Expropriere. Decizia nr. 1064/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1064/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 2171/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1064
Ședința publică din 17 septembrie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. G. V., precum și de pârâtul S. R., prin CNADR, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1104/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect despăgubiri - expropriere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. Musătoiu E. R. în reprezentarea reclamantului S. G. și av. G. D., în reprezentarea pârâtului S. R., prin CNADR, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Ministerul Public este reprezentat de d-na procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța pune în discuția părților valoarea obiectului acțiunii, respectiv natura juridică a căii de atac promovată în cauză, având în vedere conținutul actelor procesuale existente la dosar.
Atât reprezentanta reclamantului, av. Musătoiu E. R., cât și reprezentantul pârâtului, av. G. D., susțin calea de atac a recursului.
Reprezentanta Ministerului Public, de asemenea, arată că în cauza de față calea de atac este recursul. Totodată, invocă ca și motiv de ordine publică, în condițiile art. 306 alin. 2 C.pr.civ., nulitatea sentinței atacate, pentru nelegala compunere a completului de judecată, în condițiile în care nu sunt consemnate concluziile procurorului.
Instanța, având în vedere faptul că pretențiile reclamantului precizate vizează obligarea pârâtului la plata unei sume de 22.360 Euro, respectiv 99.457 lei la cursul BNR, față de disp. art. 282 ind. 1 C.proc.civ., constată că, în mod corect, părțile au declarat recurs împotriva sentinței primei instanțe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor, precum și cu privire la excepția invocată de reprezentanta Parchetului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea excepției, ca argumentată. De asemenea, solicită admiterea recursului reclamantului, casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul A., întrucât este vorba de o eroare, instanța de fond pronunțându-se asupra unei acțiuni total diferite de cea din prezentul dosar. Totodată, solicită admiterea recursului părții adverse.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției, ca legală și întemeiată, admiterea recursului astfel cum a fost formulat de pârât și arată că nu se opune admiterii recursului promovat de reclamant pentru motivele invocate.
Reprezentanta Ministerului Public, față de excepția invocată, pune concluzii de admitere a ambelor recursuri formulate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul A. la data de 06.04.2012, reclamantul Suhajda G. V. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de_ lei, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan situat pe raza orașului Pecica, jud. A., având numărul cadastral_, în suprafață de_ mp, înscris în cartea funciară inițială_ Pecica, în prezent sistată, în temeiul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 33/1994 republicată; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale calculate de la data de 01.08.2010 până la data plății efective a despăgubirii solicitate; obligarea pârâtului să consemneze sumele mai sus solicitate în contul deschis la CEC Bank pe numele reclamantei, cu dobânzile legale aferente de până la data plății efective, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești care urmează a fi pronunțată în cauza de față.
In drept, a invocat art. 21, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 modificată și completată, art. 1, art. 21 - art. 27 din Legea nr. 33/1994 republicată, art. 15, art. 16, art. 44 din Constituția României, art. 1 paragraful 1 din Protocolul Adițional la CEDO, art. 14 din Convenția EDO, art. 20 și art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art. 562 alin. 3 Noul Cod Civil, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 27/43 din 05.10.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010-Consiliul local Pecica jud. A. sub raportul prevederilor art. 2 din hotărâre care vizează stabilirea cuantumului total al despăgubirilor cu privire la exproprierea dispusă și obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 98.276 lei cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan situat pe raza orașului Pecica jud. A. având nr. cadastral_ în suprafață de 5177 mp înscris în CF inițială_ Pecica, în prezent sistată, în temeiul art. 22 alin.1 din legea nr.255/2010 coroborat cu art. 1 din Legea nr.33/1994 republicată.
Pârâtul, a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata; fără cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare se arată că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite în mod corect.
Consideră că, în prezent, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Menționează că, raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauza de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
De asemenea, învederează instanței faptul că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piață specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea, oferta competitiva, etc.), astfel că, pentru toate cele anterior expuse, solicită respingerea acțiunii.
În drept, invocă Legea nr. 255/2010, precum si pe toate celelalte prevederi invocate.
Prin sentința civilă nr. 1104/13.03.2013 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul Suhajda G. V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect expropriere; a dispus anularea în parte a Hotărârilor de despăgubiri nr. 26/42 din data de 06.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 256/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de_ lei, cu dobândă legală calculată de la data de 01.08.2010 până la plata efectivă a despăgubirii, pentru exproprierea suprafeței de_ mp.; a obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 26/42 din data de 05.10.2011, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea suprafeței de_ mp, suprafață compusă din terenuri extravilane situate pe raza orașului Pecica, județul A., având nr. cadastral_, iar suma totală propusă cu titlu de despăgubiri este de_,81 lei.
Reclamantul a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Potrivit art. 22 alin.1 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general, cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, fiind incidente prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, conform cărora: „alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, tribunalul a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 5177 mp. ar fi de 89.600 lei echivalentul a 9.900 euro.
Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode (metoda comparațiilor de piață și metoda randament), iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final, prima instanță a apreciat că suma de 352.643 lei pentru o parcelă_ mp., pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha., ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp., adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Acesta a fost și motivul pentru care tribunalul, din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 C. pr. civ., în raport de concluziile raportului de expertiză, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat, de a comunica instanței o copie a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011–2012.
În total, au fost depuse la dosar un număr de 19 contracte, prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren, unele mai reduse, de numai 5000 mp., până la suprafețe mai mari de 6,2 ha., 6,3 ha. sau chiar 6,4 ha. de teren arabil. Toate contractele depuse la dosar datează din perioada 2011–2012, astfel că prețurile indicate în cuprinsul lor sunt de certă actualitate.
Dintr-o analiză sumară a acestor contracte tribunalul a constatat că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp. În unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6–0,9 lei/mp., dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole, chiar la prețuri mai ridicate, potrivit adresei nr. 221 din data de 08.05.2012 emisă de BNP Asociații „D.”, în zona Pecica s-au înregistrat, în situații mai rare de 2900–3000 euro/ha, respectiv 0,3 euro/mp., preț pe care prima instanță l-a reținut ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 12.618 mp. expropriată de la reclamant pentru construirea autostrăzii A.–Nădlac.
Din înmulțirea suprafeței expropriate de_ mp de teren din proprietatea reclamantului, cu un preț de 0,31 euro/mp., cu cât s-au vândut terenurile în general, în ultimii 2 ani în extravilanul Orașului Pecica, rezultă o valoare de 5763 euro echivalentul sumei de_,23 lei la un curs de schimb de 4,5 lei/euro.
Prima instanță nu a reținut valoarea de piață din contractul de vânzare–cumpărare încheiat în noiembrie 2012, întrucât acesta a fost încheiat cu mult după data exproprierii, este un contract izolat, mai mult, terenul a fost achiziționat în vederea realizării de către vânzători a obiectului de activitate a Intreprinderii Individuale Kocsik M. „Agropress”, teren care are deschidere la DN 7 și acces direct la rețeaua de gaze, nefiind astfel comparabil cu terenul expropriat de la reclamanți.
La fel, nici contractul de vânzare-cumpărare din 17.05.2012, prin care o societate a dobândit un teren, nu este relevant, deoarece acesta are categoria de folosință curți și construcții, ceea ce nu este cazul în speță, ipoteza fiind identică și în ceea ce privește contractul de ipotecă autentificat la data de 17.02.2011. Pe de altă parte, contractul autentificat la 12 august 2011, încheiat între două societăți comerciale, nu este relevant față de criteriul stabilit de art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994. Contractele din 2007, respectiv 2009, nu se referă la perioada supusă exproprierii, neputând fi luate în considerare, iar contractele de locațiune nu sunt acte de vânzare.
De asemenea, nu a fost reținută valoarea de piață din contractul de vânzare–cumpărare încheiat în august 2011 și contractul de ipotecă depuse de reclamant, întrucât sunt încheiate cu societăți comerciale în scopul desfășurării unor activități comerciale.
Sintagma de ,,prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială. În aceste condiții, concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
Metodele utilizate de experți, respectiv de comparație și randament, nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de Legea nr.33/1994, și anume prețul cu care se vând în mod obișnuit, în zona în discuție, terenuri similare celui expropriat. În cazul în care experții nu au analizat vânzări efective, prima instanță nu a putut ține seama, la stabilirea despăgubirilor, de raportul de expertiză întocmit.
În cauză nu se punea problema lipsei de tranzacții pentru perioada vizată, așa cum rezultă din contractele atașate la dosar și din adresa notarului public D. S., astfel încât contractele autentice de vânzare-cumpărare exprimă cel mai convingător prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.
Afirmația experților că, în realitate, părțile declară la notar un preț mai mic pentru a eluda taxele și onorariile notariale, nu este susținută de nicio probă, astfel, atâta timp cât nu s-a constatat de către instanță vreo simulație privind prețul, nu se pune problema înlăturării unor convenții autentice care beneficiază de prezumția de validitate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite, trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public, și care cuprind 5 % comisioane.
Prin urmare, prima instanță a concluzionat că, în cadrul despăgubirilor cuvenite reclamantului, trebuie inclusă și suma de 1296,86 lei, reprezentând procentul menționat din valoarea de circulație a terenului expropriat.
În schimb, nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producției agricole pentru un an de zile, întrucât din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că, la momentul exproprierii, terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamantul nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care, anterior exproprierii, să fi schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamantului legat de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieței imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul Suhajda G. V., conform celor deja arătate.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, atât reclamantul S. G. V., cât și pârâtul S. R., prin CNADR, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cereri înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 24.05.2013.
Reclamantul S. G. V. a solicitat, prin recursul declarat, casarea în tot a sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul A..
În motivare, a solicitat observarea erorii strecurată în dosarul_ în sensul că toată probațiunea administrată în cauză este în contradicție cu acțiunea introductivă de instanță, situație în care, cu privire la probele administrate, nu există nicio posibilitate de valorificare în sentința pronunțată deoarece acestea, inclusiv raportul de expertiză tehnică judiciară pentru stabilirea despăgubirilor, se referă la o suprafață de 5177 mp și la o altă hotărâre a comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, obiect al altui dosar, aflat și în prezent pe rolul Tribunalului A..
