Obligaţie de a face. Decizia nr. 1358/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1358/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 754/252/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ OPERATOR 2928
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1358/R
Ședința publică din 17 octombrie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR :A.-M. N.
GREFIER :M. S. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. P. împotriva deciziei civile nr. 471/A/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții- intimați T. E. și T. L., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că s-a depus la dosar prin Registratura instanței, la data de 11 octombrie 2013 întâmpinare formulată de reclamanții intimați, iar la data de 14 octombrie 2013, recurentul a depus la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă recursului, în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 242 C.pr. civ. în lipsa părților de la dezbateri, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 221/24.01.2013 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Lugoj a respins excepțiile prescripției și prematurității introducerii acțiunii invocate de pârât. A admis acțiunea civilă formulată de reclamanții T. E. și T. L. în contradictoriu cu pârâtul M. P. și în consecință: A obligat pârâtul să predea reclamanților Titlul de proprietate nr._/99 din 27.11.1996 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T., pe o perioadă de timp necesară întocmirii formalităților în scopul intabulării dreptului de proprietate al reclamanților în Cartea funciară. A luat act că reclamanții nu au solicitat obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 1357/06.05.2010 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, rămasă irevocabilă la data de 06.05.2011, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții T. E. și T. L. în contradictoriu cu pârâtul M. P., constatând că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2096/11.11.2005 de BNP I. V. P., pârâtul a vândut reclamantului T. E. pentru prețul de 8365 euro achitat în întregime suprafața de 4,040 ha teren situat pe teritoriul satului Tapia, înscris în Titlul de proprietate nr._/99/27.11.1996 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor T., . la nord P.D. 1319, la Est A 1296/54, la Sud D.J. 1320, la Vest A 1314/56, această hotărâre urmând să țină loc de contract de vânzare - cumpărare între părți. S-a mai dispus înscrierea imobilului într-o carte funciară, în mod succesiv pe numele defunctei M. E. cu titlul de reconstituire drept de proprietate, apoi pe numele pârâtului M. P. cu titlul de succesiune și apoi pe numele reclamanților cu titlul de cumpărare.
La termenul de judecată din 13.12.2012, pârâtul s-a prezentat în instanță și a precizat că până la acea dată, terenul care a făcut obiectul litigiului dintre părți nu a fost înscris într-o carte funciară.
În aceste condiții, reclamanții au promovat prezenta acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtului să le remită originalul titlului de proprietate în scopul înscrierii terenului într-o carte funciară și a intabulării dreptului de proprietate al reclamanților, conform dispozițiilor sentinței menționată anterior.
În drept ,în temeiul dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă ,instanța a analizat cu prioritate cele două excepții invocate de pârât în cauză.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că pârâtul a invocat dispozițiile art. 2524 din Noul cod civil care reglementează momentul începerii curgerii prescripției acțiunii în executarea obligațiilor de a da sau de a face.
Deși conform art. 2513 din Noul Cod civil, prescripția poate fi invocată de pârâtul în folosul căruia curge, doar prin întâmpinare sau cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța urmează să se pronunțe asupra acestei excepții în sensul respingerii ei în condițiile în care partea adversă nu a invocat sancțiunea decăderii în favoarea sa.
Astfel, instanța a reținut că termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 2517 Noul Cod civil a început să curgă doar la data pronunțării sentinței civile nr. 1357/06. 05.2010 care este definitivă iar reclamanții au promovat prezenta acțiune la data de 15.03. 2012, deci înainte de împlinirea termenului de prescripție.
Referitor la excepția prematurității acțiunii instanța a respins ca neîntemeiată, având în vedere că, deși dispozițiile art. 58 alin. 4 din legea nr. 7/1996 prevăd că titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăților funciare se vor înscrie din oficiu în cartea funciară, pârâtul a recunoscut în instanță că până în prezent terenul în litigiu nu a fost evidențiat în cartea funciară, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți să formuleze cerere în scopul înscrierii terenului cumpărat într-o carte funciară, iar pentru aceasta, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 și art. 13 alin. 1 lit. ”n” din Ordinul nr. 634/ 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, trebuie să prezinte actul de proprietate în original, în vederea intabulării inițial a dreptului de proprietate al defunctei M. E..
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că dispozițiile art. 1483 invocate de reclamanți prevăd că obligația de a strămuta proprietatea implică și obligațiile de a preda înscrisurile necesare pentru efectuarea înscrierii în cartea funciară.
