Pretenţii. Decizia nr. 587/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 587/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 3626/325/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 15.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 587/R
Ședința publică din 17 aprilie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul K. R. împotriva deciziei civile nr. 35/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați D. C., Direcția F. a Municipiului Timișoara și P. Județului T.- Serviciul Regim de Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor al Județului T., pentru obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, pentru reclamantul recurent lipsă, domnul avocat Iuhasz A., și pârâtul intimat D. C. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța în valoare de 45, 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar mobil de 1 leu, împuternicirea avocațială și arată că nu mai are cereri de formulat.
Se comunică întâmpinarea depusă de pârâtul intimat D. C., la data de 10.04.2013, reprezentantului reclamantului intimat.
Pârâtul intimat D. C. arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate,în sensul admiterii apelului și a schimbării în parte a sentinței, prin admiterea acțiunii în totalitate, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs.
Pârâtul intimat D. C. solicită respingerea recursului. Precizează că el nu a încheiat contract cu reclamantul și că mașina s-a aflat la el, dar fără acte, care au rămas la proprietar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 16.02.2011 la Judecătoria Timișoara sub nr._, reclamantul K. R. a chemat în judecată pârâții D. C., Direcția F. a Municipiului Timișoara și P. Județului T. – Serviciul Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și a solicitat obligarea pârâtului D. C. de a înregistra și transfera pe numele său autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare_, iar în caz contrar sentința să țină locul certificatului de radiere necesar radierii autovehiculului din circulație, respectiv radierii de pe numele său din evidențele fiscale ale pârâtei Direcția F. a Municipiului Timișoara și P. Județului T. – Serviciul Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului D. C. de a-i plăti sumele de bani datorate cu titlul de impozit pentru autoturismul respectiv, din momentul încheierii convenției de vânzare și până în momentul radierii din evidențele pârâtei Direcția F. a Municipiului Timișoara și P. Județului T. – Serviciul Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că i-a vândut pârâtului D. C. autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, prin actul sub semnătură privată din 1.05.2000, denumit „contract vânzare-cumpărare”. I-a predat pârâtului autoturismul și actele acestuia, însă pârâtul nu a îndeplinit formalitățile de înmatriculare pe numele său, astfel încât reclamantul a rămas în continuare obligat la plata impozitului aferent autoturismului.
Reclamantul a mai arătat că a depus toate diligențele necesare radierii mașinii de pe numele său, însă nu a putut realiza acest lucru întrucât pârâtul și-a schimbat domiciliul, iar după ce în sfârșit a dat de pârât, a aflat că practic autoturismul nu mai este funcțional și acesta nu mai are nici un interes să îl înmatriculeze pe numele său.
Reclamantul a arătat că se află în situația de a fi executat silit de către pârâta Direcția F. a Municipiului Timișoara pentru neplata impozitului aferent acestui autoturism, motiv pentru care solicită obligarea pârâtului de a-i plăti sumele de bani datorate cu titlu de impozit.
În drept, a invocat art. 969, 970 și urm. Cod civil, art. 1073 și urm. cod civil și principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Prin sentința civilă nr. 5094/27.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul K. R. împotriva pârâților D. C., Direcția F. a Municipiului Timișoara și P. Județului T. – Serviciul Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
A obligat pârâtul D. C. la efectuarea demersurilor privind radierea autovehiculului marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare_, de pe numele reclamantului și înscrierea acestuia pe numele pârâtului.
A respins în rest acțiunea reclamantului.
A obligat pârâtul D. C. la plata sumei de 1008,30 lei către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 01.05.2000 între reclamant și pârâtul D. C. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare olograf pentru autoturismul marca MERCEDES, cu nr. de înmatriculare_ .
Potrivit art. 17 lit. c din OUG nr. 195/2002 republicată, în situația trecerii vehiculelor în proprietatea altei persoane, se efectuează radierea din evidența circulației a vehiculelor la autoritatea care a efectuat înmatricularea și înregistrarea.
Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din evidență a acestora, în termen de 30 de zile, la trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane.
Potrivit art. 48 din HG nr. 85/2003 modificata prin Legea nr. 49/2006, și OUG nr. 63/2006, radierea se face pe baza depunerii certificatului și plăcuțelor cu numere de înmatriculare, a cărții de identitate a autovehiculului, a fișei de înmatriculare cu viza administrației financiare competente, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 47 alin. 1- 5.
