Legea 10/2001. Sentința nr. 1912/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1912/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 4492/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.185
Ședința publică din 04 decembrie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de revizuenta . împotriva sentinței civile nr.1912/05,07,2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații M. TIMIȘOARA PRIN PRIMAR, C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și G. E., având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Barbacariu L. pentru revizuenta apelantă . Timișoara, pentru intimații M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara se prezintă consilier juridic S. V., iar pentru intimata G. E. se prezintă avocat L. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 29.11.2013 dl.judecător G. O. a formulat cerere de abținere de la judecata apelului, care a fost respinsă prin încheierea camerei de consiliu din data de 02.12.2013.
De asemenea, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 29.11.2013 întâmpinarea formulată de apelantul M. Timișoara prin Primar, la care s-a anexat practică judiciară.
Reprezentanta revizuentei apelante . depune la dosar împuternicire avocațială și i se înmânează un exemplar al întâmpinării depuse la dosar.
Reprezentantul intimatei G. E. depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Reprezentanta intimaților M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara învederează că apelul declarat de aceste instituții este o cerere de aderare la apelul declarat de revizuenta ., întemeiată pe dispozițiile art.293 al.1 C.pr.civ.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Barbacariu L., pentru revizuenta apelantă . Timișoara, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de revizuire și implicit schimbarea în tot a hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu consecința respingerii contestației formulate de intimata G. E. în anul 2004 împotriva dispoziției Primarului Municipiului Timișoara, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. De asemenea, solicită admiterea cererii intimaților M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara, de aderare la apelul declarat. Susține că cererea de revizuire pe care o întemeiază pe dispozițiile art.322 pct.4 C.pr.civ. este admisibilă.
Consilier juridic S. V., pentru intimații M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara, solicită admiterea cererii de aderare la apelul declarat de revizuentă și admiterea apelului declarat de revizuentă, pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării.
Avocat L. N., pentru intimata G. E., solicită respingerea apelului și a cererii de aderare la apel, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar xerocopia chitanței și a facturii reprezentând onorariul avocațial în sumă de 3.000 lei. Susține că sentința atacată este temeinică și legală și în mod corect s-a constatat că apelanta nu este îndrituită să solicite revizuirea hotărârii irevocabile. Învederează că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.322 pct.4 C.pr.civ., întrucât s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals în ce privește certificatul de moștenitor. De asemenea, susține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.322 pct.5 C.pr.civ., întrucât hotărârea invocată de revizuentă nu are valoarea unui înscris nou. Referitor la certificatul de moștenitor emis pe seama intimatei G. E., arată că acesta a fost anulat doar în parte (privind bunica), însă imobilul în litigiu a fost preluat de la mama sa, a cărei moștenitoare este.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1912/05.07.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția tardivității cererii de revizuire și a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta . împotriva sentinței civile nr.1163/20.10.2004 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.5515/2004, în contradictoriu cu intimații M. Timișoara prin Primar, Consiliului L. al Municipiului Timișoara și G. E.; a fost respinsă cererea intimatei G. E. privind obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin sentința civilă nr.1163/20.10.2004 pronunțată în dosarul nr.5515/C/2004 Tribunalul T. a admis contestația formulată de contestatoarea G. E. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timișoara, a anulat dispoziția nr. 1363/14.06.2004 a Primarului Municipiului Timișoara și a obligat Primarul Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție prin care să se dispună restituirea în natură a apartamentelor situate în imobilul înscris în CF nr.8670 nr. top._, care nu au fost vândute până în prezent și prin echivalent pentru apartamentele care au fost înstrăinate foștilor chiriași.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că imobilul înscris în CF nr.8670 Timișoara, nr.top._, situat în Timișoara, . a fost proprietatea numitei F. M., născută Pucher, mama contestatoarei, până la data de 20 august 1956 când acesta a fost naționalizat și a trecut în proprietatea statului în conformitate cu Decretul nr.92/1950.
În anul 2000 acest imobil a fost apartamentat într-un număr de 11 apartamente, o parte din acestea fiind vândute foștilor chiriași, iar o parte fiind încă disponibile conform extrasului de carte funciară in extenso.
Contestatoarea G. E. a solicitat la data de 27.06.2001 prin notificarea depusă la Biroul Executorului Judecătoresc S. T. la data de 27.06.2001 restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr.10/2001.
Primarul Municipiului Timișoara, prin Dispoziția nr.1363/14.06.2004, a respins notificarea formulată pe motiv că petenta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și nu a fost completat în termenul prevăzut de lege.
Tribunalul a apreciat că dispoziția de respingere a notificării este neîntemeiată, ea fiind pronunțată fără a se avea în vedere toate actele depuse până la data de 01.07.2003.
Astfel, nu s-a avut în vedere împrejurarea că în legatură cu același imobil anterior a existat un proces prin care contestatoarea l-a revendicat pe calea dreptului comun, care a fost soluționat prin Decizia civilă nr.2854/A/2000 a Tribunalului T. și prin care s-a stabilit că petenta este moștenitoarea legală a fostelor proprietare ale imobilului în calitate de nepoată respectiv fiică. Această decizie a rămas definitivă, recursul declarat împotriva ei fiind suspendat la Curtea de Apel Timișoara. Intimatul a cunoscut existența acestui act, fiind depus de contestatoare și care se regăsește în dosarul administrativ, însă nu a fost luat în considerare cu ocazia soluționării notificării.
