Anulare act. Decizia nr. 227/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 1577/208/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.227/R
Ședința publică din 14 februarie 2012
P.: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECATOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți P. M. și P. I. A. împotriva Deciziei civile nr.159/A din 8.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S., în contradictoriu cu pârâții intimați ., M. A. și Dezvoltării Rurale (fost M. A. și Alimentațiilor) București, ., G. Z., G. M., G. I. și G. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Obîrșanu C. pentru reclamanții recurenți P. M. (lipsă) și P. I. A. (lipsă), C. I. în calitate de administrator al pârâtei intimate ., lipsă celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depus la dosar, prin Serviciul de registratură al instanței, la 06.02.2013 înscrisul intitulat „Concluzii” formulat de pârâta intimată ., însoțit de împuternicirea avocațială dată d-lui avocat Stefaniga P. pentru redactare, precum și dovada onorariului achitat acestuia, iar la data de 13.02.2013, întâmpinare formulată de pârâtul intimat M. A. și Dezvoltării Rurale.
Curtea conferă acestui înscris caracterul unor concluzii scrise, întrucât constată că această întâmpinare nu a fost depusă la dosar înlăuntrul termenului procedural de 5 zile, prevăzut de art. 308 al. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamanților recurenți, avocat Obîrșanu C. depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 35,50 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,3 lei, astfel cum s-a dispus prin rezoluția judecătorului, pentru primul termen de judecată. De asemenea, depune la dosar copia raportului de expertiză întocmit de expert Zarafan C. în dosarul penal ce are ca obiect plângerea penală formulată de reclamanți împotriva experților (învinuiți) C. E. și Ciovica M..
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat Obîrșanu C., pentru reclamanții recurenți P. M. și Poescu I. A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru ca aceasta să se pronunțe pe fondul cauzei, cu motivarea, în esență, că acțiunea este promovată anterior intrării în vigoare a Noului cod civil și că se impune administrarea probei cu expertiza.
Reprezentantul pârâtei intimate ., administrator C. I. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate ca temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și cheltuieli de transport dovedite cu chitanțele aflate la dosar. Depune copie de pe hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță și recurs în dosarul având ca obiect revendicare și anulare înscriere în CF, privind pe reclamanții P. I. A. și P. M., inclusiv copia hotărârii prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată de reclamanți împotriva hotărârii irevocabile dată în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr.159/A din 8.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. a fost respins apelul formulat de către reclamanții P. M. și P. I. A. împotriva sentinței civile nr. 1377/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții ., M. A. și Dezvoltării Rurale, ., G. Z., G. M., G. I. și G. M., au fost obligați apelanții să plătească intimatei . suma de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș, sub nr.357/04.02.2010, reclamanții P. M. și P. I.-A. au solicitat instanței constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1775 eliberat la data de 18.01.1998 cu privire la suprafața de 2034 mp teren înscris în CF nr. 3709 Iablanița cu nr. topo % „A” actualmente CF nr._ Iablanița; sistarea CF nr._ Iablanița provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 3709 Iablanița ca rămasă fără obiect.; constatare nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr._ eliberat în favoarea . privire la suprafața de 1202 mp teren ocupat din proprietatea reclamanților și cuprinsă în CF vechi nr. 3506 Iablanița convertit în noul CF electronic_ Iablanița și a actelor subsecvente încheiate cu pârâții și între pârâții-persoane fizice G. Z. și M., respectiv dintre aceștia și G. I. și G. M.. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 1935/4.10.2010 Judecătoria Caransebeș a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate este un act administrativ, emis de o autoritate publică centrală-respectiv M. A. și Dezvoltării Rurale, iar competența de soluționare a cererii privind constatare nulitate absolută, revine Curții de Apel Timișoara, conform art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 10 din Legea nr. 594/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.10.2010.
