Revendicare imobiliară. Sentința nr. 32/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 32/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 32/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 32

Ședința publică din 25.02.2015

PREȘEDINTE: Rujița R.

JUDECĂTOR: F. Ș.

GREFIER:A. M. T.

S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, apelul declarat de pârâta P. O. R. Mocrea, județul A., împotriva sentinței civile nr. 1566/25.06.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică Lugoj și cu pârâții K. Z., H. A., Tot A., V. N., P. I., P. localității I., K. I., P. M., M. I., U. D. și Orașul I., prin Primar, având ca obiect revendicare imobil.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 25.02.2015.

CURTEA

Deliberând, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1566/25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul A. în dos. nr._ a fost admisă acțiunea civilă principală precizată formulată de reclamanta E. R. UNITĂ CU R. GRECO – CATOLICĂ reprezentată de Episcop A. Mesian în contradictoriu cu pârâții P. O. R. MOCREA reprezentată de preot paroh Brait A. D., ORAȘUL I. reprezentat prin Primar, K. I., P. M., M. I., U. D. și V. N. și, în consecință, instanța:

A dispus rectificarea suprafeței terenului din CF nr. 11 Mocrea nr. top. 21.22.23.24 de la 1.692 mp la 2.808 mp.

A dispus dezmembrarea imobilului astfel identificat conform variantei nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de d-l expert L. V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în următoarele parcele:

– nr. top. 21.22.23.24/1 compusă din teren de 1.837 mp și construcții constând în fosta biserică greco – catolică definită de conturul 8, 9, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 54, 60, 59, 8.

– nr. top. 21.22.23.24/2 compusă din teren de 971 mp și casa parohială cu construcțiile anexe, definită de conturul 7, 8, 59, 60, 54, 25, 26, 18, 20, 29, 30, 31, 32, 7.

A constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra parcelei nr. top. 21.22.23.24./1 cu titlu de restabilire a situației anterioare și a obligat pârâta P. O. R. Mocrea să lase reclamantei acest imobil în deplină posesie și liniștită folosință.

A îndrumat Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. Biroul de Carte Funciară I. să facă mențiunile cuvenite privitor la drepturile de proprietate ale reclamantei și pârâtei de ord. I

A respins acțiunea reconvențională exercitată de pârâta – reclamantă reconvențională P. O. R. MOCREA împotriva reclamantei – pârâtă reconvențională E. R. UNITĂ CU R. GRECO – CATOLICĂ.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul A. la 27.08.2008, reclamanta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj a chemat în judecată pârâta P. O. R. Mocrea, solicitând: să se dispună recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24, reprezentând lăcaș de cult (biserică) și casă parohială, împreună cu terenul intravilan aferent în suprafață de 1.692 mp, restabilirea situației anterioare de CF, întrucât titlul prin care pârâtei menționate i s-a atribuit imobilul descris mai sus - încheierea nr. 353/09.04.1971 - este nul de drept în urma abrogării Decretului nr. 358/1948 și pe cale de consecință, obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie acest imobil; să fie îndrumat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul C.F. I. să radieze înscrierea de sub B 1 din CF nr. 11 Mocrea, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii și să noteze în CF nr. 11 Mocrea, biserica Greco - Catolică din satul Mocrea, jud. A., cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesuale active a reclamantei, excepția prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea cerințelor concilierii prevăzute de art. 3 din Decretul nr. 126/1990, prescripția dreptului la acțiune în fond prevăzută de art. 37 al. 2 din Decretul Lege nr. 115/1938, respectiv art. 36 din Legea nr. 7/1996; excepția inadmisibilității acțiunii întrucât în cuprinsul extrasului CF 11 Mocrea depus de reclamantă nu sunt înscrise „lăcașuri de cult și case parohiale care ar fi aparținut Bisericii Române Unite cu R. (greco-catolică)” ca să devină incidente dispozițiile art. 3 al. 1 din Decretul nr. 129/990 ci,sub A1, sunt evidențiate cu „topo 11,12,13,14 casa nr. 11, curte și grădină în suprafață de 1692 mp”. Într-o atare situație și raportându-ne la înscrierea din 1971 de sub B 1 din fila CF, înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Române din Mocrea este cu atât mai justificată cu cât așa cum rezultă din autorizația pentru executare de lucrări nr. 210/_/4X1976, pârâta este proprietară prin construire a singurei case parohiale din Mocrea.

