Expropriere. Decizia nr. 151/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 5164/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 151
Ședința publică din 28 octombrie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România, prin Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1161/PI/15.05.2O14 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații U. I., U. M. și C. L. Topolovățul M., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. G. D. pentru pârât, av. T. A. în substituirea av. C. R. pentru intimații U. I. și U. M., lipsă intimatul C. L. Topolovățul M..
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimații U. I. și U. M. au depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 16 septembrie 2014, întâmpinare.
Reprezentanta intimaților depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Av. G. D., în reprezentarea pârâtului, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Învederează instanței că, prețul la care s-a evaluat terenul în litigiu a fost stabilit de către comisia de experți ca fiind unul corect, preț care îndeplinește condițiile prevăzute de lege și care a fost plătit reclamanților.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea apelului, ca netemeinic și nelegal, și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul T., fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelului pârâtului și de schimbare în tot a sentinței atacate, arătând că valoarea despăgubirilor aferente imobilului în litigiu a fost corect stabilită.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 22.04.2013, reclamanții U. I. și U. M. în contradictoriu cu pârâții C. de A. și Drumuri Naționale din România SA, Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara și C. L. Topolovățu M., au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 103/417 emisă în 30.09.2011 de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Companiei Naționale de A. și Drumuri Naționale din România S.A., prin care s-a stabilit acordarea de despăgubiri în cuantum de 14.901,34 lei, pentru exproprierea trenului proprietatea subsemnaților, situat în .. T., având nr. cadastral nou_, top vechi_, lot 2, nr. CF_, în suprafață de 13.933 mp, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 103/417 din 30.09.2011, în ceea ce privește cuantumul de 14.901,34 lei, stabilit cu titlu de despăgubiri, în sensul obligării pârâtelor la acordarea unei despăgubiri ce urmează a fi constatate de către un expert evaluator, conform art. 22 din Legea 255/2010, coroborate cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994; să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În susținerea cererii, reclamanții au învederat că, în fapt, prin Hotărârea nr. 103/417 din 30.09.2011, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, reclamanților le-a fost expropriat terenul situat în .. T., înscris în CF nr._, nr. cadastral nou_, nr. cadastral vechi_/2, în suprafață de 13.091 mp și le-a fost oferită o despăgubire în cuantum total de 14.901,34 lei, echivalentul a 3.466 Euro.
Or, raportându-ne la dispozițiile art. 26, alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, la care face referire Legea 255/2010, această despăgubire este una cel puțin derizorie. Rezultă că despăgubirea cuvenită expropriatului include atât valoarea reală a imobilului expropriat, cât și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
Astfel, dacă prin Hotărârea nr. 103/417 din 30.09.2011, reclamanții au fost despăgubiți pentru o suprafață de teren de 13.933 mp cu o sumă simbolică de 3.466 euro, reclamanții concluzionează cu evidență că despăgubirea nu este reală, justă și echitabilă, vătămându-le grav atât în dreptul lor de proprietate, care ar trebui să fie absolut și intangibil, cât și în drepturile expres prevăzute și garantate de Legea nr. 255/2010.
Prin emiterea Hotărârii nr. 103/417 din 30.09.2011, reclamanții au pierdut total și definitiv dreptul de proprietatea asupra unei suprafețe de teren deloc neglijabile, urmare a transferului în proprietatea publică a Statului, ca efect al exproprierii pentru cauză de utilitate publică, în schimbul unei sume derizorii și vădit disproporționate, pe care o contestă pe această cale. În acest context, hotărârea de stabilire a despăgubirilor contestată devine nelegală, incompatibilă cu respectarea drepturilor garantate de art. 44, alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Jurisprudența CEDO (Hotărârea din 21.02.1986, cazul James si alții c. Regatului Unit) a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Aceasta trebuie să fie, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta.
Pe de altă parte, la baza emiterii hotărârii contestate a stat procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 103/417 din 28.09.2011, din conținutul căruia rezultă cu evidența faptul că reclamanții nu au fost de acord cu valoarea despăgubirilor stabilită de către Comisia de punere în aplicare a Legii nr. 255/2010, din cadrul CNADNR.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 255/2010, coroborate cu art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 si dispozițiile art. 18 din HG nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.
În probațiune, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, chemarea la interogatoriu a pârâtelor, efectuarea unei expertize evaluatorii și orice alte probe ar reieși din dezbateri.