Prin încheierea de ședință din data de 2.12.2010, Curtea a constatat că acțiunea formulată de reclamanți are 5 capete de cerere: constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1775/28.01.1998 (nu se specifică emitentul; din cuprinsul întâmpinării rezultă însă că este vorba de M. A. și Dezvoltării Rurale); constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 4057/1999 (nu se specifică emitentul); anularea cărții funciare nr._ Iablanița deschisă în urma emiterii certificatului de atestare a dreptului asupra terenurilor . nr. 1775/28.01.1998 (capăt de cerere menționat în acțiunea introductivă sub forma de „sistare carte funciară”); Anularea tuturor actelor subsecvente înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate atestat prin certificatul nr. 4057/1999 (actele nu sunt specificate); cheltuieli de judecată.
S-a dispus disjungerea capetelor 1) și 2) de cerere și formarea unui nou dosar în care sunt părți reclamanții P. M. și P. I. A. și pârâții M. A. și Dezvoltării Rurale, . și . care va avea ca obiect: - constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1775/28.01.1998 emis de M. A. și Dezvoltării Rurale; constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 4057/1999; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, s-a stabilit că prezentul dosar are ca părți pe reclamanții P. M. și P. I. A. și pârâții ., . Z., G. M., G. Ionși G. M., iar ca obiect, următoarele capete de cerere: anularea cărții funciare nr._ Iablanița deschisă în urma emiterii certificatului de atestare a dreptului asupra terenurilor . nr. 1775/28.01.1998; Anularea tuturor actelor subsecvente înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate atestat prin certificatul nr. 4057/1999; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 32/2011 s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a acestor capete de cerere în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Caransebeș cu nr._ .
Prin încheierea din 17 mai 2011, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 244 Cod procedură civilă, până la soluționarea cererii reclamanților, având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate ce face obiectul dosarului nr. 357._ .
La data de 24 aprilie 2012 cauza a fost repusă pe rol, întrucât, conform datelor din sistemul ECRIS, s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanții P. M. și P. I. A. în contradictoriu cu ., pentru anulare act, ce a făcut obiectul dosarului nr. 357._ .
Prin sentința civilă nr. 1377/02.05.2012 Judecătoria Caransebeș a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții P. M., P. I. A., împotriva pârâților ., M. A. și Dezvoltării Rurale, ., G. Z., G. M., G. I. și G. M., pentru anulare CF_ Iablanița, deschisă în urma emiterii certificatului de atestare 1775/1998, anularea actelor subsecvente înscrierii în CF a dreptului de proprietate atestat prin certificatul nr. 4057/1999 și a obligat reclamanții să plătească pârâtei . 3200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat și cheltuieli de transport.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că întrucât certificatul de atestare asupra terenurilor . nr. 1775/28.01.1998 este titlu valabil, nu a fost anulat de instanță, cererile disjunse pentru anularea CF_ Iablanița și pentru anularea înscrisurilor subsecvente intabulate, certificatul de atestare nr. 4057/1999, sunt neîntemeiate și nelegale. Conform art. 75 din Ordonanța nr. 633/2006, radierea înscrierii drepturilor reale se face la cererea titularului, cu consimțământul acestuia dat prin scris autentic notarial.
Reclamanții nu sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, titlul pârâților (certificat de atestare a dreptului de proprietate) este valabil, nu a fost anulat, astfel că, cererea reclamanților este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, reclamanții P. M. și P. A., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei.
În motivarea apelului au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui capătului de cerere privind compararea celor trei cărți funciare prima având ca titulari pe reclamanți iar celelalte două având ca titulari pe pârâți, cărți funciare ce se referă la aceeași suprafață de teren. Se mai arată că atâta vreme cât o parcelă de teren se află înscrisă într-o carte funciară cf nr. 3368 Iablanița, cărțile funciare deschise ulterior asupra aceleiași suprafețe de teren sunt lipsite de valabilitate urmând a fi desființate.
Pe de altă parte, se mai susține în cererea de apel, instanța de fond a soluționat cauza în baza unor temeiuri de drept inexistente. Pretinsa ordonanță nr. 633/2006 nu există ca act normativ. De asemenea în ceea ce privește incidența art. 855 alin. 1 și 2 NCC, potrivit art. 6 NCC actele și faptele juridice încheiate sub imperiul legii vechi se supun vechiului cod civil, excepție făcând doar relațiile de familie.