Pe fond, a arătat că acțiunea în revendicare imobiliară introdusă de E. R. Greco Catolică Unită cu R. de Lugoj este neîntemeiată și nefondată.

Astfel, referitor la capătul de cerere privind imobilul „lăcaș de cult (biserică)” revendicat, este observat că reclamanta nu justifică calitatea de proprietar al acestui imobil – în evidențele de carte funciară (CF 11 Mocrea) nu se regăsește nici un imobil cu această denumire. Pârâta este proprietara casei parohiale potrivit autorizației pentru executare lucrări nr. 210/_/3X1976. Or, știind că Biserica Greco Catolică Unită cu R. a fost desființată prin Decretul nr. 358/02.12.1948 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic, este evident că o construcție edificată în 1976 nu poate fi obiectul unei revendicări a reclamantei care a fost scoasă în afara legii în perioada 1948-1989.

Referitor la terenul agricol grădină – înscris în CF 11 Mocrea cu topo 11,12,13,14 în suprafață de 1692 mp, a arătat că terenurile de orice fel au făcut obiectul unei reglementări speciale, iar reclamanta trebuia să-și manifeste în termenul prevăzut de legile speciale opțiunea pentru retrocedare (dacă ar justifica dreptul pretins). Dar, rămânând în sfera de aplicare a dispozițiilor Decretului nr. 129/1990,este de observat că textul art. 3 din acesta reglementează doar „situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut bisericii române unite cu R. (greco-catolică)” terenurile nefiind incluse în această reglementare, cum a făcut-o în alte acte normative. Prin urmare, textul art. 3 din decretul amintit fiind de strictă interpretare, dispozițiile lui nu pot fi extinse și la terenuri câtă vreme se referă expres doar la „lăcașurile de cult și casele parohiale” și nu la terenul aferent acestora ori alte terenuri.

Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat să se constate inexistenta dreptului reclamantei E. R. Greco-Catolica Unita cu R. de Lugoj în nume propriu și ca for tutelar al Parohie Romane Greco-Catolice Unita cu R. din Mocrea asupra imobilului în litigiu și, pe cale de consecință,să se constate dreptul său de proprietate asupra acestui imobil, invocând în drept art. 115 și următoarele, art. 119 și următoarele C. pr. civ. și textele legal citate mai sus.

În motivare, a arătat că în foaia B din CF 11 Mocrea, la localizare, nu a fost înscrisa nici reclamanta E. R. Greco-Catolica Unita cu R. de Lugoj și nici unitatea subordonata P. R. Greco-Catolica Unita cu R. din Mocrea. La data introducerii acțiunii,P. R. Greco Catolica Unita cu R. din Mocrea nu exista nici juridic și nici fiscal, doar P. R. Ortodoxa din Mocrea fiind înscrisa prin rectificare sub B 1 ca proprietar tabular al imobilului înscris sub A1 din același CF 11 Mocrea.

În ședința publică din 05.03.2009, tribunalul a respins excepțiile de mai sus, cu motivarea din considerentele încheierii.

La termenul din data de 02.12.2010 reclamanta a depus o precizare a acțiunii prin care a arătat că renunță la judecarea capătului de cerere privind revendicarea casei parohiale înscrisă în CF nr. 11 Mocrea și a terenului aferent acesteia și că, pe cale de consecință, solicită:

1. recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea nr. top. 21.22.23.24, reprezentând lăcaș de cult (biserica greco - catolică), împreună cu terenul intravilan aferent, restabilirea situației anterioare de CF, întrucât titlul prin care pârâtei i s-a atribuit imobilul descris mai sus - încheierea nr. 353/ 09.04.1971 - este nul de drept în urma abrogării Decretului nr. 358/1948 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei să o lase în deplină proprietate și posesie acest imobil;

2. partajarea în natură a imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea nr. top. 21.22.23.24 prin formarea a două loturi ce vor fi stabilite prin expertiză tehnică judiciară topografică, unul reprezentând lăcașul de cult (biserica greco - catolică), împreună cu terenul intravilan aferent acesteia, proprietatea reclamantei și celălalt reprezentând casă parohială împreună cu terenul intravilan aferent acesteia, aparținând pârâtei;

3. ieșirea din indiviziune a imobilului proprietatea reclamantei, reprezentând lăcașul de cult (biserica greco - catolică) împreună cu terenul intravilan aferent acesteia, față de imobilul aparținând pârâtei reprezentând casă parohială împreună cu terenul intravilan aferent acesteia, așa cum se va stabili I prin expertiza tehnică judiciară topografică;

