Grăniţuire. Decizia nr. 226/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 469/210/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 226
Ședința publică din 14 februarie 2013
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj împotriva deciziei civile nr. 4131/A/6 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate S. C. de C. Consumcoop Sintea M. și C. de C. „Proletarul” Chișineu Criș, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind la a treia strigare, se prezintă avocat S. A. pentru reclamanta recurentă, consilier juridic G. V. pentru pârâta intimată S. C. de C. Consumcoop Sintea M., lipsă fiind pârâta intimată C. de C. „Proletarul” Chișineu Criș.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, prin Serviciul registratură al instanței, la 08.02.2013, întâmpinare formulată de pârâta intimată S. C. de C. Consumcoop Sintea M..
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar minuta timbrării și dovada conformării privind achitarea taxei judiciare, adresa primită de la Comisia specială de retrocedare - nr. 7410/_/C/01.02.2013, precum și adeverința nr. 3007/16.10.2012 eliberată de . atestă dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției bisericii, a casei parohiale și a terenului aferent, precum și deținerea în posesie efectivă a acestora.
Reprezentanta pârâtei intimate S. C. de C. Consumcoop Sintea M. depune la dosar împuternicirea de reprezentare, concluzii scrise.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat S. A., pentru reclamanta recurentăEpiscopia R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj solicită admiterea recursului reclamantei astfel cum a fost formulat în scris, stabilirea liniei de hotar pentru întregul teren. Solicită, de asemenea, acordarea unui termen de pronunțare pentru depunerea de concluzii scrise.
Consilier juridic G. V., pentru pârâta intimată S. C. de C. Consumcoop Sintea M. solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat, depunând la dosare concluzii scrise și susținând, în esență, că nu este admisibilă acțiunea formulată de reclamantă întrucât aceasta trebuia să depună titlul de proprietate în baza căruia deține terenurile.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Chișineu-Criș la data de 28.04.2011, legal timbrată cu suma de 591 lei conform chitanței nr._/09.08.2011 și 0,6 lei timbru judiciar, reclamanta E. R. Unită cu R. Greco – Catolică de Lugoj, în contradictoriu cu pârâta S. C. de C. Consumcoop Sintea M. în calitate de succesoare în drepturi și obligații a Cooperativei de C. Proletarul din Chișineu Criș a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească linia de hotar ce desparte terenul intravilan proprietatea reclamantei în suprafață totală de 3864 mp, înscris în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/1, CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/1 și CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/2 de terenul proprietatea pârâtei în suprafață totală de 1900 mp înscris în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/2 și 356/2 potrivit suprafețelor înscrise în CF și ulterior obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie fâșia de teren în suprafață de 636 mp, pe care pârâta a uzurpat-o în mod nelegal din terenul reclamantei.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că este proprietara tabulară a terenului înscris în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/1, CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/1 și CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/2, în suprafață totală de 3864 mp, teren redobândit după anul 2000 ca urmare a abrogării Decretului nr. 358/1948. Acest teren ca și terenul în suprafață totală de 1900 mp aflat în prezent în proprietatea pârâtei a fost stăpânit de cultul greco catolic până la emiterea Decretului nr. 358/1948.
Reclamanta mai arată că în anul 1963, reprezentanții cultului ortodox au dezmembrat terenul intravilan înscris în CF 288 Sintea M. sub nr. top 356 și 383 în patru parcele, respectiv parcelele: 383/1 și 356/1 de câte 1927 mp fiecare, care au rămas în proprietatea cultului și parcelele cu nr. 356/2 și 383/2 de câte 950 mp fiecare care au făcut obiectul unui contract de schimb intrând în proprietatea Cooperativei de consum Proletarul Chișineu Criș.
După . parcelele 356/2 și 383/2 în posesia pârâtei aceasta a uzurpat o suprafață de 636 mp din parcelele 383/1 și 356/1 mutând în mod abuziv limitele de hotar dintre terenul aflat în proprietatea sa și terenul aflat la acea vreme în proprietate vreme în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.
Reclamanta mai arată că în urma efectuării expertizei judiciare topografice în dosarul_ al Judecătoriei Chișineu Criș a constatat că în fapt stăpânește o suprafață mai mică de teren cu 636 mp, în timp ce pârâta stăpânește o suprafață de teren mai mare cu 227 mp în . cu 409 mp în .>
În drept reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 584 și 480-481 cod civil.
Pârâta S. Cooperativă de consum de gradul I Consumcoop Chișineu Criș a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății Cooperative de consum de gradul I Consumcoop Chișineu Criș arătând că imobilul ce face obiectul prezentei cauze a fost preluat de la C. de C. Proletarul Chișineu Criș de către C. de C. Consumcoop Sintea M..
Pârâta C. de C. Consumcoop Sintea M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei arătând că prin prezenta acțiune reclamanta încearcă să preia abuziv imobilul proprietatea Cooperativei de C., arătând că între părți au existat mai multe procese, toate acțiunile reclamantei fiind soluționate prin respingere.
A invocat excepția inadmisibilității acțiunii arătând că acțiunea reclamantei nu are niciun temei legal deoarece a fost motivată pe de o parte pe dispozițiile art 584 cod civil iar pe de altă parte pe dispozițiile art 480-481 cod civil, ceea ce în opinia pârâtei este inadmisibil deoarece cuprinde o proprie incriminare având în vedere că dispozișiile art 481 cod civil prevăd că nimeni nu poate fi silit să cedeze proprietatea sa.
A mai invocat excepția tardivității motivat de faptul că rectificarea solicitată în fapt de reclamantă în temeiul art. 35 pct. 2 din Legea 7/1996 este tardivă fiind vorba de un bun dobândit cu bună credință prin donație.
Prin Sentința civilă nr.453/17.05.2012, Judecătoria Chișineu-Criș a respins excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului pârâtei, invocată de reclamantă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj în contradictoriu cu S. C. de C. Consumcoop Sintea M. și, în consecință, a stabilit linia de hotar ce desparte terenul intravilan înscris în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/1, CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/1 și CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/2, folosit de reclamantă, de terenul înscris în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/2, 356/2 folosit de pârâtă pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7-8-28-29-30.
A respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 636 mp și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională S. C. de C. Consumcoop Sintea M..
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în privința excepției lipsei calității de reprezentant, că prin împuternicirea nr. 350/2011, E. R. Unită cu R. Greco Catolică a împuternicit pe pr. prot. D. C. să reprezinte E. în procesul cu C. de C. Sintea M. pentru uzurpare de proprietate în ce privește terenurile Înscrise în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/1 și CF 206 Sintea M. cu nr. top 356/1/1 și 356/1/2.
Obiectul prezentei cereri îl constituie terenurile cu nr. top 383/1, 356/1/1 și 356/1/2.
