Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 280/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 4041/325/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928 SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 280/R
Ședința publică din 20 martie 2014
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul V. L. R. împotriva deciziei civile nr. 647/A/11.10.2013, pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse prin Serviciul registratură de către reclamantul-recurent V. L. R., la data de 19 martie 2014, dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, precum și concluzii scrise ( f. 19-21).
Instanța, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat, că părțile au solicitat judecarea pricinii și în lipsa lor de la dezbateri și că a fost achitată taxa judiciară de timbru, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr._ /08.02.2013 reclamantul V. L. R., în contradictoriu cu pârâtul I. de P. al Județului T., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a actului-proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din 18.05.2011.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 18.05.2011 a fost întocmit procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare de către numitul S. M., lucrător de poliție din cadrul IPJ T., că acest act este nul pentru următoarele motive: procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, încheiat la data de 18.05.2011, nu are consemnat în antet departamentul unde activează agentul constatator; iar în cadrul procesului verbal mai sus menționat, este încercuită litera d) “Nici o persoana din cele menționate mai sus nu a fost găsită, fapt pentru care s-a afișat actul”, dar cu toate acestea la rubrica “ Am afișat actul nu este încercuit/consemnat locul unde a fost afișat acesta.
S-a mai solicitat ca instanța să aibă în vedere că la rubrica „Semnătura proprietarului/calitatea primitorului – Actul de identitate” este consemnată o . carte de identitate și un număr ( TM_ ) care nu este al reclamantului.
Pârâtul, deși legal citat cu mențiunea de a formula întâmpinare, nu a fost reprezentat la dezbateri însă a înaintat prin adresa nr,_/13 martie 2013 copia procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 09 mai 2011, trimis în debit în vederea executării silite la Primăria Municipiului Timișoara, copie de pe adresa nr._/14 mai 2012 a Serviciului Rutier prin care a fost înaintat instanței întreg materialul care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție în cauză, cu precizarea că nu mai deține alte documente sau înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4274/28.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a respins cererea formulată de reclamantul V. L. R. în contradictoriu cu pârâtul I. de P. al Județului T. ,având ca obiect constatarea nulității procesului verbal de afișare, datat 18 mai 2011.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că petentul a fost sancționat prin procesul verbal ._/09 aprilie 2011, întocmit de Biroul Poliției Rutiere T., care a reținut în drept incidența art. 121 alin. 1 și a art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002, precum și a art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind aceea de amendă contravențională în cuantum de 804 lei (12 puncte amendă), 5 puncte de penalizare.
Din conținutul adresei comunicate de IPJ, care a făcut referiri la solicitarea întregii documentații întocmite în legătură cu procesul verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că el a fost contestat.
Prima instanță, raportat la solicitarea reclamantului de a constata nulitatea unui act care ar atesta comunicarea procesului verbal contestat, pe cale separată, fără a fi indicat vreun temei legal, a apreciat că este neîntemeiată, câtă vreme petentul nu a făcut nicio referire la prejudiciul creat prin pretinsa încălcare a dispozițiilor în materia comunicării unui act în maniera celei făcute la data de 18 mai 2011, iar pe de altă parte acesta ar putea invoca nulitatea comunicării acestui act în cadrul procesului având ca obiect plângerea contravențională, la care însă nu face nicio referire.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar casarea hotărârii și judecând cauza în fond, admiterea acțiunii formulate .
În motivarea caii de atac, recurentul a arătat că procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, încheiat în data de 18.05.2011 este nul întrucât nu are consemnat în antet departamentul din cadrul unde activează agentul constatator; în cadrul procesului-verbal, la rubrica „am afișat actul” nu este încercuit / consemnat locul unde a fost afișat, iar la rubrica „semnătura proprietarului/ calitatea primitorului - actul de identitate” sunt consemnate o . carte de identitate și un număr care nu sunt ale reclamantului apelant.