4.să se îndrume Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul CF I. să transfere imobilul constând în casă parohială împreună cu terenul intravilan aferent acesteia, aparținând pârâtei, într-o carte funciară nouă, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii;

5. să se îndrume Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul CF I. să radieze în temeiul dispozițiilor art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/ 1996 modificată și completată, înscrierea de sub B 1 din CF nr. 11 Mocrea, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii;

6. să se îndrume Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul CF I. să radieze din CF nr. 11 Mocrea casa nr. 11, să noteze biserica Greco -Catolică din satul Mocrea, jud. A. și să rectifice suprafața de teren intravilan aferent acesteia, așa cum va fi stabilită această suprafață prin expertiză tehnică judiciară topografică, cu cheltuieli de judecată.

În drept, și-a întemeiat precizarea de acțiune pe dispozițiile art. 3 din Decretul - Lege nr. 126/1990 completate prin Legea nr. 182/ 2005, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ale art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/ 1996 republicată, modificată și completată, ale art. 673¹ și urm., ale art. 167 și urm., raportate la prevederile art. 201 și urm. C. pr. civ. și ale art. 728 teza I Cod civil.

La data de 15.12.2010, pârâta a depus întâmpinare la precizarea de acțiune a reclamantei principale prin care a arătat că nu se opune precizării acțiunii, în sensul renunțării la capătul de cerere privind casa parohială și terenul intravilan aferent acestuia; nu se opune partajării în natură și ieșirii din indiviziune a celor două imobile în care sens în conformitate cu dispozițiile art. 673 ind. 4 al. 2-3 și art. 673 ind. 5 al. ultim din C. pr. civ. propune următoarele loturi: lotul unu - compus din casa parohială și terenul intravilan aferent acesteia (grădina casei) urmând conturul 7-8-9-10-11-12-24-25-26-(18)-(20)-29-30-31-32-7 din Planul de situație scara 1:500 din Raportul de expertiza tehnico-judiciară întocmit de expertul tehnic J. G. aflat la dosarul cauzei - lot care îi aparține, potrivit renunțării exprimate - și lotul doi: format din locașul de cult și terenul intravilan aferent acesteia urmând conturul 12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-24-12 din planul de situație scara 1:500 din Raportul de expertiza tehnico-judiciară întocmit de expertul tehnic J. G. și aflat la dosarul cauzei, imobil care rămâne în litigiu. A apreciat ca inadmisibil capătul de cerere prin care reclamanta cere să fie îndrumat OCPI I. să radieze în temeiul art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996 înscrierea de sub B1 din CF nr. 11 Mocrea, întrucât,așa cum rezultă din traducerea din limba germana depusă de chiar reclamantă ca anexă la notele de ședință la termenul din data de 22.01.2009, în evidențele CF 11 Mocrea - sub B1 este notată o încheiere din 1971 prin care se rectifică o înscriere de pe foaia A - Foaia de avere cuprinzând descrierea imobilului - fără legătură cu obiectul acțiunii,astfel cum a fost precizat.

La data de 28.07.2011 reclamanta a depus o nouă precizare a acțiunii, în urma concluziilor raportului de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză, prin care prin care a solicitat chemarea în judecată pentru opozabilitatea capătului de cerere al acțiunii privind modificarea în baza dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 republicată, modificată și completată, a suprafeței imobilului înscris în CF nr.11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24, de la 1.692 m2 cât figurează în prezent în această Carte Funciară, la 2.808 m², respectiv suprafața măsurată de expertul topograf, a pârâților K. Z. și H. A..

Astfel, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună:

1. modificarea în baza dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/ 1996 republicată, modificată și completată, a suprafeței imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24, de la 1.692 m2 cât figurează în prezent în această Carte Funciară, Ia 2.808 m2, respectiv suprafața măsurată de expertul topograf;

2.partajarea imobilului înscris în CF nr.11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24 potrivit limitei de hotar determinată de expertul topograf în concluziile (pct. C.8.)din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, în două imobile noi, așa cum au fost acestea determinate la pct. C.6. din raport,respectiv: imobilul cu nr. top. 21.22.23.24/1, compus din terenul intravilan în suprafață de 1.837 m pe care este edificată biserica greco - catolică din Mocrea și imobilul cu nr. top. 21.22.23.24/2, compus din terenul intravilan în suprafață de 971 m2 pe care este edificată casa parohială și construcțiile anexe;

