Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1494/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1494/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 13958/55/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1494
Ședința publică din 7 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G. JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. O. A. și S. E. C. împotriva deciziei civile nr.226/10.06.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată SC ., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat O. S. pentru reclamanta recurentă T. O. A. (prezentă) și S. E. C. (lipsă), avocat Kocsis-J. I. pentru pârâta intimată SC ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs, cu referire și la intervalul de timp între momentul încheierii contractului și momentul intabulării, cât și cu privire la aspectul sesizat în cererea de recurs, că ar mai exista și alte persoane în aceeași situație.
Avocat O. S., pentru reclamanții recurenți, solicită, în principal, admiterea recursului în baza art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu argumentul că decizia tribunalului nu este motivată și că tribunalul nu s-a preocupat de instituția rezoluțiunii. În situația în care se va trece peste acest aspect, solicită ca în baza art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs să verifice legalitatea și temeinicia pe fond a deciziei recurate, cu observația că instanța de apel a dat o interpretare eronată a dispozițiilor legale iar, pe de altă parte, trebuie avută în vedere și conduita extrajudiciară a intimatei. Precizează că între momentul încheierii contractului și intabulare a existat un interval de aproximativ 2 săptămâni, că la momentul încheierii contractului se putea prezenta acordul pentru ridicarea ipotecii, însă nici acum nu a fost ridicată ipoteca. În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată.
Avocat Kocsis-J. I., pentru pârâta intimată SC ., solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Referitor la motivul prev. de art. 304 pct. 7 Cod pr.civ., - nemotivarea deciziei – acesta nu poate conduce la casarea hotărârii, ci eventual la o modificare, însă, apreciază că decizia instanței de apel este motivată. Susține că nu s-a făcut în recurs dovada necesității administrării unui probatoriu, că nu sunt îndeplinite cerințele pentru rezoluțiunea contractului, iar referitor la ridicarea interdicției, foarte corect a reținut prima instanță că singurul act valabil încheiat de părți a fost promisiunea de vânzare-cumpărare, însă nu s-a îndeplinit condiția suspensivă a plății prețului, motiv pentru care ridicarea sarcinilor s-ar fi efectuat la momentul îndeplinirii condiției suspensive, respectiv plata integrală a prețului. Cum însă condiția nu a fost îndeplinită, la data de 23 aprilie nu a fost plătit prețul integral. Referitor la apartament, arată că acesta este în continuare disponibil. Mai arată că eronat se susține de partea adversă că s-ar fi renunțat la condiția suspensivă anterior menționată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.226/10.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins apelul declarat de apelanții-reclamanți T. O. A. și S. E. C., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat B. R. C. în A., ..7 . în contradictoriu cu intimata SC ..A. SRL, cu sediul în A. ., jud.A. împotriva Sentinței civile nr.673/28 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
A obligat apelanții T. O. A. și S. E. C. să plătească intimatei SC ..A. SRL A. suma de 5.354 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția instanței de fond, reținând că, referitor la motivul de apel care vizează renunțarea de către intimată la condiția suspensivă a plații integrale a prețului, din moment ce pârâta s-a prezentat la notarul public în data de 23.04.2012 cu proiectul de contract autentic de vânzare cumpărare spre a fi semnat, acesta este nefondat.
Astfel, s-a reținut că în mod corect a apreciat prima instanță că, obligația intimatei SC ..A. SRL de a vinde apelanților imobilul în întreaga sa componență, liber de sarcini este afectată de condiția suspensivă a plății prealabile și integrale a prețului.
Art. 4.1.din Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.169/03.02.2012 de Biroul Notarial Public „T. C., prevede că, obligația intimatului de a încheia contractul autentic de vânzare-cumpărare este afectată de condiția suspensivă a plății integrale a prețului conform art.3, coroborat cu clauza din art.5.1.3., prin care pârâtul s-a obligat să semneze contractul definitiv de vânzare-cumpărare a imobilului liber de sarcini numai ,, după încasarea prețului integral prevăzut la art 3.1 ,,
Ori, între părți nu s-a făcut dovada vreunui act adițional la promisiunea de vânzare-cumpărare care să fi modificat clauzele contractuale în sensul renunțării intimatului la beneficiul condiției suspensive enunțate mai sus .