Mai mult, în opinia recurentului, martorul care a semnat procesul - verbal, numitul Pâtea P., nu se afla la momentul acela la locul îndeplinirii procedurii. Acesta are domiciliul în localitatea Șag, localitatea în care își desfășoară activitatea lucrătorul de poliție S. M.. Având în vedere că numitul Pâtea P. era singura persoană care putea infirma sau confirma starea de fapt, a cerut audierea lui în fața primei instanțe, însă cererea în probațiune i-a fost respinsă. Recurentul a solicitat a se avea în vedere că pârâtul nu a fost prezent la dezbateri dar a înaintat o . adrese care nu i-au fost comunicate și a subliniat faptul că a motivat în drept acțiunea, prin înregistrarea adresei depusă la registratura Judecătoriei Timișoara.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 11.10.2013, tribunalul a recalificat calea de atac exercitată de reclamant, din recurs în apel, în raport cu obiectul concret dedus judecății – constatarea nulității unui act juridic patrimonial.
Prin decizia civilă nr. 647/A/11.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul V. L. împotriva sentinței civile nr. 4274/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara, reținându-se în considerentele deciziei civile că deși reclamantul a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal de comunicare din 18.05.2011, motivele invocate, ținând de vicii procedurale, pot atrage nulitatea relativa a actului, care însă intervine în condițiile prevăzute de art. 105 al. 2 C.pr.civ., reclamantul fiind ținut să dovedească o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului. Or, în speța, reclamantul nici nu a invocat și nici nu a dovedit o astfel de vătămare. În plus, reclamantul a contestat procesul-verbal de contravenție în legătură cu a cărui comunicare a fost întocmit procesul-verbal a cărui nulitate se solicita a fi constatată, în dosarul_/325/2012, toate apărările în legătura cu procesul-verbal și pretinsele vicii de comunicare ale acestuia trebuind și putând fi făcute în respectivul dosar.
Cât privește criticile aduse de recurent respingerii de către prima instanță a cererii de audiere a martorului P. P., acestea sunt de asemenea nefondate. În prima instanță reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a procesului-verbal de comunicare pe motiv că acesta nu are consemnat în antet departamentul în care activează agentul constatator, că nu este încercuit locul unde a fost afișat actul și pe motiv ca la rubrica vizând actul de identitate al primitorului sunt consemnate o . un număr al unei cărți de identitate ce nu aparține reclamantului. Față de motivele de nulitate invocate, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a respins cererea de audiere a martorului propus de reclamant, cu atât mai mult cu cât reclamantul nici nu a arătat în fața primei instanțe care este teza probatorie în audierea acestuia.
Împotriva deciziei civile pronunțată de Tribunalul T., reclamantul V. L. R. a declarat recurs în termen legal la data de 30 decembrie 2013, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar, casarea ambelor hotărâri și rejudecând, în fond, admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că prin acțiunea introductivă de față a solicitat să se constate nulitatea procesului verbal de neîndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție din data de 18 mai 2011, subliniind, legat de acest aspect, că: procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, încheiat în data de 18.05.2011, nu are consemnat în antet departamentul din cadrul unde activează agentul constatator; în cadrul procesului verbal, mai sus menționat, este încercuită litera d) „Nici o persoană din cele de mai sus nu a fost găsită fapt pentru care am afișat actul”, dar cu toate acestea la rubrica „Am afișat actul” nu este încercuit/consemnat locul unde a fost afișat acesta; la rubrica „Semnătura proprietarului/Calitatea primitorului” – Actul de identitate este consemnată o . carte de identitate – și un număr ( TM_) care nu este a reclamantului.
Reclamantul-recurent susține că instanțele fondului nu au răspuns în nici un fel la aceste aspecte ne nulitate invocate, iar respingerea cererii de audiere a martorului Pâtea P., este nelegală, în condițiile în care martorul respectiv, care a semnat „pentru confirmare” procesul verbal de contravenție, nu s-a aflat în acel moment la locul încheierii procesului verbal de contravenție, și în plus, domiciliază în localitatea Șag, localitate în care își desfășoară activitatea agentul constatator S. M., cel care a întocmit procesul verbal de contravenție.