Pentru considerentele de fapt și de drept sus-expuse, reclamanții au solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Statul R. prin C. Națională de A. si Drumuri Naționale din România a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, pârâtul a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat obligarea la plata sumelor cu titlu de daune-interese pentru suprafața de teren supusa exproprierii, teren care face obiectul exproprierii pe amplasamentul lucrări de utilitate publica "Autostrada Lugoj-D.". Considera ca despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacata sunt stabilite in mod corect, având in vedere cele ce expuse in continuare.
Arată că, în prezent, cadrul legal în materie exproprierilor îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind aproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de apropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ-teritoriale.
Prin sentința civilă nr. 1161 din 15.05.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de către petiționarii-expropriați U. I. și U. M. în contradictoriu cu pârâtul-expropriator Statul Român - prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, la rândul său, cel din urmă, prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA și C. L. Topolovățu M..
A dispus anularea parțială a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii având nr. 103/417, emisă, - în condițiile de exigență ale art. 18-20 apartenente Legii cu nr. 255/2010, în corelație cu acelea ale art. 15 și 16 apartenente Normelor de aplicare a legii -, la 30.09.2011, în limita cuantumului despăgubirilor stabilite în favoarea petiționarilor.
A obligat pârâtul-expropriator la plata către petiționarii-expropriați a despăgubirilor aferente imobilului-teren arabil, în întindere de 13.933 m.p., identificat cadastral cu nr._ în CF nr._ Topolovățu M., supus procedurii speciale de expropriere, configurată legislativ de Legea cu nr. 198/2004, abrogată prin Legea cu nr. 255/2010, cuantificate la nivelul sumei de 18.656 lei.
A obligat pârâtul-expropriator la plata către petiționari a cheltuielilor de judecată în sumă de 5700 lei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că, definită ca fiind „o instituție juridică de drept public care constă în achiziția forțată, cu titlu oneros, pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii și sub control judiciar, a unor bunuri imobile proprietate privată„ sau ca „o operațiune juridică în a cărei structură complexă intră acte juridice și fapte juridice în sens restrâns de drept public și de drept privat având ca efecte principale trecerea forțată a unui bun imobil proprietate privată în proprietatea publică, în vederea unor executări de lucrări de utilitate publică precum și plata unei despăgubiri”, exproprierea (evocată inițial de art. 481 apartenent Codului civil care, recurgând la o formulă redacțională - a cărei acuratețe o sustrage multiplelor interpretări ori speculații -, spune că „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”) și-a găsit o consacrare legislativă completă în art. 44 apartenent Constituției revizuite care, statuează, prin ale sale alin. (3) și (6) că „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire” și, mai apoi, că această despăgubire se stabilește „de comun acord cu proprietarul său, în caz de divergență, prin justiție”.
Ceea ce îngăduie identificarea cu ușurință atât a principiilor chemate să guverneze operațiunea juridică a exproprierii și anume: existența unei cauze de utilitate publică - ce se declară printr-un act administrativ, ori chiar prin lege (este cazul de față, în care operațiunea de expropriere s-a declanșat sub incidența legii cu nr. 198/2004); existența unei despăgubiri drepte și prealabile - principiu, de altfel, consacrat și prin normele internaționale, acelea ale Declarației drepturilor omului și a cetățeanului din anul 1789 și, respectiv, ale Primului Protocol Adițional la Convenția Europeană) și, nu în ultimul rând, caracterul judiciar al exproprierii de drept comun (consacrată, așa cum supra s-a amintit, de legea-cadru cu nr. 33/1994); dar și a etapelor acesteia (identificate în număr de trei de doctrina de specialitate: etapa declarării utilității publice, cea administrativă și cea judiciară).
Prin derogare de la regulile de drept comun, Legea cu nr.198/2004, privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, și, mai apoi, legea nouă abrogatoare, Legea cu nr. 255/2010, instituie o reglementare specială a procedurii exproprierii. În atare situație, în care declararea utilității publice s-a realizat prin LEGE, adusă la cunoștință prin publicarea în Monitorul Oficial, potrivit art. 78 din Constituție, aceasta (legea) poate face obiectul cenzurii numai a instanței de contencios constituțional, și doar sub aspectul legalității, iar nu și al oportunității sale.
