Grăniţuire. Decizia nr. 402/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 15839/325/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.402
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.04.2014
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr.L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: A. B.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții C. C. M., C. L. R. și pârâții S. Lucreția, S. L. și S. C. L. împotriva deciziei civile nr. 681/A/29.10.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați A. L. B., A. A. și A. P., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat avocat B. A., pentru reclamanții recurenți, avocat P. R., pentru pârâții recurenți și pârâtul intimat A. P., lipsind pârâții intimați A. L. B. și A. A..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 08.04.2014, pârâții intimați A. P. și A. A. au depus la dosar întâmpinare la care au anexat înscrisuri, un exemplar al acesteia comunicându-li-se reprezentanților recurenților.
Reprezentanții recurenților depun împuternicire avocațială și taxele judiciare potrivit mențiunii din citativ și arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că își schimbă cererea de recurs principală cu cea subsidiară.
Față de această solicitare, instanța pune în discuție competența instanței de recurs.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că instanța de recurs se poate pronunța asupra recursului astfel precizat, iar în caz contrar, solicită instanței de recurs să caseze hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului reclamanților astfel cum a fost precizat, cu cheltuieli de judecată privind taxa judiciară de timbru, iar în ce privește recursul pârâților, acesta să fie admis, întrucât pârâții au interes în prezenta cauză.
Reprezentanta pârâților intimați solicită, în principal, admiterea recursului pârâților, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr.3381/09.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, iar în subsidiar casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare, întrucât pârâții nu au fost legal citați la domiciliul din Becicherecul M., cu cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru și depune la dosar concluzii scrise.
Intimatul A. P. arată că este de acord întru-totul cu contraexpertiza efectuată în cauză solicitând respingerea cheltuielilor de judecată solicitate.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 681/A/29.10.2013, Tribunalul T. a respins apelul formulat de apelanții C. C. M. si C. L. R. împotriva sentinței civile nr. 3381/09.02.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. A., A. P., S. L. și S. LUCREȚIA și S. C. L..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr. 3381/2012 Judecătoria Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamanții C. C. M. și C. L. R., în contradictoriu cu parații A. A., A. P. M., S. L., S. Lucreția și S. C. L., avînd ca obiect grănițuire.
Pentru a pronunta aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele.
Reclamanții C. C. M. și C. L. R. sunt proprietarii terenului situat în B. M., nr. 680, jud. T., înscris în CF_ B. M., nr. top. 770-771/1/1 în suprafață de 1779 mp (fila 10), teren care se învecinează cu terenul situat în B. M., nr. 716, jud. T. (fila 13) în suprafață de 756 mp aparținând pârâților A. A. și A. P., înscris în CF_ B. M. nr. top 772-773/b/1, și cu terenul situat în B. M., nr. 716a (fila 15) în suprafață de 756 mp înscris inițial în CF_ B. M. nr. top. 772-773/b/2 aparținând pârâților S. L. și S. Lucreția și ulterior, în urma apartamentării, înscris în CF_-C1-U2, nr. top 772-773/b/2/II aparținând pârâtei S. C. L. (fila 6) și CF_-C1-U1, nr. top 772-773/b/2/I aparținând pârâților S. L. și S. Lucreția (fila 8).
De asemenea, terenul reclamanților se mai învecinează, pe aceeași latură, pe lângă terenurile aparținând pârâților, conform raportului de expertiză topografică efectuat în cauză (fila 69), cu imobilul situat în B. M., nr. 715, nr. top 772-773/a.
Din măsurătorile efectuate asupra terenurilor în litigiu, a rezultat faptul că reclamanții au o suprafață înscrisă în CF_ B. M., nr. top. 770-771/1/1 de 1779 mp, iar în fapt, terenul acestora măsoară suprafața de 1890 mp (fila 69). Terenul pârâților S. L., S. Lucreția și S. C. L. are o suprafață totală înscrisă în CF de 756 mp (fila 15) și în realitate acesta măsoară o suprafață de 810 mp (fila 69). Pârâții A. A. și A. P., deși au întabulată suprafața de 756 mp (fila 13), dețin conform măsurătorilor expertului suprafața de 716 mp, deci cu 40 mp mai puțin. Mai mult, există neconcordanțe între suprafețele înscrise în CF și cele măsurate și la imobilul nr.715 cu nr. top 772-773/a/1/a și nr. top 772-773/a/1/b .
Față de această stare de fapt, întrucât suprafețele reale sunt diferite de cele înscrise în Cartea Funciară, iar reclamanții posedă o suprafață mai mare cu 111 mp decât cea pentru care au titlu de proprietate (1890 mp față de 1779 mp), instanța de fond a constatat că nu se poate dispune grănițuirea dintre terenul aparținând reclamanților și terenurile pârâților atâta timp cât nu este definitivată situația tuturor terenurilor din zonă, cu care se învecinează reclamanții pentru a se stabili surplusul și minusul de suprafață, cu atât mai mult cu cât toate părțile au susținut că nu s-au făcut modificări la hotarele dintre terenuri.
Deși pârâții S. L., S. Lucreția și S. C. L. au declarat că sunt de acord să cedeze partea de surplus către reclamanți, s-a constatat că reclamanții au în posesie o suprafață mai mare decât cea înscrisă în Cartea Funciară, iar pârâții A. A. și A. P. nu pot fi obligați să cedeze parte din terenul deținut de ei către reclamanți atâta timp cât ei posedă mai puțin decât au întabulat, iar soluția propusă de expert în sensul recuperării deficitului înregistrat de imobilul nr. top 772-773/b/1 (al pârâților A.) de la imobilul nr. top 772-773/b/2 (al pârâților S.) nu poate fi reținută, întrucât această excede cadrului procesual de față.
Judecătoria nu a reținut nici poziția reclamanților exprimată în concluziile scrise în sensul că este fără importanță faptul că reclamanții dețin o suprafață mai mare decât cea intabulată, și faptul că pârâții A. au o suprafață tabulară mai mare decât cea măsurată se explică de către reclamanți prin faptul probabil al unor măsurători inițiale greșite cu mijloace rudimentare, deoarece prin sistemul de carte funciară se asigură publicitatea drepturilor reale imobiliare pe baza actelor prin care s-au constituit, transferat, modificat sau stins acele drepturi, potrivit art. 1 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară. Astfel, mențiunile din extrasele de Carte funciară privind imobilele părților, atâta timp cât nu sunt contestate, sunt înscrisuri obligatorii pe care instanța nu le poate ignora motiv pentru care nu poate face abstracție de faptul că reclamanții dețin cu 111 mp mai mult decât este înscris în CF, și nici să rețină că suprafața tabulară a pârâților A. este greșită, corectă fiind cea deținută în fapt.
