Anulare act. Hotărâre din 09-10-2013, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 2524/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 130
Ședința publică din 09.10.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 2495/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. T. M. și S. M., având ca obiect anulare act și pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 25.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 02.10.2013 și ulterior pentru 09.10.2013
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C.-S. la 25.05.2012 sub nr._, reclamantul Ș. I. a chemat în judecată pârâții S. T. M. și S. M. și a solicitat obligarea pârâtului S. T. M. la plata sumei de 1.246.387 lei, despăgubiri civile.
De asemenea, a solicitat instanței să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2420/11.08.2008 și restabilirea situației anterioare încheierii contractului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S., inculpatul S. T. M. a fost cercetat și trimis în judecată pentru faptul că deși era administratorul a două societăți comerciale, unde era coasociat, a înființat și înscris la camera de comerț o nouă societate, ., ca asociat unic, având același obiect de activitate cu cele două societăți, unde erau doi acționari.
Prin fapta de natură penală, pârâtul S. T. M. pur și simplu a dizolvat cele două societăți comerciale în favoarea propriei societăți, ceea ce a dus în final la falimentarea celor două societăți.
A determinat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare prin acte false de reprezentare date soției sale ca administrator al societății vânzătoare, delegația purtând ștampila cumpărătorului. Prin act fals a împuternicit-o pe soția sa să-i vândă construcția halei atelierului de producție ce-i aparține și lui, reclamantului în proporție de 40%.
Mai mult, a folosit locația celor două societăți pentru firma proprie, la fel ca telefonul și echipele de muncitori, precum și toate utilajele.
După 8 ani în care hotărârile au fost de mai multe ori casate, Tribunalul C.-S., prin decizia nr.60/A/25 mai 2011, dată în dosarul nr._, a soluționat latura penală prin încetarea procesului penal, operând prescripția.
Reclamantul a arătat că deși în procesul penal a cerut obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat, de circa 700.000 lei, a fost îndrumat să-și valorifice pretențiile la instanța civilă, fapt pentru care a formulat prezenta acțiune civilă.
Reclamantul a susținut că a fost coasociat cu pârâții în cadrul . Caransebeș și . Caransebeș, având la prima firmă 40% cotă de participație, iar la cea de a doua, 84%, dacă se ține seama de faptul că pârâtul a vândut autoturismul „Peugeot" ce reprezenta aport la capitalul social.
În anul 2004 pârâtul S. T. M. și-a înființat și înmatriculat S.C. Styl International S.R.L., având același obiect de activitate cu cele două firme unde erau coacționari. Prin mijloace ilegale de natură penală, pârâtul S. T. M. a dus la falimentarea celor două societăți și la prejudicierea sa, a reclamantului cu 1.147.057 lei noi.
Astfel, în mod abuziv și total ilicit a folosit și exploatat cele două societăți în favoarea exclusivă a firmei sale proprii. A preluat (printr-un contract fals) spațiul de producție, utilajele și materialele de producție, folosind totodată abuziv spațiile, utilajele și muncitorii celor două societăți, în detrimentul acestora și în interesul exclusiv al firmei sale. Toate acestea sunt dovedite cu: recunoașterea pârâtului, făcută în cadrul procesului penal, expertizele tehnice și contabile efectuate cu același prilej.
În ceea ce privește calitatea sa procesuală, reclamantul a invocat dispozițiile art.237 alin. 10 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora bunurile persoanei juridice radiate din registrul comerțului revin acționarilor.
Prin sentința civilă nr. 2495/29.11.2012, pronunțată în dosarul_, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de reclamantul Ș. I. împotriva pârâților S. T. M. și S. M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâții S. T. M. și S. M. au fost asociați, respectiv acționari în două societăți comerciale, la care a avut calitatea de asociat, respectiv de acționar și reclamantul Ș. I..
Astfel, la . a fost trei asociați, cu următoarele procente conform părților sociale avute: S. T. M. cu 50% din părțile sociale, S. M. cu 10% din părțile sociale și Ș. I. cu 40% din părțile sociale.
La . SA au fost 5 acționari, după cum urmează: S. T. M. cu 50% din acțiuni, Ș. I. cu 42,92% din acțiuni, S. M. cu 2,58% din acțiuni, S. V. D. cu 2,58% din acțiuni și . cu 1,92% din acțiuni.
