Partaj judiciar. Decizia nr. 1210/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1210/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 17745/325/2011
ROMÂNIA operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1210
Ședința publică din 26 septembrie 2013
PREȘEDINTE :A.-M. N.
JUDECĂTOR :Dr. L. L.
JUDECĂTOR :M. G.
GREFIER :M. S. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta . Timișoara împotriva deciziei civile nr. 489/A/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta – intimată R. R. și pârâții -intimați R. A. M., R. I. D. și R. I., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă domnul consilier juridic L. I. C., în reprezentarea pârâtei –recurente și doamna avocat O. Snejana, în reprezentarea reclamantei- intimate R. R. ,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că reclamanta- intimată R. R. a depus la dosar prin registratura instanței, la 19 septembrie 2013, concluzii scrise.
Reprezentantul recurentei a depus la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă recursului, în cuantum de 895,84 lei și 5 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii civile pentru motivele invocate în scris, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta reclamantei-intimate R. R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 19.07.2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta R. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: R. A. M., R. I. D., R. I., . ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în municipiul Timișoara, ., nr. 1, . CF individuală nr._-C1-U5 Timișoara cu nr. top._/XII compus din 2 camere și dependințe, cu 1,94% părți comune, 15/737 mp teren în folosință, prin atribuirea către reclamantă a întregului imobil, respectiv a cotei de 3/16 părți aflate în proprietatea de sub B3 precum și a cotei de 3/16 părți aflate în proprietatea pârâtului de rang 2 R. I. D. conform înscrierii din foaia de proprietate de sub B4. De asemenea, reclamanta a solicitat și înscrierea dreptului său de proprietate astfel dobândit, obligarea sa la plata sultei corespunzătoare către pârâții de rang 1 și 2 cu precizarea că suma datorată pârâtului de rang 1 R. A. M. să o achite pârâților de rang 3 și 4, precum și obligarea la cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea cererii.
În motivare, reclamanta a arătat că ea este proprietară asupra cotei de 10/16 din imobilul situat în Timișoara, ., nr. 1, ., . prin cumpărare (cota 8/16) și moștenire (cota de 2/16). Reclamanta învederează că a achiziționat imobilul în 2005 cu titlu de bun comun împreună cu soțul său, în prezent decedat, imobil care se compune din 2 camere și dependințe, cu părți comune, 15/737 mp teren în folosință locuind în imobil împreună cu cei doi fii ai lor, pârâții de rang 1 și 2, respectiv R. A. M. și R. I. D.. După decesul soțului, a dezbătut succesiunea după acesta astfel încât, acceptând toți succesiunea, reclamanta deține 10/16 din imobil, iar fii săi dețin fiecare cota de 3/16 din imobil.
Pârâtul R. A. M. în toamna anului 2009 a insistat să fie ajutat de reclamantă pentru a împrumuta o sumă substanțială de bani, motivând că datorează acești bani societății . (pârâtă de rang 4) la care era angajat pe post de agent de vânzări și că este nevoit urgent să restituie banii pentru a nu avea necazuri. Reclamanta a susținut că văzând disperarea acestuia, a fost de acord să dea curs solicitării și întrucât nu dispunea de bani spre a-l ajuta, a cedat insistențelor lui de a contracta un împrumut în sumă de 15.900 euro reprezentând echivalentul a 66.749,80 lei, sumă pe care a împrumutat-o de la pârâtul de rang 3, R. I., încheind în acest scop un contract de împrumut autentificat sub nr. 1322/01.01.2009 la BNP T. D.-E. și garantând acest împrumut cu cotele lor de proprietate deținute asupra imobilului din litigiu (reclamanta asupra cotei 10/16 părți, iar pârâtul R. A. M. asupra cotei sale de 3/16 părți). Astfel, s-a constituit un drept de ipotecă de rang 1 pentru această sumă pe seama împrumutătorului. Reclamanta arată că a înmânat suma de bani împrumutată fiului său, respectiv pârâtului de rang 1. Un reprezentat al societății unde era angajat pârâtul de rang 1 i-a comunicat că în continuare acesta datora bani, de unde reclamanta a tras concluzia că nu a achitat datoria avută, respectiv prejudiciul produs. Mai mult, pârâtul de rang 1 a dispărut de acasă și nu a avut vești de la acesta, neștiind unde se află în prezent.