În aceste condiții, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanții au formulat o cerere de grănițuire cu pretenții asupra fondurilor învecinate aparținând pârâților, instanța de fond a constatat că aceasta este o adevărată cerere în revendicare ce impune pentru soluționare un cadru procesual extins, măsurarea tuturor loturilor de teren cu care se învecinează părțile, compararea titlurilor fiecăruia urmând ca ulterior, să se poată dispune grănițuirea dintre terenul reclamanților și cel al pârâților
Împotriva sentinței civile nr. 3381/2012 au formulat apel reclamanții C. C. M. și C. L.-R.,solicitând admiterea acestuia, modificarea in întregime a sentinței atacate, in sensul admiterii in întregime a acțiunii introductive.
În motivare, au arătat ca prima instanță a respins o acțiune în grănițuire și revendicare în mod nelegal, deoarece instanța nu se poate denega de dreptate trebuind să dea o soluție de grănițuire într-un fel sau altul, deoarece unele părți au fost de acord cu admiterea acțiunii și cu stabilirea graniței astfel încât cu privire la acestea acțiunea nu putea fi respinsă, întrucât suprafața tabulară nu este opozabilă terților; terenul și limitele terenului, implicit granița se determină raportat la planurile cadastrale în care acestea sunt cuprinse și la actele din care provin și nu raportat la suprafața tabulară și pentru că nu trebuiau chemați în judecată și ceilalți vecini deoarece cu privire la aceștia nu există probleme de graniță si nici nu puteau chema în judecată toți vecinii pârâților, fiindcă nu se învecinau cu aceștia.
Au arătat ca prima instanța trebuia să dea o soluție de grănițuire, cel puțin conform expertizei efectuate și nu se putea denega de dreptate în condițiile în care planul cadastral arată granița dintre proprietăți și în condițiile în care terenul celorlalți vecini nu poate influența granița cu intimații.
Granița dintre proprietăți trebuie să fie conform planul cadastral unde sunt parcele și această limită de demarcație trebuie stabilită de instanță ca și limită a proprietăților.
Apelanții au arătat ca sunt proprietarii terenului înscris în C.F._ Becicherecul M., nr. topo 770-771/l/l în suprafață de 1779 mp, format din teren și casă cu nr.680.
Pârâții 1 și 2 dețin terenul învecinat, teren înscris în C.F._ B. M. cu număr topo 772-773/b/l și pârâții 3, 4 și 5 dețin ternul învecinat înscris inițial în C.F._ B. M. cu număr topo 772-773/b/2, și apoi prin apartamentare în C.F._-C1-U1 B. M. cu număr topo 772-773/b/2/l și în C.F._-C1-U2 B. M. cu număr topo 772-773/D/2/II.
Pârâții 3, 4 și 5 au formulat întâmpinare și au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii. Unul dintre ei s-a și prezentat la interogatoriu și a arătat faptul că limita de proprietate este așa cum este în prezent de foarte mulți ani, el fiind prezent în zonă chiar înaintea pârâților 1 și 2.
Pentru soluționarea acțiunii de grănițuire și revendicare au solicitat a se analiza . la suprafață și în special raportat la planurile în care apare acea parcelă.
Au menționat ca folosesc mai mult decât suprafață tabulară și pârâții mai puțin însă ei folosesc conform planului parcelar si conform actelor de dezmembrare, pe când pârâții nu folosesc conform acestora. Au precizat ca s-a făcut o înscriere greșită a suprafețelor tabulare, aspect care nu poate duce la respingerea acțiunii în grănițuire. Expertiza efectuată a evidențiat aceste aspecte și a indicat și granița dintre proprietăți. Conform planurilor cadastrale granița a fost trasată de expert. In aceste condiții instanța trebuia să se pronunțe cu privire la grănițuire. Dacă considera că nu au o graniță corectă trebuia să pună în discuție administrarea altor probe.
Apelanții au învederat că dintre pârâți, o parte au fost de acord cu admiterea acțiunii. In baza principiului disponibilității acțiunea trebuia admisă în mod absolut față de aceștia. Expertiza efectuată a arătat granița proprietății față de aceștia și faptul că nu le ocupă nici o porțiune de teren.
Tot expertiza efectuată a arătat și limita de proprietate față de ceilalți pârâți, faptul că aceștia le ocupă în fapt 1 mp de teren. Prima instanță a respins acțiunea de grănițuire și revendicare, ceea ce este imposibil. Relevant în prezenta cauză este planul cadastral. În răspunsul la obiecțiuni expertul arată faptul că pârâții 1 și 2 ocupă în teren o suprafață mai mare ca și suprafața care apare în planul cadastral raportat la faptul că suprafața de teren ocupată în fapt are laturi mai lungi.
Pe planul cadastral latura vestică a parcelei acestor pârâți este de 35,80 m mai puțin cu 1,13 mp cât este latura 36,93 folosirii în fapt și latura estică este de 35,20, mai puțin cu 1,44 decât latura terenului pe care o folosesc în fapt 36,64 m. Rezultă că acești pârâți folosesc mai mult decât ar trebui să folosească conform planului cadastral. Și cu privire la ceilalți pârâți există o neconcordanță între planul cadastral și cât folosesc.
Suprafața tabulară a pârâților este mai mare ca și suprafața care reiese din dimensiunile parcelelor din planul cadastral astfel încât nu este corectă, fapt datorat probabil unor măsurători inițiale greșite, cu mijloace rudimentare realizate. Suprafața pârâților trebuie raportată la dimensiunile planului cadastral. Rezultă că deși suprafața tabulară a pârâților 1 și 2 este de 756 mp în realitate suprafața este inferioară chiar și valorii pe care o folosesc de 716 mp raportat la faptul că laturile suprafeței folosite sunt mai mari decât laturile care apar în planul cadastral unde apare figura geometrică a terenului. Suprafața tabulară nu poate fi mai mare ca și suprafața figurii geometrice care reprezintă terenul pârâților.