Pe de altă parte, în opinia apelantei, faptul că după . Decretului nr.358/1948 cultul a fost deposedat în mod abuziv de către regimul comunist nu are nici o relevanță în cauză, atât timp cât după reinstaurarea regimului democratic, imobilele naționalizate au reintrat, începând cu anul 1998, în deplina proprietate a Episcopiei, pe cale amiabilă, în baza procedurii de dialog prevăzută de art.3 din Decretul Lege nr.126/1990 și inițiată de Biserica
În baza împuternicirii susmenționate, pr. prot. D. C. l-a împuternicit pe domnul avocat A. S. să reprezinte E. R. Unită cu R. Greco Catolică în fața Judecătoriei Chișineu Criș.
Prin urmare, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 82 și 83 Cod de procedură civilă, instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant.
Din extrasele de CF nr._ Sintea M. și_ Sintea M. rezultă că imobilele cu nr. top 383/1 în suprafață de 1927 mp și cu nr. top 356/1/1 în suprafață de 1579 mp sunt înscrise în cartea funciară din anul 1865, în proprietatea Eparhiei Greco Catolice Lugoj cu titlu de cumpărare.
Prin Decretul nr. 358/1948, averea mobiliară și imobiliară a Episcopiilor a fost naționalizată, proprietatea revenind Statului Român, care avea posibilitatea de a atribui o parte din aceste bunuri către Biserica Orodoxă R.. Așadar, reclamanta a pierdut proprietatea asupra acestor imobile, prin efectul legii, chiar dacă în cartea funciară nu au fost operate modificările.
Așa cum rezultă din cererea de retrocedare nr. 108/26.02.2003, reclamanta a formulat cerere de retrocedare pentru imobilele cu nr. top 356 și 383, înscrise în CF vechi 288 (din care provin CF nr._ Sintea M. și_ Sintea M.), însă nu a făcut dovada faptului că cererea sa de retrocedare cu privire la aceste imobile a fost soluționată favorabil, în cererea introductivă făcând referire doar la faptul că este proprietara tabulară a imobilelor ca efect al art. 3 din Decretul Lege nr.126/1990.
Prima instanță a constatat însă că reclamanta nu a devenit proprietară de drept a terenurilor ca efect al dispozițiilor legale invocate de aceasta, redobândirea dreptului putându-se realiza doar conform procedurii de retrocedare prevăzute de OUG nr.95/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Ca atare, nu s-a putut constata calitatea de proprietar a reclamantei asupra imobilelor înscrise în CF_ Sintea M. și_ Sintea M., observându-se că, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și cum este recunoscut și de către pârâtă, reclamanta are doar posesia faptică asupra imobilelor susmenționate.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că într-adevăr reclamanta folosește cu 653 mp mai puțin decât suprafața din cărțile funciare nr. CF_ Sintea M.,_ Sintea M. și_ Sintea M., iar pârâta S. C. de C. Consumcoop Sintea M. folosește cu 650 mp mai multe decât suprafața din cartea funciară.
Aprecierile instanței de fond au fost în sensul că, pentru a se admite cererea reclamantei privind obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 650 mp, care în fapt este o veritabilă acțiune în revendicare, reclamanta trebuie să facă dovada, în temeiul art. 480 - 481 Cod civil, că deține un titlu de proprietate asupra imobilului, care este preferabil pârâtei; ori cum reclamanta nu deține un asemenea titlu de proprietate asupra imobilului revendicat, cererea de revendicare nu poate fi admisă și prin urmare instanța nu este îndreptățită a stabili nici linia de hotar pe aliniamentul definit de punctele 26-25-20-19 propus prin expertiză.
Față de considerentele arătate, instanța de fond a stabilit linia de hotar dintre imobilele înscrise în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/1, CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/1,CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/2 folosite de reclamantă și terenul înscris în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/2, 356/2 folosit de pârâtă pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7-8-28-29-30, reprezentat de actuala folosință faptică.
În privința cererii reconvenționale formulate de pârâta reclamantă reconvențională C. de C. Consumcoop Sintea M., instanța de fond a respins-o cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art.33 alin.3 din Legea nr.7/1996, în vigoare la data formulării cererii reconvenționale, cererea de modificare a suprafeței de teren înscrise în cartea funciară se poate face numai de titularul dreptului de proprietate, iar potrivit dispozițiilor art. 26 din aceeași lege, titularul dreptului de proprietate nu poate dispune de drepturile sale decât după ce a fost înscris în cartea funciară.
Astfel, cum în cartea funciară nr._ Sintea M. este înscris ca proprietar tabular C. de C. Proletarul din Chișineu Criș, iar nu pârâta reclamantă reconvențională, instanța a respins cererea, cu atât mai mult cu cât prin încheierea de ședință din data de 17.11.2011 s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei reconvenționale.
În concluzie, având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.480 și 584 Cod civil, instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului pârâtei, invocată de reclamantă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj, a stabilit linia de hotar ce desparte terenul intravilan înscris în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/1, CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/1 și CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/2 folosit de reclamantă de terenul înscris în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/2, 356/2 folosit de pârâtă pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7-8-28-29-30, a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 636 mp și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională S. C. de C. Consumcoop Sintea M..
Văzând dispozițiile art. 584 Cod civil, potrivit cărora cheltuielile grănițuirii se fac pe jumătate, văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, având în vedere că pârâții nu au căzut în pretenții față de cererea reclamantei, nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva soluției a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor, reiterate ulterior prin răspunsul la întâmpinare atașat la fila 19, apelanta susține că hotărârea atacată este lipsită de orice temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.900 alin.1 Cod civil și ale art.1 alin.2 din OUG nr.94/2000, iar deși instanța de fond a constatat, inițial, că din extrasele de CF nr._ Sintea M. și_ Sintea M. rezultă că imobilele cu nr. top 383/1 în suprafață de 1927 mp și cu nr. top 356/1/1 în suprafață de 1579 mp sunt înscrise în cartea funciară din anul 1865 în proprietatea Eparhiei Greco Catolice Lugoj cu titlu de cumpărare, ulterior, prin aceeași hotărâre, aceeași instanță apreciază că nu se poate constata calitatea de proprietar a reclamantei asupra imobilelor înscrise în CF_ Sintea M. și_ Sintea M..Ortodoxă R.. Ori de la această dată, așa cum rezultă și din înscrierea efectuată la data de 08.07.2003 la Foaia B de proprietate din coala de CF nr.288 Sitnea M., prin care apelanta a fost înscrisă proprietar tabular al imobilelor în locul Episcopiei Române Unită cu R. Greco-Catolică de Oradea, E. își exercită toate cele trei prerogative ale dreptului de proprietate asupra lăcașului de cult, a casei parohiale și a terenului aferent acestor construcții, drept care nu a fost contestat nici de intimata pârâtă-reclamantă reconvențională și nici de către vreo altă persoană fizică sau juridică.
