Rectificare carte funciară. Decizia nr. 210/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 530/220/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.210
Ședința publică din 13 februarie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta E. R.-CATOLICĂ – P. R.-CATOLICĂ BREȘTEA împotriva Deciziei civile nr.638 din 26.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta . CONSILIUL LOCAL ȘI PRIMAR, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă E. R.-Catolică – P. R.-Catolică Breștea avocat T. A., lipsă fiind pârâta intimată . Consiliul Local și Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat T. A., pentru reclamanta recurentă E. R.-Catolică – P. R.-Catolică Breștea, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, admiterea apelului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Susține că hotărârea Tribunalului T. este nelegală, întrucât a soluționat apelul cu aplicarea greșită a legii.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr.682 din 08 martie 2012, legal timbrată, reclamanta E. R.-Catolică - P. R.-Catolică Breștea a chemat în judecată pârâtă . Consililul Local și Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună rectificarea înscrierii în CF nr._ Moravița (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.145), în sensul radierii dreptului de proprietate al comunei Moravița asupra parcelei cu nr.top 284 în suprafață de 4787 mp, situată în Moravița și înscrierea dreptului de proprietate al Parohiei R.-Catolică Breștea asupra acestui teren.
În fapt, reclamanta a susținut că terenul descris în acțiunea introductivă a fost proprietatea Parohiei R.-Catolice Moravița, așa cum rezultă din CF nr.145 Moravița (devenita CF nr._ Moravița), iar în anul 1988 asupra acestui teren a fost înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al Statului Român, în baza unei simple cereri a fostului Consiliu Popular al comunei Moravița.
Acest teren a fost și este aferent casei parohiale, fiind tot timpul în posesia și folosința Parohiei R.-Catolice.
În anul 2009, Consiliul local al comunei Moravita a trecut acest teren în domeniul privat al comunei Moravița, prin Hotărârea nr. 66 din 13.11.2009, în baza căreia acest teren a fost înscris în cartea funciară ca fiind domeniul privat al comunei Moravița.
Ulterior, Consiliul local Moravița a revocat această hotărâre prin Hotărârea nr.8 din 30.03.2011, însă dreptul de proprietate al comunei Moravița nu a mai fost radiat din cartea funciară.
Chiar dacă art.36 al.1 din Legea nr.18/1991, republicată, prevede că terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și aflate în administrarea primăriilor, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, prin revocarea Hotărârii nr.66 din 13.11.2009, Consiliul local Moravița a recunoscut faptul că acest teren nu a ieșit legal din proprietatea Parohiei, care l-a folosit în continuare și îl folosește și în prezent.
Mai mult, desființarea actului în temeiul căruia a fost înscris dreptul de proprietate al comunei Moravița asupra acestui teren constituie unul din cazurile prevăzute de lege pentru rectificarea înscrierii în cartea funciara și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, P. R.-Catolică Breștea de care aparține și P. R.-Catolică care a fost inițial proprietara acestui teren.
În drept, invocă prevederile art.908 al.1 pct.1 din Noul Cod Civil.
În dovedirea cererii s-a folosit de proba cu înscrisuri și interogatoriul Primarului comunei Moravița, fapt pentru care a atașat cererii extras CF nr.145 Moravița in extenso și traducerea legalizată a acestuia; extras CF nr._ Moravița (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.145); adresa nr.131 din 22.04.1988 prin care fostul Consiliu Popular Moravița a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al statului asupra terenului în litigiu; Hotărârea nr. 8 din 30.03.2011 a Consiliului local Ciacova prin care a revocat Hotărârea nr.66 din 13.11.2009 privind trecerea acestui teren în domeniul privat al comunei Moravița; Adeverința nr.2049/2011 prin care confirmă calitatea domnului Calapiș M. de a face demersurile necesare în reprezentarea intereselor Episcopiei R.-Catolice și ale celor două parohii, împuternicire avocațială.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat la proces și nu a formulat întâmpinare, conform art.115–118 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.682/9.05.2012 pronunțata de Judecătoria D. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta E. R.-Catolică – P. R.-Catolică Breștea în contradictoriu cu . de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că potrivit extrasului de carte funciară nr._ provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.145, imobilul cu număr topografic 284, constând în teren intravilan în suprafață de 4787 mp s-a aflat în proprietatea Parohiei R.-Catolice Moravița până la data de 22 aprilie 1988, când, în baza Legii Reformei agrare, a trecut, prin expropriere, în proprietatea Statului Român.