D. urmare, consideră că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde considerente contradictorii și străine de natura pricinii, fiind necesară refacerea probațiunii în concordanță cu datele acțiunii introductive.
În drept, art. 242 și 1865 Cod proc.civ.
Pârâtul S. R., prin CNADR, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, a solicitat, prin cererea sa de recurs, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, constatând că valorile stabilite prin expertiza ce a stat la baza declanșării procedurilor de expropriere au fost cele corecte.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale (Legea nr. 255/2010) și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă, cuprinzând atât valoarea despăgubirilor aferente fiecărui imobil, cât și contravaloarea prejudiciului creat proprietarilor prin expropriere.
În concret, a susținut că, potrivit Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire de 684.356,29 lei, raportul fiind întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare (Standardul internațional IVS 1) de către ing. G. N., având calitatea de membru ANEVAR, astfel că valoarea specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, este mai mare decât valoarea de piață.
În drept, art. 304 pct. 9 si 312 Cod proc.civ.
În cauză, părțile au fost citate cu mențiunea de a depune întâmpinare, dar nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
La termenul de judecată din 17.09.2013, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a invocat, ca și motiv de ordine publică, în condițiile art. 306 alin. 2 C.pr.civ., nulitatea sentinței atacate, pentru nelegala compunere a completului de judecată, în condițiile în care nu sunt consemnate concluziile procurorului, aspect ce urmează a fi analizat cu prioritate de către instanța de recurs, în condițiile art. 304 coroborat cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ. .
Astfel, în condițiile art. 45 alin. 4 coroborate cu art. 304 pct. 1 C.pr.civ., în cazurile în care legea prevede obligativitatea participării procurorului la soluționarea cauzei, lipsa reprezentantului Ministerului Public la dezbateri sau a concluziilor acestuia atrage casarea hotărârii pronunțate, întrucât, în atare situație, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, aplicabile speței, în conformitate cu art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010, soluționarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului.
Din conținutul sentinței atacate, rezultă că procurorul a participat la dezbaterea în fond a pricinii, dar în practicaua hotărârii nu au fost consemnate concluziile acestuia, astfel că se impune a conchide că participarea nu a fost una efectivă, în sensul textului de lege arătat, ci pur formală, atâta timp cât nu au fost luate concluziile reprezentantului Parchetului cu privire la pricina dedusă judecății.
În atare condiții, având în vedere dispozițiile legale arătate, ce consacră obligativitatea concluziilor procurorului, Curtea constată că motivul de ordine publică invocat de către reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este întemeiat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 și 5 C. pr.civ..
De asemenea, cu privire la motivul de casare invocat de reclamant, curtea constată, verificând actele și lucrările dosarului, potrivit limitelor trasate de art. 304 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., următoarele:
Astfel, deși acțiunea civilă de față solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București la plata sumei de_ lei, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat, compus din teren extravilan situat pe raza orașului Pecica, jud. A., având numărul cadastral_, în suprafață de_ mp, înscris în cartea funciară inițială_ Pecica, în prezent sistată, teren pentru care au fost stabilite despăgubiri prin Hotărârea nr. 26/42/05.10.2011, la termenul de judecată din 16.05.2012 (fila 45) reclamantul a depus o precizare de acțiune.
Prin acest act procesual, reclamantul a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 27/43 din 05.10.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010-Consiliul local Pecica jud. A. sub raportul prevederilor art. 2 din hotărâre, care vizează stabilirea cuantumului total al despăgubirilor cu privire la exproprierea dispusă și obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 98.276 lei cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan situat pe raza orașului Pecica jud. A. având nr. cadastral_ în suprafață de 5177 mp înscris în CF inițială_ Pecica, în prezent sistată, în temeiul art. 22 alin.1 din legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 1 din Legea nr.33/1994 republicată.
Expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză a privit acest din urmă imobil, astfel că se impun a fi verificate susținerile reclamantului cu privire la existența pe rolul instanței de judecată a unui alt dosar cu același obiect, respectiv să se clarifice obiectul prezentului litigiu, raportat la care se va putea stabili dacă probatoriul administrat este pertinent.
Ca atare, față de prioritatea motivului de casare reținut a fi întemeiat, Curtea nu va mai analiza celelalte aspecte invocate în recurs, urmând a fi avute în vedere la rejudecare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1-3 și 5 C. pr.civ., va admite prezentul recurs, va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei la prima instanță, Tribunalul A., în vederea rejudecării.
Față de soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 C. pr.civ., Curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în acest ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul S. G. V., precum și de pârâtul S. R., prin CNADR, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1104/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. RC/20.09.2013
Tehnored L.P./01.10.2013
Ex.2
Primă instanță: A. Ș. – Tribunalul A.
| ← Cereri. Decizia nr. 768/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Anulare act. Hotărâre din 09-10-2013, Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