Intimatul-pârât M. A. și Alimentațiilor București a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării a arătat că acțiunea formulată de reclamanți conține cinci capete de cerere, iar M. A. și Alimentațiilor București are calitate procesuală pasivă doar în ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1775/28.01.1998.
Prin sentința civilă nr. 32/2011 s-a admis excepția de necompteneță materială și s-a declinat competența de soluționare a acestor capete de cerere în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Caransebeș cu nr._ .
Prin încheierea din 17 mai 2011, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 244 Cod procedură civilă, până la soluționarea cererii reclamanților, având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate ce face obiectul dosarului nr. 357._ .
La data de 24 aprilie 2012 cauza a fost repusă pe rol, întrucât, conform datelor din sistemul ECRIS, s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanții P. M. și P. I. A. în contradictoriu cu ., pentru anulare act, ce a făcut obiectul dosarului nr. 357._ .
Ca urmare certificatul de atestare a dreptului de proprietate a terenurilor . nr. 1775/28.01.1998 emis de MADR nu a fost anulat de instanță, astfel încât toate celelalte capete de cerere disjunse sunt neîntemeiate, instanța de fond, în mod temeinic și legal, respingând acțiunea reclamanților.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, a constataat neîntemeiat apelul, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1923/31.03.2011,a stabilit că, în cauza de față, litigiul între părți se poartă pentru anularea cărții funciare nr._ Iablanița deschisă în urma emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1775/28.01.1998, anularea tuturor actelor subsecvente înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate atestat prin certificatul nr. 4057/1999 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Temeinicia celor trei petite ce formează acțiunea, având în vedere obiectul primelor două, anularea cărții funciare nr._ a loc. Iablanița, deschisă în urma emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 1775/1998 și anularea tuturor actelor înscrierii în CF a dreptului de proprietate atestat prin certificatul nr. 1775/1998, depinde în mod direct de nevalabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Aceasta întrucât anularea unei coli de carte funciară se poate realiza atunci când se rectifică intabularea, este anulat actul în baza căruia a fost efectuată intabularea (art. 34 Legea 7/1996) iar anularea unor acte subsecvente se poate dispune în situația în care actul principal a fost desființat.
Întrucât acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, a fost constatată ca fiind perimată, acest act există și își produce efectele prevăzute de lege.
Cu privire la cererea intimatei ., prin reprezentant, de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată, instanța, văzând prevederile art. 274 Cod proc.civ., și chitanța nr. 345/05.11.2012 (fila 36), față de soluția de respingere a apelului, a constatat că este întemeiată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc.civ. a respins apelul formulat de către reclamanții P. M. și P. I. A. împotriva sentinței civile nr. 1377/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ și a obligat apelanții să plătească intimatei . suma de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva Deciziei civile nr.159/A din 8.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. au formulat recurs reclamanții P. I. A. și P. M. prin care au solicitat solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri cu trimiterea cauzei la instanța de fond spre a se pronunța asupra fondului cauzei.
În motivare au arătat că sunt proprietarii tabulari ai imobilului înscris in cartea funciara nr 3368 lablanita cu nr topo % izlaz faneata in suprafața de 468 mp, % suivar gradina in suprafața de 1863 mp, 503 Suivar gradina in suprafața de 719 mp si %izlaz fanete in suprafața de 1727 mp conform contractului de vânzare cumpărare din anul 1993 încheiat cu fosta proprietara tabulara a imobilului.
Anterior vânzării către reclamanți a imobilului cu acordul proprietarului tabular din anii 1960 parte din teren identificat conform unui proces verbal a fost folosit de stat.