Prin Hotărârea nr.66 din 13.11.2009 a Consiliului Local al Comunei Moravița imobilul de mai sus a trecut în proprietatea privată a Comunei Moravița, iar ulterior, prin Hotărârea nr.8 din 30.03.2011 Consiliul Local al Comunei Moravița revocă Hotărârea nr.66 din 13.11.2009 privind trecerea terenului cuprins în CF nr._ cu nr.top 284 în patrimoniul privat al Comunei Moravița.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat rectificarea înscrierii în CF nr._ Moravița, în sensul radierii dreptului de proprietate al comunei Moravița asupra parcelei cu număr top 284 în suprafață de 4787 mp și înscrierea dreptului de proprietate al Parohiei R.-Catolice Breștea asupra acestui teren, invocând prevederile art.908 al.1 pct.1 din Noul Cod Civil.
În ceea ce privește temeiul de drept invocat, instanța a reținut că potrivit art.76 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, dispozițiile art.876-915 din Noul cod civil cu privire la Cartea Funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . noului Cod Civil.
În speță, actele care au stat la baza înscrierilor în cartea funciară sunt cele două hotărâri ale Consiliului Local Moravița, datate în 13.11.2009, respectiv în 30.03.2011. Or, având în vedere că Noul Cod Civil a intrat în vigoare la data de 01 octombrie 2011, a constatat că actele care au stat la baza înscrierii în cartea funciară au fost emise anterior acestei date, drept urmare legea aplicabilă unei eventuale rectificări, în speță, este Legea nr.7/1996.
Pe de altă parte, instanța a reținut că prin adoptarea Legii nr.18/1991 s-a reglementat regimul juridic al terenurilor de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, așa cum rezultă din cuprinsul art.1 din lege.
În situația în care, așa cum s-a arătat mai sus, terenul despre care face vorbire reclamanta a fost expropriat în anul 1988, în baza Legii Reformei Agrare, reclamanta ar fi avut posibilitatea, în baza dispozițiilor Legii nr.18/1991 precum și celorlalte legi funciare care au urmat să-și valorifice dreptul de a solicita retrocedarea dreptului de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de statul român. Având în vedere că nu s-a făcut dovada unui astfel de demers, instanța a reținut că terenul înscris în CF nr._ Moravița cu nr.top 284 a rămas în proprietatea Statului Român iar ulterior în domeniul privat al comunei Moravița.
Mai mult decât atât, în situația unei rectificări de carte funciară, în temeiul art.34 al.1 pct.1 din Legea nr.7/1996, dispoziții preluate și de art.908 al.1 pct.1 din noul Cod Civil, având în vedere cele două hotărâri ale Consiliului Local Moravița, instanța a reținut că dreptul de proprietate asupra terenului situat în localitatea Moravița cu număr topografic 284 ar trebui înscris în favoarea Statului Român și nu a Parohiei R.-Catolice Breștea.
Față de cele de mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei; fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta E. R.-Catolică – P. R.-Catolică Breștea, înregistrata la Tribunalul T. la data de 03.07.2012 în dosarul nr._, cererea fiind recalificata în apel, în ședința publică din 26.09.2012.
Apelanta a criticat hotărârea primei instanțe arătând că aprecierea primei instanțe asupra legii aplicabile în speță nu poate avea relevanță asupra admisibilității acțiunii indiferent că sunt aplicabile dispozițiile art.908 din Noul cod civil sau ale art. 34 din Legea nr.7/1997, întrucât oricare din aceste dispoziții au ca obiect de reglementare acțiunea în rectificare a înscrierilor în cartea funciară.
Reclamanta a arătat că prima instanță nu a soluționat cererea prin prisma dispozițiilor legale aplicabile acțiunii în rectificare, ci a făcut trimitere la alte dispoziții legale, respectiv Legea nr.18/1991, reproșând că nu s-a uzat de aceste dispoziții legale, deși acestea nu au aplicabilitate în speță.
Au mai arătat că prima instanță a nu a ținut cont de faptul că în speță este îndeplinită condiția cerută de art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996, (art.908 al.1 pct.1 din Noul cod civil) pentru rectificarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al . în litigiu, adică nevalabilitatea actului juridic în baza căruia această comună și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, respectiv Hotărârea nr.66 din 13.11.2009 a C.L.Moravița prin care acest teren a trecut în domeniul privat al acestei comune.
Dovada nevalabilității acestei hotărâri o constituie însăși Hotărârea nr.8/30.03.2011 a aceluiași consiliu local prin care a fost revocată Hotărârea nr.66 din 13.11.2009 și cu toate acestea prima instanță nu a dat nicio importanță revocării actului juridic, susținând că terenul în litigiu a rămas în continuare în proprietatea acestei comune.
