Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1688/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1688/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 25446/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.1688
Ședința publică din 04 decembrie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T. împotriva Deciziei civile nr.391 din 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta D. A. și intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI și C. R., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat E. T. pentru petenta intimată D. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen, iar pârâta recurentă este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 21.11.2013 adresa emisă de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T., la care s-au anexat în xerocopie: sentința civilă nr._/17.12.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, decizia civilă nr.164/A/22.03.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ și minuta deciziei civile nr.1063/05.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Reprezentantul petentei intimate depune la dosar copia raportului de expertiză tehnică în temeiul căruia s-a efectuat dezmembrarea imobilului în litigiu și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat E. T., pentru petenta intimată D. A., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.391 din 22 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T. împotriva Sentinței civile nr.3002/05.03.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. A., Agenția Națională de Administrare Fiscală București și C. R..
În consecință, tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a dispus următoarele:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală București (A.N.A.F.).
A fost admisă plângerea împotriva Încheierii nr._ pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară în dosar nr._/03.08.2012 formulată de petenta D. A. în contradictoriu cu intimații C. R. și Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
A fost respinsă cererea de reexaminare a Încheierii nr._/17.07.2012 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară în sensul că a fost respinsă cererea Direcției Generale a Finanțelor Publice T. având ca obiect intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui C. R., înscrierea procesului verbal de sechestru nr.106/25.06.2012 al AFP Timișoara și radierea din partea a II-a a notarilor de la pct.31,32 și 35 din CF nr._-C1-U13 Timișoara, nr. top 6834/13, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A. București, a reținut că este întemeiată și a fost admisă în baza dispozițiilor art.1 și 2 din HG nr.109/2009 raportat la obiectul cauzei prin care nu se solicită anularea unui act emis de către această instituție, ca atare nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecății, autoritatea fiscală competentă fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.T. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, cu atât mai mult cu cât prin încheierea atacată aceasta din urma instituție și-a intabulat dreptul de ipotecă asupra imobilului aparținând petentei.
În ceea ce privește fondul cauzei, a constatat următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/17.12.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare nr.439/12.02.2007 având ca obiect imobilul situat în Timișoara, . nr.1, înscris în CF vechi nr.1533 Timișoara nr. top 6834, pentru cota de 12/24 din imobil, hotărâre care a rămas irevocabilă.
Prin cererea depusa sub nr.3006/29.06.2012, intimata D. T. a solicitat OCPI înscrierea dreptului de proprietate în favoarea debitorului C. R. conform hotărârii mai sus menționate, precum și notarea procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr.106/25.06.2012 în favoarea AFP Timișoara pentru suma de 630.019 lei.
Prin Încheierea nr._/17.07.2012, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a dispus respingerea cererii intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice T., iar împotriva acestei încheieri intimata a formulat cerere de reexaminare.
Prin Încheierea OCPI nr._/03.08.2012 s-a dispus admiterea în parte a cererii de reexaminare și notarea dreptului de ipotecă legală instituit prin proces-verbal de sechestru nr.106/25.06.2012 al AFP Timișoara.
Analizând încheierea atacată a constatat că în mod nelegal s-a dispus înscrierea ipotecii legale conform procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr.106/25.06.2012 asupra întregului imobil aparținând petentei și înscris în CF nr._-C1-U13 câtă vreme sentința civilă mai sus atacată viza revocarea contractului de vânzare-cumpărare nr.439/12.02.2007 doar pentru cota de 12/24 din imobil, astfel încât doar pentru această cotă de proprietate hotărârea era inopozabilă față de creditor.
Față de considerente de fapt și de drept mai sus menționate, raportat la art.50 pct.2 din Legea nr.7/1996 modificată prin OUG nr.64/2010 a admis plângerea împotriva Încheierii nr._ pronunțată de OCPI în dosarul nr._/03.08.2012 și în consecință a dispus respingerea cererii de reexaminare a Încheierii nr._/17.07.2012 a OCPI în sensul că a respins cererea D. T. având ca obiect intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui C. R., înscrierea procesului verbal de sechestru nr.106/ 25.06.2012 al AFP Timișoara și radierea din partea a II-a a notărilor de la pct.31,32 și 35 din CF nr._-C1-U13 Timișoara, nr. top 6834/13.