În condițiile în care intimatul nu și-a asumat obligația de a le vinde reclamanților imobilul, liber de sarcini înainte ca prețul să fie achitat integral, în sarcina intimatei SC ..A. SRL nu se poate reține vreo culpă contractuală legată de împrejurarea că la data de 23.04.2012 - când prețul imobilului nu era încă plătit - nu a fost în măsură să vândă apelanților întregul imobil liber de sarcini .
La data de 23.04.2012, când apelanții au solicitat încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, condiția suspensivă prevăzuta de art.4.1. din promisiune - privind plata prealabila și integrala a prețului - nu era îndeplinită, aspect recunoscut de reclamanta T. O. prin răspunsul la interogatoriu .
Din Actul Adițional nr.598/16/31.03.2010 la Contractul de credit încheiat între Piraeus Bank România S.A. si SC ..A. SRL de la filele 102-105 dosar Judecătoria A., prin art. III lit.m s-a prevăzut că "în situația contractelor de vânzare-cumpărare încheiate fără plata în rate, cum era cazul reclamanților, Banca va elibera acordul de înstrăinare dacă suma aferentă este încasată parțial în Contul de Venituri și va radia ipoteca dacă prețul apartamentului este încasat integral în Contul de Venituri", aspect ce dovedeste faptul că, după încasarea întregului preț intimata SC ..A. SRL putea își îndeplinească obligația de a vinde întregul imobil liber de sarcini.
Cu privire la motivul de apel care vizează contracte încheiate de pârâtă pentru imobile similare, în care se poate observa că acestea au fost transferate cumpărătorilor menținându-se ipoteca băncii creditoare a pârâtei, deși cumpărătorii de bună-credință au plătit prețul integral și că pârâta nu a putut nici la acea dată și nici ulterior să transmită dreptul de proprietate asupra parcărilor liber de sarcini, Tribunalul A. a reținut că obiectul promisiunii de vânzare cumpărare îl reprezintă apartamentul nr.27 înscris în C.F. nr._-Cl-U27 A. si terenul în suprafață de 10 mp reprezentând cota parte aferenta construcției (amprenta la sol) cota parte din terenul incinta în suprafață de 11,27/877 mp și cele doua parcări înscrise în C.F. nr._ A. .
Se mai reține față de criticile apelanților cu privire la ,,modul discutabil de lucru,, al intimatei, că în calitate de notar public, reclamanta-apelantă a recunoscut că îi era familiară procedura de operare al SC ..A. SRL prin răspunsul la interogatoriu de la fila 108, în concret răspunsul nr.2.
Ca atare, în temeiul art.295, 296 și 298 Cod procedură civilă, Tribunalul A. apreciind că, prima instanța a făcut o corectă aplicare a legii în sensul că nu sunt îndeplinite prevederile art.1544 alin.2 Cod civil, pentru a se dispune rezoluțiunea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.169/03.02.2012, a respins apelul exercitat de apelanții-reclamanți T. O. A. și S. E. C., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat B. R. C. în A., ..7 . în contradictoriu cu intimata SC ..A. SRL cu sediul în A. .,jud.A. împotriva Sentinței civile nr.673/28 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, pe care a decis să o păstreze.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat apelanții T. O. A. și S. E. C. să plătească intimatei SC ..A. SRL A. suma de 5.354 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisului de la fila 32 dosar apel .
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanții T. O. A. și S. E. C., recurs care a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ., argumentând separat incidența fiecăruia dintre cele 3 motive de modificare, fiind astfel respectate disp.art.302/1 lit.c C.pr.civ.
Astfel, cu privire la disp.art.304 pct.7 C.pr.civ., recurenții au susținut că instanța de apel și-a motivat soluția de respingere a apelului reclamanților într-un mod succint și superficial, preluând doar considerentele sentinței apelate, fără a reflecta propriile considerente ale respingerii apelului, din perspectiva interpretării și aplicării disp.art.1544 NCC rap.la art.1550, 1551 și urm. NCC, privind instituția rezoluțiunii contractelor.
Din această perspectivă, potrivit recurenților, au fost încălcate disp.art.261 C.pr.civ. rap.la art.295-296 C.pr.civ., câtă vreme hotărârea dată în apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept care să susțină soluția de respingere a apelului.