Apelanta a arătat că nu este întemeiată nici susținerea primei instanțe potrivit căreia dacă s-ar admite acțiunea în rectificare, dreptul de proprietate ar reveni în proprietatea Statului Român, întrucât așa cum s-a statuat în practica judecătorească și potrivit art.36 al.1 din Legea nr.18/1991, republicată, terenurile proprietatea statului din intravilanul localităților au trecut de drept în proprietatea unităților administrativ teritoriale, ceea ce înseamnă că prin rectificarea înscrierii dreptului acestora terenurile nu mai pot reveni în proprietatea statului.
Prin Decizia civilă nr.638 din 26 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamanta E. R.-Catolică – P. R.-Catolică Breștea, împotriva Sentinței civile nr.682 din 09.05.2012, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată . Consiliul Local și Primar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele argumente:
Referitor la argumentul apelantei că instanța de fond nu ar fi soluționat cererea prin prisma dispozițiilor legale aplicabile acțiunii în rectificare, ci ar fi făcut trimitere la alte dispoziții legale neinvocate, respectiv Legea nr.18/1991 s-a constatat a fi nefondat.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că raportat la art.76 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, precum și a principiului tempus regit actum, în speță este incidentă Legea nr.7/1996, respectiv art.34 din acest act normativ.
Nu s-a reținut că instanța de fond a soluționat speța în baza altor temeiuri de drept invocate de reclamanții apelanți. În esență, instanța de fond a arătat că dacă acest imobil din litigiu i-a fost expropriat în anul 1988 în baza Legii Reformei Agrare, reclamanta apelantă a avut posibilitatea ca după anul 1989 să revendice acest imobil de la Statul Român în baza unei legi speciale de retrocedare care au apărut după acest an.
Din interpretarea art.33 si 34 din Legea nr.7/1996 acțiunea în rectificare este acțiunea în radiere din cartea funciară a drepturilor reale sau personale stinse prin oricare din modurile prevăzute de lege.
În principiu, acțiunea în rectificare are caracter accesoriu, cu acțiunea alăturată acțiunii de fond care constituie suportul material al rectificării cărții funciare.
Or, în speța de față, tribunalul a apreciat că pentru reclamanta apelantă acțiunea în rectificare întemeiată pe dispozițiile art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996 are prin excelentă natură accesorie, fiindcă înainte de a fi solicitată rectificarea cărții funciare ar fi trebuit să solicite revendicarea bunului, respectiv anularea titlului statului, sau comunei și numai ca urmare a admiterii acestui petit ar fi putut să ceară rectificarea.
Atâta timp cât titlul statului sau al comunei nu a fost desființate, reclamanta nu poate să solicite rectificarea cărții funciare cu înscrierea dreptului său de proprietate în această carte funciară.
În mod judicios instanța de fond a reținut că prin revocarea Hotărârii nr.66/2009 a Consiliului Local Moravița de către Hotărârea nr.8/2011 a Consiliului Local Moravița, terenul din litigiu înscris în CF nr._ Moravița, nr.top. 284 nu a trecut în proprietatea reclamantei apelante ci în proprietatea Statului Român, care a expropriat acest teren în anul 1988.
În prezent, reclamanta apelantă nu are titlu de proprietate asupra acestui teren, în baza căruia să solicite rectificarea cărții funciare. Prin hotărârea revocată, terenul a trecut din proprietatea statului în proprietatea Comunei Moravița.
În speță sunt îndeplinite condițiile art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996 pentru Statul Român, dar nu pentru reclamanta apelantă care nu are titlu, fiindcă nu a revendicat acest teren. Cât timp reclamanta apelantă nu a desființat titlul statului din anul 1988 nu poate solicita rectificarea cărții funciare.
De asemenea, argumentul apelantei că în baza art.36 al.1 din Legea nr.18/1991 terenul a trecut în proprietatea comunei este irelevant din punct de vedere juridic, prin prisma considerentelor de mai sus și, în plus, pledează pentru netemeinicia acțiunii reclamantei apelante.
Pentru aceste argumente, tribunalul a apreciat că sentința apelată este temeinică și legală, astfel încât în baza art. 296 C.pr.civ. a respins cererea de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta E. R.-Catolică – P. R.-Catolică Breștea, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului său și schimbarea sentinței cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, având ca obiect rectificarea înscrierii în CF nr._ Moravița (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.145 Moravița), în sensul radierii dreptului de proprietate al Comunei Moravița și înscrierii dreptului său de proprietate.