A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.3002/05.03.2013 a Judecătoriei Timișoara a formulat recurs intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice T., solicitând admiterea recursului, în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea spre rejudecare, raportat la faptul că împotriva aceleiași încheieri a formulat plângere și aceasta, cerere care nu a fost soluționată, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței civile atacate și respingerea plângerii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Instanța nu a avut în vedere că ulterior formulării cererii revocatorii din dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta și cu Coritoru R., în evidențele de carte funciară a avut loc o apartamentare a imobilului identificat în CF vechi nr.1533, nr.top 6834 Timișoara, fiind transcrise apartamentele aferente fiecărei coproprietare, adică lonescu M.-N. și D. A..
Ulterior apartamentării a avut loc transcrierea proprietății în CF nr._ Timișoara și, ca atare, datorită ieșirii din indiviziune, fiecare apartament a fost intabulat în favoarea noului unic proprietar.
De aceea cota de 12/24 din vechea carte funciara se referea la cota aferentă coproprietarei D. A., iar notările și sarcinile imputate acesteia au fost preluate pe fiecare apartament dobândit în parte.
Ca atare, nu se putea solicita notarea sechestrului doar pe o cota de 12/24 din apartamentul nr.13, deoarece acesta nu mai era în coproprietate cu lonescu M.-N.. ci aparținea doar reclamantei.
Acest aspect rezultă cu claritate dintr-o simplă vizualizare a CF colectiv nr._-C1, la B Partea II, Unitate individuală nr.13.
A precizat că a formulat plângere împotriva aceleiași încheieri OCPI, cerere care însă nu a fost soluționată, aceasta nefiind încă înregistrată la Judecătoria Timișoara.
Instanța în cazul care soluționa și plângerea acesteia în cadrul aceluiași dosar, ar fi menționat că are calitatea de petentă, aceasta făcând mențiune însă doar despre întâmpinarea depusă de aceasta, nu și despre plângerea sa împotriva încheierii nr._/28.08.2012.
În probațiune a anexat: CF colectiv nr._ Timișoara și plângerea D. nr._/17.09.2012.
Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 22.05.2013 instanța a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor publice T., pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie de ipotecă, în condițiile în care la data dresării procesului verbal de sechestru asigurator pe numele debitorului C. R., 25.06.2012, în cartea funciară a imobilului acesta era evidențiat în stare de indiviziune în favoarea petentei și a unei terțe persoane, sistarea coproprietății fiind înscrisă abia la data de 03.08.2012.
Ca atare, la data instituirii măsurii asiguratorii cu valoare de ipotecă legală bunul era în patrimoniul unei alte persoane decât aceea a debitorului și în stare de coproprietate, iar validitatea acestei măsuri de garanție imobiliară din perspectiva condiției calității de proprietar și a caracterului ei determinat se impunea a fi apreciată de la data constituirii ei, neputând fi confirmată (acoperită) ulterior.
Esențial însă în tranșarea litigiului dedus judecății este faptul că efectul admiterii cererii revocatorii (pauliene) este acela al inopozabilității față de creditor a actului încheiat în fraudarea intereselor sale, creditorului fiindu-i astfel recunoscut dreptul de a urmări silit bunul inclusiv în patrimoniul terțului achizitor de rea credință.
Ca atare, sancțiunea nu este aceea a desființării cu efect retroactiv a actului, cu consecința readucerii bunului în patrimoniul vânzătorului, sancțiunea specifică aplicabilă în materia acțiunii pauliene fiind doar inopozabilitatea față de creditor a actului juridic fraudulos; altfel spus, deși bunul continua să rămână în patrimoniul cumpărătorului de rea-credință, acesta va suporta consecința relei sale credințe la perfectarea actului, în sensul că va fi supus executării silite în limitele necesare realizării dreptului de creanță al creditorului, cu posibilitatea de a păstra bunul dobândit, oferindu-i creditorului plata creanței, în cazul în care valoarea creanței este inferioară valorii obiectului acelui contract, de a păstra bunul dobândit, oferindu-i creditorului plata creanței.
În consecință, inclusiv instituția apelantă, în calitatea sa de creditor al înstrăinătorului poate proceda exclusiv la urmărirea silită a bunului în patrimoniul intimatei-petente până la concurența creanței sale, nu însă și la înscrierea unei măsuri asiguratorii cu valoare de ipotecă legală instituite pe numele și asupra patrimoniul debitorului său, o persoană diferită de aceea a proprietarului actual al bunului.
Nu poate fi pus semnul echivalentei între sancțiunea inopozabilității specifică acțiunii pauliene și efectul repunerii în situația anterioară (restitutio in integrum) specific acțiunii în desființarea actului juridic civil.