Întrucât pârâtul refuză să își îndeplinească obligația de a se prezenta cu actele autoturismului cumpărat la Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Județului T. în vederea radierii autoturismului, iar radierea autoturismului din evidențele auto se poate face numai în baza documentelor prevăzute de art. 48, documente care au fost predate de reclamant pârâtului odată cu autoturismul, ca efect al înstrăinării acestuia în baza contractului de vânzare-cumpărare intervenit între părți, prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamant și în consecință a dispus obligarea pârâtului la efectuarea demersurilor privind radierea auto de pe numele reclamantului și înscrierea pe numele său.
Referitor la capătul de cerere privind radierea din evidențele fiscale ale municipiului Timișoara, prima instanță a reținut că în speță nu s-a constatat un refuz din partea instituției amintite, pe baza datelor existente în evidențele sale, Administrația Finanțelor Publice nefiind în măsură să procedeze la înlăturarea reclamantului ca plătitor de impozit pentru cedarea folosinței bunurilor. În consecință, instanța a considerat că acest capăt de cerere este lipsit de interes, radierea urmând oricum a se face în baza hotărârii de față.
Dacă reclamantul ar fi respectat legea, ar fi avut la îndemână o procedură administrativă eficientă care ar fi avut ca rezultat radierea auto de pe numele său din circulație și din evidențele fiscale.
Invocându-și propria culpă, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună radierea în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
Referitor la cererea de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de certificat de radiere, prima instanță a constatat că cererea este inadmisibilă pentru că nu se pune problema suplinirii consimțământului pârâtului în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate, ci problema valabilității unei convenții în baza căreia să se poată obține radierea auto.
Susținerea reclamantului în sensul că se poate adresa instanței de judecată fără a se respecta procedura administrativă prevăzută de lege, vine în contradicție cu principiul separației puterilor în stat, consacrat în mod expres de art. 1 din Constituția României.
Împotriva sentinței civile nr. 5094/27.02.2012 a Judecătoriei Timișoara a declarat apel reclamantul K. R., care a fost respins ca neîntemeiat prin decizia civilă nr. 35/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Tribunalul a reținut că nu se poate reține că ar fi operat o micșorare a patrimoniului reclamantului și o mărire corelativă a patrimoniului pârâtului cumpărător, fără temei juridic, din moment ce extrasul din evidențele Direcției Fiscale a Municipiului Timișoara atestă un cuantum al impozitului auto pentru autoturismul în litigiu, neachitat, în sumă de 20.349 lei, aferent perioadei 2003-2011.
Condițiile materiale ale intentării acțiunii bazată pe îmbogățirea fără just temei nu sunt întrunite.
În plus, admisibilitatea demersului judiciar rămâne, totodată, subsumată și verificării prealabile a îndeplinirii cerințelor impuse de art. 126 alin. 1 din HG nr. 44/2004.
Reclamantul, în calitate de înstrăinător, avea a uza de o procedură administrativă pentru a obține radierea sa din evidențele fiscale, procedură la care nu s-a probat că ar fi recurs.
Câtă vreme dispozițiile art. 264 alin. 4 pct. 124 din HG nr. 44/2004 îngăduie a se conchide că atât înstrăinătorii, cât și dobânditorii mijloacelor de transport au obligația legală a declarării operațiunii de vânzare-cumpărare, context în care nu se poate reține că doar pârâtului cumpărător îi poate fi imputată pasivitatea în ce privește înscrierea sa în evidențele fiscale, ci și reclamantului, direct și primordial interesat în a obține radierea sa corelativă din evidențele menționate, cu consecința exonerării sale, prin pierderea calității de proprietar al autoturismului, de la plata impozitului.
Împotriva deciziei civile nr. 35/16.01.2013 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal reclamantul K. R..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că după ce proprietatea autovehiculului a fost transferată către pârâtul D. C., el nu poate fi ținut de obligațiile ce incumbă în mod normal unui adevărat proprietar, mai exact plata impozitului pentru acest autoturism.
Întrucât pârâtul intimat a refuzat să-și îndeplinească obligația de a se prezenta cu actele autoturismului trecut în proprietatea sa în vederea radierii acestuia, a fost pus în situația ca timp de aproximativ 11 ani de zile să fie înregistrat în evidențele fiscale cu impozit de achitat pentru autoturismul proprietatea pârâtului.