Având în vedere aceste dispoziții care se coroborează cu cele menționate anterior privitoare la procedura înscrierii unui imobil în cartea funciară și având în vedere că prima intabulare pe numele defunctei M. E. se efectuează în baza titlului de proprietate emis pe numele defunctei, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să le predea titlul de proprietate în litigiu pe o perioadă de timp necesară întocmirii formalităților în scopul intabulării dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară. Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, nu le-a acordat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul M. P., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că reclamanții nu au susținut acțiunea cu nici o proba prin care sa dovedească faptul ca nefiind in posesia titlului de proprietate, în original, nu și-au putut intabula dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 4,040 ha, situat in localitatea Tapia, ./55 învecinată la Nord P.D 1319. la Est A 1296/54, la Sud DJ 1320, la Vest A 1314/56.
Pârâtul a susținut că instanța de fond, în mod eronat, a considerat ca termenul de prescripție curge de la data obținerii sentinței care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, mai exact sentința civila nr. 1357/06.05.2010, astfel ca reclamanții sunt în termen.
În opinia sa,termenul de prescripție începe să curgă de la data la care cel care este beneficiarul dreptului, are posibilitatea sa cunoască faptul ca titularul obligației nu si-a îndeplinit sarcina. Or, daca în antecontract s-a stipulat obligația că în termen de cel mult un an de la data autentificării antecontractului sa va perfecta contractul și dacă după trecerea termenului stipulat în antecontract, obligația nu s-a îndeplinit, a considerat in mod just, ca de la scurgerea termenului (11.11.2006) a intervenit punerea în întârziere a debitorului obligației și totodată se naște dreptul creditorului de a cere obligarea debitorului.
Acțiunea a fost introdusă la data de 15.03.2012 (după data intrării în vigoare a noului cod civil - astfel ca acțiunea privind obligația de a face este reglementată de normele acestui cod), iar reclamanții au fost decăzuți prin lege din dreptul lor de a mai cere obligarea debitorului obligației, conf. art. 2524 Noul Cod civil. A apreciat excepția prescripției dreptului la acțiune ca fiind întemeiată și admisibilă și a considerat ca instanța de fond a interpretat greșit termenul de decădere, respectiv de prescripție și a respins excepția invocata.
A doua excepție invocata de parat a fost excepția prematuritatii acțiunii, în sensul în care reclamanții, la data introducerii acțiunii (și nici ulterior introducerii acțiunii), nu au probat cu nici un mijloc de proba faptul ca cererea de intabulare a dreptului le-a fost respinsa cu motivarea ca nu dețin titlul de proprietate in original. Au înaintat acțiune invocând doar ca nu pot să deschidă o carte funciara, fără a deține titlul original. Nedovedind ca motivul pentru care nu si-au deschis o carte funciara este cel al lipsei Titlului de proprietate in original, conduce la concluzia ca ori nu au făcut nici un demers in acest sens către Biroul de Carte Funciara, ori ca au reușit sa se intabuleze si atunci procesul deschis împotriva sa are doar scop de șicană. Deși instanța de judecata le-a pus în vedere să prezinte dovezile în sensul unei Rezoluții de respingere din partea OPCI cu acest motiv, reclamanții nu s-au conformat; cu toate acestea, instanța de fond din nou a calificat în mod greșit excepția și a dat o soluție de respingere, cu motivarea ca "obligația de a strămuta proprietatea implică și obligațiile de a preda înscrisurile necesare pentru efectuarea înscrierii in cartea funciara"".
A invederat că reclamanții nu au făcut dovada ca dreptul lor de a se intabula în calitate de proprietari actuali derivă din faptul ca nu dețin Titlul original, iar o asemenea acțiune nu poate fi admisă, cu un astfel de obiect, astfel că solicită admiterea apelului si respingerea acțiunii.
In drept, a invocat dispozițiile art. 282-298 C.pr.civ.
În baza art. 242 al. 2 a solicitat judecarea cauzei.
Prin decizia civilă nr. 471/A din 18 iunie 2013 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins apelul formulat de apelantul M. P., împotriva sentinței civile nr. 221/ 24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații T. E. și T. L.,fără cheltuieli de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul a constatat că, criticile formulate de către apelant - privind greșita soluționare a excepțiilor invocate și reținerea unei stări de fapt neconforme realității de către prima instanță - sunt neîntemeiate.
