Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1598/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1598/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 8505/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 28.08.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 1598/R
Ședința publică din 20 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. R.-S. împotriva deciziei civile nr. 880/A/04.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați G. J. A. și O. Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară T., pentru plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13.11.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
În deliberare constată că, prin Decizia civilă nr. 880/A din 04.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamantul C. R. S. împotriva sentinței civile nr._ din 28.05,2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. J. A. și O. Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară T..
Astfel, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe care a dispus următoarele: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului OCPI Timișoara; a respins plângerea formulată de reclamantul C. R. S. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins plângerea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta G. J.-A.; a obligat reclamantul să achite pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă instanța a analiza cu prioritate excepția invocată:
Prin Decizia nr. LXXII ( 72 ) din 15.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite în recursul în interesul legii, în dosarul nr. 42/2007 ,a stabilit că în cauzele având ca obiect plângere de carte funciară întemeiată pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996,republicată, a cadastrului și a publicității imobiliare O. de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru acest considerent instanța s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului OFICIULUI DE CADASTRU Și PUBLICITATE IMOBILIARĂ TIMIȘOARA și ,în consecință, a fost respinsă plângerea de carte funciară formulată de reclamantul C. R. S. în contradictoriu cu pârâtul O. de CADASTRU Și PUBLICITATE IMOBILIARĂ TIMIȘOARA,ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul plângerii de carte funciară instanța a reținut că prin încheierea nr._/03.11.2011 ,O. DE CADASTRU Și PUBLICITATE IMOBILIARĂ TIMIȘOARA a admis cererea de notare în cartea funciară a cesiunii de creanță în favoarea pârâtei G. J. - A. din favoarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice,apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996, republicată.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare reclamantul din prezenta cauză ,care a fost respinsă prin încheierea nr._/31.09.2011.
Din analiza dosarului în care s-au pronunțat încheierile de carte funciară indicate instanța reține că acestea au fost comunicate părților .
Împotriva celor două încheieri de carte funciară a formulat prezenta plângere de carte funciară reclamantul C. R. S..
Din analiza dosarelor nr._/03.11.2011 și nr._/31.01.2012 ,instanța a reținut că încheierile pronunțate de O. DE CADASTRU Și PUBLICITATE IMOBILIARĂ TIMIȘOARA sunt legale și temeinice pentru următoarele motive:
Art. 47 din Legea nr. 7/1996 prevede la alin. (7) Înscrierea unui drept sau radierea unei sarcini pot fi cerute: a) de mandatarul general al celui îndrituit;
b) de oricare dintre titularii aceluiași drept. (8) Creditorul a cărui creanță certă și exigibilă este dovedită printr-un înscris sau printr-o hotărâre judecătorească, ori în cazurile anume prevăzute de lege printr-o decizie a autorității administrative, va putea cere instanței, în numele și în folosul debitorului său, înscrierea unui drept tabular sau radierea unei sarcini.
Art. 48 din același act normativ prevede
„ (1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții:
a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;
b) cuprinde exact și complet numele sau denumirea părților și se menționează codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;
d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română;
e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului;
f) este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor legale.”
Din analiza înscrisului depus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara instanța a reținut că acesta întrunește condițiile prevăzute de norma legală citată și a intervenit subrogația legală a creditorului chirografar G. J. - A. în drepturile creditorului privilegiat Statul Român pentru creanța acestuia în cuantum de 37.533 lei,în condițiile art. 1596 litera a din Codul civil.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța a reținut că încheierile de carte funciară nr._/03.11.2011 și nr._/31.09.2011 ,pronunțate de O. DE CADASTRU Și PUBLICITATE IMOBILIARĂ TIMIȘOARA sunt legale și temeinice și a respins plângerea formulată de reclamantul C. R. S. în contradictoriu cu pârâta G. J. - A..