În final, au menționat ca folosesc terenul în conformitate cu figura geometrică care apare pe planul cadastral fapt care reiese din măsurătorile efectuate unde latura vestică a lor este de 37,62 mp ca și în planul cadastral, iar faptul că au suprafețe tabulare mai mari sau mai mici nu are importanță, relevant fiind planul cadastral, figurile geometrice ale terenurilor și dimensiunile acestora așa cum apar în actele lor de formare și implicit în planul cadastral.
În drept, au invocat dispozițiile 295 si 296 Cod procedura civila.
Intimații A. A. si P. A. prin întimpinarea depusa au solicitat respingerea apelului. Au arătat ca nu se opun grănițuirii, însă în limitele cadastrale.
Au menționat ca apelanții, in mod absurd, considera ca intimații trebuie sa le cedeze o bucata de teren din terenul lor bazându-se pe expertiza efectuata care spune ca ei folosesc in fapt 716 mp, cu cel puțin 40 mp mai puțin decât suprafața tabulara înscrisa in CF D0907/Becicherecul M. si familia S. folosește cu 54 mp mai puțin, pe când ei, reclamanții folosesc in fapt cu 111 mp mai mult decât prevăd actele si anume 1890 mp în loc de 1779 mp cum prevede CF_ Becicherecul M..
Din apelul formulat a reieșit împrejurarea că aceștia folosesc o suprafața mai mare decât suprafața tabulara conform planului parcelelor si conform actelor de dezmembrare, aceasta suprafața fiind de 1817 mp. In consecința, au solicitat ca apelanții C. sa depună copii după planurile de dezmembrare din anii 2007 si 2008 unde se reflecta clar suprafața pe care o folosesc, adică 1817 mp care este suprafața reala conform planului parcelar si actelor de dezmembrare.
S-a arătat ca nu s-a încălcat proprietatea apelanților cu nici măcar cu 1 mp, iar apelanții au menționat in pag. 5 din întâmpinare ca in răspunsul la obiecțiuni expertul arata ca ei ocupa o suprafața mai mare ca si suprafața care apare in planul cadastral, acest lucru fiind contrazis de mențiunea ca se precizează clar in expertiza ca latura vestica a proprietății lor este mai mica cu 1,13 m decât valoarea de teren.
De asemenea, au învederat faptul că expertiza efectuata de către expertul A. spune in prima faza ca familia S. folosește o suprafața mai mare cu 54 mp, iar in "răspunsul la obiecțiunile formulate de parți", expertul revine asupra celor afirmate in expertiza si rectifica suprafața deținuta de către familia S. care este cu 56 mp mai mica decât suprafața tabulara.
În apelul formulat, s-a precizat ca familia S. este de acord cu emiterea acestei acțiuni, dar nu precizează, de fapt, care este suprafața reala pe care o folosește familia S., adică mai mult cu 54 mp sau mai puțin cu 56 mp decât suprafața tabulara de 756 mp +110 mp din CF.
De asemenea, apelanții au afirmat că un membru al familiei S. a susținut in interogatoriu ca "limita de proprietate este așa cum este in prezent de foarte mulți ani, fiind in zona chiar dinaintea noastră", dar A. A. a arătat ca s-a născut si a crescut in aceasta casa din 1953 pe când familia S. s-a mutat in aceasta casa in anul 1979, devenind proprietar din 2009 prin Ordin al Prefectului de la Primăria B. M. .
Referitor la suprafața de 110 m pe care familia S. a obținut-o in urma cumpărării de la numita C., suprafața provine din dezmembrarea de la numărul top 772-773/a, dezmembrare in urma căreia familia S. a obținut 110 mp, iar numita C. a rămas cu 1688 mp. Din expertiza efectuata de expertul A., suprafața măsurata a numitei C. este de 1683 mp, adică este cu 5 mp mai mica decât suprafața tabulara din CF.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul a constatat - cu opinie majoritară - că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelanții au criticat soluția primei instanțe imputând acesteia că în mod greșit a respins acțiunea în grănițuire, prin denegare de dreptate.
Tribunalul a apreciat că această critică este neîntemeiată, întrucât, în mod legal, Judecătoria a respins – pe baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză - că este neîntemeiată solicitarea de grănițuire, în condițiile în care suprafețele de teren reale supuse grănițuirii sunt diferite de cele înscrise în Cartea Funciar, nefiind definitivată situația tuturor terenurilor din zonă cu care se învecinează reclamanții pentru a se stabili cui revine plusul și minusul de suprafață rezultat.
Or, raportat la această situație, s-a constatat că apelanți reclamanți - în fapt - revendică o altă suprafață de teren, mai mare decât cea cu care figurează în cartea funciară, astfel că raporturile juridice dintre părțile litigante nu se pot tranșa decât pe calea unei acțiuni în revendicare, în cadrul căreia să se poată compara titlurile de proprietate ale proprietarilor înscriși în C.F.; prin urmare, în speța dedusă judecății nu s-a putut proceda la grănițuire anterior stabilirii exacte a suprafețelor de teren supuse acestei operații.
Acest fapt nu reprezintă o denegare de dreptate, deoarece acțiunea a fost respinsă legal și motivat ca fiind neîntemeiată, cu mențiunea că este obligatoriu ca suprafețele reale de teren să figureze ca atare și în cartea funciară și abia ulterior să se realizeze grănițuirea acestora.
Susținerea apelanților că se putea pronunța o hotărâre parțială, deoarece o parte din pârâți au fost de acord cu admiterea acțiunii, nu a putut fi reținută, întrucât - în situația în care reclamanții dețin o suprafață de teren cu 111 mp mai mult decât e înscrisă în CF, nu se poate realiza grănițuirea terenului pe nici o latură a acestuia.
Tribunalul a reținut că prima instanță a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente în cauză și a apreciat corect starea de fapt rezultată din coroborarea mijloacelor de probă administrate, astfel că, pentru aceste considerente, a respins, cu opinie majoritară - apreciind ca fiind neîntemeiat apelul promovat în cauză.