În acest sens, s-a reținut căîn mod legal, prima instanță a soluționat excepțiile invocate de către apelantul pârât, prin respingerea acestora ca fiind neîntemeiate, pentru motivele expuse în considerentele sentinței apelate, care nu vor mai fi reluate.
Apelantul a susținut inadmisibilitatea acțiunii, raportat la împrejurarea că reclamanții nu au dovedit că s-au adresat oficiului de carte funciară pentru intabularea imobilului la care se referă titlul de proprietate și că acesta nu este necesar pentru intabularea imobilului în CF.
Aceste afirmații sunt contrazise de normele legale în vigoare ce prevăd în art. 24 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară că :”dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.”.
Mai mult, disp. art. 39 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 republicată stabilesc că titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăților funciare se vor înscrie din oficiu în cartea funciară pe baza planurilor parcelare validate de comisia județeană de aplicare a legilor de restituire a proprietăților funciare și recepționate de către oficiul teritorial, potrivit regulamentului aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale.
Aceste dispoziții au în vedere titlurile de proprietate care vor fi emise în viitor și pentru care nu au intervenit acte juridice sau nu au intrat în circuitul civil - cum este cazul în speță - având în vedere că efectul înscrierii în cartea funciară îl constituie opozabilitatea față de terți, publicitatea imobiliară și nu afectează existența dreptului.
Tribunalul a reținut că în mod legal a stabilit judecătoria în sarcina pârâtului apelant obligația de a le predea titlul de proprietate în litigiu reclamanților, pe o perioadă de timp necesară întocmirii formalităților în scopul intabulării dreptului lor de proprietate în cartea funciară.
Văzând că starea de fapt și normele legale incidente în materie au fost corect reținute și aplicate de către prima instanță, pentru considerentele mai sus enunțate, tribunalul a respins - apreciind ca fiind neîntemeiat - apelul formulat de apelantul M. P., împotriva sentinței civile nr. 221/ 24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .,fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Împotriva deciziei civile nr. 471/A din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, pârâtul M. P. a declarat recurs in termen legal la data de 26 august 2013, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii apelului, invocând în susținere dispozițiile art.304 pct 8 si 9 C.pr civ.
În motivare, pârâtul M. P. a reiterat starea de fapt dedusă judecății în prezenta acțiune, susținând nelegalitatea deciziei civile recurate prin prisma nerespectării dispozițiilor art.2524 NCP ce reglementează prescripția dreptului la acțiune, urmare a pasivității timp de mai bine de 7 ani a reclamanților. Sub acest aspect, pârâtul critică argumentul instanței de fond potrivit cu care termenul de prescripție curge de la data obținerii sentinței care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, mai exact sentința civilă nr. 1357/6.05.2010, subliniind că în cauză, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care cel care este beneficiarul dreptului are posibilitatea să cunoască faptul că titularul obligației nu și-a îndeplinit obligația asumată. Prin urmare, dacă în antecontract s-a stipulat obligația ca in termen de cel mult un an de la data autentificării antecontractului se va autentifica contractul, în mod just, la scurgerea termenului de un an ( adică 11.11.2006) a intervenit punerea sa în întârziere, și totodată, s-a născut dreptul la acțiunea al reclamantului.
Pârâtul recurent a reiterat cea de- a doua excepție invocată în apărare, cea a prematurității acțiunii, în sensul în care reclamanții, la data promovării acesteia( și nici ulterior), nu au probat cu nici un mijloc de probă faptul că cererea de intabulare a dreptului lor le-a fost respinsă cu motivarea că nu dețin titlul de proprietate în original.
Concluzionând, pârâtul susține că nu a fost niciodată de rea credință față de reclamanți, și apreciază că datorită faptului că nu i-a fost remisă o datorie mai veche derivată din același antecontract, aceștia nu i-au solicitat în mod direct titlul de proprietate.
Prin întâmpinarea depusă în cauză în termen legal la data de 11.10.2013, intimații T. E. și T. L. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii recurate, susținând că instanțele fondului au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, raportat la probele administrate, reținând în mod corect că dreptul la acțiune s-a născut după pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
S-a solicitat și respingerea ca neîntemeiată a apărării privind prematuritatea acțiunii, fiind evident că pentru intabularea dreptului lor de proprietate este absolut necesară prezentarea la cartea funciară a titlului de proprietate .