3.recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24/1, reprezentând lăcaș de cult ( biserica greco - catolică ), împreună cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafață de 1.837 m, restabilirea situației anterioare de CF, întrucât titlul prin care pârâtei i s-a atribuit imobilul descris mai sus - încheierea nr. 353/ 09.04.1971 - este nul de drept în urma abrogării Decretului nr. 358/1948 și,pe cale de consecință, obligarea pârâtei să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie acest imobil;

4.ieșirea din indiviziune a imobilului proprietatea reclamantei, înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24/1, reprezentând lăcașul de cult ( biserica greco -catolică), împreună cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafață de 1.837 m2, față de imobilul aparținând pârâtei, înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24/2, reprezentând casă parohială împreună cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafață de 971 m, pe linia de hotar determinată de expertul topograf în concluziile ( pct. C.8. ) din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză;

6.îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul CF I., să transfere imobilul constând în casă parohială împreună cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafață de 971 m, aparținând pârâtei, într-o Carte Funciară nouă, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii;

7.îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul CF I. să radieze din CF nr. 11 Mocrea casa nr. 11, să noteze biserica Greco -Catolică din satul Mocrea, jud. A. și să rectifice suprafața de teren intravilan aferent acesteia la suprafața de 1.837m, așa cum a fost stabilită această suprafață la pct. C.6. din Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, prin precizări succesive, reclamanta a chemat în judecată pârâții Orașul I. (proprietar al drumurilor localității Mocrea ce limitează parțial imobilul în litigiu), U. D. (în calitate de unic moștenitor legal al coproprietarului tabular U. T. al imobilului înscris în CF nr._ I. – nr. CF vechi 2243 Mocrea); K. I., în calitate de moștenitor legal al coproprietarilor tabulari K. E. și K. (Scherer) I. ai imobilului înscris în CF nr._ I. (nr. CF Vechi 12 Mocrea); P. M., în calitatea de moștenitoare legală a coproprietarului tabular K. P. al imobilului înscris în CF nr._ I. (nr. CF vechi 12 Mocrea); Mâneran I., în calitatea de moștenitor legal al coproprietarei tabulare K. I. a imobilului înscris în CF nr._ I. (nr. CF vechi 12 Mocrea ); U. D., în calitate de moștenitor legal al coproprietarei tabulare C. E. a imobilului înscris în CF nr._ I. (nr. CF vechi 2243 Mocrea) și Tot A., în calitatea de moștenitoare legală a coproprietarului tabular Cszelovszki A. al imobilului înscris în CF nr._ I. (nr. CF vechi 2243 Mocrea) pentru opozabilitatea capătului de cerere al acțiunii privind modificarea în baza art. 33 al. 3 din Legea nr.7/1996 republicată, modificată și completată, a suprafeței imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea nr. top. 21.22.23.24 de la 1.692 mp cât figurează în prezent în această Carte Funciară la 2.808 mp respectiv suprafața măsurată de expertul topograf, în calitatea acestor pârâți de proprietari ai imobilelor învecinate celui în litigiu.

La data de 27.04.2012, reclamanta principală Episcopie R. Unită cu R. Greco – Catolică de Lugoj a depus note de ședință prin care, raportat la solicitarea instanței de a dovedi calitatea procesuală pasivă a pârâților K. I., P. M., Maneran I., Tot A., U. D. și V. N., precum și lipsa calității procesuale pasive a numitului H. A., a arătat că, potrivit hărții CF eliberate în copie certificată de OCPI I. ( înscris depus în probațiune la dosarul cauzei ), imobilul înscris în CF nr. 11 Mocrea sub m, top. 21.22.23.24, compus din terenul intravilan pe care este edificată biserica greco – catolică în Mocrea și casa parohială și construcțiile anexe, se învecinează în mod direct cu imobilele înscrise sub nr. top. 25.26/a, 49.50 și 51.52/b. Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică topografică depus la dosarul cauzei, suprafața imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24, nu este de 1.692 mp, atât cât figurează în prezent în această Carte Funciară ci, conform măsurătorilor efectuate de expertul topograf, de 2.808 mp. Față de această stare de fapt, a chemat în judecată proprietarii tabulari ai imobilelor învecinate înscrise sub nr. top. 25.26/a, 49.50 și 51.52/b, pentru a se pronunța cu privire la capătul de cerere privind modificarea în baza dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr.7/ 1996 republicată, modificată și completată, a suprafeței imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24, de la. 1.692 mp cât figurează în prezent în această Carte Funciară, la 2.808 mp, respectiv suprafața măsurată de expertul topograf.