Dupa ce au incheiat contractul de vinzare cumpărare un consătean folosindu-se de un pian fictiv a indus in eroare autoritățile si a obținut un certificat de atestare a proprietății deschizind o a doua (cf nr_ lablanita provenita din conversia pe hirtie a cf nr 3709 lablanita) si o a treia carte funciara (cf nr_ labSanita provenita din conversia pe hârtie a cf nr 3506 lablanita) asupra aceluiași teren care din moși strămoși se afla in cartea funciara ai cărui titulari sunt reclamanții.
Un imobil nu poate fi identificat in cârti funciare diferite astfel ca noile cârti funciare deschise in baza certificatului de atestare drept de proprietate sunt lipsite de obiect indiferent daca se constata sau nu nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Din cuprinsul procesului verbal încheiat in anul 1968 reiese clar ca . statului din cf nr 3368 lablanita a fost identificata pe terenul din actualul cf nr_ lablanita.
Prin sentința pronunțata de instanța de fond s-a respins acțiunea de sistare a cârtii funciare nr_ lablanita provenita din conversia pe hârtie a cf nr 3709 lablanita invocându-se temeiuri de drept străine de pricina supusa judecații: Ordonanța nr 633/2006 (act inexistent) si prevederile noului cod civil neaplicabil in cauza promovata înainte de 1 octombrie 2011.
Au promovat apel criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate vis-a-vis de aplicabilitatea temeiurilor juridice si netemeinicie vis-a-vis de lipsa de administrare a unui probatoriu care sa stabilească daca se suprapun sau nu cele doua cârti funciare.
Apelul a fost respins fără ca instanța de apel sa ne cerceteze motivele de apel invocate care de fapt atrăgeau nulitatea sentinței instanței de fond motivându-se ca intabularea in cartea funciara noua s-a făcut pe baza unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ nedesființat.
Reclamanții, in calitate de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului cuprins in cartea funciara, au la dispoziție acțiunea in revendicare care este imprescriptibila si mai mult au posibilitatea sa conteste actele de intabulare ulterioare efectuate cu privire Ia imobilul deja înscris in cartea lor funciara.
In acest mod instanța de fond cit si instanța de apel au soluționat cauza dedusa judecații doar din prisma cererii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate fără a avea in vedere si faptul ca au invocat aspectul că terenul din cărțile funciare ale pârâților era deja înscris în cartea funciară nr. 3368 lablanița.
Instanța de apel nu a soluționat apelul dedus judecații din perspectiva motivelor invocate, acela al inexistentei ordonanței nr. 633/2006 iar in ceea ce privește aplicabilitatea noului cod civil a arătat ca acesta a intrat in vigoare ulterior promovării acțiunii nr._
Atâta vreme cât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel este vătămat dreptul la o justiție echitabilă fiind întrunite condițiile de aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Pe de alta parte, în încheierea de ședința din 25 octombrie 2012 s-a menționat ca se amână cauza la termenul din 8 noiembrie 2012 orele 13,00 aspect relevat și în cuprinsul deciziei.
In ședința din 8 noiembrie 2012 instanța a lăsat in pronunțare cauza la prima oră luând concluziile pe fond ale apărătorului pârtii intimate si apoi fără a redeschide dezbaterile se consemnează că s-ar pune in discuție cererea de probațiune a apelanților.
Prin aceasta modalitate improprie de organizare a dezbaterii publice instanța a încălcat normele de procedură prevăzute de art. 150-151 Cod procedură civilă, de asemenea motiv de casare a hotărârii conform art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
In ceea ce privește motivarea deciziei de apel atâta vreme cât motivele deciziei nu privesc motivele de apel invocate de noi si mai mult cu cât avem in vedere motivele de nulitate a sentinței instanței de fond invocate pe calea motivelor de apel, apreciază că se încadrează în admisibilitatea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
In ceea ce privește motivul de recurs referitor la nelegalitatea hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reclamanții nefiind beneficiari ai certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ci doar titulari ai dreptului de proprietate asupra bunului ce formează obiectul actului administrativ au la dispoziție posibilitatea de a cere sistarea cărții funciare în care s-a înscris un teren care deja era identificat in cartea funciara a reclamanților.
