Grăniţuire. Decizia nr. 1658/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1658/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 482/238/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1658
Ședința publică din 27.11.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții S. V. D. și T. P. V. împotriva deciziei civile nr. 276/03.07.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții L. M. T., L. A., M. M. și ORAȘUL SEBIȘ PRIN PRIMAR, având ca obiect grănițuire.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile reclamantului au avut loc în ședința publică din 20.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 27.11.2013.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea nr._ înregistrată la Judecătoria Gurahonț la 04.02.2009 reclamanții S. V. D. și T. P. V. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții L. M. T., L. A., M. M. și ., să se dispună grănițuirea proprietăților cu obligarea pârâților la restituirea suprafețelor deținute fără drept din terenul limitrof al reclamanților și radierea dreptului de servitute de sub B 3 întrucât acesta s-a stins prin neuz.
În motivare, au arătat că terenurile părților sunt limitrofe și evidențiate astfel: în CF 3547 Sebiș, cu nr. top. 1543-1544/a vie în P. în suprafață de 4144 mp –cel al reclamanților; în CF 3307 cu nr. top. 1543-1544/b vie în P. de 7910 mp – cel al pârâților L.; CF 2953 Sebiș, cu nr. top 1539-1542/1 teren de construcție și casa cu nr. 17/a în . de 585 mp - teren aflat în folosința pârâtei M.. Prin amplasarea gardului despărțitor s-a încălcat de către pârâți proprietatea reclamanților.
Pe de altă parte, cum pivnița, curtea și via nu mai există, dreptul de servitute înscris în CF 3547 Sebiș sub B 3 s-a stins prin neuz.
În drept, au invocat dispozițiile art. 584 C. civ., art. 480 C. civ.
Pârâții L. M. T. și L. A. au solicitat pe cale de întâmpinare respingerea acțiunii, iar pe calea cererii de chemare în garanție împrocesarea persoanelor de la care au cumpărat imobilul respectiv PATKO T. și PATKO R.-M..
Pe cale de întâmpinare, pârâta M. M. a solicitat respingerea acțiunii.
Pe cale reconvențională, aceeași pârâtă a solicitat rectificarea suprafeței înscrisă eronat în CF 2593 Sebiș, nr. top 1539-1542/1, suprafața reală fiind de 1606 mp.
La termenul din 01.06.2009, pârâții L. au renunțat la cererea de chemare în garanție.
Prin sentința civilă nr. 1008/02.12.2010, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta M. M.; a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanților; a stabilit linia de hotar între imobilul cu nr top 1543-1544/b înscris în CF 3307 Sebiș și imobilul cu nr top 1543-1544/a înscris în CF 3547 Sebiș, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert L. V., pe aliniamentul identificat prin punctele 4-5-6 (contur cu galben), din Planul de situație -anexa A 3, scara 1:1000, depus împreună cu raportul de expertiză și anexat acestuia; a stabilit linia de hotar între imobilul cu nr top 1543-1544/a înscris în CF 3547 Sebiș și imobilul cu nr top 1539-1542/1 înscris în CF 2593 Sebiș conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert L. V., pe aliniamentul identificat prin punctele 10 -11-12-13-14, din Planul de situație -anexa A 3, scara 1:1000, depus împreună cu raportul de expertiză și anexat acestuia; a obligat pârâta M. M. să restituie reclamanților în liniștită posesie și folosință suprafața de 1197 mp identificată prin punctele 9-10-11-12-13-15-9 (contur cu roșu), din Planul de situație -anexa A 3, scara 1:1000, depus împreună cu raportul de expertiză întocmit în cauză de expert L. V. și anexat acestuia, suprafață deținută fără drept; a dispus radierea din CF 3547 Sebiș, nr top 1543-1544/a a dreptului de servitute de trecere la pivniță, curte și vie înscris în favoarea proprietarului dintotdeauna al parcelei cu nr . top. 1543-1544/b,dreptul fiind stins prin neuz; a respins în rest acțiunea și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta M. M.
Împotriva sentinței au declarat recursuri reclamanții și pârâții L. M. T., L. A. și M. M..
Prin decizia civilă nr. 580/R/05.04.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost admis recursul pârâților și respins cel declarat de reclamanți; în consecință, sentința a fost casată cu trimitere la prima instanță în vederea rejudecării conform considerentelor deciziei astfel pronunțate.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prima instanță era ținută să aibă în vedere și alte aspecte care să ducă la stabilirea unei stări de fapt corecte.
Problema de fond o reprezintă stabilirea regimului juridic al unor terenuri care nu se poate rezolva printr-o simplă grănițuire și rectificare de carte funciară. Existând probe că sunt neconcordanțe între situația faptică și cea de carte funciară care nu au fost elucidate, nici prin raportul de expertiză, motivele invocate în recursurile pârâților sunt fondate.
