Legea 10/2001. Decizia nr. 852/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 852/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 2431/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 852
Ședința publică din 28 octombrie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. V. M. A. Z. L. împotriva sentinței civile nr. 697/PI/07.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul M. Timișoara, prin Primar, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. B. P. pentru reclamantă, lipsă intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamanta a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 17.10.2014, copiile hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, astfel cum s-a dispus la termenul anterior, respectiv sentința civilă nr. 2548/PI/08.10.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, decizia civilă nr. 1024/28.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 5837/01.10.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
De asemenea, se constată că instituția intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 20.10.2014, note de ședință în două exemplare, ambele fiind cusute din greșeală la dosar, motiv pentru care se detașează al doilea exemplar și se înmânează reprezentantului reclamantei, care solicită reluarea cauzei la a doua apelare, pentru a putea parcurge acest act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua apelare a cauzei, se prezintă av. B. P. pentru reclamantă, lipsă intimatul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată ocazionate în fața instanței de fond, constând în onorariu de avocat.
În susținerea recursului, învederează instanței că, chiar dacă antecesorul reclamantei, M. S., nu era singurul acționar al proprietarei tabulare Industria Română de P. S.A., reclamanta este îndreptățită la despăgubiri în natură sau prin echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 18 lit. a din Legea nr. 10/2001 care prevăd că „….sau persoanele îndreptățite asociate erau membrii ai aceleiași familii”.
Arată că, în opinia sa, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a legii și a probatoriului administrat în cauză, prima instanță motivând, din eroare, că antecesorul reclamantei nu era singurul acționar al proprietarei tabulare și, în plus, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că acesta era acționar la data preluării imobilului.
Susține că reclamanta a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită prin adresa emisă de Arhivele Naționale - Serviciul Județean T., care este cusută la dosarul de fond, la fila 64, și al cărui original îl prezintă spre vedere instanței.
Mai susține că, la fila 62 dosar fond, există ca probă adresa Ministerului Economiei Naționale comunicată către Tribunalul T. Torontal în vederea efectuării cuvenitelor modificări cu privire la majorarea capitalului social.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 07.02.2013, reclamanta D. V. M. A. Z. L. a chemat în judecată pârâtul M. Timișoara, prin Primar, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții, în baza Legii nr. 10/2001, prin care să-i fie restituit imobilul situat în Timișoara, .. 2, casă si teren în suprafață de 1828 mp, înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top. 4830.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea fostului proprietar tabular al imobilului mai sus descris, M. S. S. și a revendicat, în baza Legii nr. 10/2001, acest imobil prin notificarea nr. 407/16.07.2001. Până în prezent, pârâtul nu a înțeles să soluționeze cererea, cu toate că a depus la dosarul administrativ nr. 557 toate înscrisurile solicitate, astfel încât este obligată să promoveze prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând instanței să constate că reclamanta este îndreptățită potrivit Legii nr. 10/2001, în calitate de moștenitoare a acționarilor fostei societăți Industria Română de P. S.A., respectiv M. S. S., M. M., Langer I., născută M. și M. A. (Johann), la restituirea în natură și la acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat in Timișoara, .. 2, casa si teren în suprafața de 1828 mp, înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top. 4830; să se dispună restituirea în natură, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilului mai sus descris și înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate astfel dobândit; obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții prin care să-i fie acordate despăgubiri, pentru partea din imobil care nu se poate restitui în natură.
În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții, în baza Legii nr. 10/2001, prin care să-i fie restituit în natură și respectiv în echivalent, imobilul mai sus descris.
Pârâtul M. Timișoara, prin Primar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată, netemeinică și nelegală, întrucât, în baza documentelor existente la dosarul administrativ, notificatoarea reclamantă nu face dovada calității de persoana îndreptățită, a dreptului de proprietate invocat și a preluării abuzive a imobilului în cauză.
În acest sens, deși reclamanta prin Notificarea nr.407/16.07.2001, depusă la B.E.J Asociați „J. C. și D. D." susține că imobilul revendicat, ce a aparținut antecesorilor săi, sub denumirea de „Industria R. de P.", a fost naționalizat potrivit Legii nr. 119/1948, situație prevăzută la art. 2 alin. (l) lit. a din Legea 10/2001, ca fiind preluare abuzivă, în realitate, potrivit înscrierilor din C.F. nr._ poz. II/1, preluarea de către stat a fost efectuată în baza Decretului nr.712/1966 - cu privire la bunurile ce se încadrează în prevederile art. III din Decr.218/1960, pentru modificarea Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, decret ce a fost abrogat în anul 2011, prin prevederile art. 230 din Legea nr.71/2011.