Reclamantul critică și concluziile tribunalului potrivit cu care acțiunea introductivă este neîntemeiată întrucât nu a fost indicat vreun temei de drept în susținerea ei, precizând că în cererea introductivă și-a motivat în drept acțiunea ( sens în care a indicat cererea adresată Judecătoriei Timișoara la data de 27 martie 2013).
În drept, reclamantul recurent a invocat dispozițiile art. 242 alin. 2, art. 299-316 c.pr.civ..
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamant, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Ca o chestiune prealabilă, trebuie menționat că în conformitate cu dispozițiile art. 299 c.pr.civ., obiectul recursului îl constituie decizia tribunalului nr. 647/A/11.10.2013.
De asemenea, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Pornind de la aceste considerente, Curtea reține că reclamantul, reluând considerentele care au stat la baza inițierii demersului judiciar de față, a indicat generic, ca și temei de drept, dispozițiile art. 299-316 c.pr.civ. ( ce reglementează, în notă generală, calea extraordinară a recursului), fără a indica, în concret, vreunul din temeiurile de casare ori modificare a deciziei civile, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 304 punct 1-9 c.pr.civ..
Pe de altă parte, examinând legalitatea hotărârilor pronunțate de instanțele fondului, în raport cu obiectul concret dedus judecății - constarea nulității procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție încheiat în data de 18 mai 2011 – Curtea constată că în mod corect acțiunea civilă de față – astfel cum a fost formulată și susținută – a fost respinsă, nefiind constate vicii care să atragă nulitatea absolută a actului respectiv. Cu alte cuvinte, motivele indicate de reclamant, țin de vicii procedurale ce pot atrage nulitatea relativă a actului, însă în condițiile art. 105 alin. 2 c.pr.civ. Textul de lege anunțat prevede expres că „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.
Susținerea reclamantului că procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție încheiat la data de 18 mai 2011, are în conținutul său o . neregularități de formă, țin ( așa cum corect au reținut și instanțele anterioare), de aspecte de ordin procesual, care, chiar reale fiind, puteau și se impunea a fi invocate în procesul civil anterior, în care reclamantul V. L. R. a contestat procesul verbal de contravenție și unde trebuiau indicate toate probele sau excepțiile pe care și-a întemeiat contestația.
Astfel fiind, în mod legal s-a apreciat că solicitarea ulterioară a reclamantului, într-un nou proces, a constatării nulității unui act ce atestă comunicarea procesului verbal de contravenție, este neîntemeată și lipsită de suport juridic.
Legat de acest ultim aspect Curtea mai reține că întradevăr, acțiunea introductivă a reclamantului, înregistrată la Judecătoria Timișoara la data de 08 martie 2013, nu are indicat nici un temei de drept, iar precizarea făcută ulterior, la 27 martie 2013, a dispozițiilor art. 112 c.pr.civ., ca și temei de drept a acțiunii, este și nelegală, și neîntemeiată. Aceasta întrucât dispozițiile art. 112 și următoarele c.pr.civ. reglementează condițiile de formă ale cererii de chemare în judecată, ce nu pot constitui temei de drept în susținerea unei acțiuni în constatarea nulității, astfel cum a formulat-o reclamantul de față.
Pentru toate aceste considerete, Curtea reține că instanțele fondului au pronunțat hotărâri legale în raport cu obiectul concret dedus judecății și dispozițiile art. 105 alin. 2 c.pr.civ., astfel că, nefiind incident nici unul din temeiurile de casare și modificare a hotărârii recurate, reglementate strict de art. 304 punctul 1 – 9 c.pr.civ., în baza art. 299, 312 alin. 1 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. L. R. împotriva deciziei civile nr. 647/A/11.10.2013, pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. C. P.
GREFIER,
R. P.-D.
Red. M.G. 05 04.2014
Tehnored. R.P.D. – 11.04.2014
Primă instanță: Judecătoria Timișoara: - G. H.
Instanța apel: Tribunalul T.: Judecători: - M. R. și A. C.
2EX/SM
| ← Pretenţii. Decizia nr. 437/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 141/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
