Expropriere. Decizia nr. 909/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 909/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 978/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 909/R
Ședința publică din 20 iunie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: dr. L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 848/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Z. S. R. având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanta-intimată, lipsă, în reprezentare avocat M. R. în substituire avocat L. Stanoiov și pentru pârâtul-recurent, lipsă, în reprezentare, avocat D. G..
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare, în original, delegație de substituire și un înscris denumit Note de ședință și concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului-recurent depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că își însușește cererea de recurs, semnând-o în fața instanței de judecată.
Ambii reprezentanți ai părților arată că nu mai au de formulat alte cereri și de administrat alte probe.
Instanța, constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri și de administrat alte probe, acordă cuvântul reprezentanților părților asupra cererii de recurs.
Reprezentantul pârâtului-recurent solicită instanței admiterea recursului formulat de pârât, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui nou raport de expertiză, în condițiile stabilite de lege, respectiv cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită instanței respingerea cererii de recurs formulată de pârât, fără cheltuieli de judecată. Arată că în raportul de expertiză avut în vedere s-a aplicat metoda comparării directe, a analizei comparative de piață, cu concluzia echilibrării pieței sub aspectul tranzacției imobiliare, modalitate care răspunde exigențelor stabilite de dispozițiile art. 25-26 din lege și că nu se impune realizarea unui supliment la raport.
Reprezentanta Ministerului Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicită instanței respingerea recursului deoarece acesta nu cuprinde motive privind nelegalitatea raportului de expertiză.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 848/27.02.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Z. S. R. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 211/317/10.10.2011, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.600 lei cu titlu de despăgubiri, pentru suprafața de 608 mp. teren cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și cea în cuantum de 433,5 lei stabilită prin Hotărârea nr. 211/317 din 10.10.2011, începând cu data scadenței din 10 ianuarie 2012 și până în ziua plății efective, a respins restul pretențiilor solicitate și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul A. a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2012, reclamanta Z. S. R. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 211/317/10.10.2011 și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 6080 Euro, raportat la valoarea de 10 euro/mp. pentru terenul expropriat în suprafață de 608 mp.
În dezvoltarea motivelor a susținut că, în calitate de proprietară a terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_, în suprafață de 2.600 mp., a fost înștiințată că pe o suprafață de 608 mp. urmează a se construi autostrada A. – Nădlac, iar ca un echivalent al parcelei expropriate urmează a li se plăti despăgubiri materiale.
În data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004, prin procesul-verbal cu nr.51/85 s-a stabilit, ca limită a despăgubirilor, suma de 0,16 Euro/mp., însă reclamanta nu a fost de acord cu această sumă, pe care a considerat-o derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață, cât și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior care aveau o valoare cuprinsă între 4,34 Euro/mp. și 10 Euro/mp., în condițiile în care valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, având categoria de folosință superioară, este de 10 Euro /mp.
În același sens reclamanta a invocat dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr.33/1994 - aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, conform cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiza precum si de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare si dovezile prezentate de aceștia".
În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii, respectiv „valoarea reală" a bunului expropriat, reclamanta a considerat că această valoare este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere inclusiv daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare, în ciuda faptului că, în prezent, pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat.
A apreciat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avută în vedere inclusiv valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3.500 kg/ha., cu o valoare de 8.750 lei/an, iar în 30 ani, ar obține 262.500 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor.
Mai mult decât atât, reclamanta a învederat că prin diferența existentă între valoarea stabilită prin noua reglementare și cea stabilită anterior, pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept a invocat dispozițiile art. 9 pct.10 din H.G. nr. 941/2004, iar în probațiune a depus înscrisuri.
Prin completarea la motivarea cererii de chemare în judecată, depusă la dosar în data de 21 martie 2012, reclamanta a susținut că, așa cum prevăd chiar dispozițiile art. 31 din Legea nr. 255/2010, actualizată, expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza H.G. nr. 416/28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică Autostrada A. – Nădlac și prin care, în cazul de față, s-a stabilit o valoare a despăgubirilor în cuantum de 5,58 Euro/mp., rămân valabile, cu atât mai mult cu cât niciunde în cuprinsul hotărârii de modificare a H.G nr. 416/2010 nu se menționează că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză; ori chiar dacă s-ar invoca efectuarea unei alte expertiză de evaluare, aceasta nu ar putea fi luată în considerare deoarece ar presupune că doi experți ai pârâtei să se contrazică.
Nu în ultimul rând, reclamanta a precizat că la stabilirea despăgubirilor nu pot fi avute în vedere nici valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, întrucât acestea stabilesc niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor compusă din valoarea de circulație și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul prin reprezentant a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere au fost corect calculate.
Pârâtul a arătat că, la momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr. 416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2009 pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului, prevederi în baza cărora expropriatorul a întocmit o documentație tehnico-economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului și planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
S-a mai afirmat că în prezent cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, iar potrivit art. 5 din această lege, expropriatorul are obligația de a aproba, prin hotărâre de guvern, lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ – teritoriale; indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr. 1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării, precum și suma globală estimată, cu titlu de despăgubire, în valoare de 63.000.000 lei, rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere; această sumă a fost ulterior suplimentată cu 17.500.000 lei, prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în situația în care suma globală necesară acestui proiect era de 80.500.000 lei.
În raport de prevederile art.11 din Legea nr.255/2010, s-a procedat la evaluarea proprietăților imobiliare expropriate de către un evaluator specializat, membru ANEVAR, stabilindu-se, în conformitate cu standardul internațional IVS, că suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de 865.211 mp, cu o valoare totală a despăgubirilor în cuantum de 684.356,29 lei.