Instanța a apreciat că pe baza hotărârii judecătorești mai sus menționate, intimatul era obligat să soluționeze în mod favorabil notificarea contestatoarei, deoarece din conținutul acesteia rezultă cu claritate calitatea de moștenitoare, deci de persoană îndreptățită la restituire, chiar dacă petenta nu a depus toate actele de stare civilă solicitate până la termenul prevăzut de lege.
Prin decizia civilă nr. 320/14.02.2005 pronunțată în dosarul nr._/C/2004, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de Primarul Municipiului. Timișoara împotriva sentinței civile nr.1163/2004 pronunțată de Tribunalul T. și a respins cererea de intervenție în interesul apelantului formulată de .
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut că asupra imobilului înscris în CF nr.8670 Timișoara, cu nr.top_, situat administrativ în Timișoara, . nr. 10, este F. M., una și aceeași persoană cu F. M. născută Pucher, care este fiica defunctei Pucher E.. Aceasta a decedat la data de 5 martie 1966, având ca moștenitori pe soțul său F. P., decedat la data de 1 iulie 1973, precum și pe fiica sa G. E., care este în prezent cetățean german și este petenta din cauza de față.
Calitatea de moștenitoare a petentei este stabilită atât prin certificatul de calitate de moștenitor depus la dosar și a mai fost analizată de instanțele judecătorești în cadrul altor procese unde s-a stabilit irevocabil că imobilul din CF nr.8670 Timișoara, precum și alte imobile ce au aparținut antecesorilor petentei au trecut fără titlu în proprietatea Statului Român și că petenta este unica moștenitoare legală a defuncților Pucher E. și F. M., în calitate de nepoată de fiică și respectiv fiică.
În atare situație, apelul a fost respins ca nefondat; a fost respinsă și cererea de intervenție în interesul Primarului formulată de către ., întrucât aceasta nu justifică interes în cauză.
Astfel, din cuprinsul contractului de închiriere rezultă că s-a încheiat între Primărie și intervenientă în anul 1999 pe un termen de 10 ani cu posibilități de prelungire, însă în situația soluționării corecte a notificării depuse de petenta G. E. va putea fi reziliat sau preluat acest contract de închiriere, însă în momentul de față această intervenientă nu are un interes actual de a interveni în prezentul proces.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Timișoara și C. local al municipiului Timișoara și intervenienta . Timișoara, ambele recursuri fiind respinse prin decizia civilă nr.1373/14.02.2007 pronuntată în dosarul nr._/1/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se, referitor la recursul declarat de . că, având în vedere considerentul reținut de instanță - lipsa interesului actual de a interveni în proces -, criticile din recurs formulate de . Timișoara nu puteau viza decât acest aspect și nu critici vizând exclusiv fondul cauzei.
Împotriva sentinței civile nr.1163/20.10.2004 a Tribunalului T. a formulat prezenta cerere de revizuire ., solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii contestației formulată de contestatoarea G. E. împotriva dispoziției primarului nr.1363/14.06.2004.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin hotărârea judecătorească irevocabilă a Curții de Apel Timișoara - Secția I-a civilă, decizia nr.2422/27.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, s-a respins apelul declarat de pârâta G. E. împotriva sentinței civile nr.6817/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, fiind constatată nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr.164/24.11.2003, eliberat în dosarul succesoral nr.212/2003 de BNP M. L. din Timișoara, pe numele G. E., aceasta nefiind succesoare legitimă și legală pentru a pretinde restituirea în natură a imobilelor, neîndeplinind condițiile cerute de Legea nr.10/2001 pentru restituirea în natură a drepturilor de proprietate pretinse; G. E. este o altă persoană, care nu are legătură de rudenie cu proprietarul tabular „illo tempore", certificatul de atestare a calității de moștenitor fiind obținut prin fraudarea schemei succesorale și a numelor de familie, ceea ce s-ar putea interpreta ca un fals și uz de fals.
Revizuenta a solicitat aplicarea art.503 pct.3 C.pr.civ și cercetarea incidentală a existenței sau inexistenței infracțiunii de fals, întrucât hotărârea atacată cu revizuire s-a dat ca urmare a prezentării la instanța de judecată a certificatului de moștenitor nr.164/24.11.2003, iar prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de atestare a calității de moștenitor sus arătat.
Revizuenta a apreciat că are calitate procesuală activă și interes, fiind titulara contractului de închiriere pentru spațiul comercial SAD, din . nr.10.
