Reziliere contract. Decizia nr. 1384/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1384/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 17433/325/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 1384
Ședința publică din 22 Octombrie 2013
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. C. A., împotriva deciziei civile nr. 329/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara și P. M. Timișoara prin Primar și cu pârâții S. D. L., S. N., S. N. S., S. X., A. C. și C. G. M., având ca obiect reziliere contract.
La primul apel nominal făcut în ședința publică, se prezintă pârâta recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse prin registratura instanței, la data de 17.10.2013 concluziile scrise formulate de către pârâta recurentă iar la data de 21.10.2013, în 2 exemplare, întâmpinarea formulată de către reclamanții intimați, înscris calificat ca fiind concluzii scrise în raport de data depunerii la dosar și a prevederilor art. 308 alin. 2 C.pr.civ.
Se comunică un exemplar al actului depus de instituțiile reclamante, pârâtei recurente iar aceasta solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a fi în măsură să se conformeze mențiunilor din citație, de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, aferente cererii de recurs.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică, se prezintă pârâta recurentă și consilier juridic V. S. în reprezentarea instituțiilor reclamante, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilierul juridic depune la dosar delegație care atestă calitatea sa de reprezentant al instituțiilor reclamante iar pârâta recurentă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 14 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
Nefiind formulate cereri și excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, susținând că ar fi dorit să ajungă la o înțelegere cu instituțiile reclamante, că a achitat chiria aferentă locuinței, căreia i-a adus mai multe îmbunătățiri și că a făcut unele investiții pentru părțile comune din .="PlainText"> Reprezentanta instituțiilor reclamante solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 329/A/26.04.2013, Tribunalul T. – Secția I Civilă a respins apelul declarat de pârâta A. C. A. împotriva sentinței civile nr. 4440/24.02.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 4440/24.02.2011, pronunțată în dosarul_, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamanții M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara și P. M. Timișoara reprezentată prin Primar, împotriva pârâților S. D. L., S. N., S. N. S., S. X., A. C. A. și Curuti G. M., a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 3570/19 iulie 2002 încheiat între reclamanți și pârâta S. D. L. și evacuarea pârâților locatari și sublocatari din imobilul care a făcut obiectul contractului de închiriere, situat Timișoara, ., ., .. De asemenea, i-a obligat pe pârâții S. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 29,3 lei către reclamanți
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 19 iulie 2001, sub nr. 3570, P. M. Timișoara, în calitate de proprietar, a încheiat cu pârâta S. D. L., contractul de închiriere având ca obiect imobilul situat în Timișoara, Polonă nr. 2, ., ., ulterior, la data de 27 aprilie 2004 prelungindu-se contractul inițial de închiriere.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 969-970 Cod civil, potrivit cărora, contractul constituie legea părților și trebuie executat cu bună-credință, iar potrivit art. IV din contractul de locațiune asumat de părți, el poate fi reziliat la cererea proprietarului, atunci când chiriașul nu a respectat clauzele contractuale și/sau prevederile art. 49 din Legea nr. 114/1996
Art. V alin. 1 din contractul de locațiune asumat de părți face referiri la interdicția de subînchiriere a locuinței, de cedare a contractului de închiriere sau de transmitere a dreptului de locațiune unei alte persoane, sub sancțiunea rezilierii contractului de închiriere.
S-a constatat astfel că, această obligație nu a fost respectată de către pârâții S., aspect recunoscut de către aceștia prin întâmpinare și de către pârâții A. și C. – sublocatari – în interogatoriile administrate, fiind reliefat și de referatele depuse la filele 5, 6 din dosarul de fond, de nota de constatare, întocmite de P.M.T.
Prima instanță a apreciat că luarea unor măsuri de protecție socială în ceea ce îi privește pe sublocatari este de competența reclamanților însă nu formează obiectul acestui litigiu.
În același timp, s-a observat că și reclamanții au făcut dovada susținerilor lor, respectarea aceluiași text de lege, la dosar depunându-se și dovada executării silite inițiate de Asociația de proprietari din ., în dosarul execuțional nr. 101/2010 al S.C.P. Executori Judecătorești J. & C. din Timișoara.
Nefiind respectate clauzele contractuale, respectiv art. IV litera b din contract și art. V alin. 1 din același act, precum și dispozițiile art. 24 din Legea nr. 114/1996 republicată, conform cărora rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face la cererea proprietarului, atunci când chiriașul nu a respectat clauzele contractuale, prima instanță a dispus rezilierea acestui contract de închiriere, pentru nerespectarea de către locatar a interdicției de subînchiriere a imobilului care a făcut obiectul litigiului.
Așadar, în temeiul art. 480 Cod civil, ca o consecință a rezilierii contractului de închiriere nr. 3570/19 iulie 2002, instanța de fond a dispus evacuarea pârâților locatari și sublocatari din imobilul care a făcut obiectul contractului de închiriere, din Timișoara, ., ., județul T..
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.civ., judecătoria i-a obligat pe pârâții S. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 29,3 lei către reclamanți, constând în taxele judiciare de timbru, apreciind că pârâții sublocatari A. C. A., C. G. M. nu au nicio culpă procesuală.