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a reclamantului,raportat la faptul că pârâtei G. J. - A. dovedește cuantumul cheltuielilor de judecată,prin depunerea chitanțelor de plată, a obligat reclamantul C. R. S. să achite pârâtei G. J. - A. cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile nr._/28.05.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel reclamantul C. R.-S., arătând că instanța de fond a reținut în mod greșit că înscrisul depus de A.F.P. Timișoara ca temei al subrogației legale a intimatei G. J. - A. în drepturile subsemnatului întrunește condițiile prevăzute de lege.
Judecătoria Timișoara a ignorat că se reține în mod eronat în conținutul adresei că intimata deține o creanță de 20.000 Euro fată de mine, care rezultă din conținutul antecontractului din 20.10.2009, câtă vreme conform respectivului antecontract, apelantul este creditor al lui G. J. A., întrucât ea este promitentă cumpărătoare și are obligația de a plăti prețul, eu fiind promitent vânzător al imobilului -obiect al antecontractului.
Nu este deci întrunită condiția prevăzută de art. 1596 lit. a din Noul cod civil în sensul că numita G. J. A. nu a avut niciodată calitatea de creditoare a subsemnatului. Or, în aceste condiții nu putea invoca subrogația legală conform textului amintit.
In susținerea acestui argument, a arătat că această ipotecă a fost înscrisă odată cu radierea dreptului de ipotecă al Statului Român înscris în baza hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat partajul judiciar în dosarul_ al Judecătoriei Timișoara. O dată cu încheierea și cu situația actuală de carte funciară mi s-a comunicat chitanța prin care sus-numita a plătit Statului Român suma de 32.978 lei, reprezentând diferența de sultă neachitată de subsemnatul.
Actul în baza căruia s-a efectuat înscrierea constă în adresa Administrației Publice a Municipiului Timișoara cu nr._/03.11.2011, prin care această instituție solicită radierea ipotecii înscrise în favoarea Statului Român și înscrierea ipotecii în favoarea numitei G. J. A., invocând subrogația reală.
Înscrierea dreptului de ipotecă în favoarea numitei G. J. A. este nelegală, pentru că s-a efectuat în baza adresei nr._/03.11.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, fără să existe un act care să întrunească cerințele formale pentru a putea fi intabulat. Un asemenea act trebuia să aibă în mod obligatoriu formă autentică sau să constea într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, Noul Cod Civil, prin disp. art. 2378 preluând prevederile Codului civil vechi sub acest aspect. Adresa mai sus amintită nu poate constitui în sine un act în baza căruia să se poată înscrie ipoteca, chiar dacă în conținutul ei se face trimitere la instituția subrogației legale prevăzute de disp. art. 1596 lit. a din Noul Cod Civil.
Așa cum o adresă de felul celei în discuție nu ar putea justifica înscrierea unui drept real inițial în baza ei, tot astfel ea nu justifică nici înscrierea unui drept real ca urmare a unei subrogații sau a unei cesiuni, având în vedere principiul simetriei actelor juridice.
Pe de altă parte, examinând conținutul adresei, reiese că numita G. J. A., preluând creanța Statului Român, a devenit creditor chirografar, așadar nu are calitatea de creditor garantat și deci, neavând încheiat un act de garanție reală imobiliară, nu se putea înscrie în favoarea ei dreptul de ipotecă.
In concluzie, se reține în mod greșit în conținutul adresei că sus-numita deține o creanță de 20.000 Euro, care rezultă din conținutul antecontractului din 20.10.2009, câtă vreme conform respectivului antecontract, este creditor al lui G. J. A., întrucât ea este promitentă cumpărătoare și are obligația de a plăti prețul, apelantul fiind promitent vânzător al imobilului - obiect al antecontractului.
Totodată, ipoteca nu putea fi înscrisă în favoarea acesteia decât cel mult pentru suma pe care a plătit-o și nu pentru întreaga creanță, recunoscându-se că el a achitat între timp o parte din aceasta, salariul său fiind poprit începând cu luna mai 2011, după cum rezultă din titlul executoriu nr._/28.02.2011 emis pentru suma indicată mai sus, precum și din conținutul adresei de înființare a popririi emisă în același dosar și înregistrată la terțul poprit Ministerul Administrației și Internelor -Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat" al Jud. T. la data de 04.05.2011.