Prin urmare, subliniază că toate aceste împrejurări au fost trecute cu vederea de către instanța de fond, iar în ciuda faptului că apelanta a precizat, prin cererea introductivă, că a devenit proprietară tabulară atât asupra acestor construcții, cât și asupra terenului aferent, înscris în CF nr._ Sintea M., cu nr.top.383/1 și CF nr._ Sintea M., cu nr.top.356/1/1, în temeiul disp. art.3 din Decretul Lege nr.126/1990, instanța nu a luat în considerare aceste mențiuni și a reținut că redobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se poate realiza doar conform procedurii prevăzută de OUG nr.95/2000 și nu a celei instituită de art.3 din Decretul Lege nr.126/1990.
Mai mult decât atât, învederează apelanta și faptul că, atât timp cât prin Sentința civilă nr.765/17.05.2007, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul pe care este edificată biserica, aceste dispoziții au valoare de principiu și în ceea ce privește spețele similare și trebuie puse în aplicare de instanță pentru o justă soluționare a cauzei.
Așadar, conchide apelanta că este evident faptul că din momentul restituirii de către cult a bisericii și a casei parohiale, E. a devenit proprietarul de drept atât asupra terenului înscris în CF nr._ Sintea M., cu nr.top.383/1 și CF nr._ Sintea M., cu nr.top.356/1/1, cât și al edificatelor de pe acest teren, nemaifiind necesară emiterea de către autoritățile administrative ale Statului Român a nici unei alte decizii de retrocedare în baza OUG nr.95/2000.
Pe fondul cauzei, reiterează apelanta că este proprietatea tabulară a terenului intravilan în suprafață de 3.864 mp și a construcțiilor edificate pe acesta, cu destinația de biserică și casă parohială, înscrise în CF nr._ Sintea M., nr.top.383/1, CF nr._ Sintea M., cu nr.top.356/1/1 și CF nr._ Sintea M., cu nr.top.356/1/2, iar acest teren, la fel ca și terenul în suprafață totală de 1900 mp aflat în prezent în proprietatea intimatei, a fost stăpânit de cultul greco-catolic până la emiterea Decretului nr. 358/1948 (în prezent abrogat prin Decretul Lege nr.9/1989), când a trecut în mod abuziv în proprietatea cultului ortodox.
În cursul anului 1963, reprezentanții cultului ortodox au dezmembrat terenul intravilan înscris în CF 288 Sintea M., sub nr. top 356 și 383, în patru parcele, respectiv parcelele 383/1 și 356/1, de câte 1927 mp fiecare - care au rămas în proprietatea cultului - și parcelele cu nr. 356/2 și 383/2, de câte 950 mp, care au făcut fiecare obiectul unui contract de schimb, intrând în proprietatea Cooperativei de C. Proletarul Chișineu Criș; după . parcelele 356/2 și 383/2 în posesia intimatei, aceasta a uzurpat o suprafață de 636 mp din parcelele 383/1 și 356/1, mutând în mod abuziv limitele de hotar dintre terenul aflat în proprietatea sa și terenul aflat la acea vreme în proprietate Bisericii Ortodoxe Române.
Ca atare, având în vedere faptul că suprafața de 650 mp, pretins uzurpată de către intimată din terenul apelantei, a fost determinată de către expertul tehnic prin raportul efectuat în cauză, consideră apelanta că se impune obligarea intimatei la lăsarea în deplină proprietatea și liniștită posesia fâșia de teren și stabilirea unei noi linii de hotar între terenul intravilan proprietatea apelantei și terenul intimatei, pe linia de hotar determinată de expertul tehnic judiciar prin punctele 26-25-20-19, urmând ca apelanta să permită accesul intimatei la imobilul său pe o fâșie lată de 0,5 m, de-a lungul punctelor 8 – 7 – 6 – 19 din planul de situație ce face parte integrantă din raport.
Pe cale de consecință, în raport de starea de fapt prezentată mai sus, subliniază apelanta că acțiunea formulată nu este o revendicare deghizată, astfel cum susține intimata, ci este o acțiune tipică de stabilire a liniei de hotar între două proprietăți aparținând unor proprietari tabulare diferiți și de restituire a diferențelor de teren pe care unul dintre proprietari îl stabilește fără nici un drept în dauna celuilalt.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului.
Prin întâmpinarea depusă, intimata S. Cooperativă Consumcoop Sintea M. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, motivând că, prin apelul formulat, reclamanta practic nu invocă nimic în plus față de motivele redate și reluate prin acțiunea introductivă.
Susține că, raportat la obiectul acțiunii, cererea reclamantei nu este altceva decât o acțiune în revendicare deghizată prin care aceasta urmărește să ia din proprietatea Cooperativei de C. o suprafață de teren, indiferent de care ar fi aceasta, iar atât timp cât prin Decizia nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii și obligatorie pentru toate instanțele de judecată, s-a stabilit definitiv cursul procedurilor judiciare în cadrul acestui tip de acțiuni, criticile apelantei nu mai pot fi puse în discuție și nu pot fi primite la soluționarea apelului.
În același sens arată intimata și faptul că deși instanța de fond a acordat apelantei mai multe termene de judecată pentru a face dovada soluționării favorabile a cererilor de retrocedare, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instituite în sarcina sa, ceea ce echivalează cu o probabilă soluție de respingere, cu atât mai mult cu cât prin însăși calea de atac a apelului, reclamanta beneficia de o nouă posibilitate a de a demonstra că deține în favoarea sa un titlu valabil, însă nici de această dată nu a dovedit acest aspect.
În altă ordine de idei, intimata învederează că deși apelanta face în mod repetat referire la stabilirea unei linii de hotar pe aliniamentul 26 – 25 – 20 – 19 – 6 – 5 – 4 – 3 – 2 – 1 din raportul de expertiză, concluziile acestui raport sunt puse sub semnul întrebării de vreme ce însuși expertul susține că a solicitat din arhiva OCPI A. schița de dezmembrare a imobilului de la încheierea de CF nr.532/1963 și actul de dezmembrare autentificat sub nr.430/1963 de către notariatul de stat al Raionului Criș în urma căruia au rezultat imobilele în cauză, însă acestea nu au putut fi puse la dispoziția sa deoarece sunt foarte vechi.
Prin urmare, concluzionând că raportul de expertiză efectuat în cauză reprezintă o chestiune pur subiectivă și neconcludentă, intimata solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Prin notele de ședință, față de solicitările instanței privind dovedirea modalității prin care a dobândit în proprietate terenurile, apelanta arată că antecesoarea sa a dobândit pe cale amiabilă posesia și folosința acestor imobile de la cultul ortodox, în anul 1998, după care e edificat pe terenul de lângă biserică o casă parohială pentru a cărei notare în CF Primăria Sintea M. a emis Certificatul nr.1252/06.11.2000; ulterior, ca urmare a reorganizării teritoriale a Eparhiilor Române Unite cu R. Greco-Catolică, . intrat în raza teritorială de competență a apelantei, drept pentru care E. R. Unită cu R. Greco-Catolică a solicitat Judecătoriei Chișineu-Criș, în dosar nr.1041/2003, rectificarea denumirii proprietarului imobilelor înscrise în CF nr._ Sintea M. și CF nr._ Sintea M., cerere care a fost admisă prin încheierea nr.1014/11.08.2003.
