Expropriere. Decizia nr. 141/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 2184/108/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 141
Ședința publică din 12.02.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamante O. E. și S. E. și de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 3190/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere – despăgubiri.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru pârât av. G. D., lipsă fiind reclamantele.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M.-U. C. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 29.01.2014, recursul declarat de pârât, înregistrat la Tribunalul A. la data de 17.01.2014, și la data de 07.02.2014, de către reclamante, concluzii scrise însoțite de împuternicirea avocațială și chitanță onorariu avocațial pentru rejudecare fond.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar împuternicirea avocațială.
Instanța invocă, din oficiu, excepția tardivității formulării recursului de către pârât.
Reprezentanta Ministerului Public arată că susține excepția invocată de instanță.
Atât reprezentantul pârâtului, cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției tardivității recursului pârâtului și a recursurilor declarate.
Reprezentantul pârâtului solicită arată că recursul său a fost declarat în termen și solicită admiterea recursului său și respingerea acțiunii reclamantelor ca nefondată. De asemenea, solicită respingerea recursului reclamantelor.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca tardiv a recursului declarat de pârât și admiterea recursului declarat de reclamante în sensul acordării cheltuielilor de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr. 3190 din 20.11.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea civilă astfel cum a fost precizată de reclamantele S. E. și O. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect despăgubiri.
A dispus anularea în parte a Hotărârii de despăgubire nr. 32/53 din data de 07.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și obligă pârâtul să le plătească reclamantelor suma de 15.686 euro, echivalentul sumei de 70.729 lei pentru exproprierea suprafeței de 3809 mp. de teren arabil, cu dobândă legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii și suma de 2715,82 lei stabilită prin hotărâre începând cu data de 07.10.2011 până la plata efectivă a despăgubirilor.
A obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, în rejudecare, a reținut următoarele:
P. încheierea ședinței publice din data de 23 octombrie 2013, s-a dispus experților P. I., A. Ș. și B. M. să efectueze un supliment de expertiză potrivit considerentelor deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, iar la data de 31 octombrie 2013, s-a depus la dosar această probă.
P. Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 32/53/07.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamante a suprafeței de 3809 mp, din terenul situat în Localitatea Pecica Jud. A., având nr. cadastral_ și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, iar reclamantele au contestat această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantelor este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „alin. 1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin. 2 ,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia ,,.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantelor, se reține din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară-dosar prima instanță că, valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,92 Euro/ 1 mp.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței expropriate, ar fi de 75.681 lei, echivalentul a 16.785 euro.
Conform adresei BNP „D.” cu sediul chiar în Orașul Pecica, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro/ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha) fiind declarate (este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era societate comercială.
Astfel, suma de 3,92 Euro/1 mp din Raportul de Expertiză depus la dosarul cauzei se încadrează în sumele tranzacționate.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieței, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă nu doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art.481 din Codul civil, ori, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr.488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr.488/2011 este una corectă sau nu, se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.
Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara din decizia de casare, s-a efectuat un supliment de expertiză, în cadrul căruia experții pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, au utilizat următoarele criterii comparabile (metoda comparației directe, cu tranzacțiile unor terenuri similare celui expropriat, respectiv contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar):
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosință curți construcții, cu suprafața de 8371 mp, vândut la data de 17 mai 2012 prin contractul nr. 1650 cu 2,39 euro/mp; este situată la cca 300 m de intravilanul localității Pecica;
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil, cu suprafața de 5000 mp, vândut la data de 27 nov 2012 prin contractul nr. 2433 cu 4,1 euro/mp; este situată la cca 3,8 km de intravilanul localității Pecica.
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil și pășune (50% pășune), cu suprafața de_ mp, vândut la data de 12 aug 2011 prin contractul nr. 1608 cu 2,5 euro/mp+TVA, respectiv 3,10 euro/mp; este situată la cca 3,9 km de intravilanul localității Pecica.
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosință teren arabil, cu suprafața de 1539mp, vândut la data de 27 oct 2011, prin contractul nr. 3325, la prețul de 4,87 euro/mp.
În urma procesului de evaluare a rezultat, conform fișei anexate, valoarea de piață unitară pentru terenul evaluat de 3,89 euro/mp.
