Acţiune în constatare. Decizia nr. 443/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 21735/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.443
Ședința publică din 14 mai 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. P. E. împotriva deciziei civile nr.841/18.12.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții . PRIMAR, și C. L. P. NOU, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat M. A. pentru reclamantul recurent L. P. E., lipsă fiind pârâții intimați . Primar, și C. L. P. Nou.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 356 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și Societatea Agricolă Agroprodukt D., cu care înțelege să facă dovada existenței înscrisului cu privire la înstrăinarea imobilului construcție în litigiu. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. A., pentru reclamantul recurent L. P. E., solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 16.08.2012 la Judecătoria Timișoara sub nr._, precizată ulterior (filele 37 și 38), reclamantul L. P. E. a chemat în judecată pârâții . Primar, și C. L. P. Nou și a solicitat instanței să constate existența unei construcții cu destinația de locuință pe terenul în suprafața de 220 mp situat în imediata vecinătate a intravilanului localității, între drumul de exploatare De 420 și canal Hcn 409, teren aparținând comunei P. Nou; a solicitat instanței să constate dreptul său de proprietate asupra construcției menționate, în cotă de 1/1; a mai solicitat să se dispună identificarea cadastrală a acestui teren, constituirea unei noi cărți funciare și înscrierea construcției cu destinație locuință, avându-l ca proprietar în cotă de 1/1; a solicitat să se constate existența unui drept de superficie în favoarea sa asupra terenului aferent construcției, în suprafață de 220 mp, obligarea sa la plata contravalorii dreptului de folosința asupra acestui teren și să dispună notarea acestui drept de superficie în cartea funciara a imobilului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în 2008 a cumpărat de la Societatea Agricolă Agricola Agroprodukt din loc.D. clădirea denumită „Clădire poartă”, iar prețul de 10.000 lei a fost achitat integral la 01.04.2008.
A arătat că întrucât clădirea nu fusese intabulată de societatea agricolă, care în prezent este lichidată, a făcut el demersuri la primărie pentru a fi intabulată această clădire pe o suprafață de 220 mp, inițiind procedura administrativă prevăzută de art.55 din Legea nr.7/1996. A arătat că a avut la acea dată sprijinul autorităților locale, care prin hotărârea nr.92/27.11.2008 au aprobat dezmembrarea parcelei cu nr.top provizoriu Cc 421/1 de 220 mp în vederea concesionării (închirierii) terenului și intabulării construcției în cartea funciară, însă Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T. nu a avizat documentația.
Reclamantul consideră că aspectele de ordin formal privind inexistența unei autorizații de construire sau a procesului-verbal de predare-primire nu pot obstrucționa sau limita dreptul de proprietate al dobânditorului.
În drept, reclamantul a invocat art.111 C.pr.civ., art.480, 492 și următoarele C.civ. și Legea nr.7/1996.
Prin sentința civilă nr.8561/02.07.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul L. P. E. împotriva pârâților . Primar, și C. L. P. Nou.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate care constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință. Există astfel două categorii de drepturi ce aparțin la doi proprietari diferiți: dreptul proprietarului asupra terenului și dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări, la care se adaugă dreptul superficiarului de a folosi terenul proprietatea altuia.
Dreptul de superficie poate fi constituit prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
Pentru constituirea dreptului de superficie se cere deci, în primul rând, dovedirea dreptului de proprietate asupra construcției, iar în al doilea rând fie existenta unei dispoziții legale, fie o convenție încheiată între superficiar și proprietarul ternului.
Instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea unui drept de superficie asupra terenului în suprafață de 220 mp, situat între drumul de exploatare De 420 și canal Hcn 409, aparținând pârâtei .>
Reclamantul a susținut că are un drept de proprietate asupra construcției cu destinația de locuință situată pe terenul menționat, dobândit prin cumpărare de la Societatea Agricolă Agroprodukt din localitatea D., însă proba cu înscrisurile constând în factura fiscală nr.AGR52/01.04.2008 și chitanța nr._/01.04.2008 nu este concludentă, deoarece din aceasta nu reiese că Societatea Agricolă Agroprodukt a fost la rândul ei proprietara imobilului în cauză pentru a putea să dispună de el prin vânzarea către reclamant.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.26 din Legea nr.7/1996, în forma în vigoare la data încheierii convenției între reclamant și Societatea Agricolă Agroprodukt și aplicabile în speță prin prisma dispozițiilor art.80 din Legea nr.71/2011, proprietarul unui imobil nu poate dispune de acesta decât după ce dreptul de proprietate asupra acestuia a fost înscris în prealabil în cartea funciară.