Față de aceste aspecte, consideră apelanta că a dovedit în mod neechivoc atât modalitatea prin care a dobândit proprietatea asupra imobilelor, cât și realitatea faptică a calității sale de proprietar.
Prin notele de ședință, intimata S. Cooperativă de C. Consumcoop Sintea M. susține că în mod corect a reținut instanța de fond că apelanta a pierdut proprietatea asupra imobilelor prin efectul legii, chiar dacă în CF nu au fost operate modificările aferente.
Adaugă că, în cererea introductivă, reclamanta face referire doar la faptul că este proprietara tabulară a imobilelor ca efect al art.3 din Decretul Lege nr.126/1990, aspect care de altfel a fost reținut și de instanță care în mod corect a constatat că reclamanta nu a devenit proprietară de drept a terenurilor ca efect al dispozițiilor legale invocate de aceasta, redobândirea dreptului de proprietate asupra acestor imobile putându-se realiza doar conform procedurii de retrocedare prevăzute de OUG nr.95/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, atât timp cât apelanta a ales procedura cererii de retrocedare, intimata consideră că opțiunea acesteia nu mai poate fi retrasă, iar la fel cum a declarat și anterior, acțiunea formulată nu reprezintă altceva decât o acțiune în revendicare deghizată.
Prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din data de 06.11.2012, apelanta reiterează aspectele prezentate prin înscrisurile depuse anterior și conchide că a demonstrat în mod neechivoc calitatea sa de proprietar de drept și de fapt asupra imobilelor în litigiu.
Analizând apelul în cadrul dat de art. 294-296 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că nu este fondat.
Prin decizia civilă nr. 4131/A/6 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S. Cooperativă de C. Consumcoop Sintea M. și C. de C. „Proletarul”, împotriva Sentinței civile nr.4537/17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosar nr._ , reținându-se în considerentele hotărârii că prima instanță a făcut o temeinică analiză a probelor existente la dosarul cauzei și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în speță.
Astfel, cu privire la solicitarea reclamantei de a i se constata calitatea de proprietar asupra imobilului înscris în CF_ Sintea M. și_ Sintea M., s-a considerat că prima instanță în mod legal a apreciat capătul de cerere ca neîntemeiat.
Contrar susținerilor apelantei, tribunalul a reținut că prima instanță nu a reținut în motivare că reclamanta ar fi proprietarul imobilelor de mai sus, ci faptul că imobilele cu nr.top.383/1, în suprafață de 1.927 mp, și nr.top.356/1/1, în suprafață de 1.579 mp, sunt înscrise în CF din anul 1865 în proprietatea Eparhiei Greco Catolică Lugoj, cu titlu de cumpărare.
Prin efectul legii, respectiv prin Decretul nr.358/1948, averea Episcopiilor a fost naționalizată. Pentru a redobândi proprietatea acestor imobile se impunea ca reclamanta să urmeze procedura prevăzută de OUG nr.95/2000.
A mai reținut tribunalul că atât prima instanță, cât și instanța de apel au solicitat reclamantei să depună la dosarul cauzei modalitatea de soluționare a cererilor de retrocedare nr.108/26.02.2003 pentru retrocedarea imobilelor cu nr.top.356 și 383, înscrise în CF vechi 288 și din care provin imobilele înscrise în CF_ Sintea M. și_ Sintea M., dar reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziții.
Mai mult, tribunalul a apreciat că reclamanta, formulând cererile de retrocedare, a ales calea reglementării prevăzută de OUG nr.95/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul a apreciat că în mod întemeiat prima instanță a reținut că deși conform expertizei efectuată în cauză, pârâta folosește cu 650 mp mai mult decât suprafața înscrisă în CF, acest aspect mu poate conduce la concluzia că suprafața de 650 mp este proprietatea reclamantei, în absența probelor care să-i ateste dreptul de proprietate.
Raportat la datele speței, s-a reținut că prima instanță în mod întemeiat a stabilit linia de hotar dintre imobilele înscrise în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/1, CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/1,CF_ Sintea M. cu nr. top 356/1/2 folosite de reclamantă și terenul înscris în CF_ Sintea M. cu nr. top 383/2, 356/2 folosit de pârâtă pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7-8-28-29-30, având la bază folosința faptică actuală a imobilelor.
Împotriva deciziei civile nr. 4131/A/6 noiembrie 2011 a Tribunalului A. a declarat recurs în termen, la 21.12.2012 reclamanta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și admiterea capetelor de cerere ale acțiunii în grănițuire și revendicare astfel cum a fost promovată, privind:
- stabilirea liniei de hotar care desparte terenul intravilan proprietatea reclamantei, în suprafață totală de 3.864 m2, înscris în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 383/1, CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 356/ 1/ 1 și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3184 Sintea M.$ cu nr. top. 356/1/2, de terenul proprietatea intimatelor - pârâte, în suprafață totală de 1.900 m2, înscris în CFnr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3099 Sintea M. ) cu nr. top. 383/2 și nr. top. 356/2, pe linia de hotar determinată de expertul tehnic judiciar prin punctele 26 - 25 - 20 - 19 la punctul 3 din concluziile Raportului de expertiză topografică depus la dosarul cauzei, urmând ca reclamanta să permită accesul intimatelor - pârâte la imobilul proprietatea acestora pe o fâșie lată de O, 5 m, de-a lungul punctelor 8 - 7 - 6 -19 din Planul de situație ce face parte integrantă din acest raport;
- ca urmare a stabilirii liniei de hotar dintre reclamantă și intimatele - pârâte, potrivit suprafețelor înscrise în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ), CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ), CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3184 Sintea M. ) și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3099 Sintea M. ), obligarea intimatelor - pârâte de a lăsa reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie fâșia de teren în suprafață de 650 m2, determinată pe Planul de situație ce face parte integrantă din Raportul de expertiză topografică depus la dosarul cauzei, de punctele 26- 25-20 - 19 -6-5-4-3-2- 1, suprafață de teren pe care intimatele - pârâte au uzurpat - o în mod nelegal din terenul proprietatea instituției reclamante, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a criticat hotărârea recurată ca nelegală, dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.. În acest sens, s-a susținut că instanța de apel a încălcat și a aplicat în mod greșit următoarele texte de lege: art. 32 alin. 1 din Decretul -Lege nr. 115/1938 ( art. 900 alin. 1 Cod civil) potrivit cărora " dacă în cartea funciară s - a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei ".
In susținerea acestui motiv de recurs, s-a invederat instanței faptul că reclamanta a depus în probațiune la dosarul cauzei atât colile, cât și extrasele CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 383/ 1 și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 356/ 1/ 1, din care rezultă în mod lipsit de orice echivoc că E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj este proprietarul tabular la data prezentei al imobilelor (teren + construcții) notate în aceste Cărți Funciare.
