Expropriere. Decizia nr. 3/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 2663/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3
Ședința publică din 22 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții G. V., G. R. T., G. G. și G. M. împotriva sentinței civile nr. 2416/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții C. L. A. – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, M. T. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții apelanți G. V., G. R. T., G. G. și G. M., av. D. F., lipsă pârâții intimați C. L. A. – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, M. T. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a prezentat doamna procuror A. S..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, reprezentantul reclamanților apelanți a depus la dosar împuternicire avocațială și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamanților apelanți a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A., arătând că acțiunea a fost formulată în baza art. 7 din Hotărârea de stabilire a despăgubirilor, iar prima instanță în mod greșit a respins acțiunea ca prematur formulată.
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A., arătând că în mod greșit a fost admisă excepția de către prima instanță.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 27.04.2012, reclamanții G. V., G. R. T., G. G. și G. M. au chemat în judecată pârâtul C. L. A. – Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004, solicitând anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 15/08.07.2010 și Hotărârea nr. 15/1 din 08.07.2010.
În motivarea, acțiunii a arătat că cele două acte au fost emise la data de 08.07.2010 însă proprietarii tabulari nu au fost încunoștințați de conținutul celor două acte atacate, fiind încălcate dispozițiile art. 5 din cele două hotărâri.
Reclamanții sunt nemulțumiți și de valoarea stabilită cu titlul de expropriere și anume suma de 1.159.904 lei pentru un teren în suprafață de 5094 mp, teren ce nu poate fi asimilat cu un teren arabil din extravilan deoarece este un teren intravilan, loc de casă, având această destinație oricând putând fi parcelată. Suprafața totală de 5094 mp la câte 250 mp un lot, sunt 20 de loturi parcele pentru case, valoarea unei parcele fiind de 40.000 euro x 20 de loturi rezultând 800.000 euro, la cursul de 4,36 lei/1 euro rezultând 3.488.000 lei.
Apreciază că CAP Pecica nu poate figura în acest act de expropriere întrucât, conform extraselor de carte funciară se poate constata că terenul a fost trecut în evidența cărții funciare A.. Nici un CAP nu poate apărea în calitate de îndreptățit la despăgubire deoarece fiind vorba de un teren aferent construcțiilor în baza Legii nr. 18/1991 acest tern revine proprietarilor tabulari notați în foaia de proprietate a extrasului CF.
În susținerea cererii au depus la dosar copia Hotărârii nr. 15/1 din 08.07.2010.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul C. L. A. – Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. A. întrucât nu are personalitate juridică, fiind autoritate deliberativă a Municipiului A., calitate procesuală pasivă având Municipiul A. prin Primar. S-a susținut că expropriatorul, respectiv statul reprezentat prin M. T. prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România, are calitate procesuală pasivă în cauză.
La data de 29 mai 2012 reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune în sensul că renunță la judecată față de pârâtul C. local A. – Comisia de aplicarea Legii nr.198/2004, solicitând chemarea în judecată în calitate de pârât a Statului R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București.
La data de 30.05.2012, G. P. I. în calitate de frate al celor patru reclamanți, a formulat cerere de intervenție în interesul uneia dintre părți. Față de precizarea de acțiune, interveninetul a renunțat la cererea de intervenție întrucât a rămas fără obiect.
Prin întâmpinarea formulată S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București a solicitat respingerea acțiunii, arătând că proprietarii identificați prin documentația cadastrală întocmită conform art. 4 al Legii nr. 198/2004 și nominalizați în Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 15/08.07.2010 și 15/1 din 08.07.2010, au depus cerere de acordare a despăgubirilor dar nu s-a prezentat în vederea încheierii procesului-verbal de stabilire a despăgubirii, Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 a încheiat unilateral procesul-verbal nr. 15 din 08.07.2010 și nr. 15/1 din 08.07.2012 dispunând exproprierea și stabilind acordarea prin consemnare a despăgubirilor aferente prin hotărârile mai sus menționate.
Solicită a se respinge și capătul de cerere privind acordarea unei despăgubiri corecte raportat la valoarea imobilului expropriat, întrucât valoarea despăgubirii acordată reclamanților este justă și a fost stabilită pe baza criteriilor legale prevăzute de art. 4 pct. 8 al Legii nr. 198/2004, pornind de la rapoartele de evaluare întocmite de expertul evaluator.
Cu privire la susținerea reclamanților conform căreia CAP Pecica nu poate figura ca persoană aparent îndreptățită la despăgubire, pârâta arată că potrivit art. 5 alin. 5 din Legea 198/2004, comisia de aplicare a Legii 198/2004 a consemnat despăgubirea pe numele tuturor persoanelor aparent îndreptățite la despăgubire, astfel cum au fost identificate din documentația cadastrală de dezlipire în vederea exproprierii.
A depus la dosar procesul-verbal nr. 15 și 15/1 din 08.07.2010 și Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 15 și 15/1 din 08.07.2010, documentația cadastrală de dezlipire în vederea exproprierii în temeiul Legii nr. 198/2004.