Cu opinie separata, președinte L. V., în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței si admiterii în parte a acțiunii reținându-se că este întemeiat în parte, întrucât, prin cererea introductivă reclamantul a solicitat grănițuirea proprietății sale de cele învecinate, aparținând pârâților.
Expertiza topografică administrată în acest sens de către prima instanță a concluzionat că deficitul de suprafață al imobilului cu nr. top. 772 - 773/b/1 se regăsește la imobilul cu nr. top. 772 – 773/b/2, însă, în răspunsul la obiecțiuni expertul a revenit asupra acestei concluzii.
Apoi, expertul a arătat că limitele terenurilor în litigiu au, în fapt, alte lungimi decât cele din planul de situație cu scara 1:2000, fără a lămurii care sunt dimensiunile corecte.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că expertiza este contradictorie și a dispus efectuarea unei contraexpertize.
Contraexpertiza topografică efectuată în apel a stabilit că linia de hotar între proprietatea reclamanților, cu nr. top. 770 – 771/1/1 și cele ale pârâților, cu nr. top. 772 – 773/b/1 și 772 – 773/b/2, se află pe aliniamentul 6 - 8 - 9.
Tribunalul a omologat raportul de contraexpertiză din următoarele considerente.
Contraexpertiza ține seama de configurația parcelelor părților, potrivit planului cadastral 1:2880, din care rezultă că aliniamentul dintre imobilul reclamanților și cele ale pârâților nu este o linie dreaptă, perpendiculară pe stradă, ci este o linie frântă, care îngustează capătul grădinii reclamanților.
De asemenea, contraexpertiza respectă conturul și configurația parcelei reclamanților, rezultată din documentația de dezmembrare.
Totodată, linia de hotar astfel stabilită asigură suprafețele tabulare ale parcelelor reclamanților, de 756 mp fiecare, fără a încălca, în același timp, suprafața tabulară a terenului reclamanților.
Nu în ultimul rând, reclamanții și pârâții A. P. și A. A. și-au însușit în mod expres concluziile contraexpertizei prin concluziile formulate în apel, iar celelalte părți în mod tacit, prin neformularea unor obiecțiuni.
În consecință, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată și, rejudecând, a admis în parte acțiunea, în sensul că a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamanților, cu nr. top. 770 – 771/1/1 și cele ale pârâților, cu nr. top. 772 – 773/b/1 și 772 – 773/b/2, pe aliniamentul 9 - 8 – 6, potrivit raportului de contraexpertiză efectuată în apel de către experții topografi S. I., T. N. și R. M..
Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe în ceea ce privește respingerea petitului având ca obiect revendicare imobiliară, întrucât din contraexpertiza efectuată în apel a rezultat că pârâții nu ocupă vreo porțiune din terenul reclamanților.
În ce privește cheltuielile efectuate de apelanți pentru realizarea grănițuirii pe cale judiciară, tribunalul a reținut că acestea reprezintă, în același timp, cheltuieli de judecată, iar, potrivit art. 275 c. pr.civ.: „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.”
Întrucât, pe de o parte, pârâții și-au exprimat acordul cu privire la grănițuire până la prima zi de înfățișare în primă instanță, iar, pe de altă parte, cererea reclamanților de revendicare imobiliară este neîntemeiată, tribunalul a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată în primă instanță și apel.
Tribunalul a respins cererea intimaților A. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel ca nedovedite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C. C. M., C. L. R. și pârâții S. Lucreția, S. L. și S. C. L..
Reclamanții recurenți au solicitat admiterea recursului formulat împotriva deciziei nr.681/A/29.10.2013 a Tribunalului T., și pe cale de consecință și apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3381 din 09.02. 2012 a Judecătoriei Timișoara și, în principal, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei din apel și pe cale de consecință admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile 3381 din 09.02. 2012 a Judecătoriei Timișoara, care să fie modificată în sensul de a se admite acțiunea introductivă, conform contraexpertizei.
În motivare se arată că instanța de apel:
-a încălcat art.257 al.2 C. p. c. potrivit căruia la instanțele de fond părerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergenței, dacă divergența nu se judecă în aceiași zi cu rămânerea în divergență, cum este cazul de față când divergența s-a judecat în altă zi, fapt ce adus o gravă atingere dreptului la apărare, la un proces echitabil, rolului activ și contradictorialității
-a încălcat art.257 al.3 C. p. c. deoarece în lipsa părerii motivate cu privire la divergență nu s-au reluat dezbaterile asupra punctelor rămase în divergență, neștiindu-se care sunt acestea și asupra cărora trebuie concentrată apărarea, punându-se din nou concluzii pe fond fără elementele specifice divergenței
-nu au analizat în nici un fel probele administrate în apel, în special contraexpertiza efectuată și nu au arătat din ce cauză au înlăturat concluziile acestei probe edificatoare, ca și când nu ar fi existat(atunci de ce a mai fost încuviințată și administrată?)