Pârâtă apelanta A. C. A. a declarat apel împotriva hotărârii, fără însă a îndeplini și cerința timbrării căii de atac.
Prin decizia civilă nr. 964/A/28.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul T. a anulat apelul pârâtei A. C. A. împotriva sentinței civile nr. 4440/ 24.02.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara, ca netimbrat.
În continuare, urmare a căii de atac declarate în cauză, prin decizia civilă nr. 1041/04.04.2012, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de pârâta A. C. A. împotriva deciziei civile nr. 964/28.11.2011, pronunțată de Tribunalul T., a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut că pentru primul termen de judecată în apel, 17.10.2011, pârâta apelantă A. C. A. a fost citată cu mențiunea de a achita 14 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar. S-a constatat că într-adevăr în dosarul de apel nu există dovada achitării de către pârâta A. C. A. a taxelor judiciare de timbru, însă în recurs pârâta a făcut dovada că a achitat taxa de timbru chiar la data de 17.10.2011, cu chitanța nr. TMXWM6430646PJ, dată la care i se pusese personal în vedere să achite taxa de timbru.
Față de cele constatate, s-a apreciat că, chiar dacă în dosarul de apel nu se regăsește dovada achitării taxei de timbru, pârâta a făcut dovada în recurs că a achitat taxa judiciară de timbru aferentă apelului anterior termenului la care s-a judecat apelul (28.11.2011).
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 21.05.2012.
În apel nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art. 295 C.pr.civ., tribunalul a apreciat că acesta este nefondat.
Tribunalul a reținut că motivele de apel invocate vizează exclusiv necesitatea unor măsuri de protecție socială în ceea ce o privește pe apelanta A. C. A., fără însă ca acestea să aibă vreo relevanță asupra rezilierii contractului de închiriere încheiat între reclamanți și pârâta S. D. L. pentru nerespectarea de către chiriaș a clauzelor contractuale.
S-a constatat că apelanta nu a negat incidența în speță a dispozițiilor art. 24 din Legea 114/1996 coroborate cu cele ale art. IV lit. b și art. V al. 1 din contractul de locațiune între reclamanți și pârâta S., a căror aplicabilitate a fost reținută de prima instanță, ci a arătat doar că are dreptul, la rândul său, la a obține o locuință socială. Față de acest aspect, s-a apreciat că, astfel cum în mod corect a reținut și judecătoria, reclamanții au în competență luarea unor măsuri de protecție socială în ceea ce-i privește pe sublocatari, însă aceste măsuri nu formează obiectul prezentului litigiu; cererea apelantei de atribuire a unei locuințe sociale fiind necesar a fi soluționată de către P. M. Timișoara în cadrul procedurilor administrative, iar nu prin ocuparea de către apelantă, din proprie inițiativă, a unui imobil închiriat altor persoane.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta A. C. A. solicitând modificarea ei și a sentinței și respingea acțiunii în evacuare îndreptate împotriva sa.
Fiind făcut personal, în absența asistenței calificate din partea unui avocat, recursul nu a fost motivat în drept.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a susținut că locuiește în imobil împreună cu fratele său, încă din 2009, și că în tot acest interval de timp și-a achitat prompt toate obligațiile de întreținere, a contribuit și la creșterea gradului de confort în spațiile comune de folosință și, de asemenea, a făcut îmbunătățiri la apartament.
În plus, rămânerea în apartament alături de fratele său, este o necesitate întrucât niciunul dintre ei nu are o altă locuință.
Prin întâmpinarea formulată în cauză instituția intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 al. 2 C.pr.civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că acțiunea în evacuare formulată de M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara a avut ca temei încălcarea de către pârâții S. a contractului de închiriere prin subînchirierea ilegală a apartamentului – ce le-a fost pus la dispoziție de stat – în beneficiul pârâților A. C. A. și C. G. M..
În raport cu proprietarul spațiului care a închiriat locuința în discuție, rezultă că acești din urmă pârâți nu dețin un titlu locativ valabil care să poată fi opus, în mod justificat, solicitării de evacuare a lor, ei având doar calitatea unor tolerați în imobil.
Lipsa titlului locativ valabil atât la momentul introducerii acțiunii – cât și în prezent – a condus ambele instanțe anterioare, în mod legal și temeinic, la soluția de evacuare a pârâților A. C. A. și C. G. M., fiind indiferent, în raport cu obiectul acțiunii de față și cu temeiul ei juridic, comportamentul lor exemplar în raporturile cu proprietarul spațiului (statul) sau cu ceilalți locatari ai imobilului.
Constatând că decizia civilă nr. 329/A/26.04.2013 a Tribunalului T. este rezultatul corectei interpretări și aplicări a legii la cauza dedusă judecății, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia de către pârâta A. C. A..
Luând act că nu au fost efectuate și solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A. C. A. împotriva deciziei civile nr. 329/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 Octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. CALAICLAUDIA R. M. L.
Grefier,
O. IOȚCOVICI
Red.D.C./29.10.2013
Tehnored.O.I./2 ex/01.11.2013
Instanță fond: Judecătoria T. – jud. G. H.
Instanța apel: Tribunalul T. – jud. M. R., jud. A. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2634/2013. Curtea... | Pretenţii. Hotărâre din 13-06-2013, Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