Atâta vreme cât au invocat încă din prima instanța ca același teren este înscris în cărți funciare diferite si au solicitat sistarea cârtii funciare întocmite ulterior in mod greșit instanța de apel ne-a respins acțiunea motivând ca nu ar fi fost anulat titlul în baza căruia a fost deschisa cea de-a doua carte funciara.
Conform art 43 alin 2 din Legea nr. 7/1996 după trecerea imobilului în altă carte funciară, cartea funciară inițială se va sista. Atâta vreme cât cartea funciară nr.3368 Iablanița nu a fost sistată, este logic că terenul identificat nu putea fi înscris în noile cărti funciare.
Pentru a se stabili care este adevărul, susțin recurenții, se impunea efectuarea unei expertize topo care sa identifice terenurile din cf nr 3368 Iablanita, ceea ce deși au solicitat în probațiune, în mod greșit nu li s-a admis.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă solicită admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei de apel cu trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea administrării de probatoriu.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul intimat M. A. și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei atacate ca fiind legala și temeinică, având în vedere următoarele considerente:
M. A. și Dezvoltării Rurale are calitate procesuală pasivă doar în ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 1775/28.01.1998.
Recurenții reclamanți nu aduc nici o critică referitoare la soluția dată de instanță prin care se constată perimarea acțiunii referitoare la constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . 07 nr. 1775/28.0LI998.
Se reiterează faptul că, având în vedere perimarea acțiunii. certificatul de arestare a dreptului de proprietate a terenurilor . 7 nr. 1775/28.01.1998 emis de MADR nu a fost anulat de instanța, astfel încât toate celelalte capete de cerere disjunse sunt neîntemeiate, motiv pentru care instanțele, în mod temeinic și legal au respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru toate aceste considerente, apreciază pârâtul intimat, recursul este neîntemeiat, întrucât hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii.
Împrejurarea că în cauză recurenții - reclamanți nu sunt mulțumiți de felul în care instanța de apel s-a pronunțat nu poate constitui temei pentru admiterea recursului.
În drept au invocat art.115, art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta intimată . a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat pentru redactarea concluziilor scrise.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Primul motiv invocat de nelegalitate a deciziei de apel se referă la faptul că tribunalul nu a răspuns motivelor de apel privind inexistența ordonanței nr.633/2006 și cele privind aplicabilitatea noului cod civil, recurenții invocând dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă. Cu referire la același text de lege recurenții au mai invocat faptul că la ultimul termen de judecată din apel au fost încălcate dispozițiile procedurale privind dezbaterile asupra cauzei.
Curtea constată că nu este incident în cauză motivul de casare prev. de art.304 pct.5 Cod procedură civilă. Astfel, în primul rând, instanța de apel a arătat în considerentele deciziei motivele pentru care sentința judecătoriei este temeinică și legală, a indicat motivele de fapt și de drept care au determinat pronunțarea soluției atacate (așa cum s-a stabilit și în jurisprudența CEDO judecătorul nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor părților, în hotărârea judecătorească trebuind însă să se regăsească argumentele decisive care au dus la pronunțarea unei soluții, or, în speță, acestea există). Pe de altă parte, este evident că în sentința judecătoriei dintr-o eroare de tehnoredactare s-a menționat art. 75 din Ordonanța nr.633/2006, în loc de Ordinul nr.633/2006 (pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară) al cărui art.75 are întocmai conținutul redat în sentință. În ceea ce privește dispozițiile Noului cod civil, este adevărat că acestea nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății conform art.6 din Noului cod civil, însă decizia din apel a înlocuit și nuanțat motivarea sentinței judecătoriei a cărei soluție a fost considerată temeinică și legală. În al doilea rând, referitor la termenul de judecată din 8.11.2012, se constată că reprezentanta reclamanților apelanți a fost prezentă la a doua strigare a cauzei, fiind pusă în discuția părților cererea de probațiune a apelanților, astfel încât nu se constată nici o încălcare a formelor de procedură prev. sub sancțiunea nulității de art.105 alin. 2 Cod procedură civilă. La prima strigare a cauzei aceasta nu a rămas în pronunțare, ci a fost lăsată la a doua strigare tocmai pentru a se prezenta apărătoarea apelanților, nefiind necesară redeschiderea dezbaterilor, așa cum în mod eronat au arătat recurenții. Mai mult, încălcarea dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă nu poate fi invocată decât de partea care a suferit o vătămare, or recurenții nu au arătat în ce a constat vătămarea acestora prin lăsarea cauzei la a doua strigare la solicitarea chiar a apărătorului acestora.
Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, instanța de apel interpretând și aplicând în mod corect legea. Așa cum a reținut cu autoritate de lucru judecat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.1923 din 31.03.2011, cererea formulată de reclamanți a avut ca obiect anularea cărții funciare nr._ Iablanița deschisă în urma emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr.1775/28.01.1998, precum și anularea actelor subsecvente înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate atestat prin certificatul menționat. Este evident așadar că atât timp cât titlul de proprietate, respectiv certificatul atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr.1775/28.01.1998 nu a fost anulat, respingându-se irevocabil cererea cu acest obiect formulată de reclamanți, ipoteza necesară anulării cărții funciare, așa cum a fost formulat capătul de cerere, nu este îndeplinită și cererea nu poate fi admisă. În recurs reclamanții au invocat faptul că pot formula o acțiune în revendicare întrucât dreptul de proprietate este imprescriptibil. Însă, această cerere de revendicare nu a făcut obiectul prezentului litigiu, neputând fi formulată în căile de atac, iar pe de altă parte a fost depusă la dosar Sentința civilă nr.295/1.02.2009 a Judecătoriei Caransebeș, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 371 din 22.06.2009 a Tribunalului C.-S., prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare a reclamanților.
Referitor la invocarea art. 43 alin.2 din Legea nr.7/1996 (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii) prin care se dispune că dacă toate imobilele înscrise într-o carte funciară au fost transcrise, aceasta se va închide și nu va mai putea fi redeschisă pentru noi înscrieri, Curtea constată că textul de lege nu este aplicabil în litigiu întrucât, pe de o parte, are în vedere sistarea vechii cărți funciare din care s-a transcris imobilul, și nu a celei noi, așa cum solicită reclamanții, iar pe de altă parte, prin Sentința civilă nr. 295/1.02.2009 a Judecătoriei Caransebeș, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 371 din 22.06.2009 a Tribunalului C.-S. s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâții . și G. Z. și M. nu ocupă din terenul reclamanților, nefiind deci în discuție aceleași parcele.
Pentru toate considerentele mai sus arătate, conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de apel va respinge recursul formulat de recurenții reclamanți P. M. și P. I. A. împotriva Deciziei civile nr.159/A din 8.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S..
În baza art.316 rap. la art.298 și 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții aflați în culpă procesuală să plătească intimatei pârâte . suma de 1150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat de 1000 lei conform chitanței de la fila 23 de la dosar și contravaloarea benzinei pentru un drum dus-întors Iablanița-Timișoara pentru termenul de judecată la care a fost prezent reprezentantul legal al intimatei pârâte – 14 februarie 2013, ținând cont de distanța între cele două localități, de carburantul consumat conform prevederilor art.16 din anexa 1 a HG 1860/2006 (aplicabilă prin analogie în lipsa altor criterii legale de evaluare) și de contravaloarea unui litru de benzină conform bonurilor fiscale corespunzătoare atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți P. M. și P. I. A. împotriva Deciziei civile nr.159/A din 8.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S..
Obligă recurenții reclamanți să plătească intimatei pârâte . suma de 1150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red.:A.M.N. - 26.02.2013
Tehnored. A.M.N./S.C.-26.02.2013
Prima instanță: Judecătoria Caransebeș: judecător A. A.
Instanța de apel - Tribunalul C.-S. :judecători C. A., R. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 587/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 228/2013. Curtea de... → |
|---|