Expertiza efectuată în cauză trebuia să stabilească identificarea tuturor imobilelor, teren si construcții și cui aparțin.
Prin acțiunea introductivă reclamanții nu au precizat de la care pârâți pretind terenul. Prin precizarea de acțiune, reclamanții au solicitat 500 mp. teren și nu au modificat suprafața nici după efectuarea raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni.
Se impune verificarea împrejurării legate de modul în care reclamanții au dobândit terenul, respectiv dacă a fost dobândit în baza legilor fondului funciar și dacă s-au eliberat titluri de proprietate,
De asemenea trebuia delimitat terenul aferent casei recurentei M. M. pe care l-a primit pentru edificare de imobil în anul 1982, terenul aferent fiind recunoscut conform Legii nr. 18/1991, iar dacă a fost în folosință anterior apariției acestei legi, doar diferența putând fi contestată.
Cauza a fost reînregistrată sub nr. dos 482/RJ/238/2011
Prin sentința civilă nr. 520/07.05.2013 a fost admisă în parte acțiunea reclamanții și a fost respinsă cererea reconvențională.
În consecință, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților S. V.-D. și T. P.-V. identificată în C.F nr._ Sebiș provenită din conversia de pe hârtie a C.F nr. 3547 Sebiș, nr. cad./nr. top. 1543-1544/a ,Vie în P., teren intravilan în suprafață de 4144 m.p, proprietatea pârâților L. M.-T. și L. A. identificată în C.F nr._ Sebiș, provenită din conversia de pe hârtie a C.F nr. 3307 Sebiș, nr. cad./ nr. top. 1543-1544/b, casa din oraș Sebiș, ., curte și grădină, teren intravilan în suprafață de 7910 m.p, și proprietatea pârâtei M. M. identificată în C.F nr. C.F nr._ Sebiș, provenită din conversia de pe hârtie a C.F nr. 2593 Sebiș, nr. cad./ nr.top. 1539-1542/1, casa în ./A, teren de construcție în suprafață de 585 m.p, după cum urmează:
1). S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților L. M.-T. și L. A. pe aliniamentul reprezentat de punctele 15-22-23-29 din Anexa nr. 4 a raportului de expertiză întocmit de expert judiciar D. G. ;
2). S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea pârâtei M. M. și proprietatea pârâților L. M.-T. și L. A. pe aliniamentul reprezentat de punctele 16-15 din Anexa 4;
3). S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și a pârâtei M. M. pe aliniamentul reprezentat de punctele 15-23-25;
A fost respins capătul de cerere pentru restituirea în natură a suprafeței de 746,47 m.p. ocupată de pârâta M. M. din topograficul cu nr. 1543-1544/a.
A fost respins capătul de cerere pentru radiere drept de servitute notat în coala de C.F nr._ Sebiș, nr. top. 1543-1544/a.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanții figurează ca proprietari asupra cotei de ½ parte fiecare, asupra imobilului înscris în C.F nr._ Sebiș provenită din conversia de pe hârtie a C.F nr. 3547 Sebiș, nr. cad./nr. top. 1543-1544/a ,Vie în P., teren intravilan în suprafață de 4144 m.p.
Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate în anul 2008, în baza Sentinței civile nr. 627/27 august 2008 pronunțată în Dosar civil nr._ al Judecătoriei Gurahonț
Conform dispozitivului hotărârii, s-a constatat că defuncții T. P. și T. R. (Romul) au dobândit dreptul de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 08 mai 1950 de la pârâții Iahnn H. și Iahnn M., măritată Zădrazil pentru terenul identificat în C.F nr. 16 Sebiș, nr. top. 1543-1544/a Vie în P. în suprafață de 4144 m.p pentru prețul de 230.000 lei ROL achitat integral; s-a constatat că masa succesorală a defunctului T. P. decedat la 08 ianuarie 1985, cu ultimul domiciliu în Sebiș, se compune din cota de ½ parte din imobil, iar masa succesorală a defunctului T. R. ( Romul), decedat la 03 august 1991 cu ultimul domiciliu în Sebiș, se compune din cota de ½ parte, la fiecare masă succesorală vocație succesorală având reclamanta S. V.-D. și pârâtul T. P.-V. în cotă de ½ parte, fiecare, pentru prima masă succesorală a defunctului T. P., în calitate de nepoți de fiu predecedat, iar pentru masa defunctului T. R., în calitate de fii ai defunctului; s-a dispus predarea succesiunilor în cotă de ½ parte pentru reclamantă și ½ parte pentru pârâtul T. P.-V. și s-a autorizat întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților ( extras filele 24-25, dosar acvirat).