Așadar pârâtul a conchis că atât timp cât raportul de evaluare a fost întocmit analizând piață specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea, oferta competitiva, etc.), hotărârea de expropriere este temeinică și legală, iar susținerile reclamanților sunt nefondate și se impune respingerea acestora ca atare.
Prin concluziile scrise, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că expertiza efectuată în cauză nu este concludentă în stabilirea valorii despăgubirilor întrucât nu a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale.
A susținut că această expertiză nu pornește de la prețurile la care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel situate în aceeași unitate administrativă, indicate prin Adresa nr. 221/08.05.2012 emisă de un biroul notarial situat chiar în orașul Pecica, ci de la oferte culese de pe internet, care prezintă semne de întrebare cu privire la veridicitatea și concludența lor.
S-a solicitat instanței a observa că, în urma apariției Legii nr.255/2010, valoarea despăgubirilor propuse a fi plătite expropriaților a fost stabilită prin efectuarea unei expertize care respectă cerințele legislative apărute în urma publicării acestei legii, care a fost efectuată de .. și care a stabilit o valoare justă ce trebuie acordată persoanelor expropriate.
Din probele administrare în cauză, respectiv hotărâri de stabilire a despăgubirilor, încheieri CF, contracte de vânzare-cumpărare, raport de evaluare proprietăți imobiliare, schițe cadastrale, raport de expertiză tehnică judiciară și supliment la expertiză, instanța de fond a reținut că:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 211/317/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 608 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., nr. cad._ și s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor la suma de 433,5 lei.
Reclamanta a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei se grefează pe dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, fiind deci incidente prevederile art.2 alin.2 din Legea nr.33/1994.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, instanța de fond a procedat, conform art.25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 608 mp, ar fi de 10.600 lei, echivalentul a 2.340 Euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nici o fundamentare legală.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamanții nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamantei legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
Tribunalul având în vedere sumele stabilite prin raportul de expertiză, a apreciat că, suma la care este îndreptățită reclamanta, trebuie să reprezinte prețul cu care aceasta și-ar putea cumpăra un alt teren, și nu o sumă virtuală, adică pierderi pentru viitor, câtă vreme pentru a obține veniturile pretinse în egală măsură trebuie să se facă și investiții.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, respectiv a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 211/317/10.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.600 lei, cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și cea în cuantum de 433,5 lei stabilită prin Hotărârea nr. 211/317 din 10.10.2011, începând cu data scadenței din 10 ianuarie 2012 și până în ziua plății efective. De asemenea prima instanță a respins restul pretențiilor solicitate.
În baza art. 274 cod procedură civilă instanța de fond a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs a arătat că despăgubirea propusă și neacceptată de expropriat se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar ambele componente au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite. Prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de .. fiind în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zona.
În concret, conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totala ce urmează a fi expropriata este de_ mp, având o valoare de despăgubire totala de 684.356,29 lei. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanta cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul Ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr. 018 și de către doamna Ec. G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222. Valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare speciala a terenurilor compusa din valoarea reala a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
De asemenea, s-a susținut că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifica a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea probabil, oferta competitiva, etc).
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 pârâtul recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea de apel reține următoarele:
În conformitate cu dispoz. art.316 rap. la art.304 ind.1 și art.295 alin1 C.pr.civ., instanța de recurs poate examina cauza doar prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs (care pot fi altele decât cele prevăzute de art. 304 C.pr.civ.), cu excepția prevăzută de art. 306 alin. 2 C.pr.civ. vizând motivele de ordine publică. Cu alte cuvinte, simpla nemulțumire a părții cu privire la sentința recurată, fără a fi indicate în concret motivele pentru care se consideră această hotărâre netemeinică sau nelegală, nu este suficientă.
În cauza de față, prima instanță a admis în parte cererea reclamantei și a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite acesteia ca urmare a exproprierii având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către comisia de experți numită de tribunal, precum și dispozițiile legale indicate în considerentele hotărârii recurate.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs numai pârâtul, acesta în esență expunând dispozițiile legale privind procedura de expropriere pentru terenul în litigiu și argumentând faptul că raportul de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011 de . fost întocmit în concordanta cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către experți membri ANEVAR, iar valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare speciala a terenurilor compusa din valoarea reala a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Curtea constată că susținerile recurentului au caracter general, nefiind critici punctuale și concrete ale modului în care instanța a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea, ale concluziilor raportului judiciar de expertiză pe baza căruia tribunalul a pronunțat sentința recurată, ale modului în care experții au ajuns la concluziile expuse în raportul întocmit, ale criteriilor avute în vedere de aceștia și de instanță pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Deoarece recurentul pârât nu a formulat critici în sensul menționat mai sus, în lipsa investirii, nici instanța de recurs nu poate examina sentința sub aceste aspecte, conform dispoz. art.316 rap. la art.304 ind.1 și art.295 alin1 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, deoarece dispozițiile art. 306 alin. 2 C.pr.civ. nu sunt incidente în cauză, în baza art. 312 alin. C.pr.civ., instanța va respinge recursul formulat de recurentul pârât Statul Român prin CNADNR împotriva Sentinței civile nr.848 din 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A..
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, Curtea nu va acorda astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul pârât Statul Român prin CNADNR SA în contradictoriu cu intimata reclamantă Z. S. R. împotriva Sentinței civile nr.848 din 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
Pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. dr. L. L. A.-M. N.
Aflată în C.O.
Semnează
Vicepreședinte
F. D. GREFIER,
R.
P. D.
Red. A.M.N. – 1.07.2013
Tehnored. R.P.D./2 ex. – 25.06.2013
Instanța de fond: Tribunalul A.:- Judecător: H. O.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 908/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2634/2013. Curtea... → |
|---|