Față de această împrejurare, raportând efectul constitutiv de drepturi al întabulării unei persoane în Cartea Funciară consacrat de dispozițiile art. 32 alin. 1 din Decretul -Lege nr. 115/ 1938, la înscrierile efectuate în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 383/ 1 și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 356/ 1/ 1, după anul 1990, instanța de apel se impunea să recunoască calitatea reclamantei de proprietar tabular al imobilelor înscrise în aceste Cârti Funciare și pe cale de consecință, să procedeze la stabilirea liniei de graniță dintre proprietăți pe linia de hotar determinată de expertul tehnic judiciar prin punctele 26 - 25 - 20 - 19 la punctul 3 din concluziile Raportului de expertiză topografică depus la dosarul cauzei si să dispună obligarea intimatelor - pârâte să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie fâșia de teren în suprafață de 650 m, determinată pe Planul de situație ce face parte integrantă din Raport, de punctele 26-25-20-19-6-5-4-3-2-1, suprafață de teren pe care intimatele - pârâte au uzurpat - o în mod nelegal din terenul proprietatea instituției reclamante.
Se menționează că Tribunalul A. a ignorat dispozițiile art. 32 alin. 1 din Decretul - Lege nr. 115/ 1938, pornind de la premisa eronată că reclamanta ar fi solicitat primei instanțe să constate calitatea sas de proprietar asupra imobilelor înscrise în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 383/1 și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 356/1/1.
Ori, reclamanta precizează că nu a formulat un astfel de petit, întrucât este proprietar tabular al imobilelor notate în CF vechi nr. 288 Sintea mare și CF vechi nr. 3184 Sintea mare, prezentând evoluția în timp a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
Raportat la conținutul celor două coli de Carte Funciară depuse în probațiune la dosarul cauzei, ca și la cel al actelor doveditoare depuse de reclamantă pentru dovedirea modalității prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 288 Sintea M.) cu nr. top. 383/ 1, CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 356/ 1/ 1 și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3184 Sintea M. ) cu nr. top. 356/ 1/2, reprezentând biserica greco - catolică din Sintea M., casa parohială și terenul aferent acestora, rezultă în mod evident faptul că cultul greco - catolic, prin E. R. Unită cu R. Greco - Catolică Oradea a redobândit după anul 1990, respectiv începând cu anul 1998, proprietatea imobilelor înscrise în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M.) cu nr. top. 383/1, CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M.) cu nr. top. 356/ 1/ 1 și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3184 Sintea M. ) cu nr. top. 356/ 1/ 2, exercitându - și de la acea dată toate cele trei prerogative ale dreptului real de proprietate asupra lăcașului de cult, a casei parohiale și a terenului aferent acestor construcții, iar din anul 2003 reclamanta este proprietarul de drept și de fapt al bisericii greco - catolice și al casei parohiale din . și a terenului aferent acestor construcții, a cărui grănițuire de terenul înscris în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3099 Sintea M. ) cu nr. top. 383/ 2 și nr. top. 356/ 2 s-a solicitat prin acțiunea care formează obiectul prezentului dosar.
Pe cale de consecință, se susține că prin ignorarea înscrierilor efectuate după anul 1990 la Foaia de proprietate B. din CF vechi nr. 288 Sintea M. și CF vechi nr. 3184 Sintea M. și prin nerecunoașterea calității noastre de proprietari tabulari actuali ai imobilelor înscrise în aceste Cărți Funciare, instanța de apel a încălcat în mod evident în cauză principiul efectului constitutiv de drepturi al întabulării unei persoane în Cartea Funciară, consacrat de dispozițiile art. 32 alin. 1 din Decretul - Lese nr. 115/ 1938 ( art. 900 alin. 1 Cod civil ), motiv pentru care reclamanta solicită modificarea în tot a deciziei acestei instanțe în baza motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 Codprocciv., în sensul admiterii capetelor de cerere ale acțiunii în grănițuire și revendicare privind stabilirea liniei de graniță dintre imobilele în litigiu pe linia de hotar determinată de expertul tehnic judiciar la punctul 3 din concluziile Raportului de expertiză topografică depus la dosarul cauzei, iar ca urmare a stabilirii acestei linii de hotar dintre reclamantă și intimatele - pârâte, obligarea acestora să lase acesteia în deplină proprietate și liniștită posesie fâșia de teren în suprafață de 650 m2 pe care o stăpânesc în mod nelegal și abuziv la data prezentei, din terenul proprietatea instituției reclamante.
b ) instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1201 din vechiul Cod civil, în vigoare încă la data prezentei potrivit prevederilor art. 230 Ut. a ) din Legea nr. 71/ 2011 până la . Legii nr. 134/2010, precum și ale art. 166 Cod procciv.
În susținerea acestui motiv de recurs, s-a învederat instanței faptul că reclamanta a redobândit în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, în speță Sentința civilă nr. 329/ 1999 a Judecătoriei Chișineu Criș, dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 1.937 m înscris inițial în CF vechi nr. 288 Sintea M. sub nr.top. 356/1, transnotat în CF vechi nr. 3184 Sintea M. și dezmembrat ulterior, în parcelele cu nr. top. 356/1/1, în suprafață de 1.579 m2 (readus în CF vechi nr. 288 Sintea M. și învecinat cu terenul proprietatea intimatelor - pârâte) și nr. top. 356/1/2, în suprafață de 358 m2.
Având în vedere că cele dispuse în mod irevocabil de instanța de judecată în Sentința civilă nr. 329/ 1999 a Judecătoriei Chișineu Criș, respectiv recunoașterea dreptului de proprietate al fostului proprietar - în speță, E. R. Unită cu R. Greco - Catolică Oradea - asupra terenului intravilan în suprafață de 1.937 m2 înscris în CF vechi nr. 288 Sintea M. sub nr.top. 356/1, au dobândit putere de lucru judecat, consacrat de dispozițiile art. 166 Cod procciv. și redat de adagiul latin " res judicata pro veritate habetur ", pe cale de consecință instanțele de fond și de apel din prezentul proces nu mai aveau competența de a mai pune în discuția părților și de a se pronunța asupra existentei ori a inexistentei calității reclamantei de proprietar asupra terenului intravilan menționat, ci trebuiau - măcar cu privire la acest teren - să admită capetele de cerere ale acțiunii în grănițuire și revendicare privind stabilirea liniei de graniță dintre terenurile înscrise sub nr. top. 356/1/1 și nr. top. 356/ 2 pe linia de hotar determinată de expertul tehnic judiciar la punctul 3 din concluziile Raportului de expertiză topografică depus la dosarul cauzei, iar ca urmare a stabilirii acestei linii de hotar dintre reclamantă și intimatele - pârâte, să dispună obligarea acestora să lase acesteia în deplină proprietate și liniștită posesie fâșia de teren pe care o stăpânesc în mod nelegal și abuziv la data prezentei, din terenul proprietatea reclamantei.