S-a mai reținut că potrivit Contractului de vânzare și cumpărare încheiat la 08 mai 1950 ( fila 75), proprietatea identificată sub nr. topografic 1543-1544/a constând în ,,Vie bătrână în Dealul P., cu multe lipsuri, cu casa din văiugă, din o cameră, în suprafață de 1332 stânjeni pătrați” a trecut în favoarea antecesorilor reclamanților, defuncții T. P. și T. Romul ( R.) instituindu-se totodată un ,,drept de servitute de trecere pe lângă pivnița lui Patko Ladislau și soția sa Patko R.”.
Comparând mențiunile privind înscrierea dreptului de servitute din înscrisul de la fila 75 ( contract de vânzare și cumpărare) cu extrasul de carte funciară eliberat la data de 29 iunie 2011 ( filele 72-74) s-a constatat că acestea sunt contradictorii, mențiunea din extrasul de carte funciară având o cu totul altă semnificație ,, întabulare, drept de servitute, de trecere atât la pivnița cât și la curte și vie în favoarea proprietarului parcelei cu nr. top. 1543-1544/b”. Prin urmare, servitutea apare ca fiind constituită în favoarea fondului evidențiat sub nr. top. 1543-1544/b, ceea ce este în totală opoziție cu mențiunea din contractul de vânzare și cumpărare, unde se specifică faptul că imobilul dominant este cel cu nr. top. 1543-1544/a, fără ieșire la calea publică, iar fondul aservit, dominat, este cel cu nr. top. 1543-1544/b .
În privința întinderii proprietății, instanța a reținut din contract că terenul este în suprafață de 1332 stânjeni pătrați, ceea ce reprezintă suprafața de 4795,2 m.p ( 1332 s.t.p x 3,6 = 4795,2 m,p).
S-a constatat că pârâții L. M.-T. și L. A. sunt proprietarii imobilului înscris în C.F nr._ Sebiș, provenită din conversia de pe hârtie a C.F nr. 3307 Sebiș, nr. cad./ nr. top. 1543-1544/b, casa din oraș Sebiș, ., curte și grădină, teren intravilan în suprafață de 7910 m.p ( extras de carte funciară actualizat, filele 96-98).
Analizând vechile coli de carte funciară privind imobilele din litigiu, s-a constatat că imobilul cu nr. topografic inițial 1543-1544, proprietatea numiților Iahn Vilmoș, Iahn Ervin, Iahn Frigges, Iahn M. măritată Zadraril I. și Iahn H. de sub B 17-21 a fost dezmembrat la data de 21 august 1951 în parcelele cu numerele topografice 1543-1544/a și respectiv, 1543-1544/b.
Pârâții L. au cumpărat imobilul cu nr. top. 1543-1544/b de la moștenitorii proprietarilor Patko Ladislau și soția Patko R., întabulați sub B 45 în coala de C.F nr. 16 Sebiș .
Pârâta M. M. este proprietara imobilului înscris în C.F nr. C.F nr._ Sebiș, provenită din conversia de pe hârtie a C.F nr. 2593 Sebiș, nr. cad./ nr.top. 1539-1542/1, casa în ./A, teren de construcție în suprafață de 585 m.p.
Potrivit Deciziei nr. 69/20 mai 1981 a fostului Birou Executiv al Consiliului Popular al Orașului Sebiș, suprafața de 100 m.p din suprafața de 585 m.p, preluată în proprietatea Statului Român a fost atribuită pentru construirea unei locuințe proprietate personală în favoarea numitei L. M., mama pârâtei M. M., terenul fiind situat pe . în C.F nr. 2554 Sebiș .
Prin Ordinul Prefectului Județului A. nr. 835/12.11.2005, completat cu anexa conținând tabelul nominal cu persoanele îndreptățite, pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 585 m.p, teren deținut în folosință și identificat sub nr. top. 1539-1542/1.
Proprietățile deținute de părți se învecinează, parte sunt situate în intravilan, iar parte în extravilan și sunt situate pe . Sebiș.
S-a mai reținut că în baza legilor de retrocedare a proprietății funciare (Legea nr.18/1991,Legea nr.169/1997 și Legea nr.1/2000, modificate) s-au eliberat în favoarea numiților T. R. ( Romul), T. B. și T. P., Titlurile de proprietate nr._/02.09.2005 și nr._/02.09.2005 cu privire la parcelele de teren identificate sub . suprafață de 1331 m.p și . suprafață de 1331 m.p.
Raportat la suprafața retrocedată, s-a constatat că aceasta este egală pentru fiecare beneficiar, corespunzător cotei de ½ parte, cotă deținută în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1950.