În speță, declanșarea procedurii de expropriere s-a realizat prin Hotărâre a Guvernului, urmare a declarării utilității publice prin legea cu nr. 198/2004, fără ca titularul dreptului de proprietate privată (ce urmează a se stinge în această modalitate), ori titularul altui drept real asupra imobilului în discuție să poată contesta măsura exproprierii. Persoana nemulțumită, așa cum supra s-a anunțat, poate invoca în fața instanțelor de drept comun (și care, în accepția art. 21 apartenent legii cadru cu nr. 33/1994, la care fac trimitere ambele legi speciale cu nr. 198/2004, și, mai apoi, cea abrogatoare, cu nr. 255/2010 - în ceea ce privește etapa judiciară a exproprierii, în corelație cu art. 2 pct. 1 lit. f din codul de procedură civilă, se privesc a fi tribunalele - secțiile civile).
A reținut că este știut faptul că despăgubirea reprezintă o compensație pentru pierderea suferită de proprietar, ca urmare a stingerii dreptului de proprietate privată asupra bunului supus exproprierii, cu consecința nașterii dreptului de proprietate publică asupra aceluiași bun. Și, mai apoi, că o așa despăgubire (constituind o garanție acordată celui îndreptățit, care, prin primirea despăgubirii cuvenite își păstrează aceeași valoare a activului patrimonial; și, are posibilitatea de a înlocui dreptul real pierdut, ca efect al exproprierii, cu o sumă certă și nu cu o simplă speranță a cărei realizare are caracter incert) se impune a fi dreaptă (trebuie să acopere întreaga pierdere suferită de persoanele afectate de măsura exproprierii, inclusiv cea rezultată din parcelele neexpropriate ce nu mai pot fi exploatate ori utilizate normal, conform destinației), justă (ceea ce exclude orice plafonare a acesteia) și prealabilă (constituindu-se într-o garanție importantă acordată persoanelor îndreptățite la despăgubire).
În acest sens, jurisdicția de contencios european a statuat, în virtutea respectării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un just echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului printre care se numără, evident, și dreptul de proprietate), având a fi, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim, dar și nedisproporționată față de acesta (cauza James și alții vs Regatul Unit al Marii Britanii). Ceea ce presupune existența unei despăgubiri drepte, juste și prealabile cuvenită proprietarului pentru bunul expropriat.
În speță, prin Anexa la HG 492/2011, a fost stabilită suma estimată de 14.901,34 lei, alocată de la bugetul de stat, cu titlu de despăgubire pentru terenul în întindere de 13.933 m.p., identificat cadastral cu nr._ în CF nr._ Topolovățu M. expropriat din patrimoniul petiționarilor, sumă pe care o contestă prin prezentul demers judiciar, solicitând efectuarea unei lucrări de specialitate, în condițiile de exigență ale art. 25 apartenent legii cu nr. 33/1994 ce constituie dreptul comun în materie, experții calculând despăgubirile cuvenite proprietarului expropriat prin metoda capitalizării veniturilor și prin metoda comparației directe, prin raportare la prețurile practicate pe piața liberă, având la dispoziție contracte de vânzare-cumpărare având de obiect terenuri arabile situate în extravilanul localității Topolovățu M., având așadar o situație similară celui în discuție.
În atare situație, plecând de la dispozițiile art. 26 alin. 2 și 3 din legea cu nr. 33/1994 (ce se privește a fi dreptul comun în materia exproprierii și la care, de altfel, legea specială cu nr. 255/2010 face trimitere în ceea ce privește despăgubirile ce au a fi acordare), potrivit cărora ”Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum si instanța vor tine seama de pretul cu care se vând, în mod obisnuit, imobilele de același fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând in considerare si dovezile prezentate de aceștia.”, devine îngăduită și concluzia că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, criteriile ce se cer a fi avute în vedere sunt prețul la care se vând, în mod obișnuit, pe piața liberă, imobile similare (criteriu de natură a păstra un just echilibru între interesele proprietarului spoliat și exigențele interesului general al societății), precum și daunele aduse proprietarului - cuprinzând atât prejudiciul efectiv (damnum emergens) cât și beneficiul nerealizat (lucrum cesans) evident sub rezerva dovedirii lor.