Apoi, recurenții au afirmat că decizia instanței de apel este susceptibilă de modificare și din perspectiva disp.art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ. întrucât instanța de apel a interpretat eronat prev. art.2 și 4.1 și 4.2, rap.la art.3 din Convenția părților, ceea ce a determinat la rându-i, o interpretare greșită a disp.art.1544 NCC, cu consecința neobservării culpei contractuale a intimatei, din partea căreia neexecutarea prestației de transfer al proprietății și de ridicare a interdicțiilor din CF sunt toate de mare însemnătate și care, în mod esențial, pot și trebuie să determine rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare.
Astfel, în opinia recurenților, înscrisurile existente la dosar lămuresc pe deplin conținutul actului suspus autentificării, așa cum se prezenta la data de 23 .04.2012 si din care rezulta cu prisosința inexistenta condiției suspensive privind plata anticipata a prețului in întregime, ce afecta obligația de încheiere a contractului, condiție ce nu mai putea fi evaluata de instanța de apel ca unic temei al respingerii apelului.
Recurenții au arătat că în promisiunea sinalagmatica autentica nr. 169/03.02.2012, conforma cu modelul aprobat prin hotărârea asociaților paratei intimate nr. 4 din 17.01.2012, după ce Ia art.3 este stipulat prețul si modalitățile de plata, semnalând clauza de la art.3.6. privitoare la ipoteza plații integrale a prețului pana la data de 01.05.2012 cu consecința reducerii determinate, in favoarea beneficiarilor cumpărători, adică actualii recurenți, in art. 4.1. alin.2. este stipulata condiția suspensiva in beneficiul promitentului vânzător a plații integrale a prețului, ce afectează cele doua obligații ale acestuia, mai sus determinate, predarea imobilului si încheierea actului autentic; cu precizarea că, în aceasta formă, condiția suspensivă ce afecta obligația predării imobilului nu putea fi activată, prin chiar voința pârâtei, deoarece la art. 4.3. se prevedea ca termen de predare 01.03.2012, deci anterior achitării integrale a prețului;
Mai apoi, în opinia recurenților, ceea ce trebuia supus autentificării, adică actul asupra căruia trebuia întrunit consimțământul / acordul de voințe al pârtilor, la data defiptă, 23.04.2012, nu a fost promisiunea mai sus determinata, incluzând clauzele discutate ci, aceasta promisiune adaptata de însăși intimata promitentă vânzătoare, conform hotărârii asociaților SC . nr. 12 din 04.04.2012, potrivit căreia la art.3.3, . se stipulează ca, plata restului de preț de 56.104,52 Euro TVA inclus se va achita de către cumpărător până cel mai târziu 01.05.2012, iar în varianta finală, conformă aceleiași hotărâri a asociaților, la art. 3.3. se sitpulează în același sens, plata restului de preț de_,52 Euro se va efectua de către cumpărător până cel mai târziu, la data de 01.05.2013, doar ca se defalca prețul in 2 transe, stipulându-se neechivoc ca partea din preț de 37.000 Euro se achita din creditul acordat cumpărătorilor de Banca Transilvania, prin virament bancar;
Ceea ce este important în ambele contracte, reținând ultima formă ca fiind supusa autentificării, este împrejurarea că din art.4.1. în forma prevăzută în promisiunea autentică, este eliminată clauza privind condiția suspensivă în beneficiul vânzătorului, stipulându-se exclusiv că momentul transferului dreptului de proprietate operează la data semnării actului și nu la data intabulării, conform promisiunii autentice.
Din corespondența purtată de pârâta intimata, în data de 18 aprilie 2012, în care precizează modificarea art. privind plata prețului si art.3.6. privind facilitățile la plata prin reducere, - rezultă si împrejurarea voinței explicite de a încheia actul autentic, în forma determinată în temeiul hotărârii asociaților nr. 12, la data de 23.04.2012, data pentru care, în temeiul deciziei administratorului unic al societății din 23.04.2012 sunt desemnate persoanele ce vor semna actul autentic.
Deși recurenții au relevat că legea aplicabila este NCC, instanța însăși încercând o motivare a aplicării art. 1544 NCC, din întreaga hotărâre răzbate ideea de culpă si sancțiune, deși, doctrina recentă se oprește la o singura condiție substanțială - neexecutarea determinantă.
Analizând textele legale, sediu al instituției rezoluțiunii, se observă ca nici unul nu mai prevede condiția culpei sau neexecutării culpabile pentru ca rezoluțiunea să poată fi invocată. Culpa prezintă în continuare relevanță doar în privința executării prin echivalent.