Pe de altă parte, acțiunea care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara a fost admisă în parte în primă instanță, în sensul constatării nulității absolute a antecontractului la care a făcut referire, în partea referitoare la cota de 2/3 asupra imobilului amintit, aspect care confirmă cele susținute.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii în tot a cererii introductive.
Tribunalul a apreciat că este neîntemeiat apelul reclamantului, pentru considerentele de mai jos.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, intimata G. J. A. a subrogat în drepturile creditorului Statul Român prin Administrația Finanțelor Publice, achitând celui din urmă datoria pe care o avea petentul-apelant, context în care, în temeiul art. 1596 lit.a din noul cod civil, intimata s-a subrogat în drepturile creditorului privilegiat Statul Român preluând poziția acestuia. Calitatea intimatei de creditor al petentului-apelant rezulta din antecontractul de vânzare-cumpărare notat în cartea funciară și a cărui valabilitate subzistă până la desființarea lui printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.
Așa stând lucrurile, legiuitorul, prin norma legală supra anunțata a legitimat interesul unui creditor inferior de a plăti creditorului cu rang preferențial creanța celui din urmă, subrogându-se în dreptului acestuia ( și dobândind, ca atare și calitatea de creditor preferențial, în speță, ipotecar), fără a fi necesare alte formalități, așa cum nejudicios încearcă a acredita ideea petiționarul-apelant.
Cum nici înființarea popririi asupra veniturilor apelantului, cu consecința achitării unei părți din creanța datorată intimatei nu are aptitudinea de a conduce la radierea notării ipotecii din cartea funciară (aceasta urmând a fi radiată după achitarea întregului debit).
Celelalte aserțiuni ale apelantului vizând temeinicia calității de creditor a intimatei față de el, nu pot fi analizate în procedura sumară, cvasicontencioasă a plângerii de carte funciară. Așa cum deja s-a anunțat, până la desființarea jurisdicțională a antecontractului de vânzare-cumpărare notat în cartea funciară, intimata G. J. A. legitimează această calitate, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 1596 lit. A din noul cod civil.
De aceea, tribunalul a găsit nefondat apelul, motiv pentru care, în temeiul art. 296 C proc. civ., l-a respins și a păstrat sentința atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C. R. S., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său.
În motivare, reclamantul recurent a susținut că înscrierea dreptului de ipotecă în favoarea intimatei G. J. A. este nelegală, pentru că s-a efectuat în baza adresei nr._/03.11.2011 emisă de A.F.P. Timișoara, fără să existe un act care să întrunească criteriile formale pentru a putea fi întabulat.
Astfel, a învederat că, potrivit antecontractului din 20.10.2009, el este creditor al intimatei G. J. A., întrucât ea este proprietară cumpărătoare și are obligația de a plăti prețul, el fiind promitent vânzător al imobilului, așa încât nu este întrunită condiția prevăzută de art. 1596 din noul Cod Civil, în sensul că intimata G. J. A. nu a avut niciodată calitatea de creditoare față de el.
Recurentul a mai arătat că actul în baza căruia s-a dispus înscrierea dreptului de ipotecă în favoarea intimatei trebuia să aibă formă autentică, conform art. 2378 din noul Cod civil sau să constea într-o hotărâre judecătorească.
De asemenea, a arătat că ipoteca nu mai putea fi înscrisă în favoarea intimatei decât cel mult pentru suma pe care aceasta a plătit-o și nu pentru întreaga creanță, recunoscându-se că el a plătit între timp o parte din aceasta, salariul său fiind poprit începând cu luna mai 2011, după cum rezultă din titlul executoriu nr._/28.02.2011 și din conținutul adresei de înființare a popririi.
Intimații G. Juieta A., C. A. și C. A. nu au depus întâmpinare în cauză, dar au formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului reclamantului.