Consideră că această soluție se impunea în cauză cu atât mai mult cu cât ambele instanțe au constatat că intimatele - pârâte folosesc mai mult teren decât cel înscris în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3099 Sintea M. ).
Neprocedând în acest mod, instanța de apel a încălcat în mod grav și flagrant dispozițiile art. 1201 din vechiul Cod civil, în vigoare încă la data prezentei potrivit prevederilor art. 230 Ut. a ) din Legea nr. 71/2011 până la . Legii nr. 134/ 2010, precum și ale art. 166 Cod procciv., motiv pentru care hotărârea sa se impune a fi modificată în sensul admiterii celor solicitate de reclamantă în petitul cererii de chemare în judecată care formează obiectul prezentului dosar.
c ) instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, modificată si completată.
În susținerea acestui motiv de recurs, s-a învederat instanței faptul indubitabil rezultat atât din notarea de sub B20 din CF vechi nr. 288 Sintea M., cât și din Planul de situație ce face parte integrantă din Raportul de expertiză topografică depus la dosarul cauzei, că pe terenul în suprafață de 1.927 m2 înscris în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 383/1 se află edificate construcțiile bisericii și a casei parohiale ale cultului greco - catolic din .. A..
Ori, dispozițiile art. 1 alin. 2 din O. U. G. nr. 94/ 2000 republicată, modificată și completată, prevăd în mod expres faptul că " regimul juridic al imobilelor care au destinația de lăcaș de cult va fi reglementat prin lege specială " ( în speță, art. 3 din Decretul - lege nr. 126/1990).
Față de această împrejurare, având în vedere faptul că pe de o parte, terenul înscris în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 383/ 1, aferent lăcașului de cult greco - catolic din . reintrat după anul 1990 în proprietatea Bisericii greco - catolice pe baza procedurii de dialog interconfesional prevăzute de dispozițiile art. 3 din Decretul - lege nr. 126/ 1990, iar pe de altă parte, terenul înscris în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 356/ 1/ 1 și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3184 Sintea M. ) cu nr. top. 356/1/ 2, a reintrat în proprietatea cultului nostru în baza celor dispuse prin Sentința civilă nr. 329/ 1999 a Judecătoriei Chișineu Criș, irevocabilă, rezultă în mod evident că terenurile din proprietatea reclamantei înscrise sub nr. top. 383/ 1, nr. top. 356/ 1/ 1 și nr. top. 356/1/2, nu mai pot face obiectul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, singurele terenuri din cererea de retrocedare nr. 108/ 26.02.2003 adresată autorității administrative centrale care se încadrează în prevederile actului normativ menționat fiind terenurile înscrise sub nr. top. 383/ 2 și nr. top. 356/ 2, aflate în prezent în proprietatea intimatelor, a căror revendicare însă nu formează obiectul prezentului dosar.
Pe cale de consecință, rezultă fără putință de tăgadă faptul că prevederile O.U.G. nr. 94/ 2000 nu au nici o incidență în prezenta cauză, drept pentru care aprecierile instanțelor de fond și de apel cu privire la acest act normativ din considerentele hotărârilor atacate sunt cu desăvârșire nelegale, impunându –se a fi înlăturate de către instanța de recurs.
Mai mult decât atât, considerentele primelor două instanțe referitoare la aplicabilitatea în cauză a prevederilor O. U.G. nr. 94/ 2000, sunt în mod evident contrare celor dispuse de către Tribunalul A. - Secția Civilă prin Sentințele civile nr. 765/ 2007 și nr. 1358/ 2007 irevocabile și executate, hotărâri judecătorești prin care odată cu lăcașele de cult și casele parohiale aparținătoare cultului greco - catolic, subscrisei i s - au restituit în baza dispozițiilor art. 3 din Decretul - Lege nr. 126/1990 și terenurile aferente acestor edificate.
S-a subliniat, în acest context, dispozitivul Sentinței civile nr. 765/ 17.05.2007, pronunțată în dosarul nr. 8913/ 108/ 2006 al Tribunalului A. - Secția civilă, în care se statuează în mod lipsit de orice echivoc că se " obligă pârâta să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul pe care este edificată biserica ".
Consideră că cele statuate de către instanța de judecată în acest caz similar au valoare de principiu, intrând sub autoritatea lucrului judecat, consacrat de dispozițiile art. 166 Cod proc.civ. și redat de adagiul latin " res judicata pro veritate habetur ", pe cale de consecință fiind aplicabile în orice speță supusă judecării în această materie.
Din această perspectivă, reclamanta consideră motivarea instanței de apel drept un caz evident de aplicare greșită a legii, în speță a dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 94/ 2000 republicată, modificată și completată, drept pentru care solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii celor solicitate de reclamantă în petitul cererii de chemare în judecată care formează obiectul prezentului dosar.
Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte terenul intravilan proprietatea subscrisei, în suprafață totală de 3.864 m2, înscris în CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 288 Sintea M.) cu nr. top. 383/1, CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M.) cu nr. top. 356/1/1 și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3184 Sintea M. ) cu nr. top. 356/1/2, de terenul proprietatea intimatelor - pârâte, în suprafață totală de 1.900 m2, înscris în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3099 Sintea M. ) cu nr. top. 383/ 2 și nr. top. 356/ 2, pe linia de hotar determinată de expertul tehnic judiciar prin punctele 26 - 25 - 20 - 19 la punctul 3 din concluziile Raportului de expertiză topografică depus la dosarul cauzei, urmând ca reclamanta să permită accesul intimatelor - pârâte la imobilul acestora pe o fâșie lată de O, 5 m, de - a lungul punctelor 8- 7 - 6 -19 din Planul de situație ce face parte integrantă din acest raport;
2.ca urmare a stabilirii liniei de hotar dintre reclamantă și intimatele pârâte, potrivit suprafețelor înscrise în CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 288 Sintea M. ), CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 288 Sintea M.), CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 3184 Sintea M.) și CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 3099 Sintea M.), obligarea intimatelor pârâte să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie fâșia de teren în suprafață de 650 m2, determinată pe Planul de situație ce face parte integrantă din Raportul de expertiză topografică depus la dosarul cauzei, de punctele 26-25-20-19-6-5-4-3-2-1, suprafață de teren pe care intimatele pârâte au uzurpat - o în mod nelegal din terenul proprietatea reclamantei.
În susținerea acestor capete de cerere, s-a invederat instanței faptul că reclamanta este în prezent proprietara tabulară a suprafeței de teren intravilan de 3.864 m2 și a construcțiilor edificate pe acest teren cu destinația de biserică și casă parohială, imobile înscrise în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 383/ 1, CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 356/1/1 si CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3184 Sintea M.) cu nr. top. 356/1/2, încă din anul 1998.
Din concluziile - pct. 2.2. - Raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, rezultă că intimata pârâtă - reclamantă reconventională S. C. de C. Consumcoop Sintea M. stăpânește o suprafață de teren mai mare cu 650 m2 decât suprafața de teren de 1.900 m2 înscrisă în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3099 Sintea M. ) cu nr. top. 383/2 și nr. top. 356/2.