Ulterior, prin Încheierea nr._ pronunțată în dosar nr._/19.05.2011 a fost înștiințată că asupra imobilului pe care îl deține în indiviziune cu pârâții de rang 1 și 2 s-a notat somația de plată pentru sumele de 41.626 lei despăgubiri, 5.161,63 reprezentând onorariu executare silită, 347,200 lei reprezentând cheltuieli executare silită, 12,45 lei taxă de timbru și timbru judiciar, asupra cotei de 3/16 parte imobil deținute de R. A. M., pe seama .. Reclamanta susține că întrucât deține cota majoritară (10/16 părți) din imobilul din litigiu, iar pârâții de rang 1 și 2 doar cota de 3/16 fiecare, solicită să-i fie atribuit întregul imobil în natură reclamantei și obligarea sa la plata sultei corespunzătoare celor 2 pârâți. Reclamanta arată că având în vedere înscrierea din foaia de sarcini de sub C1 și privitoare la pârâții de rang 3 și 4, este de acord ca sulta ce se va stabili în sarcina sa pe seama pârâtului de rang 1 R. A. M., să o achite creditorilor acestuia, respectiv pârâții de rang 3 și 4.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 728, 1074 C.civ., Legea nr. 7/1996, art. 274 C. pr. civ.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței că nu se opune la acțiunea depusă de către reclamantă împotriva pârâților, așa cum a fost formulată, și anume prin distribuirea către reclamanta R. R. a întregului imobil, respectiv a cotei de 3/16 părți aflate în proprietatea pârâtului R. A. M. și a cotei aflate în proprietatea pârâtului R. I. D., cu precizarea ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să o oblige pe reclamantă la achitarea integrală a sumei datorată de către pârâtul R. A. M. (suma ce reiese din Încheierea nr._ pronunțată în dosar nr._/19.05.2011), către G. D. SA.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, aceasta din urmă se obligă la plata sultei către pârâții de rang 1 și 2 cu precizarea că sulta datorată pârâtului de rangul 1 să o achite pârâților de rang 3 și 4, iar . nu dorește decât recuperarea sumei de 47.147,28 lei notate în CF nr._-C1-U5 prin Încheierea nr._/19.05.2011. De aceea pârâta a declarat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă, dar solicită instanței să consemneze data la care R. R. se angajează să achite întreaga sumă datorată de fiul său R. A. M. către ., într-un termen cât mai scurt posibil.
Pârâta a învederat instanței că despre suma pe care fiul reclamantei o are de dat către ., a fost înștiințată prin reprezentantul firmei L. I. C., acesta deplasându-se la domiciliul reclamantei din localitatea G. Vii, aceasta nearătându-se interesantă de datoria fiului ei. Prin sentința nr._/22.09.2011 pronunțată în dosar nr._/325/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, cu termen de recurs în 15 zile, R. R. este de acord să achite datoria pârâtului R. A. M., despre acest aspect neanunțând B. D. D. și Stepanov Voislav. De asemenea, pârâta a solicitat instanței emiterea unei sentințe prin care să oblige reclamanta la plata integrală a sumei datorate către . de către fiul său R. A. M., într-un termen cât mai scurt posibil. Acesta este singurul motiv, cu privire la atribuirea apartamentului, ca pârâta să ne se opună, cu condiția ca reclamanta dacă vinde imobilul să se oblige la achitarea integral a sumei datorate către ..
În drept, pârâta își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 115-118 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr._/08.11.2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Timișoara a admis actiunea civilă formulată de către reclamanta R. R. domiciliată în Timișoara formulată în contradictoriu cu pârâții: R. A. M., R. I. D., R. I., ..
A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din Timișoara, ., nr. 1, ., ., jud. T., înscris în CF nr._-C1-U5, Timișoara, nr.top_/XII.
A atribuit definitiv în deplină proprietate către reclamantă imobilul înscris în CF nr._-C1-U5, Timișoara, nr.top_/XII.
A obligat reclamanta la plata către pârâtul R. A. M. a sumei de 29.517 lei cu titlu de sultă.
