Revendicare imobiliară. Decizia nr. 925/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 925/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1015/220/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 30.07.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 925/R
Ședința publică din 26 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. I. împotriva deciziei civile nr. 268/2.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Giera, C. L. de Fond Funciar Ghilad, C. L. de Fond Funciar Ciacova, C. L. de Fond Funciar Livezile și C. Județeană de Fond Funciar T., pentru revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta intimată C. L. de Fond Funciar Ghilad domnul avocat Ț. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei intimate C. L. de Fond Funciar Ghilad arată că nu are cereri de formulat.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 83 al. 3 și art. 486 al. 1 lit. e și al. 2 C.p.c., pentru reprezentarea reclamantului prin avocat, excepție invocată prin întâmpinare de C. L. de Fond Funciar Ghilad.
Reprezentantul pârâtei intimate C. L. de Fond Funciar Ghilad solicită admiterea excepției nulității recursului.
Curtea, având în vedere că prin Decizia nr. 462/17.09.2014 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 13 al. 2 teza a II-a, art. 83 al. 3 și art. 486 al. 3 C.p.c. cu privire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat, respinge excepția nulității recursului.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității recursului, invocată de pârâtele intimate prin întâmpinările depuse, raportat la dispozițiile art. 483 al. 2 C.p.c. și art. XVIII al. 2 din Legea nr. 2/2013.
Reprezentantul pârâtei intimate C. L. de Fond Funciar Ghilad solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 20.05.2013 la Judecătoria D. sub nr._, reclamanta P. I. a chemat în judecată pârâtele C. L. de Fond Funciar Giera, C. L. de Fond Funciar Ghilad, C. L. de Fond Funciar Ciacova, C. L. de Fond Funciar Livezile și C. Județeană de Fond Funciar T. și a solicitat anularea procesului – verbal de expropriere din 20.09.1945 și punerea sa în posesie, în calitate de moștenitoare testamentară, asupra tuturor bunurilor imobile și mobile.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că bunurile au fost confiscate pe numele Woogh A., a cărei moștenitoare testamentară este.
Prin sentința civilă nr. 1170/26.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria D. a respins excepția de necompetență materială a Judecătoriei D..
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. I..
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Fond Funciar T..
A respins excepția autorității de lucru judecat.
A respins excepția tardivității.
A respins excepția prematurității.
A admis excepția de inadmisibilitate și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. I. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Giera, C. L. de Fond Funciar Ghilad, C. L. de Fond Funciar Ciacova, C. L. de Fond Funciar Livezile și C. Județeană de Fond Funciar T..
A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei către pârâta C. L. de Fond Funciar Ghilad.
Reclamanta P. I. a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 592/17.06.2014, pronunțată în dosarul nr. 1015/ 220/2013, Tribunalul T. a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta P. I. împotriva sentinței civile nr. 1170/26.09.2013 a Judecătoriei D..
A obligat reclamanta să plătească pârâtei C. L. de Fond Funciar Ghilad suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menținând hotărârea instanței de fond, Tribunalul T. a reținut că reclamanta a arătat în mod expres că revendică terenurile după autoarea Wogh A. pe calea dreptului comun, iar instanța a fost investită cu o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun, în condițiile în care reclamanta a formulat și cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.
Apelanta reclamantă se află în situația de a solicita direct în instanță, prin formularea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, obligarea la restituire, în condițiile în care a formulat cereri de reconstituire în baza legilor succesive speciale din materia fondului funciar, cereri ce au fost respinse.
În fapt, reclamanta tinde la o reexaminare pe fond - de data aceasta pe calea dreptului comun - a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, aspect inadmisibil, câta vreme legea specială a reglementat proceduri distincte care trebuiau urmate.
Dispozițiile Legii nr. 18/1991, în concurs cu normele dreptului comun, se aplică în mod prioritar, astfel că după adoptarea legii de reparație nu mai există posibilitatea unei opțiuni între a urma procedura Legii nr. 18/1991 și a recurge în continuare la dreptul comun, respectiv, promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Codul civil.
Împotriva deciziei civile nr. 592/17.06.2014 a Tribunalului T. a declarat recurs reclamanta P. I..