În urma examinării deciziei atacate prin prisma motivelor invocate care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c., Curtea apreciază că recursul reclamantului C. R. S. este întemeiat doar în parte, respectiv doar cu privire la cuantumul creanței pentru care a operat subrogația, pentru considerentele de mai jos.
În speță, este indubitabil, conform adresei nr._/03.11.2011 a AFP Timișoara și chitanței . nr._, că subrogația intimatei creditoare G. J. A. în drepturile creditorului privilegiat Statul Român a operat doar pentru suma de 32.978 lei, diferența de până la suma de 37.533 lei înscrisă în CF fiind achitată, astfel că se impune admiterea recursului reclamantului sub acest aspect.
Nu este întemeiată susținerea recurentului privind nelegalitatea înscrierii ipotecii, în raport de dispozițiile art. 2378 C.civ., care prevăd forma autentică a contractului de ipotecă, întrucât, inițial, dreptul de ipotecă pentru suma de 37.533 lei cu titlu de sultă a fost întabulat în favoarea Statului Român în baza unei hotărâri judecătorești (Sentința civilă nr. 2757/2008) iar, ulterior, a avut loc cesiunea de creanță în favoarea intimatei prin subrogarea acesteia în drepturile creditorului ipotecar Statul Român.
În al doilea rând, nu se poate reține nelegalitatea notării cesiunii de creanță în favoarea intimatei G. J. A., pentru considerentul că nici dispozițiile noului Cod civil privind subrogația (art. 1593-1598), avute în vedere de către instanța de apel, și nici dispozițiile art. 1106-1109 din Codul civil de la 1864, incidente în speță în virtutea principiului tempus regit actum, nu prevăd forma autentică în cazul cesiunii de creanță.
În al treilea rând, contrar celor invocate de recurent, intimata G. J. A. a avut calitatea de creditor al reclamantului recurent, conform art. 19 al. 1 lit. a din noul Cod civil, rezultată din antecontractul de vânzare- cumpărare (creditorul obligației de restituire a avansului plătit, în cazul rezoluțiunii antecontractului; creditorul obligației de încheieire a contractului autentic de vânzare- cumpărare, în cazul în care se menține antecontractul), așa încât sunt întrunite cerințele prevăzute de textul legal mai sus menționat.
Dar, în realitatea, Curtea constată că între intimata G. J. A. și AFP Timișoara a avut loc o subrogație convențională consimțită de către creditor, prevăzută de art. 1107 pct. 1 din Codul civil de la 1864 (actualul art. 1594 din noul Cod civil), care stipulează că subrogația este convențională „când creditorul, primind taxa sa de la o altă persoană, dă acestei persoane drepturile, acțiunile, privilegiile sau ipotecile sale, în contra debitorului (…)”.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul reclamantului, va modifica decizia atacată, va admite apelul reclamantului, va schimba sentința, va admite în parte plângerea, va modifica Încheierea nr._/31.01.2012, va admite cererea de reexaminare și va schimba în parte încheierea nr._/03.11.2011, în sensul că va dispune notarea cesiunii de creanță și a dreptului de ipotecă în favoarea intimatei G. J. A. pentru suma de 32.978 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C. R. S. împotriva Deciziei civile nr. 880/A din 04.12.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr._ din 28.05.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Schimbă sentința atacată în sensul că admite în parte plângerea formulată de reclamant împotriva Încheierii nr._/31.01.2012.
Modifică încheierea atacată în sensul că admite cererea de reexaminare formulată împotriva Încheierii nr._/03.11.2011.
Schimbă încheierea atacată în parte în sensul că dispune notarea cesiunii de creanță și a dreptului de ipotecă în favoarea intimatei G. J. A. pentru suma de 32.978 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. R. RUJIȚA F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 21.11.2013;
Tehnored. C.J.- 02.12.2013; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: A. A.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: Z. H.; D. H.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 633/2013. Curtea de... → |
|---|