-practic instanța de apel a soluționat cauza pe o excepție de inadmisibilitate considerând inadmisibilă grănițuirea dacă în C.F. sunt înscrise alte suprafețe decât cele folosite si această excepție si poziție din oficiu a instanței, neinvocată de vreo parte, nu a fost pusă în discuția părților, fapt ce a adus atingere dreptului la apărare, rolului activ și contradictorialității
-nu a analizat în nici un fel importante apărări și motivele de apel, ca și când ar fi fost invizibile, ceea ce echivalează cu o nepronunțare pe fond ( a fost încălcat art.261 al.1 pct.5 C. p. c. care arată că instanța trebuie să arate motivele pentru care a înlăturat anumite apărări și art.6 din CEDO)
Reclamanții recurenți au solicitatsă se dispună grănițuirea terenului aflat în proprietatea reclamanților înscris în C.F._ Becicherecul M., nr. topo 770-771/l/l (anterior C.F. pe hârtie 3558 B. M.,) format din teren și casă cu nr.680 de ternul învecinat, proprietate a pârâților 1 și 2, teren înscris în C.F._ B. M. (anterior C.F. pe hârtie 3534 B. M.,) cu număr topo 772-773/b/l și de terenul proprietate a pârâților 3, 4 și 5, teren înscris inițial în C.F._ B. M. (anterior C.F. pe hârtie 781 B. M.,) cu număr topo 772-773/b/2, și apoi prin apartamentare în C.F._-C1-U1 B. M. cu număr topo 772-773/b/2/l și în C.F._-C1-U2 B. M. cu număr topo 772-773/b/2/ll conform contraexpertizei efectuate în cauză, care să facă parte din prezenta hotărâre pe aliniamentul 6, 8, 9; să fie obligați pârâții 1, 2 și 3 la plata cheltuielilor de judecată reprezentând jumătate din cheltuielile determinate de prezentul demers judiciar, respectiv V% din onorariul de avocat și de expert în primă instanță, onorariul de expert în apel și taxa de timbru și timbru judiciar în apel și primă instanță raportat la faptul că aceștia nu au fost de acord cu admiterea acțiunii în primă instanță și la faptul că se suportă în cazul grănițuirii jumătate din cheltuieli având în vedere faptul că s-au încălcat mai multe dispoziții legale respectiv:
-Art. 480 și 584 din C. civil din 1864 potrivit cărora orice proprietar poate solicita grănițuirea proprietății sale, această cerere neputând fi respinsă pe o excepție mascată, ca neîntemeiată pentru că suprafețele reale de teren sunt diferite de cele din cartea funciară, în condițiile în care planurile de carte funciară arată granița, stabilită și în contraexpertiză, în condițiile în care vecinii cu care se realizează grănițuirea nu au minus de suprafață și în condițiile în care terenul reclamanților are aceiași formă ca și cea din planurile de C.F., granița fiind stabilită conform acestora, astfel încât o diferență față de suprafața din C.f. nu are relevanță, deoarece nu se ocupă teren de la vecini
-S-au nesocotit art. 32 din legea 7 din 1996 potrivit căruia efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la suprafața terenurilor și probe științifice, respectiv contraexpertiză care arată clar granița dintre proprietăți, din ansamblul coroborat al cărora rezultă că o suprafață diferită de cea din CF nu înseamnă o revendicare dacă vecinii au suprafața nemicșorată
-Raportat la faptul că, instanța nu se poate denega de dreptate trebuind să dea o soluție de grănițuire într-un fel sau altul, neputând respinge cererea de grănițuire, care a fost dublată și de o cerere în revendicare, indiferent dacă grănițuirea se realizează și raportat la revendicare sau nu, deoarece suprafața tabulară nu este opozabilă terților, deoarece terenul și limitele terenului, implicit granița se determină raportat la planurile cadastrale în care acestea sunt cuprinse și la actele din care provin(aspecte analizate în expertizele efectuate) și nu raportat la suprafața tabulară, și deoarece nu trebuiau chemați în judecată și ceilalți vecini deoarece cu privire la aceștia nu există probleme de graniță si nici nu puteau chema în judecată toți vecinii pârâților deoarece reclamanții nu se învecinează cu aceștia.
-Există denegare de dreptate deoarece reclamanții au solicitat și revendicare și grănițuire astfel încât respingerea grănițuirii pentru că trebuia să facă inițial o acțiune în revendicare apare ca și absurdă, reclamanții solicitând și revendicarea pentru ca mai apoi să achieseze la concluziile contraexpertizei care arată granița dintre proprietăți, modificarea suprafețelor apărând ca și inutilă în condițiile în care experții au arătat clar granița care este aceiași cu sau fără modificarea faptică în C.F.
- S-a încălcat principiul disponibilității deoarece toate părțile au fost de acord cu granița conform contraexpertizei, unele părți au fost de acord cu admiterea acțiunii și cu stabilirea graniței în prima instanță și celelalte părți au fost de acord cu granița în apel, astfel încât acțiunea în grănițuire nu putea fi respinsă
-În condițiile în care reclamanții au formulat o acțiune de grănițuire dublată de una de revendicare, instanța trebuie să dea o soluție de grănițuire într-un fel sau altul și nu le poate cere să facă o nouă revendicare.
Au mai arătat că motivele de recurs sistematizate și ulterior dezvoltate se încadrează la art. 304 pct. 5 și 9 din codul de procedură civilă vizând încălcarea normelor de procedură în condițiile art. 105 al.2 C. p. c, încălcarea legii și aplicarea greșită a acesteia.
Modul în care s-a judecat apelul s-a realizat cu încălcarea a numeroase principii care reglementează desfășurarea procesului civil de la dreptul la un proces echitabil la dreptul la apărare, la un proces echitabil, rol activ și contradictorialitate.
Astfel s-a încălcat art.257 al.2 C. p. c. potrivit căruia la instanțele de fond părerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergenței, dacă divergența nu se judecă în aceiași zi cu rămânerea în divergență, cum este cazul de față când divergența s-a judecat în altă zi, fapt ce adus o gravă atingere dreptului la apărare, la un proces echitabil, rolului activ și contradictorialității. S-a încălcat art.257 al.3 C. p. c. deoarece în lipsa părerii motivate cu privire la divergență nu s-au reluat dezbaterile asupra punctelor rămase în divergență, neștiindu-se care sunt acestea și asupra cărora trebuie concentrată apărarea, punându-se din nou concluzii pe fond fără elementele specifice divergenței.
Nu au analizat în nici un fel probele administrate în apel, în special contraexpertiza efectuată și nu au arătat din ce cauză au înlăturat concluziile acestei probe edificatoare, ca și când nu ar fi existat (atunci de ce a mai fost încuviințată și administrată?) și practic instanța de apel a soluționat cauza pe o excepție de inadmisibilitate considerând inadmisibilă grănițuirea dacă în C.F. sunt înscrise alte suprafețe decât cele folosite și această excepție nu a fost pusă în discuția părților, fapt ce a adus atingere dreptului la apărare, rolului activ și contradictorialității.
În plus instanța nu a analizat în nici un fel importante apărări și motivele de apel, ca și când ar fi fost invizibile, ceea ce echivalează cu o nepronunțare pe fond (a fost încălcat art.261 al.1 pct.5 C. p. c. care arată că instanța trebuie să arate motivele pentru care a înlăturat anumite apărări și art.6 din CEDO)
Reclamanții au invocat o . apărări și motive în vederea admiterii apelului. Nici una dintre aceste apărări nu a fost analizată ceea ce duce practic la o nemotivare a deciziei.