S-a mai arătat de către revizuentă că mandatara intimatei G. E. este dr.V. R., care, obținând împuternicirea prin mandat, s-a ocupat de obținerea certificatului de atestare a calității de moștenitor, de girarea proceselor în contra Primarului și Primăriei Municipiului Timișoara, fiind direct interesată de spațiul comercial sus arătat. Nulitatea certificatului de atestare a calității de moștenitor duce la nulitatea tuturor drepturilor obținute în numele intimatei G. E.. În conformitate cu prevederile art.503 pct.3 C.pr.civ. „dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză", or, în speță revizuenta defăimează certificatul de atestare a calității de moștenitor nr.164/24.11.2003, ca fiind constatat prin hotărâre irevocabilă, ca atins de nulitate absolută, deci un fals.
Prin adresa nr.SC2013-4947/27.02.2013, M. Timișoara, prin C. L., Serviciul Juridic, a comunicat revizuentei faptul că prin sentința civilă nr.6817/26.06.2007 a Judecătoriei Timișoara s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.164/24.11.2003 eliberat în dosarul succesoral nr.212/2013 privind pe intimata G. E.. Termenul de exercitare a cererii de revizuire, prevăzut de art.505 al.1 C.pr.civ. se socotește pentru revizuentă, pentru cazul prevăzut de art.503 al.1 pct.5 „din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă", respectiv din data de 27.02.2013, când M. Timișoara a comunicat în scris societății . despre faptul că sentința civilă nr.6817/26.06.2007 a Judecătoriei Timișoara (prin care s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr.164/2003, eliberat pe numele G. E., a rămas definitivă și irevocabilă), aceasta fiind ziua descoperirii înscrisurilor și data la care s-a luat la cunoștință de rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, care nu fusese încunoștințată societății comerciale de mai sus.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiata pe dispozițiile art.507 și art.503 N.C.pr.civ.
Intimații M. Timișoara prin Primar, Consiliului L. al Municipiului Timișoara au formulat întâmpinare, solicitând admiterea cererii de revizuire.
În motivarea întâmpinării, intimații M. Timișoara prin Primar, Consiliului L. al Municipiului Timișoara au arătat că se impune conexarea prezentei cereri de revizuire cu revizuirea formulată de M. Timișoara prin Primar, Consiliului L. al Municipiului Timișoara, în vederea soluționării ambelor cereri de același complet.
În motivarea întâmpinării, intimații au invocat, în esență, aceleași aspecte cu cele arătate în cererea de revizuire.
Intimata G. E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea revizuirii formulată de ., cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, intimata G. E. a invocat lipsa calității procesuale active a revizuentei, arătând că aceasta nu a fost parte în dosarul nr.5515/C/2004, după cum rezultă de altfel din conținutul sentinței atacate cu prezenta revizuire. . a formulat în fața Curții de Apel Timișoara, care a soluționat apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara împotriva sentinței nr.1163/20.10.2004, o cerere de intervenție în interesul acestui apelant, care a fost respinsă. Soluția respingerii cererii în discuție a fost menținută și prin decizia de recurs nr.1373/14.02.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/1/2005. Or, în atare situație, revizuenta nu deține calitate procesuală activă pentru formularea unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii din primă instanță, etapă în care nu a fost parte. În subsidiar, pentru aceleași motive, a invocat inadmisibilitatea revizuirii.
A mai invocat și lipsa de interes a revizuentei în promovarea căii de atac extraordinare. A precizat că aceasta a încheiat cu Primăria Municipiului Timișoara contractul de închiriere nr.582/1999. Conform art.11 al.4 din conținutul contractului, el a încetat de drept o dată cu schimbarea titularului dreptului de proprietate asupra spațiului, așadar la data restituirii imobilului către G. E. în baza Dispoziției nr.2065/2006 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, respectiv procesului-verbal de predare-primire nr.D_/19.10.2006 emis de Primăria Municipiului Timișoara - Direcția Patrimoniu. De altfel, reprezentanții pârâtei au încetat să plătească chiria de la momentul retrocedării imobilului în pofida faptului că au fost notificați cu privire la schimbarea proprietarului. Astfel, a devenit incident și art.11 al.3 lit.c din același contract, care prevede că rezilierea de drept intervine, fără punerea în întârziere a chiriașului, pentru neplata chiriei pe durata a 60 de zile.
S-a mai invocat de către intimată excepția tardivității revizuirii, raportat la momentul în care revizuenta a luat la cunoștință despre conținutul deciziei civile nr.2422/27.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, precum și faptul că cererea de revizuire nu este motivată în drept, respectiv se întemeiază pe temeiuri de drept fără relevanță procedurală în cauză. Totodată, revizuenta nu a înțeles să precizeze dacă își întemeiază cererea pe vechiul Cod de procedură civilă sau pe cel nou. Prin raportare la ambele acte normative, temeiurile de drept invocate fac trimitere la cu totul alte instituții procedurale decât revizuirea. A considerat că aceasta este o situație care poate fi privită ca neîndeplinirea cerințelor art.112 al.1 pct.4 C.pr.civ., prin raportare la art.326 al.1 C.pr.civ.