Prin întâmpinări, pârâții K. I., P. M., Mâneran I., Tot A., V. N. și U. D. au arătat că sunt de acord cu admiterea cererii de rectificare a suprafeței imobilului.

Printr-o altă precizare de acțiune (înregistrată la dosar la 28.05.2012), reclamanta a solicitat partajarea imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24 potrivit limitei de hotar formată de aliniamentul 8, 59, 60, 54, 25, determinată de expertul topograf în concluziile (pct. C. 7. - Varianta nr. 1) din raport, în două imobile noi, respectiv: imobilul cu nr. top. 21.22.23.24/ 1, definit de conturul 8, 9, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 24, 25, 54, 60, 59, 8, compus din terenul intravilan în suprafață de 1.837 mp pe care este edificată biserica greco - catolică din Mocrea și imobilul cu nr. top. 21.22.23.24/ 2, definit de conturul 7, 8, 59, 60, 54, 25, 26, 18, 20, 29, 30, 31, 32, 7, compus din terenul intravilan în suprafață de 971 mp pe care este edificată casa parohială și construcțiile anexe. De asemenea,a solicitat să se dispună:

1. modificarea, în baza dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 republicată, modificată și completată, a suprafeței imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24, de la 1.692 mp cât figurează în prezent în această Carte Funciară, la 2.808 mp, respectiv suprafața măsurată de expertul topograf;

2. partajarea imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24 potrivit limitei de hotar formată de aliniamentul 8, 59, 60, 54, 25, determinată de expertul topograf în concluziile (pct. C. 7. - Varianta nr. 1 ) din Raport, în două imobile noi, respectiv:

- imobilul cu nr. top. 21.22.23.24/ 1, definit de conturul 8, 9, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 24, 25, 54, 60, 59, 8, compus din terenul intravilan în suprafață de 1.837 mp pe care este edificată biserica greco - catolică din Mocrea și

- imobilul cu nr. top. 21.22.23.24/ 2, definit de conturul 7, 8, 59, 60, 54, 25, 26, 18, 20, 29, 30, 31, 32, 7, compus din terenul intravilan în suprafață de 971 mp pe care este edificată casa parohială șl construcțiile anexe;

3. recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24/1, reprezentând lăcaș de cult (biserica greco - catolică) împreună cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafață de 1.837 mp, restabilirea situației anterioare de CF, întrucât titlul prin care pârâtei P. O. R. Mocrea i s-a atribuit imobilul descris mai sus - Încheierea nr. 353/ 09.04.1971 - este nul de drept în urma abrogării Decretului nr. 358/ 1948 și pe cale de consecință, obligarea pârâtei menționate să o lase în deplină proprietate și posesie acest imobil;

4. ieșirea din indiviziune a imobilului proprietatea sa, înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24/ 1, reprezentând lăcașul de cult (biserica greco-catolică) împreună cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafață de 1.837m, față de imobilul aparținând pârâtei P. O. ROMANĂ MOCREA, înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24/2, reprezentând casă parohială împreună cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafață de 971 mp, pe linia de hotar formată de aliniamentul 8, 59, 60, 54, 25, determinată de expertul topograf în concluziile (pct. C. 7. - Varianta nr. 1) din raport;

5. îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul CF I. să radieze în temeiul dispozițiilor art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/ 1996 modificată și completată, înscrierea de sub B 1 din CF nr. 11 Mocrea, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii; îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul CF I. să transfere imobilul constând în casă parohială împreună cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafață de 971 mp, aparținând pârâtei P. ORTODOXA R. MOCREA, într-o Carte Funciară nouă, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii;

6. îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul CF I. să radieze din CF nr. 11 Mocrea, casa nr. 11, să noteze biserica Greco –Catolică din satul Mocrea, jud. A. și să se rectifice suprafața de teren intravilan aferent acesteia la suprafața de 1.837 mp,așa cum a fost stabilită această suprafață în raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, cu cheltuieli de judecată.

La data de 11.06.2012, pârâta P. O. R. din Mocrea a depus întâmpinare la precizarea acțiunii depusă de reclamantă pentru termenul din data de 28.05.2012, arătând că art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 republicată, modificată și completată este abrogat, la data precizării de acțiune fiind aplicabile disp. art. 914 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, precizarea fiind făcută cu încălcarea acestui text de lege, astfel că a solicitat respingerea acțiunii precizate.