Deși terenul constituie, potrivit evidenței de carte funciară ,, Vie în Dealul P.”, conform titlurilor de proprietate, terenul are ramura de cultură ,,arabil”.
Din raportul de expertiză întocmit de expert judiciar D. G. s-a reținut că numiților T. R. ( Romul), T. B. și T. P., li s-a reconstituit o singură parcelă de teren în Dealul Viilor în suprafață totală de 2662 m.p parcelă deținută înainte de anul 1960, fiecare având o cotă de ½ parte, parcelă identificată sub nr. top. 1543-1544/a.
Cum prin Sentința civilă nr. 627/27 august 2008, li s-a constatat reclamanților calitatea de moștenitori legali de pe urma defuncților T. P., decedat la data de 08 ianuarie 1985 și T. R. (Romul), decedat la data de 03 august 1991, aceștia au devenit proprietari și asupra parcelelor reconstituite în baza legilor funciare.
Referitor la dreptul de proprietate recunoscut prin hotărârea judecătorească, s-a constatat că deși în anul 2005 proprietatea identificată sub nr. top. 1543-1544/a, Vie în P., a fost, în parte, retrocedată antecesorilor reclamanților, nu s-au făcut verificări cu privire la reconstituirea dreptului și în baza legilor fondului funciar, sentința făcând referire la întreaga suprafață menționată în extrasul de carte funciară de 4144 m.p, excluzând suprafața de 2662 m.p, deja retrocedată.
În cursul judecării procesului, inexplicabil, dar probabil pentru a evita dubla reconstituire a dreptului de proprietate, reclamanții au intentat proces în baza legilor fondului funciar, cauza din dosar civil nr._ având ca obiect modificare titlu de proprietate, solicitând suspendarea judecății din prezenta cauză până la definitivarea procesului din dosar civil nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 465/2012, instanța de fond a respins cererea de modificare a titlurilor de proprietate prin radierea parcelelor de teren identificate sub . suprafață de 1331 m.p și . suprafață de 1331 m.p, cu motivarea că reconstituirea dreptului prin titlurile de proprietate este anterioară reconstituirii prin Sentința civilă nr. 627/2008.
Prin Decizia civilă nr. 1360/R/10.10.2012, Tribunalul A. a admis recursul recurenților/reclamanți T. P.-V., S. V.-D. și J. B., a modificat hotărârea și a dispus radierea mențiunilor privind parcelele mai sus-menționate.
Concluzia care se desprinde din cele expuse, bazată pe constatările expertului topograf, este aceea că parcelele reconstituite în baza legilor fondului funciar și terenul cu nr. top. 1543-1544/a menționat în Sentința civilă nr. 627/2008 reprezintă unul și același imobil, dobândit de antecesorii reclamanților prin cumpărare în anul 1950.
Pentru clarificarea raportului litigios în ceea ce privește poziționarea imobilelor, stabilirea liniei de hotar, evidențierea suprafețelor ocupate, s-au administrat în cauză proba testimonială și proba cu expertiza tehnică topografică.
Din declarațiile martorilor L. A. și L. T. a reieșit că la proprietatea pârâților L., dobândită de la familia Patko, există un acces direct din stradă, nefiind necesară trecerea peste terenul altor persoane, pe reclamanții S. V.-D. și T. P.-V., martorii nu i-au cunoscut ca persoane care să folosească vreo suprafață de teren în Dealul Viilor, iar liniile de hotar dintre proprietăți nu s-au schimbat în decursul timpului.
Martora Câta M. a relevat faptul că bunicul său i-ar fi vândut defunctului T. P. o suprafață de teren în localitatea Prăjești, dar proprietatea vândută nu are nici o legătură cu terenul situat în Dealul Viilor din orașul Sebiș.
Martorul Patko Vilhelm-Ladislau a relevat faptul că, în anul 1950, bunicul reclamanților ar fi cumpărat o casă și suprafața de 4200-4600 m.p teren, aspect pe care îl cunoaște din supsele tatălui său. Casa cu nr. 16 de pe . comun cu suprafața de vie de aproximativ 4200-4600 m.p. Ulterior, casa a fost înstrăinată de către bunicul reclamanților numitului Câta, în proprietatea familiei T. rămânând numai terenul. În privința limitelor de hotar dintre proprietăți, martorul arată că pârâții L. și M. ar fi ocupat o porțiune din terenul numitului T.. Terenul deținut de acesta a fost cooperativizat din anul 1962, iar terenul familiei Patko, cumpărat de pârâții L., pe perioada cooperativizării, a fost comasat cu cel deținut de bunicul reclamanților.
În cauză s-a efectuat un prim raport de expertiză topografică de către expertul judiciar L. V..