Pe de altă parte, formularea de către apelantă a unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară supusă analizei nu poate constitui motiv de casare cu trimitere în sensul art.312 al.5 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, conform art.296 C.pr.civ., apelul a fost respins ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta recurentă a susținut că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, prin aceea că nu a avut în vedere că, ulterior formulării cererii revocatorii din dosarul nr._, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr._/17.12.2009 a Judecătoriei Timișoara, în evidențele de carte funciară a avut loc o apartamentare a imobilului identificat în CF vechi nr.1533, nr.top 6834 Timișoara, fiind transcrise apartamentele aferente fiecărei proprietare, adică I. M.-N. și D. A..
De aceea, cota de 12/24 din vechea carte funciară se referea la cota aferentă coproprietarei D. A., iar notările și sarcinile imputate acesteia au fost preluate pe fiecare apartament dobândit, astfel că nu se putea solicita notarea sechestrului doar pe cota de 12/24 din apartamentul nr.13, deoarece acesta nu mai era în coproprietate cu I. M.-N., ci aparținea doar reclamantei, aspect care rezultă cu claritate și din CF colectiv nr._-C1, la B. Partea II. Unitate individuală nr.13.
Astfel, recurenta a susținut că instanțele inferioare nu au avut în vedere faptul că cererea de înscriere a actului de executare silită – procesul-verbal de sechestru bunuri imobile nr.106/25.06.2012 a Administrației Finanțelor Publice Timișoara, ci a fost solicitată în contradictoriu cu proprietarul tabular, decizia instanței de apel fiind contradictorie, în sensul că ia act de inopozabilitatea actului fraudulos, după care apreciază că nu se pot înscrie măsuri de executare silită asupra bunului respectiv, deoarece măsurile de executare ar fi trebuit luate împotriva dobânditoarei.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală București, C. R. și D. A. au fost citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, însă nu au dat curs solicitării instanței.
Examinând decizia atacată, în limitele motivelor invocate prin cererea de recurs, care se încadrează în cazurile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ., Curtea apreciază că este întemeiat recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T., pentru argumentele ce succed.
Într-adevăr, prin Sentința civilă nr._ din 17.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ (rămasă irevocabilă) a fost admisă acțiunea pauliană formulată de reclamantul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a Finanțelor Publice T., în contradictoriu cu pârâții C. R. și D. A., și s-a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.439/12.02.2007 de Biroul Notarului Public S. C. încheiat de către pârâți cu consecința inopozabilității acestui act juridic față de reclamant.
Așadar, această hotărâre irevocabilă este opozabilă și petentei din acțiunea de față, D. A., terț dobânditor de rea credință, iar după formularea acțiunii revocatorii, a avut loc o apartamentare și ieșire din indiviziune asupra imobilului înscris în CF vechi nr.1533, nr.top 6384 Timișoara, petenta devenind proprietară în cotă de 1/1 parte asupra apartamentului nr.13 transcris în CF nr._-C1-U14 Timișoara, nr.top 6384/XIII.
Or, avându-se în vedere că efectul admiterii acțiunii revocatorii este acela al inopozabilității față de creditor a actului încheiat în frauda intereselor sale, care poate urmări pe cale silită bunul chiar în mâinile terțului, ca și cum nu ar fi ieșit din patrimoniul debitorului (în speță C. R.), Curtea apreciază că soluția ambelor instanțe este greșită, fiind dată cu nerespectarea legii Încheierea nr._, pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T. – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara în dosarul nr._/03.08.2012, prin care a fost admisă cererea de reexaminare a Încheierii nr._/17.07.2012 și înscrisă ipoteca legală, în baza procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr.106/25.06.2012, sub C1 din CF nr._-C1-_ Timișoara.
Față de cele de mai sus, în baza art.304 pct.7 și 9 și art.312 al.3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T., va modifica decizia recurată, va admite apelul pârâtei și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge plângerea formulată de petenta D. A. împotriva Încheierii nr._, pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T. – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara în dosarul nr._/03.08.2012, menținând în rest dispozițiile sentinței, respectiv cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Națională de Administrare Fiscală București, care nu a făcut obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T. împotriva Deciziei civile nr.391 din 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva Sentinței civile nr.3002 din 05.03.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge plângerea formulată de petenta D. A. împotriva Încheierii nr._, pronunțată de Oficiul de Cadastru ți Publicitate Imobiliară în dosarul nr._/03.08.2012.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/10.12.2013
Tehnored.MM/2 ex/06.01.2014
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud.M. B.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud.L. D., D. H.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1912/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
