Anulare act. Decizia nr. 949/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 949/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 17358/55/2011
ROMÂNIAoperator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 949
Ședința publică din data de 27 Iunie 2013
PREȘEDINTE :A.-M. N.
JUDECĂTOR :C. P.
JUDECĂTOR:Dr. L. L.
GREFIER :M. S. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul P. D. împotriva deciziei civile nr. 104/20.03.2013,pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu paratul intimat H. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul recurent personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, recurentul a depus la dosar chitanta privind achitarea taxei judiciare de timbru in cuantum de 4 lei si 0.15 lei timbru judiciar, precum si note scrise.
Curtea, din oficiu a invocat excepția nulității recursului, determinată de lipsa motivării în fapt și în drept, potrivit cerințelor art.302/1 lit.c C.pr.civ. rap.la art.306 C.pr.civ., si a acordat cuvantul asupra exceptiei invocate.
Reclamantul recurent Parvulescu D. a invederat ca isi sustine motivele de recurs invocate prin cererea de recurs și lasă la aprecierea instanței excepția invocata.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.104/20.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins apelurile declarate de apelanții P. D. și H. M., împotriva sentinței civile nr._ din data de 21.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, fără cheltuieli de judecată.
În esență, instanța de apel a constatat că apelul formulat de către apelantul H. M. privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță este nejustificat, întrucât în primă instanță apelantul pârât nu a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorar de avocat, iar chitanța de la fila 118 depusă în apel în primul rând este depusă în copie în al doilea rând este emisă pentru contractul de asistență juridică nr. 2/2012 or la primă instanță potrivit delegației de reprezentare de la fila 24 dosar de fond pârâtul a fost reprezentat de avocat în temeiul contractului de asistență juridică nr. 6 din data de 20.01.2012, prin urmare în mod corect prima instanță a respins cererea pârâtului privind plata cheltuielilor de judecată cu motivarea că, acesta nu a făcut dovada efectuării vreunor cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul formulat de către apelantul P. D., Tribunalul a constatat că nu pot fi reținute criticile acestuia privind anularea avizului psihologic întrucât așa cum corect a reținut prima instanță menționarea în cadrul avizului psihologic a faptului că reclamantul este apt psihologic medic medicină generală nu este de natură a anula vreo specializare a acestuia, mai mult potrivit susținerii reclamantului acesta în prezent își exercită atribuțiile sale, fiind reconfirmat în funcție.
De asemenea Tribunalul a constatat că, în urma sesizării reclamantului către Colegiul Psihologilor din România a fost emisă Dispoziția din data de 06.07.2012, emisă de Președintele Colegiului Director al Colegiului Psihologilor din România (f.113-114) prin care a fost respinsă propunerea de sancționare a pârâtului iar Decizia nu a fost atacată la instanța de contencios administrativ potrivit art. 25 alin.1 lit. d din Legea nr.213/2004, conform căruia Președintele Colegiului este for de conducere, coroborat cu art. 23 alin.1 din Legea nr. 213/2004 conform căruia Colegiul este o organizație profesională de drept privat, de interes public, care are dreptul de a reprezenta și ocroti la nivel național și internațional interesele profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, și cu art. 1 alin. 1,alin. 2; art. 2 alin.1 lit. b, c, m și r din Legea nr. 554/2004.