A obligat reclamanta la plata către pârâtul R. I. D. a sumei de 29.517 lei cu titlu de sultă.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Reclamanta deține în proprietate o cotă-parte de 10/16 asupra imobilul situat pe ., nr. 1, ., ., iar pârâții R. I. D. și R. A. M. dețin fiecare o cotă-parte de 3/16 din imobilul menționat. La data de 02.10.2009, asupra cotelor reclamantei și pârâtului R. A. M. s-a înscris un drept de ipotecă în favoarea lui R. I.. La data de 17.05.2011, asupra cotei-părți de 3/16 ce aparține pârâtului R. A. M. s-a notat somația de plată în favoarea pârâtei . pentru sumele de: 41.626 lei reprezentând despăgubiri, 5161,63, reprezentând onorariu executare silită, 347,20 lei cheltuieli executare silită, 12,45 lei taxă de timbru și timbru judiciar. Acestea reies din copia extrasului CF aflată la dosar (f. 5-7), copia încheierii nr._/19.05.2011 (f. 9), copia somației din dosarul nr. 222/ex/2011 (f. 14), copiile proceselor verbale din același dosar execuțional (f. 15-16).
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze are o valoare de circulație pe piață egală cu suma de 157.425 lei, acesta nefiind comod partajabil în natură, deoarece nu are decât o singură intrare, o singură baie și o singură bucătărie, neputându-se alcătui două unități locative distincte.
Sulta corespunzătoare cotei de 3/16 părți din imobil aflată în proprietatea pârâtului R. A. M. este egală cu 29.517 lei, aceeași fiind suma de bani care îi revine și celuilalt pârât, R. I. D. pentru cota sa de 3/16, astfel cum se evidențiază prin raportul de expertiză tehnică de la dosar (f. 99-104).
În temeiul art. 673 ind. 9 C.proc.civ., în cauza de față, instanța a ținut seama de mărimea cotei-părți ce cuvine fiecărui coproprietar. Astfel, constatând că reclamanta deține 10/16 cotă-parte din imobil și având în vedere dispozițiile art. 673 ind. 4 C.proc.civ., instanța a atribuit bunul imobil înscris în CF nr._-C1-U5 Timișoara, nr.top_/XII acesteia, urmând să fie obligată să plătească fiecăruia dintre ceilalți coproprietari sulta constând în suma de 29.517 lei, fără ca aici să țină cont de adnotarea pârâtei . care a solicitat redirecționarea integrală a sumei datorate pârâtului R. A. M. către ea, în condițiile în care primul pârât are la îndemână doar o acțiune personală în realizarea creanței sale, fără să i se fi transmis reclamantei vreo obligație în acest sens.
Conform art. 47 din Legea 7/1996, instanța a dispus înscrierea dreptului de proprietate a reclamantei în cartea funciară.
Împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._ a formulat recurs pârâta . solicitând admiterea acestuia si desființarea sentinței atacate.
În motivare, a arătat că instanța nu a observat ca . O SA a fost de acord cu distribuirea către R. R. a întregului apartament care face obiectul dosarului nr._ pentru motivele arătate in acțiunea inițiala in care R. R. „este de acord ca sulta ce se va stabili in sarcina sa pe seama Iui R. M. A., sa o achite creditorilor acestuia".
Încă o dată a făcut referire la faptul ca nu s-au opus la acțiunea inițiala pentru motivele enunțate mai sus, si totodată instanța de fond prin sentința nu a luat in seama nici motivele . si nici angajamentul pe care R. R. l-a făcut, prin a achita sulta lui R. A. M. către ..
In concluzie, a apreciat că Judecătoria Timișoara nu si-a exercitat rolul său activ, si anume nu a analizat cu prioritate motivele acțiunii inițiale depuse de R. R. si nici motivele arătate de către ., care coincid.
In drept, dispozițiile art.304 pct.7,8 si 9 din Cod de Procedura Civila.