Cele două societăți comerciale au fost supuse procedurii insolvenței. . a fost dizolvată și radiată din ORC prin sentința comercială nr.l002/JS/25.11.2010, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, iar . SA a fost dizolvată și radiată din ORC prin sentința comercială nr.825/JS/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Prin ambele hotărâri judecătorești s-a stabilit că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a administratorului S. T. M., întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 cod civil privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate și ajungerea debitorului în stare de insolventă.
Procedând cu prioritate la judecarea excepțiilor care fac de prisos analizarea fondului cauzei, Tribunalul a constatat că reclamantul Ș. I. nu are calitate procesuală activă în cauză.
Pretențiile reclamantului sunt motivate pe faptul că pârâtul S. T. M. a fost cercetat penal pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de natură economică.
În dosarul penal reclamantul Ș. I. a solicitat introducerea sa în cauză în calitate de parte civilă, însă a fost respinsă această solicitare, deoarece infracțiunile sunt de natură economică.
Eventualul prejudiciu imputat pârâților de către reclamant, în situația dovedirii acestuia, nu i-a fost creat direct, ci unor persoane juridice, respectiv . SA și ., ai căror acționari erau mai multepersoane. Reclamantul Ș. I. nu poate invoca, în nume propriu, un eventual prejudiciu creat în patrimoniul a două societăți comerciale, a reținut prima instanță.
Dreptul civil cunoaște instituția separației patrimoniale a persoanelor juridice de persoanele fizice, existând o independență cât privește drepturile și obligațiile patrimoniale ale celor două persoane.
Calitatea procesuala activa fiind un element esențial al acțiunii civile, lipsa acesteia constituie un impediment în exercitarea acțiunii și face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Cum în cauză nu operează responsabilitatea pârâților față de o persoană care nu are calitate procesuală în cauză, prima instanță a constatat lipsa calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea.
Prin încheierea din 28.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a admis cererea formulată de pârâții S. T. M. și S. M. pentru completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2495/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, și a dispus completarea dispozitivului sentinței cu următoarea dispoziție:
Obligă reclamantul Ș. I. să plătească pârâților S. T. M. și S. M. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2812 C. pr. civ. referitoare la completarea hotărârii.
Împotriva sentinței civile nr. 2495/29.09.2012 a Tribunalului C.-S. a declarat recurs în termenul legal reclamantul Ș. I..
La primul termen de judecată din 25.09.2013, din oficiu, instanța a pus în discuție natura juridică a căii de atac ce se poate declara în cauză și, față de valoarea pretențiilor reclamantului, în baza art. 282 alin. 1 C. pr. civ. a calificat în apel calea de atac declarată de reclamant.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că în mod greșit i s-a respins acțiunea prin reținerea excepției lipsei calității sale procesuale active, deși în procesul penal pârâtul S. T. M. a recunoscut și a regretat faptele comise, prin care i s-a cauzat un prejudiciu de peste 1.000.000 lei.
Reclamantul consideră că prima instanță nu și-a motivat soluția nici în fapt și nici în drept.
Reclamantul a arătat că și-a întemeiat acțiunea pe art. 999 C. civ., care îi conferă legitimare procesuală activă.
A mai arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât i se încalcă dreptul constituțional al liberului acces la justiție, în condițiile în care acțiunea civilă este singurul mijloc legal de a solicita condamnatului în penal repararea prejudiciului cauzat.
A mai arătat că a solicitat ca pârâtul să-l despăgubească pentru prejudiciul ce i-a fost lui cauzat și care reprezintă cota sa de participare la fondul social, deci nu a cerut despăgubiri pentru un bun ce nu i-a aparținut.
Invocarea separației de patrimoniu pentru susținerea lipsei calității sale procesuale active demonstrează, a susținut reclamantul, reaua-credință a pârâtului, întrucât această instituție de drept civil reglementează limitele răspunderii eredelui pentru datoriile lui de cuius și nu are vreo legătură cu dreptul său la acțiune în sens procesual.
Instanța și-a depășit atribuțiile, a susținut reclamantul, întrucât a invocat o condiție ad-hoc, nelegală și inadmisibilă, potrivit căreia cel păgubit nu-și poate recupera prejudiciul dacă cel care l-a cauzat are și el o cotă-parte din bunul respectiv, fără a ține seama de art. 237 alin. 10 din Legea nr. 31/1990, care-i conferă calitate procesuală activă.
