Obligaţie de a face. Decizia nr. 1063/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1063/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 2067/290/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1063
Ședința publică din 17 septembrie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S. prin mandatar P. I. împotriva deciziei civile nr. 42/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații H. M., H. I., C. L. al Municipiului Reșița și M. Reșița prin Primar, având ca obiect obligația de a afce.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă personal intimata H. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimații C. L. al Municipiului Reșița și M. Reșița prin Primar au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 7 august 2013, respectiv 13 august 2013, întâmpinare.
Totodată, se constată că și intimații H. M. și H. I. au formulat întâmpinare pe care au depus-o la dosar la data de 12 septembrie 2013.
Instanța pune în discuție, în condițiile art. 306 alin. 2 C.pr.civ., motivul de ordine publică constând în nelegala compunere a completului de judecată, raportat la natura și obiectul acțiunii deduse judecății și la prevederile art. 2821 alin.1 Cod proc.civ. – având în vedere dispozițiile obligatorii ale Deciziei de recurs în interesul legii nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - aspect ce urmează a fi analizat cu prioritate de către instanța de recurs, în condițiile art. 304 coroborat cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
Cu privire la excepția invocată, instanța acordă cuvântul intimatei H. M. care arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 42/A/13.03.2013, Tribunalul C.-S. – Secția Civilă a admis apelurile pârâților H. M. și H. I. împotriva sentinței civile nr. 3149/25.10.2012 pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea civilă îndreptată împotriva lor de reclamantul S. S. și l-a obligat pe acesta din urmă la 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că reclamantul S. S. a solicitat anularea în parte a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între M. Reșița și pârâții H. M. și H. I. având ca obiect un teren de 257 mp, cu nr. top_, înscris în CF nr._ Reșița.
Prima instanță a admis acest capăt de cerere reținând că s-a realizat o vânzare a lucrului altuia nulitatea intervenind în baza principiilor "nemo dat quod non habet" și "nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet".
În mod greșit a fost reținută incidența acestor principii întrucât ele se aplică doar în situația în care are loc transferul unui drept de proprietate între un neproprietar și un terț. În cauză, vânzătorul a fost proprietarul terenului.
De asemenea, în mod greșit a fost reținută indisponibilitatea terenului de 89 mp pe motiv că urma să fie folosit de către pârâtul M. Reșița a eliberat acestuia autorizație de construire, întrucât, din analiza autorizației (aflată la fila 3 a dosarului administrativ administrat în cauză) a certificatului de urbanism (fila 20 din dosarul administrativ), a planului de amplasament și delimitare (filele 47, 54) și a extrasului de carte funciară (fila 23), reclamantul S. S. a fost autorizat să construiască doar pe . 456/8, nu și pe suprafața de 89 mp din . 456/11 (fila 111 dosar de fond).
Astfel, nu există motive care să determine nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Consecința faptului că acest capăt de cerere este neîntemeiat este aceea că și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului M. Reșița să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 89 mp este neîntemeiat întrucât doar cel care este proprietar al bunului poate face acte de dispoziție cu privire la acel bun, conform art. 480 Cod pro.civ.
Cu privire la cererea apelanților H. M. și H. I. de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel constând în onorariu avocat, instanța, față de soluția dată cererii de apel, văzând și chitanța de la fila 27, în baza art. 274 Cod proc. civ., a admis-o.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc. civ., a admis apelurile formulate de către pârâții H. M. și H. I., și pârâții M. Reșița prin Primar și C. L. al Municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr. 3149/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul S. S., a anulat sentința apelată și, în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul S. S. împotriva pârâților H. M., H. I., M. Reșița și C. L. al Municipiului Reșița.
A obligat intimatul S. S. să plătească apelanților H. M. și H. I. suma de 1 000 lei cheltuielilor de judecată în apel reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S. S. solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului pârâților.
În motivarea în drept a recursului au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 Cod proc.civ., iar în fapt interpretarea greșită a dispozițiilor legale care țin de interpretarea raporturilor juridice contractuale.
La primul termen de judecată din 17.09.2013, instanța a pus în discuție ca motiv de recurs de ordine publică textul art. 304 pct.1 Cod proc.civ., constând în nelegala constituire a completului de judecată în calea de atac pertinentă în raport cu natura și obiectul acțiunii deduse judecății.
În concret, din însăși formularea petitelor acțiunii prin care reclamantul S. S. a solicitat instanței inițial constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare prin care M. Reșița a vândut soților H. I. și M. suprafața de 257 mp – ulterior anularea acestui contract – precum și obligarea instituțiilor pârâte la încheierea unui contract cu reclamantul pentru suprafața de teren de 89,2 mp; rezultă că acțiunea are, în mod neîndoielnic, o natură civilă și un obiect material determinat, evaluabil în bani.
Având în vedere aceste împrejurări, dispozițiile art. 2821 alin. 1 Cod proc.civ., dispozițiile obligatorii ale Deciziei de recurs în interesul legii nr. 32/2008 precum și valoarea obiectului material al acțiunii (rezultată din însuși contractul de vânzare-cumpărare în cauză în care terenul de 257 mp a fost apreciat în lei la suma echivalentă a 1799 euro – fila 22 dosar), rezultă că Tribunalul C.-S. trebuia să soluționeze în cauză un recurs – așa cum în mod corect s-a indicat în dispozitivul hotărârii primei instanțe – iar nu să procedeze la recalificarea căii de atac ca fiind apel.
Procedând în acest fel și constituind un complet pe cale de consecință, Tribunalul C.-S. a prilejuit incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.1 Cod proc.civ., din care cauză recursul reclamantului savu S. va fi admis, cu consecința casării deciziei civile nr. 42/A/13.03.2013 și a trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru judecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S. S. prin mandatar P. I. împotriva deciziei civile nr. 42/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă pe care o casează cu trimitere spre judecarea recursului la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. D.C/18.09._
Tehnored L.P./04.10.2013
Ex.2
Primă instanță: G. R. – Judecătoria Reșița
Instanța de apel: C. A., B. S. – Tribunalul C.-S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 763/2013. Curtea de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