Prin decizia civilă nr. 489/A/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ , s-a respins apelul formulat de pârâta . Timișoara, reținându-se în considerentele hotărârii, că investită cu solutionarea unei cereri in sistarea stării de coproprietate asupra imobilului din Timișoara, ., nr. 1, ., ., jud. T., înscris în CF nr._-C1-U5, Timișoara, nr.top_/XII, in mod corect a procedat prima instanța la obligarea reclamantei la plata către pârâtul R. A. M. a sumei de 29.517 lei cu titlu de sultă, consecinta a atribuirii cu titlu definitiv în deplină proprietate către aceasta a imobilului mai sus individualizat, fără a da curs cererii recurentei care a solicitat obligarea reclamantei la plata, in mod direct, a sumei datorate pârâtului R. A. M. către aceasta, in calitate de creditoare a paratului, apreciind în mod corect ca societatea are la îndemână o acțiune personală în realizarea creanței sale pe care o poate îndrepta exclusiv împotriva menționatului pârât în temeiul raporturilor juridice stabilite cu acesta, raporturi față de care reclamanta are calitatea de terț desavârșit, neincumbându-i ca atare vreo obligație în acest sens, după cum, in aceeasi măsura, nu îi revine niciun drept, în temeiul principiului relativității efectelor juridice ale actului juridic civil consacrat de art.971 C.civ. (res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest).
Instanța a reținut că se impune argumentul că doar paratul debitor al recurentei, în calitate de beneficiar al sumei de bani datorată de reclamanta cu titlu de sultă, poate dispune de aceasta sumă, fiind o persoana cu capacitate deplină de exercitiu. Altfel, s-ar aduce o atingere nepermisă drepturilor patrimoniale ale acestuia.
Acesta este motivul pentru care ,,acordul,, exprimat de către reclamantă prin acțiune si de care se prevalează recurenta in prezenta cale de atac nu poate produce efecte juridice in sensul solicitat de către aceasta din urmă.
Împotriva deciziei civile pronunțată de Tribunalul T., pârâta . Timișoara a declarat recurs în termen legal la data de 22.05.2013, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii civile.
În motivare, pârâta a criticat hotărârea recurată prin prisma dispozițiilor art. 309 pct. 4 C. rop civ, cu precizarea că, potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.pr civ., recursul trebuie analizat nu numai sub aspectul motivelor de nelegalitate prevazute de art.304 la pct.1-9, cu si sub aspectul netemeiniciei, deoarece instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele.
Pe fond, pârâta critică soluția instanțelor de judecată de a nu dispune plata sultei ( cuvenită paratului R. M. A., potrivit cotei sale de proprietate ) de către reclamanta R. R., direct în favoarea recurentei, care are calitatea de creditor al paratului R. M. A., în condițiile in care reclamanta a fost de acord cu acest lucru, iar parata -recurentă nu s-a opus la acțiunea de față, bazându-se pe acordul reclamantei privind achitarea datoriei pe care fiul sau o are fata de societate.
Recurenta susține că in cauza sunt incidente dispozitiile art.493 alin 2 C pr civ., potrivit cu care „atunci când indiviziunea privește un singur imobil si acesta se afla in stare de coproprietate, cota parte a fiecărui coproprietar fiind determinată, creditorul personal al debitorului coproprietar poate urmări cota acestuia din imobil fără fi obligat sa ceara mai întâi imparțiala de către unul dintre coproprietari”.
În raport de aceste considerente, parata -recurentă susține ca tribunalul nu si-a exercitat rolul activ in analiza cu prioritate a motivelor acțiunii inițiale formulata de reclamanta R. R., si nici motivele depuse de parată, care coincid cu cele ale reclamantei.
În drept, au fost invocate dispozițiile 304 pct.7,8 și 9 C.pr civ.
Prin concluziile scrie depuse la dosar la 19.09.2013, intimata R. R. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea ca legala deciziei civile nr. 489/A/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul T., întrucât acesta a făcut o corecta aplicare si interpretare a dispozițiilor legale incidente, respectiv art.728, 1074 Cod civil, art.971 Cod civil, art.274 C.pr civ, si a dispozițiilor Legii 7/1996.