În măsura în care se va aprecia că revizuirea se întemeiază pe art.322 pct.4 C.pr.civ., intimata G. E. a arăat că certificatul de atestare a calității de moștenitor nr.164/2003 nu a fost declarat fals printr-o hotărâre penală sau printr-una civilă pronunțată în baza art.184 C.pr.civ. Mai mult, față de săvârșirea infracțiunii de fals s-au formulat plângeri penale împotriva intimatei G. E., a mandatarei sale, a martorei care s-a prezentat în fața notarului public în scopul emiterii certificatului, precum și împotriva notarului.
Astfel, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de apel Timișoara nr.298/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public L. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.289 C.pen., 291 C.pen. și 246 C.pen. și disjungerea cauzei și declinarea competenței privind pe intimata G. E. și celelalte persoane fizice către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara. Totodată, prin rezoluția nr.317/VIII/1/2004 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și respectiv prin rezoluția nr.131/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public G.-C. M. și față de intimata G. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.289 C.pen. și 290 C.pen., cu motivarea că faptele nu există. De asemenea, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 21.02.2008, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul nr.8373/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.260 C.pen., 291 C.pen. și 292 C.pen față de intimata G. E., madatara sa și martora care s-a prezentat în fața notarului public.
Observând cele de mai sus, a apreciat că înscrisul de care se prevalează revizuenta a fost cercetat în mai multe rânduri în raport cu infracțiunile de fals, de fiecare dată cu concluzia că fapta nu există. În aceste condiții, a considerat că speța de față nu se poate subsuma art.322 pct.4 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, aceeași intimată a arătat că prin sentința civilă nr.1163/20.10.2004, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea dispoziției Primarului Municipiului Timișoara de respingere a contestației formulată de intimata G. E. în baza Legii nr.10/2001, precum și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții de retrocedare în natură a unor apartamente și spații cu altă destinație situate în Timișoara, . nr.10. Hotărârea judecătorească a fost pusă în aplicare în sensul arătat.
Ulterior, în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, a fost constatată nulitatea absolută a certificatului de atestare a calității de moștenitor nr.164/2003 eliberat de BNP M. L. din Timișoara, ce stabilea calitatea de moștenitoare a intimatei G. E. în urma bunicii sale, Pucher E.. Întreaga motivare a instanței în ce privește nulitatea înscrisului amintit vizează o inadvertență de acte de stare civilă, în sens că numele de naștere al acesteia din urmă apare în cuprinsul unor acte ca fiind „Haller”, iar în altele ca fiind „Halm”.
Din cuprinsul hotărârilor judecătorești de retrocedare, însă, rezultă că imobilul care face obiectul prezentei cereri i-a fost restituit în calitatea sa de persoană îndreptățită, respectiv moștenitoare în urma mamei sale, numita Fruhling (F.) M. (născ. Pucher), nicidecum în urma bunicii sale. A considerat totodată că în urma pronunțării hotărârilor de retrocedare, calitatea sa de moștenitoare în urma mamei sale a intrat în puterea de lucru judecat, constatarea nulității certificatului sus-indicat neputând fi de natură a afecta dreptul de proprietate al intimatei G. E. asupra spațiului în discuție.
In aceste condiții, a solicitat a se observa că certificatul de atestare a calității de moștenitor nr.164/2003 nu întrunește condiția sine qua non de a fi determinant în pronunțarea hotărârii judecătorești atacate cu revizuire, el atestând calitatea sa de moștenitoare în urma numitei Pucher E., bunica sa maternă. Constatarea nulității acestuia nu poate fi de natură a se răsfrânge asupra calității sale de moștenitoare în urma mamei sale, Fruhling (F.) M. (născ. Pucher), fosta proprietară tabulară a imobilului situat în Timișoara, . nr.10, calitate ce rezultă din actele de stare civilă aflate la dosarul de fond.
Pe de altă parte, anularea certificatului de moștenitor pentru existența unor inadvertențe în actele de stare civilă nu înlătură vocația, mai ales că respectivele acte sunt susceptibile de a fi rectificate. În orice caz, există mult mai multe argumente în favoarea vocației la moștenire pe care intimata G. E. o susține, argumente rezultate din multitudinea de acte la care instanța de judecată a făcut trimitere în motivarea sentinței prin care Primarul Municipiului Timișoara a fost obligat la restituirea imobilului.
În revizuire, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, dispunându-se și atașarea dosarului nr.5515/2004 al Tribunalului T., împreună cu dosarele aferente căilor de atac.
A fost respinsa cererea intimatei G. E. de atașare a dosarelor penale vizând cercetarea falsului certificatului de moștenitor emis pe numele acesteia.
La termenul de judecată din 07.06.2013 instanța a pus în discuție aplicabilitatea dispozițiilor noului C.pr.civ., invocat drept temei al cererii de revizuire, având în vedere prevederile art.3 al.1 din Legea nr.76/2012, revizuenta, prin avocat, lăsând la aprecierea instanței aplicabilitatea noului C.pr.civ. și învederând că aceste temeiuri au fost invocate întrucât cererea de revizuire a fost introdusă după . noului C.pr.civ; de asemenea, aceeași revizuentă a arătat că pe vechiul C.pr.civ. temeiul cererii sale este art. 322 pct. 4 C.pr.civ.