După casarea cu trimitere spre rejudecare s-a administrat din nou proba cu expertiza, raportul fiind întocmit de expertul judiciar D. G., (filele 140-155).
Expertul a identificat proprietatea reclamanților ca fiind înscrisă sub nr. top. 1543-1544/a, marcată de reperele 22-18-25-28-29, proprietatea pârâților L. identificată sub nr. top. 1543-1544/b, marcată de reperele 16-15-22-29-30-31-32, iar proprietatea pârâtei M. identificată sub nr. top. 1539-1542/1, marcată cu reperele 17-18-19-34-33 ( Anexa nr. 4, fila 155) .
Diferența în constatări dintre cele două rapoarte este aceea că expertul judiciar L. V. a avut în vedere numai porțiunea de teren deținută din intravilan, în timp ce expertul D. a avut în vedere întreaga suprafață, atât cea deținută în intravilan cât și cea deținută în extravilan. Limita de demarcație este evidențiată în Anexa nr. 5 ( fila 220).
Pentru a supune analizei întinderea dreptului deținut de părți, instanța a găsit că este necesar a avea în vedere întreg dreptul, fie că a fost reconstituit în baza legilor proprietății funciare, fie în baza dreptului comun, drept ce guvernează situația imobilelor aflate în intravilan, iar titlurile trebuiesc privite în completare, și nu prin excludere.
Parcelele din litigiu formează un corp unitar și nu pot fi analizate separat pentru că, în această situație, s-ar ajunge la o prejudiciere a părților.
Faptul că reclamanții au solicitat în cursul judecării cauzei radierea parcelelor din titlurile de proprietate, deci nu și radierea dreptului, renunțarea la însăși dreptul de proprietate nu are relevanță în analiză pentru că, așa cum s-a arătat, este vorba despre una și aceeași parcelă, cea cu nr. top. 1543-1544/a în suprafață de 4144 m.p ( din c.f) sau parcelele cu nr. cadastrale 1061/5 în suprafață de 1331 m.p și nr. 1061/4 în suprafață de 1331 m.p ( din titluri), suprafața de 2662 m.p fiind parte din suprafața de 4144 m.p.
În urma măsurătorilor, expertul a constatat că pârâta M. M. ocupă din imobilul cu nr. top. 1543-1544/b, suprafața de 188,83 m.p, marcată de reperele 15- 16-17-18, iar din imobilul cu nr. top. 1543-1544/a, suprafața de 746,47 m.p, marcată de reperele 15-18-25-23, Anexele nr. 4 și 5.
Din .. 1543-1544/a, suprafața rămasă neocupată este de 154,98 m.p marcată de reperele 22-15-23-10.
În privința poziționării parcelei cu nr. top. 1543-1544/a, instanța a avut în vedere schița Anexă nr. 4, . reperele 18-22-29-28-25-18.
Având în vedere considerentele expuse cu privire la înscrierea dreptului de servitute, instanța a găsit că aceasta este poziția reală, conformă documentației existente la dosar, a declarațiilor martorilor și a situației faptice din teren pentru că însăși constituirea dreptului de servitute în favoarea parcelei cu nr. top. 1543-1544/a s-a făcut luând în considerare că această parcelă nu avea acces la calea publică și orice altă interpretare este lipsită de suport. Pentru aceste motive, în baza prevederilor art. 576- 643 din Codul Civil de la 1864 s-a respins capătul de cerere pentru radierea dreptului de servitute de trecere.
Pârâții L., proprietarii imobilului cu nr. top. 1543-1544/b, nu au formulat pretenții împotriva pârâtei M. cu privire la suprafața ocupată, de 188,83 m.p, pe această suprafață de teren fiind edificată parte din construcția proprietatea pârâtei, casa de locuit cu nr. 17.
Reclamanții au solicitat grănițuirea proprietății, revendicarea suprafeței de teren ocupate de pârâți și radierea dreptului de servitute.
Cu privire la capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren, instanța a avut în vedere legislația în vigoare de la momentul constituirii dreptului în favoarea pârâtei .
Antecesoarea pârâtei M. M., defuncta L. M., a dobândit în folosință suprafața de 100 m.p pentru edificarea unei locuințe, în baza Deciziei administrative nr.69/1981, teren situat în intravilanul orașului Sebiș, pe .> Ca urmare a edificării construcției, în baza prevederilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, și a Ordinului Prefectului Județului A. nr. 835/2005, pârâta a dobândit în proprietate suprafața de 585 m.p, teren evidențiat sub nr. top. 1539-1542/1. Cum suprafața de 585 m.p a fost cuprinsă în acest număr topografic, nu i s-a trecut în proprietate întreaga suprafață aflată în folosință, respectiv și cea de 746,47 m.p ocupată din nr. top. 1543.1544/a.