Tribunalul și-a însușit valorile indicate în lucrarea de specialitate prin raportare la data efectuării raportului de expertiză, iar nu la data exproprierii (de vreme ce art. 26 supra citat oferă un reper legal expres și imperativ), urmare a comparării cu prețul la care s-au vândut imobile din categoria celui expropriat și de pe raza aceiași localități, cu luarea în considerare a daunelor propuse de experți în corpul raportului de expertiză și care vizează următoarele aspecte: dauna pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren; dauna pentru pierderea subvenției de care nu va mai putea beneficia, dat fiind că suprafața rămasă în proprietate este mai mică de 3.000 de m.p.; dauna pentru terenuri agricole rămase în proprietate, greu de cultivat, cum se privește a fi și cea de față, în întindere cantitativă de 1.140 m.p. și dauna pentru vânzarea forțată a terenului; urmând ca despăgubirea finală să se constituie din valoarea de piață a terenului expropriat (stabilită prin compararea cererii și a ofertei, luând în considerare operațiunile juridice de vânzare-cumpărare perfectate pentru terenuri similare, dar și cererea și oferta de la momentul întocmirii raportului și din prejudiciul suferit de expropriat ce se verifică a fi o sumă a daunelor supra enunțate (constând atât în pierderea efectiv suferită cât și în beneficiul nerealizat)
De aceea, tribunalul, a admis acțiunea formulată de către petiționarii-expropriați U. I. și U. M. în contradictoriu cu pârâtul-expropriator Statul Român - prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, la rândul său, cel din urmă, prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA.
A dispus anularea parțială a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubiri având nr. 103/417, emisă, - în condițiile de exigență ale art. 18-20 apartenente Legii cu nr. 255/2010, în corelație cu acelea ale art. 15 și 16 apartenente Normelor de aplicare a legii -, la 30.09.2011, în limita cuantumului despăgubirilor stabilite în favoarea petiționarilor.
A obligat pârâtul-expropriator la plata către petiționarii-expropriați a despăgubirilor aferente imobilului-teren arabil, în întindere de 13.933 m.p., identificat cadastral cu nr._ în CF nr._ Topolovățu M., supus procedurii speciale de expropriere, configurată legislativ de Legea cu nr. 198/2004, abrogată prin Legea cu nr. 255/2010, cuantificate la nivelul sumei de 18.656 lei potrivit raportului de expertiză, la data întocmirii acestuia (fila 120).
În temeiul art. 451 alin. 1, 452 și 453 alin. 1 - toate apartenente legii procedurale civile a obligat pârâtul-expropriator la plata către petiționari a cheltuielilor de judecată în sumă de 5700 lei reprezentând contravaloarea lucrării de specialitate ordonată în cauză.
Împotriva sentinței civile nr. 1161/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul T. a declarat apel pârâtul Statul Român prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România, prin Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara, care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a arătat că, prima instanța a admis in mod greșit acțiunea formulata de reclamanți si nu a avut in vedere argumentele invocate de pârât in primul ciclu procesual unde a arătat că prin cererea de chemare in judecată s-a solicitat obligarea la plata sumelor cu titlu de daune-interese pentru suprafața de teren supusa exproprierii, teren care face obiectul exproprierii pe amplasamentul lucrări de utilitate publica "Autostrada Timișoara Lugoj". Consideră ca despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite in mod corect, având in vedere că în conformitate cu Nota de fundamentare referitoare la Hotărârea Guvernului nr. 808 /2012, drumurile publice din România reprezintă componente principale ale sistemului național de transport și constituie obiectul exclusiv al proprietății publice. Prin Hotărârea Guvernului nr. 947/1990, privind modernizarea rețelei de drumuri existente și construcția de autostrăzi în România, s-a aprobat Programul național de modernizare a drumurilor existente și construcția de autostrăzi în România, beneficiar fiind Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România - S.A.. C. general al politicii Guvernului constă în asigurarea și susținerea unei infrastructuri adecvate dezvoltării obiectivelor socio-economice prin modernizarea, dezvoltarea și administrarea eficientă a sectorului rutier, cu accent pe extinderea numărului de autostrăzi, modernizarea drumurilor existente, a podurilor și a tuturor facilităților aferente. La momentul promovării Hotărârii Guvernului din 2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr. 198/2004, privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local cu modificările și completările ulterioare, pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului.
Astfel, la momentul respectiv, în conformitate cu art. 3 din Legea nr.198/2004, cu modificările și completările ulterioare, expropriatorul a întocmit o documentație tehnico - economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
În prezent, cadrul legal în materia exproprierilor îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ-teritoriale.
Indicatorii tehnico - economici ai proiectului „Autostrada Timișoara Lugoj" au fost aprobați, conform ultimei variantei a studiului de fezabilitate, prin Hotărârea Guvernului nr. 1093/2007.
A învederat că, art. 11 din Legea 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local, prevede la alin. (7), (8) si (9): "(7) înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator specializat in evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România -ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință.