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârât, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar de față promovat de reclamanții T. E. și T. L. la data de 15.03.2012, pentru obligarea pârâtului M. P. la predarea, în original, a Titlului de proprietate nr._/99 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T., se justifică pe deplin ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1357/6.05.2010 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ , irevocabilă la 6.05.2011. În temeiul acestei hotărâri, s-a luat act de antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la BNP I. V. P. sub nr. 2096/11.11.2005, prin care pârâtul M. P. a vândut reclamantului T. E. suprafața de 4,040 ha teren situat pe teritoriul satului Tapia, cu prețul de 8365 euro, achitat integral vânzătorului, hotărârea pronunțată urmând să țină loc de contract autentic de vânzare –cumpărare.Totodată, s-a dispus înscrierea imobilului susmenționat într-o carte funciară, în mod succesiv pe numele defunctei M. E., cu titlu de reconstituire drept de proprietate, apoi pe numele pârâtului M. P. cu titlu de succesiune și în final, pe numele reclamanților, cu titlu de cumpărare.
În raport cu această stare de fapt, corect reținută de instanțele fondului- suverane în administrarea probatoriului și stabilirea exactă a împrejurărilor de fapt deduse judecății Curtea, în examinarea legalității hotarârilor pronunțate, constată că acestea sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art.3 din Decretul Lege 167/1958, precum și art. 58 alin. 4 coroborat cu art.47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 și art.13 alin. 1 lit n din Ordinul nr. 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întrocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
Nemulțumirea concretă a pârâtului recurent M. P. este legată de respingerea celor două excepții invocate în apărare, respectiv cea a prescripției dreptului la acțiune și cea a prematurității cererii de față.
Sub acest aspect, având în vedere calea de atac a recursului unde pot fi suspuse controlului judiciar doar aspectele de legalitate, se constată că în mod corect excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă,reținându-se că termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din D.L 167/1953 a început să curgă de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1357/6.05.2010 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, ce ține loc de contract autentic de vânzare.-cumpărare și prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate dobândit de reclamanți, în cartea funciară aferentă terenului.
Curtea va înlătura ca nefondată apărarea pârâtului potrivit cu care termenul de prescripție trebuie calculat de la expirarea termenului de un an de la încheierea antecontractului de vânzare –cumpărare, adică de la 11.11.2006, deoarece titlul de proprietate al reclamanților a fost validat juridic prin hotărârea judecătoreasca sus menționată, de la a cărei rămânere irevocabilă, în mod evident, reclamanții au la dispoziție termenul general de prescripție de 3 ani pentru solicitarea obligării pârâtului la predarea Titlului de proprietate în original, necesar întocmirii succesive a operațiunilor de înscriere de carte funciară.
De asemenea, este nefondată și excepția prematurității acțiunii, invocată de parat si susținută în toate fazele procesuale, sub acest aspect instanțele făcând o corecta aplicare a dispozițiilor art. 58 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, ce reglementează înscrierea din oficiu in cartea funciara a titlurilor de proprietate emise in baza legilor de restituire a proprietăților funciare, precum și a art. .47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 și art.13 alin. 1 lit n din Ordinul nr. 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, în raport cu care, pârâtul trebuie să prezinte actul de proprietate în original, pentru efectuarea operațiunilor succesive de înscriere a acestuia in cartea funciară.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauză nu sunt incidente niciunul din temeiurile de modificare a deciziei civile recurate, indicate în susținerea recursului – art.304 pct 8 si 9 C.pr civ, și in baza art. 299, 312 alin. 1 C.pr civ, recursul paratului M. P. va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 alin. 1 C.pr civ, având în vedere culpa procesuală evidentă a pârâtului, va fi obligat să plătească intimaților T. E. și T. L. suma de 200 lei cheltuieli de judecata in recurs reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța . nr. 336/10.10.2013 eliberată de Cabinet de avocat B. P. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. P. împotriva deciziei civile nr. 471/A/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă pârâtul-recurent M. P. să plătească intimaților T. E. și T. L., suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 octombrie 2013.
Președinte, M. G. | Judecător, C. P. | Judecător, A.-M. N. |
Grefier, M. S. L. |
Red. M.G.-29.11.2013
Tehnored.M.S.L.-5.12.2013
2ex-
Instanța de fond:Judecătoria Lugoj-judecător: F. Ș.
Instanta de apel: Tribunalul T.-judecători: C. P., L. Vedreș
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 86/2013. Curtea de... | Grăniţuire. Decizia nr. 908/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
