Cereri. Decizia nr. 782/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 782/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 114/59/2014*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 782
Ședința publică din 9 octombrie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții C. I., C. E. și C. I. A. și cel al intervenientului P. M. împotriva sentinței civile nr. 1656/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. A., T. M. I. și T. A. O., având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă intervenientul recurent P. M. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că a fost achitată taxa judiciară de timbru invederată recurenților reclamanți. Totodată, se constată depusă la dosar, prin Serviciul registratură al instanței, la 09.102.014, o cerere formulată de recurentul C. I., prin care acesta invocă excepția de neconstituționalitate, astfel cum este dezvoltată în scris prin avocat, și depusă anexat cererii formulate.
Nefiind formulate alte cereri și având în vedere că s-a ivit un impediment procesual, constând în formularea excepției de neconstituționalitate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât cu privire la excepția de neconstituționalitate formulată de recurentul C. I., cât și asupra recursurilor, inclusiv cu privire la faptul că recursul a fost declarat împotriva unei încheieri și ținând cont de faza procesuală în care ne aflăm.
Intervenientul recurent P. M. lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor întrucât arată că nu are cunoștințe juridice. Solicită analizarea tuturor probelor de la dosar și arată că susține cu probe că s-au efectuat falsuri. Referitor la excepția de neconstituționalitate, o lasă de asemenea la aprecierea instanței, dat fiind că nu știe despre ce este vorba.
CURTEA
Deliberând asupra recursului față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1656/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul C. I. împotriva sentinței civile nr. 2291/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2012, fiind declarată nulă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P. M..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile reglementate strict de art. 322 Cod pr.civ., care arată că sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul. S-a reținut, deci, că nu sunt susceptibile de revizuire hotărârile prin care nu s-a rezolvat fondul, cum ar fi, de exemplu, hotărârile de declinare a competenței, regulatorul de competență, ori hotărârea prin care s-a respins o altă cerere de revizuire.
În raport de aceste considerente, cum prin hotărârea împotriva căreia s-a declarat calea extraordinară de atac, a fost soluționat un conflict negativ de competență și a fost respinsă o cerere de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 322 Cod pr.civ., s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P. M., întrucât aceasta nu a fost motivată în fapt și în drept, în conformitate cu dispozițiile art. 49 Cod pr.civ., a fost declarată nulă.
Împotriva sentinței civile nr. 1656/24.06.2014 pronunțată de tribunalul T., au declarat recurs în termen legal la 22.07.2014, revizuienții C. I., C. E. și C. I. A., iar la 25.06.2014, și intervenientul P. M..
Revizuienții-recurenți C. au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile și rejudecând, pe fond, admiterea cererii de revizuire, subliniind că hotărârea ce se cere a fi revizuită este rezultatul unei greșite și eronate stabiliri a situației de fapt, precum și a unei interpretări nelegale a legii.
În drept, revizuienții-recurenți C. au indicat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod pr.civ.
Intervenientul-recurent P. M., în recursul său, a susținut că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de intervenție, susținând că hotărârea este rezultatul direct al influenței pe care o are dl. Țălan în instanță, prin folosirea unor înscrisuri falsificate.
Recursul declarat de intervenientul P. M. nu a fost motivat în drept, în conformitate cu art. 302 1 lit. „c” Cod procedură civilă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și a hotărârii recurate, Curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În prealabil, trebuie reținut că instanța va respinge excepția de neconstituționalitate a normelor de reglementare și funcționare, respectiv a art. 5, 38(1), 131 (2), 132 (1,2) din Legea nr. 304/2004 și a art. 29 din OUG nr. 103/2013, în raport cu dispozițiile Constituției – art. 146 lit. „d”, acestea neavând nicio legătură cu obiectul concret dedus judecății.
Revizuienții-recurenți C. I., C. E. și C. I. A., deși nu indică, concret și punctual (deși prin cererea de recurs depusă la 22.07.2014 – fila 6 – și-au rezervat dreptul de a dezvolta motivele de recurs) care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate – respectiv a sentinței civile nr. 1656/24.06.2014 pronunțată de tribunalul T., indică incidența prevederilor art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. ce vizează lipsa de temei legal, încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Sub acest aspect, instanței de recurs îi revine sarcina de a verifica, în ce măsură instanța d fond, tribunalul, a respectat dispozițiile art. 322 Cod pr.civ., ce reglementează cazurile de admisibilitate a unei cereri de revizuire.
În cauza de față, revizuienții au atacat sentința civilă nr. 2291/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/_, prin care s-a declinat competența materială de soluționare a unei cereri de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 Cod pr.civ. în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Pornind de la hotărârea ce se cere revizuită (de declinare a competenței materiale în favoarea Judecătoriei Timișoara, dată tot într-o cerere de revizuire), și având în vedere dispozițiile art. 322 alin. 1 Cod pr. civ., ce arată expres că „…se poate revizui o hotărâre definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală. Din perspectiva art. 322 alin. 1 Cod pr.civ., care se referă strict și imperativ la o hotărâre de fond, este evident că nu se poate cere revizuirea unei hotărâri de declinare a competenței.
În consecință, Curtea reține ca nefondate susținerile revizuienților privind nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 322 alin. 1 Cod pr.civ.
De asemenea, va respinge ca nefondat și recursul intervenientului P. M., căruia, prin hotărârea recurată – sentința civilă nr. 1656/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul T., i-a fost declarată nulă cererea de intervenție în interes propriu, pentru nemotivarea în fapt și în drept și neindicarea obiectului ei.
Reținând, de asemenea, lipsa oricărei motivări – în fapt și în drept – a recursului, prin raportare strictă la soluția ce se atacă cu recurs, în conformitate cu art. 304 pct. 1-9 Cod pr.civ., Curtea reține că tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 133 alin. 1 Cod pr.civ., raportat la art. 50 Cod pr.civ.
Cum intervenientul P. M. nu și-a precizat pretențiile (obiectul) solicitate prin cererea de intervenție depusă la 02.06.2014, nesocotind dispoziția instanței în acest sens, în mod corect instanța a constatat că cererea de intervenție în interes propriu este nulă, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 133 alin. 1 Cod pr.civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de revizuienții C. I., C. E. și C. I. A. și de intervenientul P. M., conform art. 299, 312 alin. 1 Cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea reclamantului C. I. de sesizare a Curții Constituționale.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții C. I., C. E. și C. I. A. și cel al intervenientului P. M. împotriva sentinței civile nr. 1656/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare pentru excepția de neconstituționalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2014.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. M.G. – 14.10.2014
Tehnored. ..11.2014
Tribunalul T., Judecător: A. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 570/2014. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 783/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