În baza documentului din anul 1945, semnat de către acționarii Industriei Romane de P. S.A, notificatoarea nu face dovada dreptului de proprietate invocat asupra imobilului din Timișoara, .. 2, întrucât din conținutul acestui document nu rezultă faptul că antecesorii reclamantei au avut calitatea de acționari ai societății menționate la momentul preluării, anul 1967.
Restituirea în natură a imobilului, așa cum solicită reclamanta, nu este posibilă raportat la prevederile art.18 lit. a din Legea nr. 10/200, conform cărora masurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când „persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietar al imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii". Conform noilor reglementari introduse prin art.l alin.(2) coroborate cu prevederile art.4 din Legea nr. 165/2013 - privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - rezultă că singura măsura reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 697/PI/07.04.2014 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta D. V. M. A. Z. L. în contradictoriu cu pârâtul M. Timișoara, prin Primar, și s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin notificarea nr. 407/16.07.2001, formulată prin intermediul Biroului de Executori Judecătorești J. C. și D. D., reclamanta D. V. M. A. Z. L. a solicitat Primăriei Municipiului Timișoara, restituirea imobilului situat în Timișoara, .. 2, alcătuit din casa și teren în suprafață de 1.828 mp, înscris în CF nr._ Timișoara (transnotat din CF nr.1724 Timișoara), nr.top. 5830.
Această notificare a fost înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara, în dosarul administrativ nr. 557, la data de 17.07.2001, iar, până în prezent, nu a fost soluționată.
Prin cererea adresată instanței, astfel cum aceasta a fost precizată, reclamanta D. V. M. A. Z. L., a solicitat soluționarea, pe fond, a notificării, prin restituirea în natură a imobilului și acordarea de despăgubiri pentru partea care nu poate fi restituită.
În ceea ce privește această solicitare a reclamantei, prima instanță a reținut că, potrivit Deciziei nr. XX/19.03.2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție: ”Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond, nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”.
Cât privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr.10/2001, tribunalul a reținut că, asupra imobilului situat în Timișoara, .. 2, constând în casă și teren în suprafață de 1.828 mp, cu nr. top. 5830, înscris în CF nr.1831 Timișoara (transnotat din CF nr.1724 Timișoara), a fost proprietară tabulară Industria Română de P. SA, din Timișoara.
Acest imobil a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 712/1966, cu privire la bunurile ce se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960, pentru modificarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul de proprietate al Statului Român fiind înscris în CF nr.1831 Timișoara (transnotat din CF nr.1724 Timișoara), la data de 01.06.1967, potrivit mențiunii de la poziția II-1.
Reclamanta a susținut că este îndreptățită la restituirea imobilului mai sus menționat, întrucât este moștenitoare a defunctului M. S. – S., fost acționar al Industriei Române de P. SA, conform Certificatului de moștenitor nr.19/12.03.2003, emis de Biroul Notarilor Publici „S. C.-A. V. Claici”.
Corespunde realității că reclamanta D. V. M. A. Z., potrivit certificatului de moștenitor mai sus menționat, are calitatea de moștenitoare a defunctului M. S. S., însă, din înscrisurile invocate în susținerea acțiunii (extras din registrul acționarilor, chestionar informativ, procesul verbal al Adunării generale a Industriei Române de P. SA, din data de 04.12.1946, tablou cuprinzând semnarea celor 220.000 acțiuni, depuse la dosar la filele 42-47 și 62-64), nu rezultă că acesta era singurul acționar al proprietarei tabulare, Industria Română de P. SA și mai ales nu rezultă, din înscrisurile depuse la dosar, că antecesorul reclamantei era acționar la data preluării imobilului, respectiv la data de 01.06.1967, actele depuse la dosar datând din anul 1941, 1945 și 1946.
În raport de cele arătate, prima instanță a reținut că reclamanta D. V. M. A. Z. L. nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr.10/2001 și că acțiunea formulată este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta D. V. M. A. Z. L., solicitând modificarea în tot a hotărârii pronunțate în cauză, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată si precizată.
În motivare, arată că prin acțiunea formulată și precizată, a solicitat să se constatate că este îndreptățită, potrivit Legii nr. 10/2001, în calitate de moștenitoare a acționarilor fostei societăți Industria Română de P. S.A., respectiv M. S. S., M. M., Langer I., născută M. și M. A. (Johann), la restituirea în natură și la acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Timișoara, .. 2, casa și teren în suprafață de 1828 mp, înscris in CF nr._ Timișoara, nr. top. 4830.
Prin sentința atacată, Tribunalul T. a respins acțiunea, reținând că ”antecesorul reclamantei M. S. S. nu era singurul acționar al proprietarei tabulare Industria Română de P. S.A. și, în plus, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că acesta era acționar la data preluării imobilului”.