Tribunalul a apreciat că are a se pronunța cu prioritate asupra legii procedurale incidente în speță, considerând, față de dispozițiile art.3 al.1 din Legea nr.76/2012 (conform cărora dispozițiile noului C.pr.civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .), că prezenta cerere de revizuire este guvernată de vechiul C.pr.civ., revizuirea fiind o cale extraordinară de atac declanșată în cadrul unui proces demarat sub imperiul vechiului cod.
Deliberând prioritar, conform art.137 al. 1 C.pr.civ., asupra excepției tardivității cererii de revizuire, tribunalul a reținut că, potrivit art.324 al.1 pct.3 C.pr.civ., în cazurile prevăzute de art.322 pct.4 C.pr.civ. (precizat de către revizuentă, la termenul din 07.06.2013, drept temei al cererii de revizuire pe vechiul C.pr.civ.), termenul de o lună pentru depunerea cererii de revizuire curge din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea care a declarat fals înscrisul; în lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora.
Câtă vreme în speță nu există o hotărâre care să fi declarat fals înscrisul, revizuenta prevalându-se, în promovarea căii extraordinare de atac, de decizia civilă nr.2422/27.11.2012 a Curții de Apel Timișoara (prin care a fost soluționată în mod irevocabil acțiunea în constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor nr.164/24.11.2003 eliberat pe numele intimatei G. E. de BNP L. M.), decizie care i-a fost comunicată de către M. Timișoara, la 27.02.2013, conform dovezii aflate la fila 9 dosar (revizuenta . nefiind parte în dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia menționată), nu există argumente pentru a reține că cererea de revizuire a fost depusa cu nesocotirea termenului prevăzut de art.324 al.1 pct.3 C.pr.civ.; motiv pentru care a fost respinsă excepția tardivității cererii de revizuire.
Sub aspectul îndrituirii . la formularea cererii de revizuire a sentinței civile 1163/20.10.2004 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.5515/2004, tribunalul a reținut că în faza apelului declarat împotriva sentinței anterior arătate . a formulat o cerere de intervenție în interesul apelantului Primarul Municipiului Timișoara, cerere care însă a fost respinsă ca lipsită de interes prin decizia civilă nr.320/A/14.02.2005 a Curții de Apel Timișoara, soluția fiind menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.1373/14.02.2007. Astfel, câtă vreme s-a apreciat în dosarul de fond că . nu are interes în formularea cererii de intervenție, aceasta nedepășind faza admiterii în principiu conform art.52 C.pr.civ., . nu a dobândit calitatea de parte în dosarul de fond, motiv pentru care nu poate formula o cale extraordinară de atac împotriva hotărârii pronunțate în acesta.
Lipsa calității de parte în dosarul de fond (ca urmare a faptului că cererea de intervenție în interesul apelantului nu a fost încuviințată nici măcar în principiu) nu îndrituiește . la promovarea cererii de revizuire, chiar dacă aceasta invocă interesul său în momentul de față în prelungirea locațiunii asupra spațiului retrocedat. Nu au fost reținute sub acest aspect susținerile intimatei G. E. privind lipsa de interes a revizuentei, câta vreme aceasta din urmă încearcă tocmai prelungirea contractului de închiriere, în conformitate cu clauzele contractuale (acesta putând fi prelungit cu acordul părților), urmare a schimbării hotărârii de restituire a imobilului și întoarcerii imobilului în patrimoniul statului.
În subsidiar, tribunalul a reținut că motivele invocate de către revizuentă în motivarea căii extraordinare de atac nu se subsumează situației prevăzute de art.322 pct. 4 C.pr.civ., neputându-se reține că hotărârea supusa revizuirii s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Astfel, faptul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr.6817/26.07.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia civilă nr.179/10.03.2008 a Tribunalului T. și irevocabilă prin decizia civilă nr.2422/27.11.2012 a Curții de Apel Timișoara) s-a constatat nulitatea certificatului de calitate de moștenitor nr.164/24.11.2003 eliberat de BNP L. M., privind vocația succesorală a intimatei G. E. la succesiunea după defuncta Pucher E., născuta Halm, prin retransmitere, nu echivalează cu declararea ca fals a respectivului certificat de calitate de moștenitor. Nu există vreo hotărâre judecătorească prin care certificatul de calitate de moștenitor nr.164/24.11.2003 eliberat de BNP L. M. să fi fost declarat fals, iar motivele invocate de către revizuentă în susținerea falsității acestui înscris constau în aceea că înscrisul a fost constatat nul printr-o hotărâre judecătorească, aspect substanțial diferit de cel al falsității înscrisului. Nulitatea este o sancțiune procedurală care intervine în cazul nerespectării, la momentul încheierii actului, a condițiilor de valabilitate a acestuia, în timp ce falsul presupune o activitate de natură penală, care nu a fost invocată și nici dovedită.