După cum s-a arătat, reclamanții și-au valorificat dreptul de proprietate în anul 2008, deci după . Legii nr. 18/1991, modificată.
Conform art. 36 alin. 3 din lege, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor .
Din planul de situație depus la fila 89, reiese că .. 1539-1542/1 atribuită în folosință și ulterior, în proprietate pârâtei M. M., figurează ca fiind în patrimoniul construibil al localității, iar .. 1543-1544/a figurează ca fiind teren agricol, cuprins în Ferma pomicolă I.L.F, deținător fiind, pe perioada cooperativizării, Cooperativa Agricolă de Producție Sebiș.
Prin urmare, fiind teren preluat la C.A.P, în interpretarea prevederilor art. 24 alin. 2 din lege, foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.
Imobilul deținut de pârâta M. formează o unitate locativă, iar diminuarea fondului cu suprafața de teren ocupată din .. 1543-1544/a nu constituie singurul mod de rezolvare a diferendului, stricta utilitate a construcției presupune și existența unui teren aferent, motiv pentru care s-a apreciat că restituirea în natură nu este justificată.
Pretenția reclamanților împotriva pârâtei poate fi reglementată în modurile prevăzute de lege, potrivit art. 563 alin. 1 din Noul Cod Civil.
Cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea, instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
Principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară nu operează în privința întinderii suprafeței imobilului.
În regim de carte funciară se garantează existența dreptului, iar nu întinderea lui.
După cum s-a arătat, în contractul de vânzare-cumpărare, imobilul cu nr. top. 1543-1544/a figurează ca fiind în întindere de 4.795 m.p, în extrasul de carte funciară este în întindere de 4.144 m.p, iar potrivit măsurătorilor din teren este în întindere de 3.563,45 m.p ( 1.331 m.p + 1.331 m.p + 154,98 m.p + 746,47 m.p).
Cauza a fost înregistrată la data de 04 februarie 2009, deci sub imperiul normelor de drept material prevăzute în Codul Civil de la 1864 și nu dispozițiile Noului cod civil din anul 2009, intrat în vigoare la data de 11 noiembrie 2011.
Potrivit art.584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate
Având în vedere considerentele expuse, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței au declarat recurs (calificat de instanță ca fiind apel) reclamanții care au solicitat casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe noi, respectiv o nouă expertiză topografică.
Prin decizia nr. 276/03.07.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ apelul astfel declarat a fost respins.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, pe calea recursului (apelului), reclamanții au susținut că, raportat la decizia de casare, considerentele acesteia au avut în vedere refacerea expertizei topografice efectuate în cauză, precum și stabilirea regimului juridic al terenurilor în litigiu.
În ceea ce privește terenul identificat în Cf 3547 Sebiș cu nr. top 1543-1544/a Vie in P., în suprafața de 4144 mp, apelanții au apreciat că în mod corect s-a reținut în considerentele sentinței atacate că parcelele reconstituite în baza legilor fondului funciar și terenul cu nr. top. 1543-1544/a, menționat în sentința civilă nr.627/2008 este unul și același imobil, dobândit de antecesorii lor prin cumpărare in anul 1950. In ceea ce privește terenul proprietatea pârâților L., apelanții au arătat că situația juridică a acestuia nu a fost niciodată pusă în discuție, chiar dacă, fiind învecinat cu terenul lor, are același regim juridic.
Apelanții au subliniat că, având în vedere considerentele deciziei de casare, în cauza s-a administrat proba cu expertiza topografică, concluzia expertului fiind că imobilele nu pot fi grănițuite. Prin cererea de probațiune formulată la termenul din 23.04.2013, au solicitat ca în baza art. 212 Cod procedura civila să se dispună efectuarea unei noi expertize ( expertiza contrarie) în cauză, având în vedere lipsurile raportului de expertiza tehnică topografică efectuat de ing. Damăcuș G., solicitând ca printr-o noua expertiza să se stabilească prin orice modalitate care este delimitarea parcelei proprietatea lor, având în vedere că fiecare proprietar are dreptul de a-și grănițui proprietatea față de vecinii săi. În opinia apelanților, prin acest raport de expertiza nu s-a reglementat situația terenurilor în litigiu și nu s-a soluționat obiectivul principal al expertizei, respectiv grănițuirea, astfel cum s-a dispus și prin Decizia de casare.
Apelanții au criticat sentința atacată și sub aspectul interpretării probelor administrate în cauza. Astfel, deși expertul prin raportul de expertiza efectuat în cauza susține că terenurile nu pot fi grănițuite, instanța de fond procedează la grănițuirea proprietăților stabilind liniile de hotar într-o manieră proprie, având în vedere concluziile tuturor expertizelor efectuate în cauză, precum și interpretările proprii. Problema care se pune este accesul lor la . le revine ( din suprafața de 4144 mp conform CF ), având in vedere că imobilul lor nu are deschidere la . un motiv în plus pentru care apelanții au apreciat că se impune refacerea raportului de expertiza tehnică topografică.