În condițiile în care se dorește înscrierea unui drept de proprietate ce a fost cedat succesiv mai multor persoane, fără ca aceste transmiteri să fie evidențiate în cartea funciară, ultimul dobânditor trebuie să facă dovada dobândirilor succesive, prin înscrisuri originale.
În aceste circumstanțe, cum reclamantul nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit art.1169 C.civ. pentru a face dovada celor afirmate prin acțiune, fiind în imposibilitatea de a proba modul de dobândire a proprietății asupra construcției de la Societatea Agricolă Agroprodukt, cât și dreptul de proprietate al celei despre care afirmă că i-a transmis dreptul la rândul său, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a recunoaște existența în favoarea reclamantului a unui drept de superficie.
Împotriva sentinței civile nr.8561/02.07.2013 a Judecătoriei Timișoara a declarat apel reclamantul L. P. E., care a fost respins ca neîntemeiat prin decizia civilă nr.841/18.12.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Tribunalul a reținut că prima instanță a analizat susținerea reclamantului potrivit căreia el este proprietarul construcției cu destinația de locuință de pe terenul în litigiu și în mod corect a arătat că acesta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra acestei construcții, întrucât nu a putut prezenta înscrisurile originale în baza cărora a fost transmis dreptul de proprietate asupra construcției.
Mai mult, reclamant a achiziționat de la SA Agroprodukt o clădire poartă, nu o construcție cu destinația de locuință.
Chiar dacă s-ar fi trecut peste acest aspect, reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor legale pentru a putea invoca existența în patrimoniul său a unui drept de superficie.
Dreptul de superficie poate fi dobândit prin convenție, legat, uzucapiune sau lege, astfel că simplul fapt de a ridica construcții pe terenul altuia, cu bună–credință, nu ar putea constitui un drept de superficie în beneficiul constructorului în absența posibilității aplicării unuia din modurile de dobândire amintite, deoarece aparența de drept nu intră în categoria actelor și faptelor juridice prin care se poate dobândi dreptul de superficie, întrucât recunoașterea dobândirii dreptului de superficie pe cale judiciară ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a reținut în Hotărârea din 15 februarie 2007 (Bock și P. contra României) că dreptul de superficie poate fi dobândit numai prin lege, convenția părților sau prin prescripție achizitivă, iar simplu fapt de a ridica o construcție pe terenul altuia, chiar cu bună - credință, constructorul având convingerea că este proprietarul terenului pe care o construiește, nu ar fi de natură să conducă la recunoașterea unui drept de superficie în favoarea celui ce construiește pe terenul care nu este proprietatea sa.
În condițiile în care pârâții sunt de acord cu pretențiile reclamantului, nu există nici un impediment pentru ca aceștia să încheie o convenție în sensul constituirii unui drept de superficie în patrimoniul reclamantului, nefiind nevoie de mijlocirea instanței.