Mai mult, în stabilirea calității intimatei G. E. de moștenitoare îndrituită la restituirea imobilului a fost reținut, astfel cum rezultă din decizia civilă nr.320/A/14.02.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în apelul împotriva sentinței civile nr.1163/2004 a Tribunalului T., nu doar certificatul de calitate de moștenitor ulterior anulat, ci și faptul că această calitate de moștenitor a petentei a mai fost analizată în cadrul altor procese în care au fost pronunțate hotărâri irevocabile prin care s-a stabilit că G. E. este unica moștenitoare a defuncților Pucher E. și F. M., în calitate de nepoată de fiică și respectiv fiică; decizia civilă nr.320/A/14.02.2005 a Curții de Apel Timișoara a rămas irevocabilă prin decizia nr.1373/14.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art.326 C.pr.civ. tribunalul a respins cererea de revizuire.
Împotriva sentinței a declarat apel revizuenta ., care a solicitat schimbarea ei în sensul admiterii cererii de revizuire a sentinței civile nr.1163/20.10.2004 a Tribunalului T. cu consecința respingerii contestației formulate de reclamanta G. E. împotriva Dispoziției nr.1363/14.06.2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara în baza Legii nr.10/2001, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a invocat că în mod greșit a reținut prima instanță lipsa calității sale de parte în procesul de fond, motiv pentru care nu ar putea promova o cale extraordinară de atac împotriva hotărârii pronunțate în acel dosar, câtă vreme cererea de intervenție acolo formulată nu a fost respinsă ca inadmisibilă și ca neîntemeiată. Mai mult, din examinarea deciziei civile nr.320/A/14.02.2005 a Curții de Apel Timișoara rezultă că acea cerere de intervenție a fost respinsă pe fond, după o prealabilă încuviințare în principiu a acestei cereri, respingerea fiind dispusă ca urmare a respingerii apelului declarat de Primăria Timișoara. În situația în care instanța nu ar fi încuviințat în principiu cererea de intervenție, nu ar fi dobândit calitatea de parte și nu ar fi fost menționată în dispozitivul deciziei.
Acest aspect – a apreciat apelanta – rezultă și din decizia civilă nr.1373/14.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție unde s-a menționat că recursul a fost respins ca nefondat (neinvocându-se o lipsă a calității active în promovarea căii de atac a recursului) și nu pentru că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat pe admisibilitatea cererii de intervenție.
A arătat că în mod greșit a reținut instanța că lipsa calității de parte în dosarul de fond nu îndrituiește . la formularea prezentei cereri, câtă vreme în dosarul de fond a avut calitate de parte, respectiv pe cea de intervenient.
A criticat reținerea de către instanță a invocării doar a motivului prevăzut de art.322 pct.4 C.pr.civ., nu și a celor prevăzute de art.322 pct.5, 7 C.pr.civ.
A invocat că, din considerentele sentinței nu rezultă dacă instanța s-a pronunțat doar pe lipsa interesului în promovarea cererii sau și pe fondul cererii.
A arătat că în mod greșit nu s-a observat de către prima instanță împrejurarea că nulitatea absolută a unui înscris lipsește actul juridic de efectele sale firești, astfel că dispozițiile art.322 pct.4 C.pr.civ. sunt incidente în cauză chiar în lipsa unei hotărâri prin care certificatul să fi fost declarat fals și că în mod nelegal a reținut instanța că și în cadrul altor procese a mai fost analizată calitatea de moștenitor a intimatei G. E., câtă vreme prin decizia civilă nr.2422/2012 s-a reținut că este nul certificatul de calitate de moștenitor.
În drept a invocat dispozițiile art.282, 284, 295, 296, 297 și 298 C.pr.civ.
Pe calea apelului, M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara au criticat sentința ca fiind netemeinică și nelegală și au solicitat schimbarea ei în sensul admiterii cererii de revizuire formulată de ..
În motivare au invocat că se impune schimbarea sentinței a cărei revizuire s-a cerut, câtă vreme certificatul de calitate de moștenitor nr.164/24.11.2003 a fost constatat ca fiind nul absolut și acest act a stat la baza reținerii calității intimatei de moștenitoare; a actul a fost avut în vedere și în celelalte procese purtate de intimată, astfel că în mod greșit s-a reținut că aceasta ar avea calitate de moștenitor al fostului proprietar.
Au făcut referire la sentința civilă nr.37/PI/2005 a Tribunalului T. și la decizia civilă nr.18/2013 a Curții de Apel Timișoara și la puterea de lucru judecat cu care s-a stabilit lipsa calității intimatei de persoană îndreptățită la revendicarea imobilului din Timișoara, ., înscris în CF nr.8067 Timișoara, nr.top_.
În drept au invocat dispozițiile art.282 și următoarele C.pr.civ.
Pe cale de întâmpinare, apelantul M. Timișoara prin primar a solicitat admiterea apelului declarat de revizuentă.
Examinând apelul revizuentei . prin prisma criticilor formulate și în baza art.295 al.1 C.pr.civ., față de înscrisurile de la dosar și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Cererea de revizuire cu care revizuenta a sesizat prima instanță a fost întemeiată pe dispozițiile art.503 pct.3, 5, 7, 8 C.pr.civ., art.504 al.1, 2 C.pr.civ., art.505 al.1 pct.5, 8 C.pr.civ., art.507 al.1, 4, 5 6 C.pr.civ.