În baza art. 17 lit. c din OUG nr. 195/2002, art. 48 din HG nr. 85/2003, instanța l-a obligat pe pârât să facă demersurile necesare pentru radierea autovehiculului de pe numele reclamantului și înscrierea pe numele său, însă acest lucru nu este suficient; vânzarea-cumpărarea fiind validă, cumpărătorul, în calitate de proprietar al autoturismului, trebuie să fie obligat la plata sumelor datorate cu titlu de impozit auto.
În temeiul art. 1073 și urm. Cod civil, precum și în temeiul principiului îmbogățirii fără just temei, instanța de fond trebuia să oblige pârâtul să-i plătească sumele de bani datorate cu titlu de impozit pentru autoturism din momentul încheierii convenției de vânzare și până la momentul radierii din evidențele Direcției Fiscale a Municipiului Timișoara, chiar dacă aceste sume nu au fost efectiv plătite, întrucât obligația de plată și iminentă executării silite pentru aceste sume de bani este neechivocă, a arătat reclamantul.
A menționat că executarea silită a fost începută și că a formulat o contestație la executare – dosar nr._ – iar dosarul este suspendat până când se soluționează definitiv și irevocabil această cauză.
În drept, a invocat art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civilă.
La dosar a depus întâmpinare pârâtul D. C., prin care a arătat că susținerile reclamantului K. R. nu sunt adevărate, în sensul că nu a încheiat cu el vreun contract de vânzare-cumpărare; autoturismul l-a cumpărat de la numitul Marincov Zoran, care la rândul său l-a cumpărat de la un vecin al reclamantului, el fiind practic al treilea cumpărător. Autoturismul nu corespundea din nici un punct de vedere, dar l-a cumpărat pentru că-i era necesar, însă nu a funcționat decât vreo 7-8 luni. Pârâtul susține că el a fost cel înșelat și nu poate fi obligat acum la plata impozitului din cauza neglijenței reclamantului de a radia autovehiculul din evidențele fiscale.
A depus întâmpinare la dosar și pârâta Direcția F. a Municipiului Timișoara și a solicitat respingerea recursului reclamantului, cu motivarea că este culpa acestuia că nu și-a îndeplinit obligația legală de a radia bunul înstrăinat din evidențele organului fiscal.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod proc.civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Reclamantul invocă în susținerea recursului pct. 7 și 9 din art. 304 Cod proc.civilă, însă prin dezvoltarea motivelor de recurs se referă doar la pct. 9, așa cum rezultă în mod explicit din finalul motivării, unde susține că ambele instanțe au încălcat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în speță.
Recursul reclamantului, ca de altfel și apelul, vizează doar capătul de cerere privind obligarea pârâtului D. C. la plata impozitului aferent autovehiculului în litigiu pentru perioada cuprinsă între data convenției de vânzare și data radierii din evidențele fiscale.
Această cerere a reclamantului a fost întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
În mod corect prima instanță a respins acest capăt de cerere, iar instanța de apel a menținut această soluție.
În speță nu sunt îndeplinite cerințele unei acțiuni bazate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, care presupune o micșorare a patrimoniului reclamantului și o mărire corelativă a patrimoniului pârâtului, fără temei juridic.
Însuși reclamantul recunoaște faptul că nu a plătit impozitul aferent autoturismului pentru perioada pe care o indică, acțiunea sa fiind prin urmare neîntemeiată.
Pe de altă parte, în mod corect a stabilit instanța de apel, din interpretarea art. 264 alin. 4 din Codul fiscal și a pct. 124 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (HG nr. 44/2004), că trebuie reținută și culpa reclamantului pentru faptul că nu a fost radiat autoturismul de pe numele său în evidențele fiscale.
Din textele legale menționate rezultă că atât vânzătorului, cât și cumpărătorului unui mijloc de transport le revine obligația, în calitate de contribuabili, să declare înstrăinarea, respectiv dobândirea bunului.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul K. R. împotriva deciziei civile nr. 35/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul K. R. împotriva deciziei civile nr. 35/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 08.05.2013;
Tehnored. C.J.- 16.05.2013; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: L. R.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: C. B.; A. A.
| ← Anulare act. Hotărâre din 09-10-2013, Curtea de Apel TIMIŞOARA | Anulare act. Decizia nr. 227/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