Art. 6 CEDO alături de art.261 al.1 pct.5 C. p. c. obligă la motivarea înlăturării apărărilor părților și la arătarea lipsei de fundament a motivelor de apel. Dacă nu există această motivare reclamanții nu au un proces echitabil și se produce o vătămare părții care a invocat apărările deoarece partea nu știe unde a greșit și nu poate să combată poziția instanței în recurs.
Instanța de apel trebuia să analizeze apărările și motivele noastre și să arate motivele pentru care le-a înlăturat. în plus instanța de apel trebuia să pună în discuție motivul pentru care a respins apelul (neinvocat nici măcar de intimat) respectiv acela potrivit căruia nu se poate realiza grănițuire dacă suprafața din CF e mai mare ca și cea folosită în fapt, cu toate că vecinii au toată suprafața din C.F. Acest element nu a fost pus în discuția părților.
În acest fel, reclamanților li s-a produs o gravă vătămare deoarece dacă ar fi făcut-o am fi putut arăta faptul că acest mod de a privi lucrurile este nelegal. Instanța a respins apelul în baza unui temei care nu a fost analizat în nici un fel de părți, fără contradictorialitate și fără a fi invocat de către părți.
În fapt, reclamanții sunt proprietarii terenului înscris în C.F._ Becicherecul M., nr. topo 770-771/l/l (anterior C.F. pe hârtie 3558 B. M.,) în suprafață de 1779 mp, format din teren și casă cu nr.680.
Pârâții 1 și 2 dețin ternul învecinat, teren înscris în C.F._ B. M.(anterior C.F. pe hârtie 3534 B. M.,) cu număr topo 772-773/b/l și pârâții 3, 4 și 5 dețin ternul învecinat înscris inițial în C.F._ B. M.(anterior C.F. pe hârtie 781 B. M.,) cu număr topo 772-773/b/2, și apoi prin apartamentare în C.F._-C1-U1 B. M. cu număr topo 772-773/b/2/l și în C.F._-C1-U2 B. M. cu număr topo 772-773/b/2/ll.
Reclamanții au formulat o acțiune în grănițuire și revendicare. Prima instanță a respins în întregime acțiunea și instanța de apel a respins apelul. Pentru a proceda în acest sens nelegal, s-a concluzionat că nu se poate realiza grănițuirea atâta timp cât suprafața din CF este diferită de cea în fapt, trebuind clarificată situația terenurilor din zonă cu care se învecinează reclamanții.
Potrivit instanței de apel în realitate se revendică o suprafață de teren mai mare ca și cea din CF și pe cale de consecință reclamanții trebuie să formuleze o acțiune în revendicare care să arate suprafața prin compararea titlurilor.
Contraexpertiza efectuată arată clar granița, arată că pârâții au toată suprafața tabulară și mai arată că reclamanții au în fapt mai mult ca în C.F. Atunci de ce nu se poate face grănițuirea?
Din moment ce vecinii nu sunt afectați, având suprafața din C.f. grănițuirea se poate realiza. Instanța i-a obligat pe reclamanți să realizeze o acțiune în revendicare contra vecinilor pentru ce este peste C.F. dar acest lucru nu se poate deoarece vecinii nu ne ocupă ceea ce avem în plus peste suprafața din CF. De altfel au și realizat o acțiune în revendicare. Nu se poate să li se spună să facă o altă acțiune în revendicare dacă tocmai au făcut una.
Nu subzistă nici motivul nepus în discuție al instanței de apel conform căruia fără modificarea suprafeței din CF nu se poate realiza grănițuirea. Grănițuirea este independentă de suprafața din CF și se realizează conform planurilor de carte funciară, conform figurii geometrice a terenurilor, așa cum s-a stabilit prin contraexpertiză.
Cu modificarea faptică a suprafeței din C.F., sau fără, granița este tot acolo. Reclamanții au arătat că nu pot realiza o nouă acțiune în revendicare, deoarece tocmai au făcut-o și deoarece suprafața lor în plus nu e ocupată de pârâți, dar granița dintre părți este certă, conform contraexpertizei.
Și dacă s-ar modifica suprafața, granița ar fi în același loc, și în plus reclamanții nu ar avea ce revendica deoarece ce au în plus nu e ocupat de pârâți. Când granița este clară cu privire la vecini ea trebuie trasată.
Trebuie avut în vedere și principiul disponibilității. Dacă părțile sunt de acord cu o graniță, stabilită și printr-o contraexpertiză a 3 experți, instanța trebuie să o dea. Reclamanții au precizat că în cazul de față nu au ce să mai facă raportat la faptul că toate părțile sunt de acord cu granița și cu faptul că pârâții nu le ocupă teren.
S-au încălcat art. 480 și 584 din C. civil din 1864 potrivit cărora orice proprietar poate solicita grănițuirea proprietății sale, această cerere neputând fi respinsă pe o excepție mascată, ca neîntemeiată pentru că suprafețele reale de teren sunt diferite de cele din cartea funciară, în condițiile în care planurile de carte funciară arată granița, stabilită și în contraexpertiză, în condițiile în care vecinii cu care se realizează grănițuirea nu au minus de suprafață și 3.în condițiile în care terenul reclamanților are aceiași formă ca și cea din planurile de C.F., granița fiind stabilită conform acestora, astfel încât o diferență față de suprafața din C.f. nu are relevanță, deoarece nu se ocupă teren de la vecini.
S-a nesocotit și art. 32 din legea 7 din 1996 potrivit căruia efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la suprafața terenurilor și probe științifice, respectiv contraexpertiza care arată clar granița dintre proprietăți, din ansamblul coroborat al cărora rezultă că o suprafață diferită de cea din CF nu înseamnă o revendicare dacă vecinii au suprafața nemicșorată.
Instanța nu se poate denega de dreptate trebuind să dea o soluție de grănițuire într-un fel sau altul, neputând respinge cererea de grănițuire, care a fost dublată și de o cerere în revendicare, indiferent dacă grănițuirea se realizează și raportat la revendicare sau nul, deoarece suprafața tabulară nu este opozabilă terților, deoarece terenul și limitele terenului, implicit granița se determină raportat la planurile cadastrale în care acestea sunt cuprinse și la actele din care provin (aspecte analizate în expertizele efectuate) și nu raportat la suprafața tabulară, și deoarece nu trebuiau chemați în judecată și ceilalți vecini deoarece cu privire la aceștia nu există probleme de graniță si reclamanții nici nu pot chema în judecată toți vecinii pârâților deoarece nu se învecinează cu aceștia.