La termenul de judecată din 07.06.2013, în aplicarea dispozițiilor art.129 C.pr.civ. instanța a pus în discuție aplicabilitatea Noului Cod de procedură civilă, astfel că revizuenta a învederat că înțelege să indice ca temei al cererii dispozițiile art.322 pct.4 C.pr.civ de la 1865, întrucât certificatul de calitate de moștenitor al intimatei G. E. este nul, nulitatea fiind constatată prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara (fila 53 dosar fond).
Susținerile potrivit cărora acesta este temeiul de drept invocat au fost reiterate de revizuentă pe calea concluziilor scrise depuse în termenul de amânare a pronunțării (filele 86-91 dosar fond).
În consecință, în mod neîntemeiat susține revizuenta apelantă că prima instanță ar fi ignorat alte temeiuri de drept cu care ar fi fost investită (art.322 pct.5, 7 C.pr.civ.), referirea la aceste motive de revizuire după ce instanța s-a pronunțat în limita sesizării sale cu respectarea dispozițiilor art.129 al.ultim C.pr.civ. echivalând cu încălcarea dispozițiilor art.294 al.1 C.pr.civ.
În continuare, instanța de apel reține că revizuenta nu a fost parte în dosarul nr.5515/C/2004 al Tribunalului T., dosar în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se cere (nr.1163/20.10.2004).
Împotriva sentinței a declarat apel Primarul Municipiului Timișoara, iar revizuenta prin prezenta cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, justificându-și interesul prin contractul de închiriere încheiat cu primăria și prin dreptul de preemțiune la cumpărare ce l-ar avea (fila 16 dosar nr._/C/2004 al Curții de Apel Timișoara).
Prin decizia civilă nr.320/A/14.02.2005, Curtea de Apel Timișoara a respins atât apelul pârâtului, cât și cererea de intervenție.
După cum rezultă din considerentele deciziei, cererea de intervenție nu a fost respinsă ca o consecință a respingerii apelului declarat de partea în interesul căreia a intervenit, ci pentru că intervenienta nu justifică un interes actual în cauză.
În fine, recursurile declarat de pârât și de intervenientă împotriva sus-menționatei decizii au fost respinse prin decizia civilă nr.1373/14.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/1/2005.
Rezultă, astfel, că în mod legal a reținut prima instanță că, urmare a neîncuviințării în principiu a cererii de intervenție, revizuenta din prezenta cauză nu a dobândit calitatea de parte în dosarul de fond.
Și aceasta, pentru că nu este suficient ca o persoană (fizică sau juridică) să formuleze o cerere de intervenție pentru a dobândi calitatea de parte în proces, câtă vreme justificarea acestei calități presupune îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea acțiunii civile, interesul actual fiind una dintre ele.
Contrar susținerilor revizuentei apelante, instanța de recurs nu confirmă nici măcar indirect faptul că instanța de apel ar fi respins pe fond cererea de intervenție (susținere contrazisă de asemenea de considerentele hotărârii dată de Curtea de Apel Timișoara), Înalta Curte de Casație și Justiție respingând recursul intervenientei întrucât criticile acesteia au vizat fondul cauzei și nu considerentul reținut de instanța de apel – lipsa interesului actual în a interveni în proces.
Corespunde realității că prima instanță s-a pronunțat atât asupra excepției lipsei interesului revizuentei (invocată de intimata G. E.) cât și asupra fondului cererii, însă din simpla examinare a considerentelor sentinței atacate rezultă cu evidență această modalitate în care tribunalul a înțeles să se pronunțe în cauză, nefiind creată vreo confuzie, cum neîntemeiat susține revizuenta-apelantă.
În ceea ce privește fondul pricinii, instanța reține că, potrivit celor mai sus arătate, revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.322 pct.4 C.pr.civ.
În temeiul acestei norme și cu referire la cazul invocat, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, înscrisul avut în vedere de revizuentă fiind certificatul de calitate de moștenitor nr.164/24.11.2003 eliberat de Biroul Notarului Public L. M..
Prin sentința civilă nr.6817/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ irevocabilă a fost constatată nulitatea acestui certificat (filele 24-30 dosar).
Chiar dacă o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni care să stabilească falsul nu a fost pronunțată în legătură cu sus-menționatul act, în doctrină și jurisprudență s-a apreciat că înscrisul este fals în sensul art.322 pct.4 C.pr.civ. și în situația în care prin alterarea realității nu s-a săvârșit vreo infracțiune.
Se observă, însă, că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, astfel că normele care o reglementează sunt de strictă interpretare, aplicarea lor neputând fi extinsă la alte situații și pentru alte condiții decât cele avute în vedere de legiuitor.
Transpunând aceste considerente în situația dedusă judecății, se reține că instanța sesizată cu cererea de revizuire ar putea constatat ea însăși falsul doar în situația în care acțiunea penală privitoare la fals nu mai poate fi pusă în mișcare ori exercitată cu consecința imposibilității stabilirii falsului în cadrul procesului penal.