În motivarea recursului, reclamanta a arătat în esență că hotărârea instanței de apel este ilegală pentru că instanța nu a judecat în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar.
Pârâta C. L. de Fond Funciar Ghilad a formulat întâmpinare, prin care a invocat în primul rând nulitatea recursului în baza art. 486 al. 1 lit. a,d și e, coroborat cu art. 83 al. 3 și art. 486 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, arătând că reclamanta recurentă nu a făcut dovada reprezentării prin avocat și nu a indicat motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate.
În al doilea rând, a invocat în baza art. 483 al. 2 C.p.c., excepția inadmisibilității recursului reclamantei declarat împotriva unei hotărâri definitive.
În al treilea rând, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând că în mod corect s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii formulată de reclamantă pe calea dreptului comun.
A formulat întâmpinare și pârâta C. Județeană de Fond Funciar T., care a invocat inadmisibilitatea recursului reclamantei în baza art. 5 al. 1 din Titlul III al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 7 al. 1 și 2 din Legea nr. 76/2012.
La termenul din 26.11.2014, instanța a pus în discuție excepția nulității recursului, formulată în baza art. 83 al. 3 și art. 486 al. 1 lit. e și al. 2 C.p.c., pentru nereprezentarea reclamantei recurente prin avocat. Instanța a reținut că prin Decizia nr. 462/17.09.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 775/24.10.2014, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 13 al. 2 teza a II-a, art. 83 al. 3 și art. 486 al. 3 C.p.c. cu privire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat.
Pe de altă parte, a fost reținută ca întemeiată excepția inadmisibilității recursului pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta revendică terenuri expropriate de stat, solicitând și anularea procesului-verbal de expropriere.
Având în vedere obiectul acțiunii, hotărârea primei instanțe poate fi atacată doar cu apel în conformitate cu art. 483 al. 2 C.p.c. și art. XVIII al. 2 din Legea nr. 2/2013.
Și în situația în care acțiunea ar fi fost întemeiată pe legile fondului funciar, cum susține în această fază procesuală reclamanta, hotărârea primei instanțe putea fi supusă doar căii de atac a apelului, în considerarea art. 7 al. 1 și 2 din Legea nr. 76/2012.
În consecință, hotărârea instanței de apel este o hotărâre definitivă, conform art. 634 al. 1 pct. 4 C.p.c., neputând fi atacată cu recurs.
Art. 457 al. 1 C.p.c. consacră principiul legalității căii de atac, în sensul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege.
Cum în cazul de față calea de atac prevăzută de lege, conform considerentelor anterioare, este numai apelul, recursul declarat de reclamantă este inadmisibil.
Față de aceste considerente, în baza art. 248 al. 1, art. 457 al. 1 și art. 483 al. 2 C.p.c., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta P. I. împotriva deciziei civile nr. 268/2.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Giera, C. L. de Fond Funciar Ghilad, C. L. de Fond Funciar Ciacova, C. L. de Fond Funciar Livezile și C. Județeană de Fond Funciar T..
În baza art. 451 al. 1 și 2 C.p.c., având în vedere și gradul de complexitate al cauzei, soluționată pe excepția inadmisibilității, instanța va obliga reclamanta la plata în favoarea pârâtei C. L. de Fond Funciar Ghilad a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta P. I., domiciliată în Comuna Livezile, ., jud. T., împotriva deciziei civile nr. 268/2.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Giera, cu sediul în loc. Giera, jud. T., C. L. de Fond Funciar Ghilad, cu sediul în loc. Ghilad, nr. 972/A, jud. T., C. L. de Fond Funciar Ciacova, cu sediul în loc. Ciacova, jud. T., C. L. de Fond Funciar Livezile, cu sediul în loc. Livezile, jud. T., și C. Județeană de Fond Funciar T., cu sediul în Timișoara, ., nr. 17, jud. T..
Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtei C. L. de Fond Funciar Ghilad a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R. - 03.12.2014;
Tehnored. C.J.- 12.12.014; 8 ex.
Emis 6 .="PlainText">
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: C. P.; L. Ș.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 710/2014. Curtea de... → |
|---|
