Acţiune în constatare. Decizia nr. 7/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 1501/325/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 7
Ședința publică din 14 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul C. S. „Banatul” Timișoara a recursului pe care l-a promovat împotriva deciziei civile nr. 753/A/26.10.2011 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Municipiul Timișoara, prin Primar, S. R. prin Consiliul Local al municipiului Timișoara și intervenienta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA – Sucursala Regională CF Timișoara, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent C. S. „Banatul” Timișoara, președinte B. Zlatomir, asistat de avocat H. A. iar pentru pârâții intimați S. R. prin Municipiul Timișoara, prin Primar și S. R. prin Consiliul Local al municipiului Timișoara, consilier juridic S. V., lipsă fiind intervenienta intimată C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA – Sucursala Regională CF Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse de către pârâții intimați, prin serviciul registratură al instanței, la data de 8.01.2014, concluzii scrise însoțite de fișele dosarelor nr._ și nr._/325/2013 listate de pe portalul instanțelor, cerere de chemare în judecată adresată de către recurentă, Tribunalului T., plângerea formulată de către aceasta la Judecătoria Timișoara, sentința civilă nr. 11/8.01.2007 a Tribunalului T., decizia nr. 2787/24.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia civilă nr. 1015/A/20.09.2011 și sentința civilă nr. 398/PI/15.02.2010 a Tribunalului T., acte care privesc părțile din prezentul dosar.
Față de dispozițiile art. 137 alin. 1 și art. 248 și următoarele C.proc.civ., instanța invocă, din oficiu, excepția de perimare a recursului și acordă cuvântul pe excepția invocată și, respectiv pe cererea de repunere pe rol.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței ca la soluționarea cererii de repunere pe rol a cauzei să aibă în vedere argumentele expuse în cuprinsul acesteia. În continuare, d-na avocat prezintă trei motive care, în opinia sa, conduc la suspendarea cursului perimării, enumerând în acest sens: condiția medicală a președintelui Consiliului de Administrație al reclamantului dată de faptul că a suferit două intervenții chirurgicale cauzate de dezlipirea de retină de care suferă – fapt de care s-a preocupat cu prioritate; existența altor dosare, nefinalizate, cu instituția pârâtă, având în vedere faptul că nu s-a reușit obținerea autorizației pe cale amiabilă, – cu mențiunea că a depus la dosar acte în dovedirea acestei susțineri - și consecința transferării cazului unui alt avocat ca urmare a intrării în concediu de maternitate a avocatului care reprezenta partea, adăugând că tratarea cu superficialitate a dosarului de către noul avocat a condus la situația actuală.
Reprezentanta pârâților intimați solicită admiterea excepției perimării recursului și respingerea cererii de repunere pe rol, arătând că prima intervenție chirurgicală a președintelui Consiliului de Administrație a recurentului a avut loc cu 1 an înainte de suspendarea litigiului iar a doua la câteva luni după ce a trecut termenul de 1 an de la suspendarea prezentului litigiu. De asemenea, arată că susținerea cu privire la existența altor dosare între părți nu este relevantă, precizând că, în plus, acest fapt denotă efectuarea unor demersuri judiciare de către reclamant în alte dosare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 753/A/26.10.2011, Tribunalul T. – Secția I Civilă a respins apelurile declarate de reclamantul C. S. Banatul Timișoara și C. Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara împotriva sentinței civile nr. 7233/22.04.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C. S. Banatul Timișoara solicitând modificarea ei, admiterea apelului său și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost precizată.
Pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei, la termenul de judecată din data de 29.05.2012, având în vedere acordul părților în proces și la cererea lor, Curtea a dispus suspendarea judecării recursului în baza art. 242 pct. 1 C.pr.civ., în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
La data de 18.11.2013, potrivit obligației de verificare periodică a dosarelor suspendate în baza unor temeiuri legale de natură a conduce la constatarea perimării judecății, Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol, părțile fiind citate pentru termenul de judecată din 3.12.2013 urmând a fi pusă în discuția lor această excepție de procedură.
La data de 2.12.2013, recurentul C. S. Banatul Timișoara a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și de reluare a judecății în cuprinsul căreia a invocat împrejurarea că – în opinia sa – cursul perimării a fost suspendat, conform art. 250 al. 3 C.pr.civ., întrucât partea a fost împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.
În acest sens, a susținut că partea a fost lipsită de reprezentant o perioadă îndelungată, dată fiind condiția medicală a președintelui Consiliului de Administrație al Clubului S. Banatul Timișoara care a suferit două intervenții chirurgicale datorate dezlipirii de retină, afecțiune de care suferă dinainte de 29.05.2013.
Din cauza acestei împrejurări obiective, recurentul consideră că nu este în culpă cu rămânerea cauzei în nelucrare mai mult de un an, acest lucru nefiindu-i imputabil.
