Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 141/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 21357/325/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 141
Ședința publică din 30.01.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenții pârâți Biroul Notarial L. (B. L.), F. L. I. și C. M. împotriva deciziei civile nr. 588/A/7.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara, prin Primar, și pârâții intimați V. T. și O. T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică la a doua strigare, se prezintă pentru intimații reclamanți consilier juridic V. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depus prin registratura instanței, la data de 29.01.2013 de către recurenții B. L. și Lara L. I. concluzii scrise.
Reprezentantul intimaților arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii pronunțate de către Tribunalul T..
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 588/A/07.09.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost admisă excepția netimbrării apelurilor și au fost anulate ca netimbrate apelurile declarate de pârâții C. M. și B. L. împotriva sentinței civile nr._/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu petenții M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara și pârâții V. T., F. L. I. și O. T..
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că pentru primul termen de judecată în fața instanței de apel, apelanții au fost citați cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform art. 13 raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar 0,15 lei, conform art. 3 alin 2 din OG 32/1995, sub sancțiunea anulării apelurilor ca netimbrate, obligație pe care însă nu și-a îndeplinit-o.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă acestea nu sunt achitate la momentul înregistrării acțiunii sau cererii, judecătorul va pune în vedere părții să le achite până la primul termen de judecată, urmând ca neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit să fie sancționată cu anularea acțiunii sau cererii; conform art. 9 din OG 32/1995, aceleași dispoziții se aplică și în cazul neplății timbrului judiciar.
Având în vedere că apelanții, deși citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar până la primul termen de judecată, nu au onorat această obligație, în temeiul art. 137 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu aplicarea art. 9 din OG 32/1995, tribunalul a admis excepția netimbrării apelurilor și a anulat apelurile ca netimbrate.
Împotriva deciziei au declarat recursuri pârâții B. L., F. L. I. și C. M., care au criticat-o pentru nelegalitate.
Pârâții B. L. și F. L. I. au invocat că nu au fost legal citați cu mențiunea achitării taxelor de timbru, citația nefiind afișată ci depusă de factorul poștal (care l-a înlocuit pe cel anterior) într-o altă cutie poștală. Având în vedere cuantumul redus al taxelor datorate, instanța era ținută să amâne judecata pentru a da eficiență principiului preeminenței dreptului.
Au reiterat criticile formulate pe calea apelului împotriva hotărârii primei instanțe, cu referire la excepțiile și susținerile pe fond invocate.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. pr. civ., art. 312 alin 3-5 C. pr. civ.
Pârâta C. M. a învederat că nu are domiciliul în Timișoara, C.D. L., nr. 40/A; că imobilul de la această adresă are mai multe apartamente și, cum este de etnie romă, vecinii au sustras eventuala corespondență; a mai arătat că este analfabetă și, dacă ar fi găsit citația, ar fi prezentat-o avocatului său.
A invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, a formulat critici asupra fondului pricinii și a invocat excepții.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 C. pr. civ..
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin 2 C. pr. civ., față de dispozițiile art. 299 și următoarele C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Urmare a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, B. L. a fost citat cu mențiunea achitării taxelor de timbru pentru termenul de judecată din 07.09.2012, procedura fiind legal îndeplinită prin afișare, în condițiile art.92 alin 2 C. pr. civ. (f. 18 dos. apel).
Susținerile vizând schimbarea factorului poștal și posibilitatea că acesta să fi depus corespondența într-o altă cutie poștală sunt nefondate și contrazise de mențiunile de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Câtă vreme dispozițiile art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 sancționează cu nulitatea neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru, susținerile vizând cuantumul redus al taxei și obligația ce ar fi revenit instanței (amânarea judecății) sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Având în vedere normele legale ce reglementează taxele de timbru, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicabile în caz de neachitare a acestora, văzând cuantumul taxelor datorate de recurenți, instanța apreciază că anularea apelului – cu respectarea dispozițiilor legale incidente – nu încalcă principiul preeminenței dreptului, astfel cum se invocă în cauză.
În ceea ce privește recursul pârâtei C. M., instanța reține următoarele:
Susținerile acesteia vizând împrejurarea că ar avea un alt domiciliu decât cel la care a fost citată cu mențiunea achitării taxelor de timbru sunt contrazise de conținutul cererii de apel în care pârâta însăși – prin avocat – a indicat respectivul domiciliu.
Nefondate ca temeiuri de modificare sau casare a deciziei sunt și susținerile acesteia referitoare la posibilitatea ca o altă persoană (vecin) să îi fi sustras corespondența și la faptul că este analfabetă, aceste susțineri neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. pr. civ.
Dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO nu a fost încălcat în cauză, instanța europeană a drepturilor omului stabilind că instituirea unor taxe de timbru nu reprezintă în sine o încălcare a acestui drept, dreptul de acces la justiție neechivalând cu gratuitatea actului de justiție.
În consecință, în mod legal a procedat instanța de apel la anularea ca netimbrate a apelurilor declarate în cauză astfel că, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1 C. pr. civ. ea nu mai avea a examina fondul criticilor pârâților.
Cum soluția dată de tribunal va fi menținută, nici instanța de recurs nu va mai examina criticile aduse de recurenți fondului pricinii.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin 1 C. pr. civ. raportat la art. 304, 306 alin 2 C. pr. civ., instanța va respinge recursurile declarate de petenții B. L.; F. L. I. și C. M. împotriva deciziei civile nr. 588/A/07.09.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de petenții B. L.; F. L. I. și C. M. împotriva deciziei civile nr. 588/A/07.09.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.01.2013
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red.FȘ/01.02.2013
Teh.AMT/2 ex./11.02.2013
Primă instanță: Judecătoria Timișoara – jud. G. D.
Instanță apel: Tribunalul T. – jud. M. R., A. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1063/2013. Curtea de Apel... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1666/2013. Curtea... → |
|---|