In același timp, din aceleași concluzii - pct. 2.1. - ale Raportului de expertiză tehnică judiciară depus la dosarul cauzei, rezultă că instituția noastră stăpânește o suprafață de teren mai mică cu aceeași arie decât suprafața de teren de 3.864 m2 înscrisă în CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 288 Sintea M.) cu nr. top. 383/1, CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 288 Sintea M.) cu nr. top. 356/1/1 și CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 3184 Sintea M. ) cu nr. top. 356/1/2.
Față de această stare de fapt, rezultă în mod lipsit de orice echivoc împrejurarea că intimatele - pârâte au uzurpat în mod nelegal și abuziv suprafața de 650 m2 din terenul proprietatea reclamantei, înscris în CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 288 Sintea M.) cu nr. top. 383/1 și CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 288 Sintea M.) cu nr. top. 356/1/1, impunându - se a fi obligată să ne restituie în mod necondiționat acest teren.
Având în vedere faptul că suprafața de 650 m2 uzurpată de către intimatele -pârâte din terenul proprietatea reclamantei a fost determinată de către expertul tehnic judiciar pe Planul de situație ce face parte integrantă din Raportul de expertiză topografică depus la dosarul cauzei, de punctele 26-25-20-19-6-5-4-3-2-1, consideră că se impune obligarea acestora să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie fâșia de teren menționată, deoarece această fâșie de teren aparține de drept reclamantei.
Pe cale de consecință, se impune și stabilirea unei noi linii de hotar între terenul intravilan proprietatea subscrisei, în suprafață totală de 3.864 m2, înscris în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ), CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3184 Sintea M. ) și terenul proprietatea intimatelor - pârâte, în suprafață totală de 1.900 m2, înscris în CF nr._ Sintea M. (nr. CF vechi 3099 Sintea M.) cu nr. top. 383/2 și nr. top. 356/2, care solicităm să fie pe linia de hotar determinată de expertul tehnic judiciar prin punctele 26 - 25 - 20 - 19 la punctul 3 din concluziile Raportului de expertiză topografică depus la dosarul cauzei, urmând ca reclamanta să permită accesul intimatelor - pârâte la imobilul său pe o fâșie lată de O, 5 m, de - a lungul punctelor 8- 7 - 6 - 19 din Planul de situație ce face parte integrantă din acest raport.
Față de starea de drept și de fapt prezentată mai sus, reclamanta susține că am dovedit în mod lipsit de orice echivoc faptul că acțiunea noastră din prezentul dosar nu este o acțiune în revendicare, ci urmărește doar stabilirea limitei de proprietate dintre terenul intravilan proprietatea subscrisei, înscris în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 383/1 și CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 288 Sintea M. ) cu nr. top. 356/ 1/ 1 și terenul proprietatea Societății C. de C. Consumcoop Sintea M., în suprafață totală de 1.900 m2, înscris în CF nr._ Sintea M. ( nr. CF vechi 3099 Sintea M.) cu nr. top. 383/2 și nr. top. 356/2.
În drept, au fost invocate dispozițiile e art. 299, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3, art. 166 Cod proc.civ., art. 32 alin. 1 din Decretul - Lege nr. 115/ 1938, art. 1201 din vechiul Cod civil, art. 230 Ut. a ) din Legea nr. 71/ 2011, art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 94/ 2000 republicată, modificată și completată, art. 584, art. 480 - 481 din vechiul Cod civil, art. 3 din Decretul - Lege nr. 126/ 1990 completat prin Legea nr. 182/ 2005, art. 900 alin. 1 din Noul Cod civil și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.
Prin întâmpinarea depusă în cauză în termen legal la 08.02.2013, intimata Societate C. de C. Consumcoop Sintea M. a solicitat respingerea recursului ca total neîntemeiat si menținerea Deciziei civile nr.413/06.11.2012 pronunțata de catre Tribunalul A. in dosarul nr._ si respectiv, a sentinței civile nr. 453/17.05.2012 pronunțata de catre Judecătoria Chisineu-Cris in dosarul nr._ ca temeinice si legale.
În susținere, intimata arată că recurenta in motivele de recurs nu aduce nimic in plus fata de motivele invocate si reluate de nenumărate ori atit in apel, cit si in acțiunea inițiala de chemare in judecata si in notele de ședința depuse dosarului cauzei.
Si aceasta deoarece recurenta nu poate proba susținerile sale, totul rezumindu-se la o simpla teorie si un istoric (frumos relatat) al evoluției in timp al cultului Greco-catolic si o remarca critica adusa regimului comunist al acelor vremuri care, practic, au anulat si scos in afara legii respectivul cult.
Consideră că atit instanța de fond, cit si instanța de apel au pronunțat o soluție temeinica si legala, in baza probelor existente si administrate in dosarul cauzei, inclusiv a raportului de expertiza de unde rezulta fara echivoc ca recurenta "are doar posesia faptica asupra imobilelor ", instanțele neputind constata calitatea de proprietar a reclamentei asupra imobilelor înscrise in CF_ Sintea M. si_ Sintea M..
Apreciază că nu este posibil ca doua instante (atit cea de fond, cit si cea de apel) sa comită aceeași eroare de interpretare, asa cum susține recurenta. |
S-a susținut că cererea recurentei de obligare a pârâtei să-i lase în liniștită posesie suprafața de 650 mp este o veritabilă acțiune în revendicare, pentru care reclamanta trebuia să facă dovada, conform art. 480-481 Cod civil, că deține un titlu asupra imobilului, titlu care este preferabil pârâtei.
S-a susținut și faptul că, față de acțiunea reclamantei, este aplicabilă decizia 33/2008 a Înaltei Curți de Casațieși Justiție, sens în care, odată ce reclamanta recurenta a ales procedura exprimata prin formularea notificarii/cereii de retrocedare, considera că aceasta a făcut alegerea intre cele doua cai de reparare a prejudiciului. Daca reclamanta recurenta a ales procedura speciala in locul procedurii de drept comun, opțiunea acesteia a marcat ireversibil traseul judiciar pe care trebuie sa il urmeze, reclamanta recurenta neavind posibilitatea de a retracta aceasta lege.
Ori, odată ce a fost soluționata aceasta problema prin rezoluția data cererilor de retrocedare, considera această problemă deja încheiată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamantă, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă de față reclamanta a investit instanța de judecată cu o acțiune în stabilirea liniei de hotar ce desparte terenul intravilan proprietatea sa, în suprafață totală de 3864 mp, înscris în CF_ Sintea M., nr. top 383/1, CF nr._ Sintea M. nr. top 356/1/1 și CF_ Sintea M., nr. top 356/1/2, de terenul proprietatea pârâtei, de 1900 mp, înscris în CF nr._ Sintea M., nr. top 383/2 nr. top 356/2., potrivit suprafețelor înscrise în CF menționate.