In raport cu motivele de drept invocate in susținerea recursului, respectiv art. 304 pct 7,8 si 9 C .pr civ., intimata a arata ca starea de fapt la care face referire recurenta este in totală contradicție atât cu cererea de chemare in judecata, cat si cu propria întâmpinare depusa in fata instanței de fond, ea nefiind singura creditoare a paratului R. A. M., astfel cum rezulta fără dubiu din fila de CF anexată la dosar.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâtă, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept invocat și actele depuse în susținere, Curtea constată este nefondat pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, se retine că deși parata -recurentaă a indicat în susținerea recursului de față, ca si temeiuri de modificare a deciziei civile recurate, dispozițiile art.304 pct 7,8 si 9 C pr civ,( care privesc ipoteza când: hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori interesul lămurit si vădit neîndoielnic ala acestuia; hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii ), motivele de fapt nu se circumscriu niciunuia din aceste cazuri, în sensul că nu s-a precizat în ce constă contradictorialitatea motivelor hotărârii pronunțate ( art.304 pct 7 C.pr civ), care este actul juridic dedus judecății și care a fost interpretat greșit de instanță ( art.304 pct 8 C pr civ.), ori textul de lege incident în cauză și încălcat astfel, prin hotărârea pronunțată.
Nemulțumirea concretă a paratei- recurente se rezumă la faptul că, având de recuperat o creanță față de pârâtul R. M. A., a fost de acord in fața primei instanțe cu cererea reclamantei R. R. de a i se atribui ei, in deplină proprietate, imobilul supus partajului judiciar, bazându-se pe acordul acesteia din urmă de a achita sulta cuvenită pârâtului R. A. M., pentru cota sa de proprietate, direct creditorilor acestuia, pârâții de rang 3 si 4, respectiv R. I. și . Timișoara.
În raport de obiectul concret dedus judecații –sistare indiviziune - si a dispozițiilor legale incidente, respectiv art.728 Cd civil si art.667 si urm. C. pr civ., instanțele fondului – suverane in administrarea probatoriului și stabilirea împrejurărilor de fapt deduse judecății – au pronunțat hotărâri legale, atât in ceea ce privește modalitatea de partajare, cât și cea de achitare a sultei cuvenită fiecărui coproprietar in parte, in raport cu cota de proprietate deținută asupra imobilului în litigiu. În consecință, de această sultă, cum corect a reținut tribunalul ,doar pârâtul R. M. A. poate dispune. Pârâta -recurentă are la îndemână o acțiune personală ce poate fi îndreptată împotriva acestuia din urmă, pentru recuperarea sumei datorate, între societate si reclamantă nefiind stabilit nici un raport juridic obligațional care să justifice obligarea reclamantei la plata sultei cuvenită paratului, direct către parata creditoare.
Sub acest aspect, Curtea reține ca nefondat argumentul paratei -recurente privind incidenta in cauza a dispozițiilor art.493 alin 2 C.pr civ., care vizează o cu totul altă ipoteză si de altfel, se referă, intre altele, tot la posibilitatea creditorului personal al debitorului coproprietar de a urmări cota acestuia din imobil . Această reglementare nu poate fi interpretată în sensul că, coproprietarul căruia i s-a atribuit în întregime imobilul, poate să achite el, direct și personal, în numele pârâtului -debitor, sulta datorată acestuia din urmă, către pârâta- creditoare a acestui pârât. În lipsa unor raporturi juridice civile obligaționale dintre reclamantă și pârâta debitoare, pretențiile acesteia din urmă sunt nelegale, sens în care recursul declarat de aceasta apare ca nefondat și în baza art.299, 312 alin 1 C.pr civ, va fi respins ca atare.
În baza art.274 alin. 1C pr civ, având in vedere culpa procesuală a pârâtei -recurente . Timișoara, va fi obligată să plătească reclamantei -intimate R. R. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecata în recurs, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța nr. 923/19.06.2013 eliberată de Cabinet avocațial O. Snejana din Timișoara ( fila 26 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta . Timișoara împotriva deciziei civile nr. 489/A/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă pârâta –recurentă să plătească intimatei R. R. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A.-M. NICADr. L. L. M. G.
GREFIER, M. S. L. |
Red.MG-03.10.2013.
Tehnored.L.M.S-03.10.2013
Instanța de fond-Judecătoria Timișoara-judecător, A. M. B.
Instanța de apel-Tribunalul Timi,judecători: L. D., D. H.
| ← Expropriere. Sentința nr. 452/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1288/2013. Curtea de... → |
|---|