Prin sentința civilă nr. 2416 din 17.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins acțiunea reclamanților G. V., G. R. T., G. G. și G. M. așa cum a fost precizată în contradictoriu cu S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România București pentru despăgubiri, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că ceea ce constituie de fapt nemulțumirea reclamanților este diferența din valoarea stabilită inițial în sensul că evaluatorul a cuantificat terenul cu numărul cadastral CC 6803/1./2 identic numărul cadastral nou_ în suprafață de 5094 mp la suma de 1.159.904 lei rezultând o valoare de 227,70 lei/mp respectiv 53,84 euro/mp sumele pentru proprietarii care nu au fost despăgubiți au fost modificate, astfel încât în loc de 3.488.000 lei s-a stabilit suma de 1.159.904 lei.
Cu privire la cele două magazii de 161 mp și 71 mp, 60 mc material lemnos și 250 metri au fost evaluate separat, valoarea despăgubirilor de 126.322 lei acordată prin consemnare reclamanților.
Față de această stare de fapt instanța a apreciat că ceea ce se poate ataca este decizia de expropriere care nu a fost dată iar reclamanții trebuiau să urmeze procedura prevăzută de la art. 16 din Legea nr.33/1994 modificată, în sensul că toate negocierile se poartă cu comisia care va da o decizie. Această decizie în situația în care nu satisface interesul reclamanților poate fi avută în vedere. Ori, în prezenta speță în principal s-a invocat nelegalitatea unei hotărâri de guvern pe baza unei excepții care a fost respinsă. S-a reținut că sub acest aspect reclamanții sunt îndreptățiți să se adreseze instanței după soluționarea procedurilor prealabile între ei și comisia de expropriere abilitată, pentru că așa cum rezultă din actele depuse la dosar acțiunea apare ca fiind prematură.
Pentru aceste considerente acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții G. V., G. R. T., G. G. și G. M., care au solicitat admiterea acestuia, anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A..
În motivare au arătat că au formulat acțiunea în baza art. 7 din Hotărârea de stabilire a despăgubirilor, considerându-se nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor, iar instanța în mod greșit a respins acțiunea ca prematură.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 296 și urm. Cod pr. civ., de dispozițiile art. 5-16 din Legea nr. 198/2004, Curtea constată că apelul este fondat.
Astfel, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 15/1 din 8.07.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente edificatelor situate în Municipiul A., având număr cadastral C1, nr. top 6803/1.b/2 (Cc 824), constând în două magazii de 161 +71 mp, împrejmuire de 250 mp și 60 buc. Arbori (60 mc material lemnos) aparținând expropriatorilor G. P. I., G. V., G. R. T., G. G., G. I., G. M. și G. C. S..
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 1.159.904 lei.
De asemenea, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 15/1 din 8.07.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a hotărât exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în municipiul A., având număr cadastral CC 6803/1.b/2, identic cu nr. cadastral nou_, și aparținând expropriatorilor pentru suprafața expropriată de 5094 mp teren.
S-a dispus ca despăgubirea stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, în cuantum total de 1.159.904 lei (RON) să fie consemnată lui: C.A.P. Pecica, G. P. I., G. V., G. R. T., G. M., G. I., G. G., și G. C. S..
În cuprinsul celor două hotărâri la art. 7 din acestea, s-a prevăzut posibilitatea expropriatorului nemulțumit de cuantumul despăgubirilor prevăzute în hotărâre de a se adresa instanței în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern nr. 416/2010 sau în termen de 30 zile de la data comunicării hotărârii prin care a fost respinsă cererea de despăgubiri.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 7 din hotărârile menționate, dar și la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, reclamanții au promovat prezenta acțiune, care în mod nelegal a fost respinsă ca prematură.
Cum acțiunea reclamanților s-a judecat în mod greșit pe excepția prematurității, în raport de dispozițiile legale menționate mai sus, Curtea în baza art. 297 (1) Cod pr. civ., va admite apelul declarat de reclamanții G. V., G. R. T., G. G. și G. M. împotriva sentinței civile nr. 2416/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, va anula sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
În rejudecare, tribunalul va soluționa acțiunea în raport de principiul disponibilității în limitele cadrului procesual stabilit de reclamanți, atât cu privire la obiectul cererii, la părțile cu care vor să se judece, cât și la probele pe care înțeleg să le administreze pentru soluționarea acțiunii în funcție de circumstanțele cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții G. V., G. R. T., G. G. și G. M., toți cu domiciliul ales în A. la Cabinet Av. D. F., Piața UTA, ., . împotriva sentinței civile nr. 2416/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții C. L. A. – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, cu sediul în A., ., jud. A., M. T. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în București, Sector 1, .. 38 și S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T..
Anulează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. D. C. I. P.
Red. M.L./12.02.2013
Tehnored. I.P. 10 ex./13.02.2013/8 . instanță: Tribunalul A., jud. H. O.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1001/2013. Curtea de... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1715/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
