Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 588/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 11333/30/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 15.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 588/R
Ședința publică din 17 aprilie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții F. A. și H. R. împotriva sentinței civile nr. 3365/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. T., pentru despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință, lipsesc părțile.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. U. C., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare, la data de 11.04.2013.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri și că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3365/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții F. A. și H. R. împotriva pârâtului S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. T..
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, prin cererea din 13.12.2010, reclamanții F. A. și H. R. au chemat în judecată pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să fie obligat acesta la plata către reclamanți a sumei de 2.100.000 lei echivalentul sumei de 500.000 euro cu titlul de prejudiciu moral pentru suferințele îndurate de tatăl lor atât în perioada de detenție 08.09.1952 – 07.09.1955 la Penitenciarul Jilava cât și după eliberare pe perioada de degradare civică precum și pentru suferințele îndurate de ei ca urmare a condamnării tatălui lor.
În motivare, au arătat că prin sentința civilă nr. 73/1954 pronunțată de Tribunalul M. Timișoara tatăl lor a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru uneltire împotriva orânduirii sociale faptă prevăzută de disp. art. 209 c.pen.
În drept, au invocat dispozițiile art. 1 și 2 Legii nr. 221/2009 coroborate cu disp. art. 504 – 506 c.pr.pen.
Prin sentinta civila 3414/2011, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată.
Pentru a se pronunta astfel, instanța a reținut incidența Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale.
Împotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamanții.
Prin decizia civila 1770/R/29.11.2011 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul, a casat sentința atacata si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul T., retinand ca nu s-a analizat si temeiul de drept invocat de reclamanți, cel prev.de art. 504-506 C.pr.penala, concluzionându-se ca nu a fost analizat fondul cererii prin prisma temeiurilor de drept invocat.
Cauza a fost înregistrata la Tribunalul T. în dosarul nr._ 2011* la data de 25.01.2012.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut că prin decizia civila nr.1770/R/29.11.2011 a Curții de Apel Timișoara a fost admis recursul declarat de reclamanții F. A. și H. R., a fost casata sentința atacata si trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul T., reținându-se ca nu s-a analizat si temeiul de drept invocat de reclamanți, cel prev.de art. 504-506 C.pr.penala, concluzionându-se ca nu a fost analizat fondul cererii prin prisma acestui temei de drept invocat.
Reclamanții, în baza art.504 -506 C.proc.penală, au solicitat obligarea statului la plata de daune morale in compensarea prejudiciului moral suferit urmare a suferințelor îndurate de tatăl lor în perioada de detenție 8.09.1952-7.09.1955 cat si după eliberare, precum si a reclamanților urmare a condamnării tatălui lor .
Art.504 al.1 C.proc.pen. - potrivit căruia: "persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitiva de achitare, privarea sau restrângerea de libertate in mod nelegal trebuind a fi stabilita, după caz, prin ordonanța procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penala sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzuta in art.10 al.1 lit.j” (alin.3) - nu isi găsește incidenta in speta.
De asemenea, chiar daca s-ar admite ca ipoteza de lucru ca ar fi îndeplinite condițiile acestui text de lege, acest petit este prescris, fiindcă termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958 a început sa curgă la data de 22.12.1989, când a căzut regimul comunist în România.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen reclamanții, care au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, au invocat neobservarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 504 alin. 4 C.p.p. câtă vreme, în sensul acestei norme, prin dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 2 din Legea nr. 221/2009 s-a procedat la o dezincriminare a faptei pentru care a fost dispusă condamnarea.
În drept, au invocat dispozițiile art. 304 1 C.p.c.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 304 1 și 306 alin. 2 C.p.c., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.p.c., văzând și normele legale ce vor fi arătate în continuare, instanța reține următoarele:
Corespunde realității că are caracter politic în sensul art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009 condamnarea pentru fapta prevăzută de art. 209 C.p. și că potrivit art. 2 din lege efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic prevăzute la art. 1 sunt înlăturate de drept, însă aceste norme nu au efectul invocat de reclamanți pe calea recursului.
Astfel, la despăgubirile prevăzute la art. 504 alin. 1 C.p.c. are dreptul, în baza art. 504 alin. 4 C.p.c. și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.
În sensul acestei dispoziții, are dreptul la despăgubiri persoana care, fie a fost privată de libertate deși pentru fapta pentru care s-a dispus această măsură intervenise (la momentul privării) prescripția, amnistia ori dezincriminarea, fie persoana care a continuat să fie privată de libertate după ce a intervenit amnistia sau dezincriminarea.
Or, antecesorul reclamanților a fost în stare de detenție pe perioada 8.09._55, cu mult anterior apariției Legii nr. 221/2009 care, prin art. 2, a înlăturat efectele condamnării.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. raportat la art. 304, 304 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de reclamanții F. A. și H. R. împotriva sentinței civile nr. 3365/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții F. A. și H. R. împotriva sentinței civile nr. 3365/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. F.Ș.- 30.04.2013;
Tehnored. C.J.- 08.05.2013; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: D. H.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1666/2013. Curtea... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