Cu toate acestea, gravitatea neexecutării are importanță maximă în raport cu dreptul de a invoca rezoluțiunea, numai o neexecutare suficient de importanta fiind in măsura sa atragă rezoluțiunea, cu trimitere la obiectul material al contractului, determinant la stabilirea raportului juridic cu intimata.
Conform art. 1551 alin.l. teza 1" creditorul nu are dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate, iar din interpretarea per a contrario se poate retine ca are dreptul la rezoluțiune doar atunci când neexecutarea este însemnată, adică semnificativă, determinantă.
Neexecutarea este determinantă atunci când îl lipsește pe creditor de ceea ce ar fi îndreptățit sa se aștepte de pe urma contractului. Din aceasta perspectiva este de reținut ca neexecutarea unei anume prestații, fie esențiala sau nu din perspectiva centrului de greutate al contractului, poată sa atragă rezoluțiunea daca ea a constituit cauza determinanta a angajării celeilalte părți.
Neexecutarea este însemnată atunci când are un caracter suficient de important, raportat la economia întregului contract, astfel încât sa justifice rezoluțiunea.
Analizate in aceasta noua interpretare, atât acțiunea cat si apelul, se vădesc a fi fondate deoarece, trebuie constatata îndeplinirea celor doua condiții impuse de NCC pentru invocarea rezoluțiunii;
1.nexecutarea privește o obligație izvorâta dintr-un contract pentru care legea permite rezoluțiunea ;
2.neexecutarea, evident a obligației promitentului vânzător privind transmisiunea dreptului de proprietate asupra întregului, este suficient de grava deoarece lipsește de interes contractual pe creditorul obligației, apreciere ce se raportează la momentul încheierii acestuia.
Această dispoziție legala, in interpretarea de mai sus, în opinia recurenților, i-a îndrituit a refuza încheierea actului autentic, deoarece imposibilitatea transmiterii proprietății asupra întregului imobil, constituind o neexecutarea determinanta in ce ne privește.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în termenul prev. de art.308 alin.2 C.pr.civ., însă prin note scrise a solicitat respingerea recursului reclamanților.
Curtea, analizând recursul reclamanților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind aplicabile prev. art.304 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ., care să conducă la o modificare a soluției date în apel.
Astfel, cu privire la incidența prev. art.304 pct.7 C.pr.civ., Curtea va constata că invocarea acestui temei este nejustificată, câtă vreme tribunalul s-a referit explicit la convenția părților și a realizat o analiză a clauzelor Promisiunii sinalagmatice de vânzare – cumpărare autentificată sub nr.169/03.02.2012, chiar dacă există o trimitere directă sumară la textele legale incidente și relevante ale Codului Civil, respectiv la art.1544 alin.2 NCC (pagina 14 – ultimul paragraf).
În ciuda acestei omisiuni, totuși, tribunalul a răspuns motivelor de apel invocate prin memoriul de apel depus și înregistrat de reclamanții – apelanți, prin avocat, la data de 22 martie 2013, analizând inclusiv posibila incidență a condiției suspensive a plății integrale a prețului.
Apoi, invocarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1544 alin.2 cod civil nu poate fi, oricum, considerată ca fiind străină de natura pricinii, câtă vreme recurenții înșiși au invocat dispozițiile art. 1544 Cod civil ca prim și principal temei legal al acțiunii formulate, respectiv ca temei al petitului accesoriu și subsecvent privind obligarea intimatei la restituirea dublul sumelor plătite în baza promisiunii.
Totodată, instanța de apel s-a preocupat și a argumentat și aspectul privind gravitatea sau amploarea neexecutării și a apreciat, potrivit propriului raționament, că intimatul nu este „culpabil” într-o asemenea manieră încât să fie sancționat civil cu rezoluțiunea antecontractului/promisiunii.
Apoi, Curtea va mai constata că nu sunt incidente nici disp.art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., în condițiile în care tribunalul a interpretat corect clauzele contractuale conținute în Promisiunea sinalagmatică de vânzare – cumpărare autentificată sub nr.169/03.02.2012, consecința fiind interpretarea și aplicarea corectă a disp.art.1544 NCC rap.la art.1550, 1551 și urm. NCC.