Pe da altă parte, apelanții au considerat că instanța de fond în mod subiectiv a reținut doar probele propuse de către pârâți, fără a ține cont de întreg ansamblul probator administrat în cauză. Astfel, deși in nenumărate rânduri au depus la dosar adeverințe emise de Primăria Sebiș din care rezultă că terenul proprietatea lor, pentru care plătesc taxe și impozite, evidențiat în Cf 3547 Sebiș cu nr. top 1543-1544/a, Vie în P. în suprafața de 4144 mp se regăsește în intravilanul Orașului Sebis, instanța de fond ia in considerare doar teoria expertului care susține că o parte se regăsește în extravilan. În aprecierea apelanților, instanța de fond în mod eronat reține că din planul de situație de la fila 89 din dosar rezultă ca . figurează ca fiind teren agricol, cuprins in Ferma pomicola ILF, în acest plan de situație . nefiind sub nicio formă evidențiată, iar Ferma pomicola ILF apare ca fiind în spatele topograficelor care se aflau in perimetrul construibil.
Cu privire la cheltuielile de judecată, apelanții au apreciat că pârâții L. au avut o poziție privilegiată, întrucât nu au fost obligați la cheltuieli de judecată cu toate că s-au opus admiterii acțiunii.
Intimații nu au formulat apărări scrise și nu s-au prezentat în instanță.
Analizând apelul în condițiile disp. art.295 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor scrise, tribunalul a reținut că prima instanță a avut în vedere o stare de fapt corectă, susținută de probatoriul administrat.
Criticile aduse vizează în principal aspecte legate de nemulțumirea apelanților față de valorificarea probelor de către instanță, respectiv împrejurarea că s-au avut în vedere elementele din expertiză, fără a ține seama și de alte probe administrate în cauză.
Or, aceste motivații nu sunt susținute de starea de fapt reținută de instanță și nici de probatoriul administrat.
Prima instanță, stabilind starea de fapt, a făcut o analiză amplă a regimului juridic al tuturor terenurilor care reprezintă obiectul litigiului dintre părți, atât sub aspectul modului de dobândire anterioară, cât și al modului în care acestea sunt identificate astăzi, făcând o trimitere la toate CF-urile unde se găsesc aceste terenuri.
Poziția apelanților, așa cum rezultă din motivarea apelului este practic aceea de a nu se reuși niciodată rezolvarea acestei situații, câtă vreme se invocă, pe de-o parte că prima instanță a avut în vedere concluziile tuturor expertizelor efectuate în cauză, iar câteva fraze mai jos, au arătat că prima instanță în mod subiectiv reține doar probele propuse de părți, fără a ține cont de întreg ansamblul probator administrat in cauză.
Or, prima instanță a avut în vedere toate probele administrate așa cum au fost ele analizate, în sensul că nu se poate face abstracție nici de poziția experților pentru că, în fond, expertiza în astfel de situații este cea care poate rezolva cel mai corect starea de fapt.
Stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea apelanților și a pârâților L. T. și L. A. pe aliniamentul reprezentat de punctele 15-22-23-29 din anexa nr. 4 a raportului de expertă întocmit de expertul D. G., a liniei de hotar dintre proprietatea poârâtei M. M. și proprietatea pârâților L. pe aliniamentul 16.15 din anexa 4, a proprietății apelanților și a pârâtei M. M. pe aliniamentul reprezentat de punctele 15-23-25 reprezintă rezolvarea corectă și judicioasă a stării de fapt și, implicit, a litigiului dintre părți.
Cu privire la cheltuielile de judecată, nu a rezultat nicio poziție privilegiată a pârâților L., acestea fiind compensate în funcție de cheltuielile efectuate de fiecare parte și anume cheltuieli legate de expertize de taxe și onorarii avocațiale.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanții care au solicitat casarea ei cu trimitere la tribunal în vederea efectuării unei noi expertize prin care să se realizeze grănițuirea proprietăților și să li se asigure o servitute de trecere la proprietatea lor care nu are acces în urma stabilirii liniilor de hotar prin hotărârile pronunțate.
În motivare au invocat că nu s-a avut în vedere situația juridică a terenului pârâților L. care, fiind învecinat cu cel al reclamanților, are același regim juridic.