Intimata pârâtă . poate întocmi documentația pentru intabularea acestui teren și ulterior își poate da acordul pentru intabularea dreptului de superficie al reclamantului, evident dacă toate condițiile prevăzute de legislația în construcții și legislația de carte funciară sunt îndeplinite, a concluzionat instanța de apel
Împotriva deciziei civile nr.841/18.12.2013 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal reclamantul L. P. E..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate asupra unei construcții cu destinația de locuință, situată pe o suprafață de teren de 220 mp aflată între drumul de exploatare De 420 și canalul Hcn 409, care aparțin pârâtei .>
A arătat că a dobândit dreptul de proprietate în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată cu Societatea Agricolă Agroprodukt D. la 01.04.2008; aceasta este continuatoarea CAP D., care a construit imobilul în 1978 și i-a vândut o „clădire poartă plantație” pentru prețul de 10.000 lei, achitat integral. Chiar dacă imobilul nu era intabulat și nici dreptul de proprietate al vânzătoarei, contractul produce efecte între părțile contractante, a arătat reclamantul, intabularea având rolul de opozabilitate față de terți. Nefiind vorba despre un teren, ci de o construcție, nu se cere nici forma autentică pentru actul de vânzare-cumpărare. A mai arătat că își dovedește dreptul de proprietate și cu extrasul de rol fiscal eliberat de Primăria P. Nou la 09.06.2011, din care rezultă că achită impozit pentru această construcție. A mai arătat și că lipsa unei autorizații de construire poate avea consecințe de natură administrativă, antrenând răspunderea contravențională, dar nu poate determina inadmisibilitatea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate.
Reclamantul a mai arătat că autoritățile locale, respectiv pârâtul C. L. P. Nou a încercat dezmembrarea parcelei de 220 mp pe care se află construcția sa, însă demersul a eșuat, fiind respinsă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T. documentația de intabulare prin încheierea nr._/2008.
Reclamantul a mai arătat că în mod greșit i s-a refuzat constatarea dreptului de superficie asupra terenului aferent construcției, în condițiile în care exista acordul titularului dreptului de proprietate asupra terenului, iar acordul părților reprezintă un mod de dobândire a dreptului.
În drept, reclamantul a invocat art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ..
Nu s-au formulat întâmpinări la recursul reclamantului.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin acțiune, reclamantul L. P. E. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții . Primar, și C. L. P. Nou, să se constate dreptul său de proprietate asupra unei construcții neintabulate, dobândită în 2008 de la Societatea Agricolă Agroprodukt D., să fie identificată cadastral această construcție și să fie intabulată într-o carte funciară nouă în proprietatea sa, să se constate existența în favoarea sa și a unui drept de superficie asupra terenului de 220 mp aferent construcției și să se dispună și intabularea acestui drept.
În susținerea dreptului său de proprietate, reclamantul a depus la dosar (fila 7 din dosarul de fond) o chitanță și o factură din 01.04.2008, din care rezultă că a achitat Societății Agricole Agroprodukt D. suma de 10.000 lei pentru o clădire poartă.
În recurs, reclamantul a depus la dosar și un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu Societatea Agricolă Agroprodukt D. la 01.04.2008 sub forma unui înscris sub semnătură privată, prin care i s-a vândut imobilul constând în clădire poartă în localitatea D. – Ferma Agricolă, pentru prețul de 10.000 lei.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, a construcției „clădire poartă” prin înscrisurile depuse la dosar.
Mai mult, prevalându-se de un înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare, depus la dosar doar în recurs, în condițiile în care, contrar susținerilor reclamantului, pentru vânzarea valabilă a imobilelor se cere forma actului autentic, reclamantul avea deschisă calea unei acțiuni în prestație tabulară îndreptată împotriva vânzătorului, care însă în cauza de față nici nu a fost chemat în judecată.
Întrucât reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate asupra construcției, nici nu se mai pune în discuție examinarea capătului de cerere pentru constatarea dreptului de superficie, drept care presupune existența dreptului de proprietate al unei persoane asupra unei construcții aflată pe terenul proprietatea altei persoane, teren asupra căruia proprietarul construcției (superficiarul) dobândește un drept de folosință în condițiile prevăzute de lege (art.644 și art.645 C.civ.).
Prin urmare, acordul autorităților locale nu prezintă relevanță în această situație.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul L. P. E. împotriva deciziei civile nr.841/18.12.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții . Primar, și C. L. P. Nou.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul L. P. E. împotriva deciziei civile nr.841/18.12.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții . Primar, și C. L. P. Nou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/26.05.2014
Tehnored.MM/2 ex/11.06.2014
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud.R. N.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud. I. A. D., L. D.
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 584/2014.... | Cereri. Decizia nr. 170/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