În acest sens, Curtea va constata că recurenții pornesc de la o premisă greșită în argumentarea domniilor lor, atunci când fac referiri la așa–zise acte adiționale la convenția părților, în contextul în care aceste acte adiționale pur și simplu nu există, câtă vreme nu întrunesc caracteristicile unei convenții bilaterale, de egală valoare juridică cu actul autentificat la data de 3 februarie 2012.
Aceasta potrivit principiului simetriei actelor juridice, unde orice modificare a prevederilor promisiunii ar fi presupus încheierea între părți a unui act adițional în aceeași formă autentică.
Rezultă deci, ca potrivit disp. art. 1270 Cod Civil, toate prevederile promisiunii - inclusiv cele referitoare la condiția suspensivă prevăzută de art.4.1. si 5.1.3, care afecta obligația de a le vinde recurenților întregul Imobil liber de sarcini - si-au menținut și își mențin în continuare valabilitatea și forța obligatorie pentru ambele părți contractante
Singurul act juridic care s-a perfectat vreodată între cele doua părți și, prin urmare, singurul act juridic pe care instanțele puteau fi investite să îl interpreteze este promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.169/03.02.2012.
Or, raportat la conținutul acestei promisiuni, este clar defiptă obligația intimatei de a le vinde recurenților imobilul contractat în întreaga sa componență liber de sarcini, obligație care a fost asumată sub condiția suspensivă a plații prealabile și integrale a prețului.
Acest aspect rezulta fără echivoc din prevederile art. 4.1. din promisiune, care prevede textual ca obligația de a încheia contractul autentic de vânzare-cumpărare este afectata de condiția suspensiva a plații integrale a prețului, condiție suspensivă întărită si prin art.5.1.3., prin care intimata s-a obligat sa semneze contractul definitiv de vânzare-cumpărare a Imobilului liber de sarcini, însă numai după încasarea prețului integral.
Recurenții s-au referit la tema condițiilor ce afectau obligația de predare a imobilului, doar că acestea nu au nicio relevanță în cauză câtă vreme instanțele nu au fost investite sa se pronunțe cu privire la vreo neexecutare a obligației de predare.
În sfârșit, strict referitor la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din vechiul C.pr.civ., Curtea va mai constata că recurenții susțin nejustificat că în actuala legislație singura condiție necesară pentru pronunțarea rezoluțiunii ar fi simpla neexecutare a unei obligații contractuale, fără a interesa dacă neexecutarea a fost una culpabilă sau justificată.
Aceasta teorie este contrazisă, însă, de dispozițiile generale ale art. 1516 alin.2 NCC, care prevăd cu valoare de principiu ca orice creditor este îndreptățit să obțină, între altele, rezoluțiunea sau rezilierea contractului doar atunci când fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere.
Or, tribunalul a constatat justificat că niciuna din cele doua condiții de admisibilitate a acțiunii în rezoluțiune enunțate nu este îndeplinită în cazul din speță întrucât imposibilitatea intimatei de a le vinde recurenților întregul imobil liber de sarcini la data de 23.04.2012 nu a fost una nejustificată, ci determinată de culpa proprie a recurenților, care nu au achitat integral prețul anterior datei stabilite pentru încheierea contractului și mai apoi, nu se pune problema ca la data de 23.04.2012 intimata să fi fost în întârziere în ceea ce privește obligația de a le vinde recurenților întregul imobil liber de sarcini, câtă vreme la acea dată obligația de a vinde nu era încă eficace conform art.1400 NCC din cauza neîndeplinirii de către recurenți a condiției suspensive.
Prin urmare, Curtea, observând la rându-i și dispozițiile art.1551 NCC rap.la art.1548 NCC, va constata că nu există în speță o neexecutare culpabilă, de mică sau de mare însemnătate din partea intimatei, care să justifice rezoluțiunea convenției încheiate de părțile litigante din această speță.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap.la art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ, va respinge recursul declarat de reclamanții T. O. A. și S. E. C. împotriva deciziei civile nr. 226/10.06.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art. 274 C.pr.civ. întrucât intimata nu a depus dovezi privind cheltuielile de judecată efectuate în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanții T. O. A. și S. E. C. împotriva deciziei civile nr. 226/10.06.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, nedovedite.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 07.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 26.11.2013
Tehnored. C.P./S.C. - 2 ex./26.11.2013
Tribunalul A., Judecători: T. B., D. M.
Judecătoria A., Judecător: C. F. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1087/2013. Curtea de... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 488/2013. Curtea de... → |
|---|