În motivare, reclamanta recurentă a invocat dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., arătând că instanța de apel a soluționat cauza printr-o greșită aplicare a legii, susținând că acțiunea în rectificare este o acțiune principală care nu poate fi promovată decât ca urmare a unei alte acțiuni principale, indicând în acest sens acțiunea în revendicare, conchizând că nici acțiunea în revendicare nu este admisibilă, întrucât nu a solicitat restituirea terenului în litigiu pe calea legilor speciale.
Astfel, a arătat, așa cum s-a reținut și în doctrină, că nu în toate cazurile acțiunea în rectificare este accesorie și trebuie precedată de o altă acțiune principală, iar în al doilea rând, că și în situațiile în care acțiunea în rectificare are caracter accesoriu, ea nu poate fi însoțită sau precedată de acțiunea în revendicare, pentru că aceasta din urmă nu poate constitui suport al celei dintâi.
În continuare, a susținut că nu este întemeiată nici susținerea instanței de apel potrivit căreia revocarea Hotărârii nr.66 din 13.11.2009 a Consiliului Local Moravița nu ar avea ca efect reintrarea imobilului în proprietatea recurentei, ci a statului, atâta timp cât, în virtutea legii (art.36 al.1 din Legea nr.18/1991 – republicată), imobilul în litigiu a ieșit din proprietatea statului și a trecut în proprietatea comunei Moravița.
În opinia recurentei, o altă eroare comisă de instanța de apel în aplicarea dispozițiilor legale în materia rectificării înscrierilor în cartea funciară constă în aceea că ea nu putea promova acțiunea în rectificare întrucât nu are titlu de proprietate asupra acestui teren; or, potrivit art.34 din Legea nr.7/1996, respectiv art.908 al.1 din Noul Cod civil, acțiunea în rectificare poate fi promovată de orice persoană interesată, deci de către persoana care a avut un drept asupra imobilului înscris în cartea funciară și tinde la restituirea acestuia, cum este cazul în speță.
În sfârșit, recurenta a susținut că motivarea deciziei este contradictorie întrucât, pe de o parte, susține că „în speță sunt îndeplinite condițiile art.34 din Legea nr.7/1996 pentru Statul Român”, iar, pe de altă parte, adaugă „cât timp reclamanta apelantă nu a desființat titlul statului din anul 1988 nu poate solicita rectificarea cărții funciare”.
Pârâta intimată . citată cu mențiunea de a formula întâmpinare, însă nu a dat curs acestei solicitări.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. și art.34 din Legea nr.7/1996, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantei, pentru argumentele ce succed.
Acțiunea în rectificare a înscrierilor în cartea funciară este acea acțiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil.
Această acțiune prevăzută de art.34 din Legea nr.7/1996 poate fi promovată pe cale principală, atunci când printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, anterioară, s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, ori pe cale accesorie, grefată pe o cerere principală având ca obiect anularea sau constatarea nulității titlului de proprietate.
Câtă vreme reclamanta nu a obținut în prealabil anularea titlului de proprietate în baza căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară, nu poate fi promovată o acțiune în rectificare, pe cale principală, ci doar cu caracter accesoriu.
În speță, instanța de apel a stabilit corect că în urma revocării Hotărârii nr.66/2009 a Consiliului Local Moravița, prin Hotărârea nr.8/2011, terenul în litigiu, înscris în CF nr._ Moravița, nr.top274, expropriat de către Statul Român în anul 1988, a revenit în proprietatea Statului Român, din patrimoniul căruia a fost trecut prin hotărârea revocată în domeniul privat al comunei.
Prin urmare, reclamanta nu poate legal să formuleze o acțiune în rectificarea cărții funciare, pe cale principală, câtă vreme titlul de proprietate al statului (dobândit prin expropriere) se află în ființă, nefiind desființat.
Totodată, este de observat că prin acțiunea în rectificare de față recurenta încearcă să ocolească calea legilor speciale, pe baza cărora avea posibilitatea să revendice imobilul în litigiu.
Așa fiind, Curtea apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., astfel că în baza art.312 al.1 C.pr.civ. va respinge recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta E. R.-Catolică – P. R.-Catolică Breștea împotriva Deciziei civile nr.638 din 26.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/20.03.2013
Tehnored.MM/2 ex/19.03.2013
Instanță fond: Judecătoria D. – jud.D. I. H.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud.D. H., L. D.
| ← Daune cominatorii. Decizia nr. 92/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Partaj judiciar. Decizia nr. 836/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