Experții au mai precizat că valoarea obținută este similară cu cele obținute prin metoda comparațiilor cu analiza statistica, metoda comparațiilor cu utilizarea de oferte vânzare terenuri respectiv metoda de randament (ultimele doua utilizate în raportul de expertiza inițial).
Având în vedere valoarea de piață unitară obținută în prezentul supliment la raportul de expertiză elaborat în acest dosar (3,89euro/mp) și explicațiile referitoare la daune din raportul de expertiza inițială, rezultă:
Valoare teren în euro –_ și valoare teren lei –_; de asemenea, valoare daune euro – 850, valoare daune lei – 3835.
Răspunzând la obiectivele stabilite de instanța de judecată, experții au precizat că valoarea finală a despăgubirilor solicitate conform obiectivelor stabilite de instanța de judecata este_ lei (_ euro).
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanța va admite acțiunea acțiunea civilă astfel cum a fost precizată de reclamantele S. E. și O. E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect despăgubiri.
Instanța a dispus anularea în parte a Hotărârii de despăgubire nr. 32/53 din data de 07.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și a obligat pârâtul să le plătească reclamantelor suma de_ euro, echivalentul sumei de_ lei pentru exproprierea suprafeței de 3809 mp. de teren arabil, cu dobândă legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii și suma de 2715,82 lei stabilită prin hotărâre începând cu data de 07.10.2011 până la plata efectivă a despăgubirilor.
În baza dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs reclamantele O. E. și S. E., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei, în conformitate cu chitanța fiscală nr. 273/01.10.2013, reprezentând onorar de avocat.
În motivare, reclamantele recurente au invocat disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ., arătând că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 274-275 C. pr. civ. Obligând pârâtul doar la plata sumei de 1500 lei, fără a menționa ce reprezintă aceste cheltuieli, iar cu privire la cheltuielile de judecată, constând în onorar de avocat, conform chitanței fiscale nr. 273/01.10.2013, instanța nu s-a pronunțat nici prin considerente și nici prin dispozitiv.
De asemenea, împotriva hotărârii primei a declarat recurs și pârâtul S. R. reprezentat de CNADNR prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare, pârâtul recurent a arătat că datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare (Legea nr. 255/2010) și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor din zonă.
A mai arătat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre de guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, iar prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării „Autostrada Nădlac – A.”, precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire.
În concret, a susținut că, potrivit Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. A., întocmit în 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire de 684.356,29 lei raportul fiind întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare (Standardul Internațional IVS1) de către ing. G. N., membru ANEVAR, astfel că valoarea specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, este mai mare decât valoarea de piață.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 312 C. pr. civ.
În urma examinării sentinței atacate, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 301 și art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea apreciază că recursul reclamantelor este întemeiat, iar recursul pârâtului este tardiv pentru considerentele de mai jos.
În ceea ce privește recursul reclamantelor, Curtea constată că, într-adevăr, prin concluziile scrise, reclamantele au solicitat în fața primei instanțe obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorar de avocat, conform chitanței fiscale nr. 273/01.10.2013, aflată la fila 91 din dosarul primei instanțe, pe lângă cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de expert, însă prima instanță nu s-a pronunțat asupra onorariului de avocat.
P. urmare, fiind parte căzută în pretenții, în mod greșit prima instanță nu l-a obligat pe pârât și la plata sumei de 2500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Cât privește recursul pârâtului, Curtea reține că este întemeiată excepția tardivității, în condițiile în care sentința recurată i-a fost comunicată la 18.12.2013 (f. 111), iar recursul putea fi promovat până cel târziu la 03.01.2014.
Or, pârâtul recurent a înregistrat recursul la data de 17.01.2014, cu mult peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. pr. civ.
Față de cele de mai sus, în baza art. 274, art. 301, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 și 3 C. pr. civ., Curtea va admite recursul reclamantelor și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei reprezentând onorar de avocat.
Totodată, va respinge ca tardiv recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții O. E. și S. E. împotriva Sentinței civile nr. 3190 din 20.11.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâtul și la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Menține în rest sentința.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârât împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. OG/12.02.2014
Teh. AMT/2 ex./18.02.2014
Prima instanță: Tribunalul A. - jud. A. Ș.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 280/2014. Curtea de... | Expropriere. Decizia nr. 152/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