Or, în cauză, conform celor arătate de intimata G. E. și necombătute de celelalte părți, certificatul de calitate de moștenitor a fost cercetat în mai multe rânduri în raport cu infracțiunile de fals, stabilindu-se că fapta nu există, fără a se reține, deci, că ar fi intervenit prescripția, amnistia ori decesul făptuitorului, în acest sens fiind și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr.8373/P/2007 de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara (fila 78 dosar fond).
Pe de altă parte, incidența dispozițiilor art.322 pct.4 C.pr.civ. presupune ca înscrisul apreciat a fi fals să fie determinant pentru pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, în lipsa lui soluția dată în cauză fiind alta.
Or, cum în mod legal a reținut prima instanță, nici această condiție nu este îndeplinită, câtă vreme prin sentința a cărei revizuire se solicită cererea reclamatei G. E. de anulare a dispoziției emisă în baza Legii nr.10/2001 și de obligare la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a fost admisă nu în baza certificatului de calitate de moștenitor ci a împrejurării că printr-o hotărâre judecătorească dată anterior emiterii certificatului și aflată la dosarul administrativ al notificării se stabilise în favoarea reclamantei „cu claritate calitatea de moștenitoare, deci de persoană îndreptățită la restituire, chiar dacă petenta nu a depus toate actele de stare civilă solicitate, până la termenul prevăzut de lege” (sentința civilă nr.1163/20._, fila 2 al.penultim), iar prin decizia dată în apel (decizia civilă nr.320/A/14.02.2005) s-a reținut că această calitate a petentei „a mai post analizată de instanțele judecătorești în cadrul altor procese unde s-a stabilit irevocabil că imobilul din CF nr.8670 Timișoara, precum și alte imobile ce au aparținut antecesorilor petentei au trecut fără titlu în proprietatea Statului Român și că petenta este unica moștenitoare legală a defuncților Pucher E. și F. M., în calitate de nepoată de fiică și respectiv fiică” (fila 3 decizie, primul alineat).
Pentru aceste considerente, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, contrar celor susținute de revizuenta-apelantă.
În ceea ce privește apelul declarat de intimații M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara, instanța reține că interpretarea dispozițiilor art.293 al.1 C.pr.civ. permite calificarea căii de atac astfel promovată ca având natura unei aderări la apelul revizuentei, chiar dacă prin hotărârea primei instanțe nu a fost stabilită vreo obligație în sarcina lor, iar finalitatea urmărită este aceeași cu cea urmărită de revizuenta-apelantă.
Criticile intimaților sunt, în esență, identice cu cele aduse de revizuentă soluției dată de tribunal fondului cauzei, astfel că nu se impune reluarea considerentelor mai sus reținute pentru respingerea apelului revizuentei.
Susținerile vizând reținerea calității de moștenitoare a intimatei doar în baza certificatului de calitate de moștenitor constatat nul cu putere de lucru judecat sunt nefondate față de considerentele mai sus-arătate.
La fel, nefondate sunt și susținerile vizând caracterul contradictoriu, nelegal și neîntemeiat al sentinței apelate, tribunalul nereținând – în respingerea cererii de revizuire – că reclamanta ar avea calitatea de moștenitor ci faptul că această calitate a fost reținută și prin hotărâri judecătorești anterioare, ceea ce face ca actul contestat ca fiind fals să nu fie determinant în sensul art.322 pct.4 C.pr.civ.
În fine, referirile intimaților apelanți la dosarul nr._ al Curții de Apel Timișoara finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr.18/06.02.2013 (filele 9-11 dosar) nu sunt de natură a atrage schimbarea sentinței, dat fiind obiectul prezentei cereri de revizuire, temeiul de drept invocat de revizuentă și soluția dată acestei cereri.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.296 C.pr.civ., instanța va respinge apelul declarat de revizuenta . împotriva sentinței civile nr.1912/05,07,2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații M. Timișoara prin Primar, C. L. al Municipiului Timișoara și G. E..
În baza art.293, 296 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de aderare la apelul revizuentei formulată de intimații M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara.
În baza dispozițiilor art.274 C.pr.civ. va obliga apelanții la plata către intimata G. E. a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de revizuenta . împotriva sentinței civile nr.1912/05,07,2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații M. TIMIȘOARA PRIN PRIMAR, C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și G. E..
Respinge cererea de aderare la apelul revizuentei formulată de intimații M. TIMIȘOARA PRIN PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA.
Obligă apelanții la plata către intimata G. E. a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 decembrie 2013.
Președinte, Judecător,
F. Ș. G. O.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/18.12.2013
Tehnored.MM/6 ex/30.12.2013
Instanță fond: Tribunalul T. – jud.M. R.
Se comunică
Revizuenta - . - Timișoara, ., nr.10, parter
SAD 1, Corp A, jud.Timis
Intimați - M. Timișoara prin Primar, Consiliului L. al Municipiului Timișoara
- Timișoara, ., nr.1, jud.T.
- G. E. - domiciliul procedural ales la av.L. N.
- Timișoara, . V., nr.1, .
Emis 4 comunicări
| ← Legea 112/1995. Decizia nr. 1644/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