Recurentul consideră că cursul perimării a fost, de asemenea, suspendat datorită faptului că după suspendarea judecății, în lipsa unei înțelegeri amiabile care s-a încercat, a introdus și alte cauze împotriva instituției pârâte (probate cu copiile actelor depuse în recurs) până la a căror irevocabilă finalizare suspendarea judecății se menține.
Prin concluziile verbale a invocat ca temei suplimentar al suspendării cursului perimării și împrejurarea că avocata care a reprezentat recurentul a beneficiat în acest interval de timp de concediu de maternitate, astfel că există o cauză obiectivă de suspendare, în egală măsură, neimputabilă recurentului.
Prin concluziile scrise formulate în cauză, intimații pârâți S. R. prin Municipiul Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara reprezentați prin primar au solicitat constatarea perimării judecării recursului întrucât, în raport de temeiul de suspendare a judecății și de atitudinea recurentului după acest moment, la data repunerii cauzei pe rol din oficiu, existau toate condițiile legale pentru a se constata incidența acestei excepții.
Examinând aspectele invocate de părți și din oficiu de către instanță prin raportare la conținutul actelor dosarului și la comportamentul procesual al părților, Curtea constată ca nefiind întemeiată cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de recurentul reclamant și ca incidentă în cauză excepția perimării invocată din oficiu de către instanță.
Rezultă astfel, în mod neechivoc, că temeiul de drept al suspendării judecății la 29.05.2012, cerute prin acord de părțile în proces, a fost art. 242 pct. 1 C.pr.civ. iar nu art. 244 pct. 2 C.pr.civ., așa încât înregistrarea pe rolul instanțelor a altor procese declanșate între părți ulterior suspendării nu este un motiv justificat și legal pentru constatarea suspendării cursului perimării așa cum a cerut recurentul.
În egală măsură, cursul perimării judecății nu se poate constata ca fiind suspendat nici pentru celelalte împrejurări invocate de recurent.
Astfel, faptul că președintele Consiliului de Administrație al recurentului C. S. Banatul Timișoara a fost indisponibil din punct de vedere medical a-și exercita atribuțiile o anumită perioadă de timp nu este apt a constitui o împrejurare obiectivă, mai presus de voința părții, care l-a împiedicat pe recurent, total și absolut, să se manifeste în cauză proactiv câtă vreme recurentul este o persoană juridică, condusă de un organ colegial, respectiv de un consiliu de administrație în care, potrivit legii (art. 26 raportat la art. 24 al. 3 din O.G. nr. 26/2000) în caz de imposibilitate de exercitare a atribuțiilor sale, președintele este substituit de oricare din ceilalți membri desemnat prin statut.
În atare situație, președintele Clubului recurent ar fi trebuit să transmită temporar atribuțiile sale unei alte persoane, lipsa unui atare demers fiindu-i imputabilă, la fel ca și lipsa de diligențe în repunerea astfel pe rol a cauzei înainte ca termenul de perimare să fi fost împlinit.
Totodată faptul că după suspendarea judecății una din doamnele avocat care a reprezentat reclamantul în recurs ar fi intrat în concediu de maternitate nu poate constitui un motiv de constatare a suspendării cursului perimării câtă vreme recurentul a fost reprezentat în proces și de un alt avocat căruia era dator să-i comunice la timp toate împrejurările legate de problemele personale ale reprezentanților săi precum și faptul că încercările de rezolvare amiabilă a cauzei au eșuat (lucru pe care îl cunoștea, anterior împlinirii termenului de perimare din moment ce la data de 21.02.2013 a acționat în justiție într-un nou proces, pârâții Municipiul Timișoara și Primarul municipiului Timișoara).
Concluzionând, Curtea constată ca nefiind dovedită în cauză niciuna din împrejurările prevăzute de art. 250 C.pr.civ. pentru care cursul perimării poate fi considerat suspendat.
Din această cauză, având în vedere faptul că din momentul suspendării judecării recursului (29.05.2012) și până la împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art. 248 al. 1 C.pr.civ. (fapt produs la 29.05.2013), cauza a rămas în nelucrare din cauza comportamentului procesual al recurentului și că instanța, prin natura cauzei și obiectul ei nu avea obligația de a îndeplini, din oficiu, acte de procedură în acest interval de timp, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de recurent la data de 2.12.2013 în vederea repunerii cauzei pe rol și va constata ca perimat recursul declarat de acesta împotriva deciziei civile nr. 753/A/26.10.2011 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol formulată de recurentul reclamant C. S. Banatul – Timișoara.
Constată perimat recursul declarat de C. S. Banatul – Timișoara împotriva deciziei civile nr. 753/A/26.10.2011 pronunțată de Tribunalul T. - Secția I Civilă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 Ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. CALAICLAUDIA R. M. L.
Grefier,
O. IOȚCOVICI
Red.D.C./15.01.2014
Tehnored.O.I./2 ex/17.01.2014
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud. D. Ș.
Instanța apel: Tribunalul T. – jud. A.-M. N., jud. S. V.
| ← Expropriere. Decizia nr. 11/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 829/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