În urma stabilirii liniei de hotar, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei să-i lase în deplină posesie și pașnică posesie suprafața de 636 mp pe care a uzurpat-o, invocând în susținere concluziile expertizei tehnice topografice întocmite în dosarul nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș.
În raport cu obiectul concret dedus judecății, a temeiurilor de drept invocate și a înscrisurilor depuse în dovedire, Curtea constată că hotărârea recurată este nemotivată.
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod Procedură Civilă hotărârea trebuie să cuprindă „…motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților”.
Motivarea deciziei nu poate să fie implicită, trebuie să fie amplă și convingătoare și realizată în concret, deoarece simpla afirmație că un fapt rezultă din probe, fără a se indica aceste probe, reprezintă, în realitate o nemotivare, făcând totodată, imposibilă exercitarea controlului judiciar sub aspectul analizei justeței soluției pronunțate.
Motivarea deciziei trebuie să se refere la criticile în concret formulate de apelant și la argumentele de fapt și de drept pentru care acestea nu au putut fi primite, iar nerespectarea acestora face ca hotărârea să fie nelegală și trebuie desființată, conform art. 305 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
Or, în speța dedusă judecății, tocmai acest lucru este reproșat instanței de apel de către reclamanta recurentă, prin primul motiv de recurs, respectiv, împrejurarea că nu s-a procedat la o analiză temeinică și aprofundată a materialului probator și la prezentarea unui raționament logico-juridic în pronunțarea soluției, mulțumindu-se la a prelua, pur și simplu, considerentele instanței de fond, fără trimitere la motivele invocate în mod concret și probele administrate. Reproșul adus este, fără îndoială, unul întemeiat, în condițiile în care din motivarea deciziei civile recurate nu rezultă motivele pentru care, în fapt și în drept, au fost înlăturate aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate de apelantă. În alte cuvinte, în condițiile în care motivarea unei hotărâri judecătorești reprezintă garanția imparțialității judecătorului, obligația sa de a demonstra în scris de ce s-a oprit la o anume soluție, de ce a admis cererile și susținerile unei părți și a înlăturat afirmațiile celeilalte, de ce a apreciat ca pertinentă și concludentă o probă și a considerat nesinceră alta, de ce a aplicat o anume normă de drept or a interpretat-o într-un anume mod, aceasta reprezentând o obligație esențială, a cărei nesocotire conduce la desființarea hotărârii.
Din cuprinsul hotărârii recurate rezultă fără echivoc că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra aspectelor invocate de reclamantă relativ la: încălcarea dispozițiilor art. 900 alin. 1 Cod civil (privind efectul constitutiv de drepturi al intabulării în CF), a prevederilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 94/2000; incidența sentințelor civile nr. 765/2007 și nr. 1358/2007, irevocabile și executate Imobilul), prin care lăcașele de cult și casele parohiale aparținătoare cultului greco-catolic, i s-au restituit în baza art. 3 din Decretul-Lege 126/1990 și terenurile aferente acestor edificate; exercitarea folosinței pârâtei asupra terenului în suprafață de 650 mp, determinată de expertul topografic pe aliniamentul 26-25-20-19-6-5-4-3-2-1, raportat la situația de CF existentă și hotărârile judecătorești invocate, în concret, sentința civilă nr. 765/17.05.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Deși reclamanta a invederat toate aceste aspecte prin apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond, tribunalul nu a răspuns motivat, mărginindu-se dosar la a prelua în mod generic considerentele instanței de fond reținute în motivarea soluției, fără a răspunde însă, în fapt și în drept, la toate motivele invocate detaliat de reclamanta apelantă.
Curtea apreciază astfel că instanța de apel nu s-a preocupat să răspundă tuturor criticilor aduse prin motivele de apel, hotărârea pronunțată fiind astfel nemotivată.
Obligația instanței de recurs este aceea de a verifica și de a se asigura că hotărârea judecătorească cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților,” în considerarea faptului că trebuie realizată situația – premisă pentru o judecată concretă și efectivă în recurs – împrejurările de fapt să fi fost pe deplin stabilite.
Cum hotărârea pronunțată nu aduce nici o clarificare a raportului juridic dedus judecății, menținând aceleași neclarități în privința situației imobilului supus partajului judiciar, Curtea este obligată să caseze hotărârea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, pentru examinarea, pronunțarea și motivarea hotărârii în raport cu motivele de apel invocate de pârâți și apărările intimatei, pentru nemotivarea hotărârii pronunțate.
Toate aceste omisiuni ale instanței de apel în ceea ce privește cercetarea efectivă a circumstanțelor cauzei pendinte, converg spre reiterarea ideii că, în procesul de elaborare a unei hotărâri judecătorești, ca act final al oricărei judecăți, instanța trebuie să pună de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate în cauză, respectiv consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept pe care le-a identificat ca fiind aplicabile raportului juridic litigios.
Instanța de trimitere va trebui să îndeplinească această obligație de valorificare a probatoriului, nu numai prin operațiunea de încuviințare și administrare a probelor considerate pertinente și concludente cauzei de față (realizată deja, în mare parte, în fața instanței de fond), ci și prin operațiunea de apreciere a acestora pe baza intimei convingeri a judecătorilor și în condițiile prevăzute de lege, operațiune care presupune și trebuie să se materializeze în redarea considerentelor de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv, conform art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod Procedură Civilă.
Este nevoie așadar, de o preocupare reală din partea instanței de judecată de a pune de acord, prin motivare, datele ce rezultă din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, expertizele administrate în cauză, cu susținerile pârâtei recurente (redate în paragrafele anterioare – care prezintă punctual și persuasiv elemente de fapt concrete ce se impun a fi cercetate, valorificate, înlăturate de instanță, în mod argumentat) și respectiv, apărările intimatei.
Astfel stabilită situația de fapt, aceasta nu poate fi reapreciată în prezenta fază procesuală, în care controlul judiciar vizează exclusiv legalitatea decizie, prin prisma cazurilor din art. 304 Cod Procedură Civilă, nu și temeinicia acesteia, prin reevaluarea evenimentelor faptice sau a probatoriului administrat.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va analiza toate celelalte critici de nelegalitate formulate prin recurs, întrucât fiecare din aceste dispoziții de drept material/procedural presupune clarificarea prioritară a deplinei situații de fapt.
În consecință, în baza art. 299, 312 alin. 1, 3 și 5 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj împotriva deciziei civile nr. 4131/A/6 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, va casa decizia civilă recurată și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, la Tribunalul A., pentru rejudecarea apelului în conformitate cu cerințele dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj împotriva deciziei civile nr. 4131/A/6 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Casează decizia civilă recurată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, la Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. M.G. – 12.03.2013
Tehnored. S.C. - 2 ex./15.03.2013
Tribunalul A., Judecători: O. S. S., L. B.
Judecătoria Chișineu Criș, Judecător: R. Ș.
| ← Succesiune. Decizia nr. 224/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1182/2013. Curtea de... → |
|---|
