așa cum era firesc.
Pentru toate aceste considerente de drept și de fapt, Curte constată că nu se confirmă în cauză niciun motiv de nelegalitate a deciziei civile nr. 199/6.12.2012 a Tribunalului C.-S. – Secția I Civilă din cele invocate de reclamant I. A. în recursul său, din care cauză acest recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I. A. împotriva deciziei civile nr. 199/6.12.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. D.C./30.05.2013
Tehnored L.P./05.06.2013Ex.2
Primă instanță: Zânca T. – Judecătoria Caransebeș
Instanța de apel:C. A. ; R. L. – Tribunalul C.-S.
| ← Cereri. Hotărâre din 19-06-2013, Curtea de Apel TIMIŞOARA | Anulare act. Decizia nr. 105/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