Există denegare de dreptate deoarece reclamanții au solicitat și revendicare și grănițuire astfel încât respingerea grănițuirii pentru că reclamanții trebuia să facă inițial o acțiune în revendicare apare ca și absurdă, reclamanții solicitând și revendicarea pentru ca mai apoi să achieseze la concluziile contraexpertizei care arată granița dintre proprietăți, modificarea suprafețelor apărând ca și inutilă în condițiile în care experții au arătat clar granița care este aceiași cu sau fără modificarea faptică în CF. și s-a încălcat principiul disponibilității deoarece toate părțile au fost de acord cu granița conform contraexpertizei, unele părți au fost de acord cu admiterea acțiunii și cu stabilirea graniței în prima instanță și celelalte părți au fost de acord cu granița în apel, astfel încât acțiunea în grănițuire nu putea fi respinsă.
Cu sau fără ceilalți pârâți împrocesați degeaba avem de a face cu același plan cadastral în care se identifică parcelele. Expertiza și contraexpertiza efectuată identifică și celelalte parcele învecinate însă măsurătorile nu arată alte probleme de grănițuire. De altfel ar fi și inutil ca reclamanții să cheme ceilalți vecini ai lor deoarece nu au nici o pretenție de la aceștia. Granița cu ceilalți vecini corespunde planului cadastral și la fel vrem să corespundă și granița cu pârâții intimați actuali.
În concluzie instanță trebuia să dea o soluție de grănițuire, cel puțin conform contraexpertizei efectuate și nu se putea denega de dreptate în condițiile în care planul cadastral arată granița dintre proprietăți și în condițiile în care terenul celorlalți vecini nu poate influența granița cu intimații clar identificată în planul cadastral.
Granița dintre proprietăți trebuie să fie conform planul cadastral unde sunt parcele și această limită de demarcație trebuie stabilită de instanță ca și limită a proprietăților.
În cauză s-a efectuat o contraexpertiză care arată clar granița dintre proprietăți. Granița trebuie stabilită conform acesteia. în aceste condiții cheltuielile generate de grănițuire trebuie împărțite de către toate părțile în mod egal.
În primă instanță pârâții 3, 4 și 5 au formulat întâmpinare și au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii. Unul dintre ei s-a și prezentat la interogatoriu și a arătat faptul că limita de proprietate este așa cum este în prezent de foarte mulți ani, el fiind prezent în zonă chiar înaintea pârâților 1 și 2.
Reclamanții au arătat că folosesc mai mult decât suprafață tabulară însă pârâții folosesc cât e suprafața tabulară și toți folosesc conform planului parcelar și conform actelor de dezmembrare si pârâții folosesc suprafața din cf conform contraexpertizei efectuate.
Oricum am privi lucrurile trebuia stabilită o graniță unde considera instanța că ar exista aceasta, conform expertizei, mai jos sau mai sus. Totodată nu pot fi ignorate concluziile contraexpertizei.
Simpla neconcordanță dintre suprafață tabulară și cea folosită în fapt nu are relevanță în condițiile în care expertiza arată amplasamentul parcelei și vecinătățile sale.
Cum s-a arătat reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de teren. Au dorit clarificarea limitelor terenului pe care îl dețin astfel încât au formulat o acțiune în revendicare și grănițuire, în judecată au chemat vecinii cu privire la care există o contestare a graniței. Cu privire la ceilalți vecini situația este clară granița fiind marcată cu semne vizibile și necontestată.
Dintre pârâți o parte au fost de acord cu admiterea acțiunii în prima instanță și ceilalți au fost de acord cu granița din contraexpertiză. în baza principiului disponibilității acțiunea trebuia admisă în mod absolut față de aceștia.
S-a arătat că reclamanții folosesc terenul în conformitate cu figura geometrică care apare pe planul cadastral. Având în vedere toate aceste aspecte rezultă clar faptul că trebuie admis recursul.
Pârâții recurenți au solicitat admiterea recursului formulat împotriva deciziei nr.681/A/29.10.2013 a Tribunalului T. și, în principal, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare, deoarece instanța de apel nu i-a citat la data la care s-a judecat cauza în divergență, citându-i pe la primărie sau în altă parte deși anterior au fost citați acasă, iar în subsidiar, modificarea deciziei din apel și pe cale de consecință admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile 3381 din 09.02. 2012 a Judecătoriei Timișoara, și să se dispună grănițuirea conform contraexpertizei efectuate în cauză, care să facă parte din prezenta hotărâre pe aliniamentul 6, 8, 9.
În motivare se arată că în condițiile în care contraexpertiza a arătat clar granița dintre proprietăți este util și echitabil să se traseze granița conform acesteia, refuzul grănițuirii reprezentând o încălcare a legii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și 312 pct.5 din Codul de procedură civilă.
Pârâții intimați A. P. și A. A. au formulat întâmpinare solicitând admiterea în parte a recursului formulat de reclamanții C. C. M. si C. L. R. împotriva deciziei nr 681/A/29.10.2013 a Tribunalului T., admiterea grănițuirii pe aliniamentul 6,8,9 conform contraexpertizei, respingerea cheltuielile de judecată, iar în ce privește revendicarea să rămână la aprecierea instanței.
În considerente intimații au arătat că solicită admiterea grănițuirii pe aliniamentul 6,8,9 conform contraexpertizei deoarece poate atunci intră si ei pe deplin în proprietatea terenului lor pe care îl ocupa în mod abuziv familia C.. În realitate familia C. scriptic recunoaște grănițuirea pe acest aliniament dar faptic se folosește încă de cei 40 mp de teren pe care i-a luat nerecunoscându-ne nici la ora actuala proprietatea în întregime, efectuând lucrările de însămânțare si pe cei 40 mp.
S-a arătat că reclamanții C. declara în recurs ca folosesc mai mult decât suprafața tabulara dar conform actelor de dezmembrare ceea ce este o minciuna, ei folosind în continuare conform primei expertize adică inclus o parte din terenul pârâților intimați. Deși s-a văzut ca acea expertiza este total nerealista.