(8) Raportul de evaluare se întocmește avându-se in vedere expertizele întocmite si actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin.(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
(9) Raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România."
Acest raport a fost întocmit si cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil in parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, in mod obișnuit, imobilele de același fel si contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
In drept, invocă art. 466 si următoarele din Codul de procedura civila.
Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea apelului cu motivarea că prin sentința atacată, instanța de fond a acordat corect suma de 18.656 lei ca și despăgubiri pentru terenul expropriat situat în Topolovățu M., înscris în C.F. nr._ Topolovățu M., potrivit raportului de expertiză dispus în cauză, despăgubirile calculate la data efectuării raportului de expertiză, 21.02.2014, de către cei trei experți, respectiv echivalentul în euro a sumei de 4130 euro.
Au învederat că experții au ținut seama de dispozițiile Legii nr. 133/1994 și au precizat în raportul de expertiză depus în data de 10.03.2014, că la calculul valorii de despăgubire s-au respectat dispozițiile art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 raportându-se și la prețurile cu care se vând în mod obișnuit în zonă terenurile.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma motivelor invocate, ale art. 466 și următoarele Cod proc.civ., ale art. 22 – 27 din Legea nr. 33/1994, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată că, în raport de definiția legală și regimul juridic aplicabil, exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire dreaptă, conform art. 44 alin.3 din Constituție.
Astfel, se constată că reclamanții au fost proprietarii terenului expropriat, acest fapt fiind produs sub incidența Legii nr. 255/2010 și a H.G. nr. 53/2011 și că, în atare condiții, trebuie să beneficieze de acordarea unor despăgubiri conform legii.
În raport de aceste date, Tribunalul T. ca instanță de fond, în mod judicios a considerat că stabilirea despăgubirilor în temeiul legii speciale (Legea nr. 255/2010) se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
De precizat că, prima instanță s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care a avut în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare. În raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe ca urmare a dispozițiilor deciziei de casare, sunt indicate în mod expres comparabilele avute în vedere de către experți pentru stabilirea valorii imobilului prin raportare la prețul cu care se vând imobile de același tip în unitatea administrativ teritorială la data raportului de expertiză. Pârâtul nu a formulat obiecțiuni cu privire la concluziile experților și nici nu a cerut administrarea probei contrare, în condițiile art. 338 C.proc.civ., iar, prin prezentul apel se invocă aspecte generale, privind cadrul legislativ, interesul public urmărit prin exproprierea în discuție, rezumându-se să afirme că lucrarea întocmită în procedura administrativă a exproprierii respectă cerințele legale.
Raportat la valoarea astfel stabilită prin expertiză precum și la suprafața de_ mp ce a fost expropriată din patrimoniul reclamanților U. I. și U. M. rezultă că despăgubirea ce trebuia acordată cu acest titlu este de 18.656 lei, sumă la a cărei plată, în mod justificat, a fost obligată instituția pârâtă de către instanța de fond.
Cum dispozițiile legale menționate mai sus sunt în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și jurisprudența Curții europene în materie, rezultă consacrarea legislativă a caracterului just al despăgubirii pentru imobilele expropriate, precizându-se explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală, atât în sarcina instanței, cât și a experților, de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Având în vedere că valoarea stabilită de către instanță a avut în vedere prețul cu care s-au vândut imobile similare la data întocmirii raportului de expertiză, așa cum prevăd dispozițiile art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, Curtea constată că hotărârea este temeinică și legală.
Raportat la cele expuse anterior, precum și la faptul că prin apelul declarat pârâtul apelant a adus critici cu caracter general și nu concrete ale modului în care instanța a aplicat normele legale la care s-a făcut referire mai sus, în realitate făcând o expunere a dispozițiilor legale privind procedura de expropriere și a argumentelor cu privire la întocmirea raportului de evaluare a terenurilor afectate de amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Timișoara – Lugoj”, Curtea constată că hotărârea pronunțată de tribunal a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că apelul declarat de pârât se privește a fi neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prevederile art. 457 și urm. Cod proc.civ., Curtea va respinge, conform art. 480 (1) Cod proc.civ., prezentul apel, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România, prin Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1161/PI/15.05.2O14 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții-intimați U. I. și U. M..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./27.11.2014
Tehnored L.P./27.11.2014
Ex.2/.>
Primă instanță: A. A. – Tribunalul T.
| ← Expropriere. Decizia nr. 241/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 60/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