Consideră că hotărârea atacată este netemeinică si nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a legii și a probatoriului administrat în cauză, întrucât a susținut și a dovedit că este și moștenitoarea foștilor acționari ai proprietarei tabulare Industria Română de P. S.A., numiții M. M., Langer I., născută M. si M. A. (Johann), nu doar al acționarului M. S. S. ori, din coroborarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) și art. 18 lit a) din Legea nr. 10/2001, rezultă cu evidență că este îndreptățită cel puțin la măsuri reparatorii în echivalent, situație în care se impunea admiterea în parte a acțiunii principale sau a cererii subsidiare, întrucât a solicitat și restituirea în echivalent a imobilului preluat de stat.
In ce privește acționarii proprietarei tabulare Industria Română de P. S.A., de la data preluării imobilului de către stat, arată că nu au fost depuse probe contrare celor depuse de reclamantă, cu privire la numele acționarilor fostei proprietare tabulare, acestea fiind emise de Direcția Județeană T. a Arhivelor Naționale, la solicitarea sa.
In drept, art. 304 pct. 9, art. 304 ind.1 si art. 312 C.pr.civ.
În cauză, intimatul M. Timișoara, prin Primar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, netemeinic și nelegal, reluând apărările invocate în ciclul procesual anterior, deja expuse în prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reiterate.
În drept, a invocat Legea nr. 10/2001.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de reclamantă, precum și sub toate aspectele, în limitele trasate de art. 304 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., față de actele și lucrările dosarului și de prevederile art. 299 și urm. C.proc.civ., art. 261 C.proc.civ., curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod Procedură Civilă hotărârea trebuie să cuprindă „…motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților”.
Motivarea unei hotărâri judecătorești nu poate să fie implicită, trebuie să fie amplă și convingătoare și realizată în concret, să se refere la criticile formulate de parte și la argumentele de fapt și de drept pentru care acestea nu au putut fi primite, iar nerespectarea acestor cerințe face ca hotărârea să fie nelegală, trebuind a fi casată, conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod Procedură Civilă.
Or, în speța dedusă judecății, acest lucru este reproșat în primul rând tribunalului de către recurentă, respectiv, împrejurarea că nu a procedat la o analiză temeinică a materialului probator și la prezentarea unui raționament logico-juridic în pronunțarea soluției asupra precizării de acțiune, ce nu a fost analizată în mod concret.
Reproșul adus este întemeiat, în condițiile în care din motivarea sentinței civile recurate nu rezultă motivele pentru care, în fapt și în drept, a fost înlăturată solicitarea reclamantei de a se constata calitatea sa de persoană îndreptățită, ca și moștenitoare a celorlalți acționari ai societății înscrise în cartea funciară, afirmativ membrii ai aceleiași familii.
Din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra precizării de acțiune depuse de către reclamantă la fila 37 dosar tribunal, prin care invocă această calitate de moștenitoare a foștilor acționari ai proprietarei tabulare Industria Română de P. S.A., numiții M. M., Langer I., născută M. și M. A./Johann (persoane cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat), fiind analizată cererea sa exclusiv prin prisma acționarului M. S. S., la fel cum nu s-au analizat nici prevederile art. 18 din legea reparatorie.
Din această perspectivă, Curtea reține că tribunalul nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra acțiunii în întregul său, respectiv asupra tuturor motivelor de fond invocate de reclamantă prin cererile depuse la dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin.1 pct. 5 Cod pr.civ.
Toate aceste aspecte ce țin de fondul litigiului urmează a fi stabilite de instanța de fond, pentru a nu prejudicia partea de un grad de jurisdicție și pentru respectarea competenței materiale a instanțelor, deoarece fondul oricărui litigiu trebuie să fie soluționat de instanța competentă.
Nu în ultimul rând, instanța de trimitere va trebui să aibă în vedere exigențele ce țin de caracterul echitabil al procedurii judiciare, din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – judecarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere obiectul concret al cauzei dedus judecății.
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza toate celelalte critici de nelegalitate formulate prin prezentul recurs de către reclamantă, întrucât fiecare din aceste dispoziții de drept material ori procedural presupune clarificarea prioritară a deplinei situații de fapt.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 299, 312 alin. 3 și 5 și 304 pct. 5, 7 și 9 Cod pr.civ., Curtea va admite recursul reclamantei, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare, pentru o judecată unitară a pricinii, la Tribunalul T..
Față de soluția pronunțată în cauză și de prevederile art. 274 C.proc.civ., curtea nu va acorda reclamantei cheltuieli de judecată în recurs, urmând ca acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D. V. M. A. Z. L. împotriva sentinței civile nr. 697/PI/07.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul M. Timișoara, prin Primar.
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul T., în vederea rejudecării.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. C.R./24.11.2014
Tehnored L.P./28.11.2014
Ex.2
Primă instanță: Ș. L. – Tribunalul T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 5/2014. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 858/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