Au invocat că tribunalul nu a reținut că prima instanță stabilește ea însăși liniile de hotar, deși expertul a susținut că terenurile nu pot fi grănițuite și nici nu a reglementat situația terenurilor în litigiu, prin modalitatea în care liniile de hotar au fost stabilite fiindu-le închis accesul la parcela din .> Au invocat că, deși au dovedit că terenul de 4144 mp se regăsește în intravilanul Orașului Sebiș, instanțele au reținut concluziile expertului potrivit cărora o parte din teren se regăsește în extravilan.
În drept au invocat disp. art. 304 pct. 9, 3041 C. pr. civ.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În prealabil, instanța reține că hotărârea primei instanțe – dat fiind obiectul pricinii - este supusă dublului control jurisdicțional, în cauză fiind exercitat atât apelul, cât și prezentul recurs.
În consecință, disp. art. 3041 C. pr. civ., invocate de recurenți, nu sunt incidente în cauză, instanța de recurs urmând a examina decizia prin prisma temeiurilor de drept susținute și care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. pr. civ.
În continuare, instanța reține că, prin decizia recurată, tribunalul a menținut ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe prin care, urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, a fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților și au fost respinse cererile de restituire în natură și radiere servitute.
Contrar susținerilor recurenților, tribunalul a avut în vedere că prima instanță a făcut evaluarea întregului material probator administrat în cauză și că, raportat la probele administrate, a fost făcută corecta aplicare a disp art. 584 C. civ.
Corespunde realității că prin raportul de expertiză efectuat în primă instanță expertul arată că, pentru a face propuneri de grănițuire se impune, mai întâi, reglementarea situației juridice a fiecărui lot în parte ( f. 150 dos fond) și că prin răspunsul la obiecțiuni, apreciază că nu are calitate de a se pronunța asupra limitelor de hotar dintre imobile (f. 219 dos. fond)
Se observă, însă că, stabilirea liniei de hotar este (în cauză) atributul instanței de judecată; or, prima instanță, având în vedere întregul material probator administrat (inclusiv conținutul actelor întocmite în cauză de expert) a procedat în baza art. 129 C: pr. civ. raportat la art. 584 C. civ. la stabilirea hotarelor dintre proprietățile părților, fiind respectate, totodată, și cele dispuse cu caracter obligatoriu, în sensul art. 315 C. pr. civ., prin decizia civilă nr. 580/R/05.04.2011 pronunțată de Tribunalul A., decizie prin care au fost stabilite problemele pe care instanța de trimitere e ținută să le soluționeze.
Respingând apelul pe calea căruia reclamanții tind la casarea (anularea) hotărârii primei instanțe, tribunalul a apreciat, în condițiile art. 167 C. pr. civ. raportat la art. 129 alin. 3, 4 C. pr. civ. că efectuarea unei noi expertize nu se impune față de materialul probator aflat la dosarul cauzei.
Or, criticile vizând această apreciere a instanței cu privire la probe nu se constituie în motive de nelegalitate de natură a atrage casarea sau modificarea deciziei, ci în motive de netemeinicie ale hotărârii recurate. La fel, tot susțineri vizând netemeinicia hotărârii sunt și criticile privitoare la neexaminarea unor probe administrate în cauză ori la eronata apreciere a probelor administrate. Aceste critici nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate expres prevăzute de disp. art. 304 pct. 1-9 C. pr. civ. ci, eventual, în disp. art. 304 pct. 10,11 C. pr. civ., norme legale abrogate la data pronunțării deciziei recurate.
În consecință, instanța reține că, în sensul art. 584 C. civ, grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine. În cadrul acestei acțiuni poate fi solicitată o parte din terenul limitrof –situația în cauză – în această situație grănițuirea implicând o revendicare.
În cauză, cererea de revendicare formulată de reclamanți a fost respinsă.
Contrar celor susținute de reclamanții recurenți, îngrădirea accesului la . . rezultatul modalității de stabilire a liniilor de hotar ci al respingerii cererii în revendicare formulată.
Or, soluția dată de prima instanță asupra acestei cereri nu a fost criticată în căile de atac promovate de reclamanți, astfel că instanța de recurs nu se poate pronunța decât cu depășirea limitelor investirii sale asupra blocării accesului la ., aceștia având la îndemână alte mijloace procesuale pentru a obține acest acces, în situația în care le-ar fi refuzat în viitor.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9, 306 alin. 2 C. pr. civ., instanța va respinge recursul declarat de reclamanții S. V. D. și T. P. V. împotriva deciziei civile nr. 276/03.07.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții S. V. D. și T. P. V. împotriva deciziei civile nr. 276/03.07.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/03.12.2013
Teh. AMT/2 ex./23.12.2013
Prima instanță: Judecătoria Gurahonț – jud. C. Câmpeana
Instanța de apel: Tribunalul A. - jud. L. B., H. O.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1551/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 820/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