Argumentele apelantului nu pot fi reținute atâta timp cât avizul psihologic a fost solicitat de către acesta în vederea participării la un concurs pentru funcția de șef Serviciu Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap Adulți A., funcție pe care acesta o ocupa din anul 2008 (f.55), evaluarea efectuându-se în baza contractului de servicii încheiat între angajator și pârât și nevizând aspecte clinice, în speță era necesar ca pârâtul să aibă atestat în specialitatea psihologia muncii și organizațională, specialitate în care era atestat (f.34), fapt recunoscut de altfel de către apelantul reclamant la interogatoriu
Potrivit art. XIII.4 din Codul deontologic al Colegiului Psihologilor din România, datele de evaluare/diagnoză pot fi „scoruri brute și standardizate, răspunsurile clientului la stimuli sau la întrebările test, notele, înregistrările și consemnările psihologului, declarațiile și comportamentul clientului în timpul unei examinări” (f.44), astfel că, în mod corect prima instanță a reținut că, rezultatul evaluării a fost emis culegându-se date în două dintre modalitățile alternative de mai sus, și anume pe baza întrebărilor test și a comportamentului reclamantului observat de pârât cu ocazia întâlnirii dintre aceștia, nici locul unde a avut loc examinarea reclamantului apelant nu este de natură a atrage nulitatea avizului psihologic emis, sau să influențeze rezultatul examinării.
Aspectele privind răspunderea delictuală a pârâtului nu au fost analizate atâta timp cât la termenul de judecată din data de 20.02.2013 apelantul P. D. și-a precizat apelul în sensul că, solicită schimbarea sentinței doar cu privire la anularea avizului psihologic.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul P. D., care nu a fost motivat în fapt și în drept, în acord cu disp.art.302/1 lit.c C.pr.civ.
Acesta a menționat în cererea de recurs doar că, așa cum reiese din documentele existente la dosar, evaluarea sa psihologica s-a făcut in absenta unui psiholog calificat, pe criterii subiective si in afara metodologiei Colegiului Psihologilor din România.
Ca urmare a semnalărilor domniei sale, Comisia Deontologica a Psihologilor din România l-a sancționat pe psihologul H. M. cu suspendarea dreptului de libera practica pentru 6 luni, fără însa a anula legal avizul psihologic in cauza.
Curtea, la termenul de judecată de azi – 27.06.2013 – a pus în discuția recurentului, prezent personal în sala excepția nulității recursului, determinată de lipsa motivării în fapt și în drept, potrivit cerințelor art.302/1 lit.c C.pr.civ. rap.la art.306 C.pr.civ., recurentul arătând că în opinia sa recursul este motivat.
Curtea, analizând cu prioritate excepțiile de procedură și de fond, în acord cu disp.art.137 C.pr.civ. rap.la art.299 și urm. C.pr.civ. coroborat cu disp.art.302/1 lit.c C.pr.civ. rap.la art.306 C.pr.civ., va constata că recursul reclamantului este nul, pentru lipsa motivării.
Astfel, curtea va reaminti că potrivit disp.art.302/1 lit.c C.pr.civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Apoi, coroborat cu acest text de lege cu caracter imperativ, disp.art.306 C.pr.civ. arată că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal,iar motivarea nu trebuie și nu poate fi interpretată decât în sensul textului art.302/1 C.pr.civ.
În acest context, raportat la conținutul cererii de recurs înregistrată de reclamantul – recurent la Tribunalul A. la data de 9 mai 2013, curtea va constata că acesta nu satisface exigențele, nici măcar din punct de vedere minima, ale textului art.302/1 lit.c C.pr.civ., în sensul că motivarea în fapt și în drept a acestui recurs lipsește cu desăvârșire, din perspectiva criticilor pe care recurentul trebuia să le evidențieze în raport cu eventuala interpretare sau aplicare greșită a legii aplicabile cauzei, de către instanța de apel.
În consecință, curtea, în temeiul prev. art.306 C.pr.civ. rap.la art.302/1 lit.c C.pr.civ., va constata nul recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva deciziei civile nr.104/20.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul A..
Va constata că în recurs nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva deciziei civile nr.104/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 iunie 2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A.-M. N. C. P. DR. L. L.
GREFIER,
M. S. L.
Red. C.P. /04.07.2013
Tehnored. M.S.L./2 ex. – 04.07.2013
Instanța de fond: Judecătoria A.: Judecător A. B. Vintilier
Instanța de apel :Tribunalul A.: Judecători: A. Ș., H. O.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 742/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1087/2013. Curtea de... → |
|---|