Pârâții intimați au mai arătat că solicită respingerea cheltuielile de judecata deoarece familia A. a fost de acord de la bun început adică de la primele înfățișări la Judecătoria Timișoara cu acțiunea de grănițuire depusa de familia C. dar nu a fost de acord sa fie învinuiți de ceva ce nu au făcut.
Au mai arătat că reclamanții îi învinuiau ca le-au furat din terenul proprietate și cu ajutorul minciunilor scrise de expertul A. si cu ajutorul declarațiilor mincinoase date la Judecătoria Timișoara de către S. L., i-au scos vinovați dar contraexpertiza a arătat ca nu pârâții intimați le-au încălcat proprietatea reclamanților ci ei le-au încălcat proprietatea folosindu-se de terenul lor în mod abuziv de 17 ani. Chemarea intimaților în judecata a fost premeditata de aceasta familie încât din anul 2007 când s-a făcut prima dezmembrare ei nu au venit sa le semneze acel proces verbal de vecinătate când la măsurători au descoperit ca au mai mult teren decât în Cartea Funciara. Pentru că voiau sa le mai ia si din proprietatea pârâților intimați pentru a-și îndrepta granița fiindcă nu era perpendiculara pe . spre Nord după cum a concluzionat si contraexpertiza.
Au așteptat până când familia S. au devenit proprietari pe teren prin Ordinul Prefectului în anul 2009 știind ca aceasta familie îi va ajuta în minciunile declarate de către ei, după care i-au dat în judecată pe pârâții intimați.
Intimații au mai solicitat să se țină cont de faptul ca au fost de acord de la începutul procesului cu grănițuirea si au considerat ca banii pe care îi solicită familia C. sunt cheltuieli de judecata nu de grănițuire. Familia A. a fost prezenta la toate termenele în care au susținut ca sunt de acord cu grănițuirea, dar să se facă conform cu planul cadastral, de fapt si Judecătoria Timișoara si Tribunalul T. au concluzionat ca pârâții intimați au fost de acord de la bun început cu acest proces si le-au respins solicitările cheltuielilor de judecata familiei C..
În ceea ce privește revendicarea, s-a arătat că nu se opun, aceasta rămânând la aprecierea Instanței.
În ceea ce privește recursul depus de familia S., pârâții intimați au arătat că aceasta familie minte cu desăvârșire ca nu a putut fi prezenta la proces când s-a judecat cauza în divergenta fiindcă nu a fost citata la domiciliu. În recurs își declara domiciliul la nr 671 ceea ce este o mare minciună, ei locuind la nr. 716 unde le-au fost trimise toate citațiile încă din anul 2010, nepărăsind nici o clipa proprietatea. De fapt aceasta familie nu s-a prezentat niciodată la nici un proces doar atunci când numitul S. L. a dat în fața judecătorului de la Judecătoria Timișoara acea declarație mincinoasa în care arată ca aceea este granița pe care o stabilise expertul A. pentru a-si ajuta prietenii adică familia C.. De menționat ca atunci cand au venit experții sa efectueze măsurătorile pentru contraexpertiza familia S. a încercat sa-i inducă in eroare arătându-le o alta suprafața nu pe cea pe care o folosea in realitate dar in secunda următoare experții le-au descoperit minciuna. Acest lucru a fost în planul lor de a minți, deoarece ei au declarat in fata Judecătorilor ca granița de la prima expertiza care nu a fost făcuta conform planului cadastral si al planurilor de dezmembrare al familiei C., ar fii cea reala, lucru care a fost infirmat de către contraexpertiza.
S-a solicitat să se ia act și de declarațiile mincinoase ale pârâților S..
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în conformitate cu prevederile art. 304, 306 și art. 312 Cod procedură civilă se vor reține următoarele:
Recurenții reclamanți C. C. M. și C. L. R. au arătat, în motivele de recurs, în principal, încălcarea prevederilor art. 257 alin. 2 Cod procedură civilă de către judecătorii instanței de apel, prin aceea că, în caz de divergență, care nu se judecă în aceeași zi, judecătorii nu și-au motivat părerile înainte de judecare divergenței, și astfel recurenții nu și-au putut formula apărările adecvate, fiindu-le încălcat dreptul la apărare.
Aceste susținerii se dovedesc a fi întemeiate, deoarece, prin încheierea din data de 24.10.2013, completul instanței de apel a constatat, la deliberare, că între membrii acestuia există divergențe cu privire la împrejurarea legată de posibilitatea de realizare a grănițuirii între proprietățile părților, în lipsa formulării și a unei cereri de rectificare de carte funciară.
În acest sens cauza a fost repusă pe rol pentru soluționarea acesteia în complet de divergență prin includerea judecătorului din lista de permanență și s-a stabilit termen de judecată la data de 29.10.2013.
La data de 29.10.2013 cauza a fost soluționată în complet de divergență, cu opinia minoritară a domnului judecător L. V..
Judecătorii completului de apel, la data de 24.10.2013, când au constatat divergența, nu și-au motivat părerile, cu privire la problema de drept care a determinat această divergență așa cum cere imperativ art. 257 alin. 2 Cod procedură civilă, împrejurare ce determină vicierea hotărârii pronunțate în completul de divergență.
În aceste condiții, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 și 9 raportat la art.3012 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanții C. C. M. și C. L. R. va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul T..
Instanța de trimitere va relua cercetarea judecătorească în funcție de probele administrate și de susținerile și precizările părților, urmând a dispune în consecință.
Recursul declarat de către pârâții S. Lucreția, S. L. și S. C. L., împotriva aceleiași decizii urmează a fi respins, reluarea judecății în fața instanței de apel presupunând desfășurarea ciclului procesual cu respectarea tuturor cerințelor impuse de normele procesuale, inclusiv cele privind citarea părților, asigurarea dreptului la apărare, sau soluționarea cererilor sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanții C. C. M. și C. L. R., împotriva deciziei civile nr. 681/A/29.10.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul T..
Respinge recursul declarat de către pârâții S. Lucreția, S. L. și S. C. L., împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. Dr.L. L. M. G.
GREFIER,
A. B.
RED: L.L./13.05.2014
TEHNORED: A.B.13.05.2014 /2 ex./SM/
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător – N. P.
Instanța de apel: Tribunalul T.
Judecători: C. P./A. I. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 783/2014. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 647/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