În consecință, reclamantul a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Pârâții S. T. M. și S. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului reclamantului ca nefondat, cu motivarea că reclamantul nu are calitatea procesuală activă necesară pentru a le solicita lor despăgubiri.
Au arătat că reclamantul Ș. I. a avut calitate de acționar în cele două societăți comerciale, în prezent radiate, iar aceste societăți la momentul dizolvării lor nu mai aveau în patrimoniu active care să le fi revenit lor, acționarilor. Acest fapt rezultă din cele două hotărâri judecătorești de radiere a celor două societăți comerciale.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu art. 295 alin. 1 C. pr. civ. și cu probatoriul administrativ în cauză, Curtea constată că apelul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Despăgubirile solicitate de reclamantul Ș. I. reprezintă, așa cum rezultă din acțiune și din calculul anexat acesteia, cota sa de participare, ca asociat, la .. Caransebeș și la S.C. Group Styl S.A. Caransebeș, prejudiciul fiind cauzat de activitatea infracțională a pârâților.
Atât prin acțiunea introductivă, cât și prin apel reclamantul invocă în susținerea calității sale procesuale active art. 237 alin. 10 din Legea nr. 31/1990.
Textul legal menționat prevede că bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului revin acționarilor.
În speță însă ambele societăți comerciale la care reclamantul și pârâții au fost asociați au fost supuse procedurii insolvenței, fiind dizolvate și radiate din registrul comerțului, fără ca în patrimoniul acestora să mai rămână bunuri.
Astfel, prin sentința comercială nr. 825/JS/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, s-a dispus radierea S.C. Group Styl Invest S.A. Caransebeș din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C.-S..
Prin sentința comercială nr. 1002/JS/25.09.2010, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, s-a dispus radierea .. Caransebeș din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C.-S..
Din hotărârile menționate anterior rezultă că ambele societăți comerciale au fost dizolvate de drept încă din anul 2006
Prin ultima hotărâre menționată se reține și că în mod corect lichidatorul nu a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 998-999 C. civ., iar debitoarea, respectiv societatea comercială este dizolvată din 2006 și nu desfășoară activitate.
Reclamantul Ș. I. își susține pretențiile pe hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul penal nr._, în care a fost judecat inculpatul S. T. M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, de art. 275 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, de art. 9 lit. b, c din Legea nr. 241/2005 și de art. 2151 C. pen.
În dosarul penal respectiv, reclamantul Ș. I. s-a constituit parte vătămată și parte civilă, însă cererea sa a fost respinsă până în recurs stabilindu-se că nu are calitate de parte vătămată și de parte civilă.
Instanțele penale au reținut că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. T. M. sunt infracțiuni de natură economică și, în consecință, subiectul pasiv este societatea comercială împotriva căreia este îndreptată activitatea infracțională, respectiv statul în cazul infracțiunii de evaziune fiscală. S-a concluzionat că în speță nu se poate reține calitatea procesuală de parte vătămată a lui Ș. I. și implicit de parte civilă, atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al societăților presupus prejudiciate, întrucât legătura de cauzalitate între fapta și urmarea produsă trebuie să existe, să fie obiectivă și să reprezinte o legătură de la cauză la efect.
Cum reclamantul susține că prejudiciul i-a fost cauzat prin activitatea infracțională a pârâtului S. T. M., iar din dosarul penal rezultă că prejudiciul a fost cauzat societăților comerciale sau statului, în mod corect prima instanță a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantului pentru prezenta acțiune.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C. pr. civ., Curtea va respinge apelul declarat de reclamantul Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 2495/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. T. M. și S. M..
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va obligă reclamantul la plata în favoarea pârâților a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul Ș. I., domiciliat în Caransebeș, Splaiul S., ., .-S., împotriva sentinței civile nr. 2495/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. T. M. și S. M., domiciliați în Caransebeș, Aleea Liliacului, ., .-S..
Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâților a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.10.2013
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/30.10.2013
Teh. AMT/5 ex./04.11.2013
Prima instanță: Tribunalul C.-S. – jud. M. M.
Se comunică:
- reclamantul Ș. I., domiciliat în Caransebeș, Splaiul S., ., .-S.,
- pârât S. T. M., domiciliat în Caransebeș, Aleea Liliacului, ., .-S.
- pârât S. M., domiciliată în Caransebeș, Aleea Liliacului, ., .-S..
| ← Expropriere. Decizia nr. 1064/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Pretenţii. Decizia nr. 587/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