În al doilea rând, prin acțiunea precizata, reclamanta (care încă nu a făcut dovada mandatului său de ("for tutelar") de a formula acțiuni în numele „Parohiei Romane Unite cu R. Greco-Catolica Mocrea”) în nume propriu și fără să aibă calitatea de proprietar cerută expres de art.33 al.3 din Legea nr.7/1996 republicată, modificată și completată, cere modificarea suprafeței, ceea ce în mod evident este nelegal.

Astfel, față de cele de mai sus, a solicitat admiterea excepțiilor invocate unite cu fondul, respingerea acțiunii în revendicare imobiliară, admiterea cererii reconvenționale și constatarea inexistenței dreptului de proprietate al Parohiei Romane Unite cu R. Greco-Catolice Mocrea.

Cu privire la excepțiile invocate de pârâtă, tribunalul s-a pronunțat în sensul respingerii lor, în ședința publică din 05.03.2009, așa încât instanța nu a mai reluat analiza lor. Din probele administrate în cauză, instanța a reținut, în fond, următoarele:

Potrivit art. 6 din Legea nr. 287/2009 ce reglementează Noul Cod Civil, dispozițiile legii noi se aplică doar actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după . și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.

De asemenea, conform art. 80 din Legea nr. 7/1996 republicată modificată prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil, „Cererile de înscriere, precum și acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârșirii ori producerii faptului juridic generator, modificator sau extinctiv al dreptului supus înscrierii ori rectificării, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor”.

Art. 223 din Legea nr. 71/2011 prevede că „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite”.

În consecință, a concluzionat instanța, noul cod civil nu este aplicabil în cauză, fiind incidente dispozițiile legale în vigoare la momentul producerii faptelor deduse judecății, ce au avut loc anterior intrării în vigoare a noului Cod civil.

În continuare, a avut în vedere că, din lucrările tehnice realizate în cauză, rezultă că pe terenul în litigiu sunt două construcții principale: biserica și casa parohială, cea din urmă fiind construită de pârâta parohia O. Mocrea în 1976, în baza autorizației pentru executare lucrări nr. 210/_/04.10.1976 (fila 39). Așa cum recunoaște și pârâta, casa parohială a fost înscrisă din eroare în CF nr. 425 Mocrea nr. top. 351-354, ulterior înscrisă prin conversia de pe hârtie a acestei cărți funciare în CF nr._ Mocrea (fila 184).

Astfel, prin excludere, casa înscrisă în CF nr. 11 Mocrea nr. top. 21.22.23.24 nu poate fi decât biserica identificată de experții J. G. și L. V. pe ternul în litigiu, așa încât apare vădit faptul că obiectul acțiunii reclamantei cuprinde și un locaș de cult.

În CF nr. 11 Mocrea nr. top. 21.22.23.24 a fost înscrisă în foaia de avere P. Greco – Unită Mocrea în cotă de 1/1, la localizare, cu precizarea, efectuată sub B 1, prin încheierea nr. 353/CF/1971, că „Se rectifică numele proprietarului imobilului de la Foaia A din P. Greco Unită Mocrea în P. O. Mocrea” (fila 6). Din CF nr. 11 Mocrea integrală (filele 7, 8) reiese că temeiul rectificării cărții funciare și al întabulării pârâtei de ord. I a fost Decretul nr. 358/1948 prin care se stabilea că, în urma revenirii comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox, organizațiile centrale și statutare ale acestui cult încetează de a mai exista, stipulându-se, totodată, că averea mobilă și imobilă a organizațiilor și instituțiilor acestui cult revine Statului Român, care le poate atribui în parte către Biserica O. R..

În acest context, a reținut instanța,apare ca fiind evident faptul că reclamanta a fost proprietara inițială a imobilului compus din casă și teren de 1.692 mp, chiar dacă nu figurează sub B 1 în foaia de proprietate a cărții funciare. O astfel de completare a cărții funciare, în sensul înscrierii proprietarului în foaia de avere, în locul foii de proprietate, nu este, însă, singulară, această practică fiind întâlnită și în cazul altor cărți funciare deschise anterior anului 1918, așa cum este cazul CF nr. 11 Mocrea a cărei foaie de avere este completată în limba maghiară folosită în administrația din această regiune anterior unirii Transilvaniei cu România din 1918.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Decretului – Lege nr. 126/ 1990, astfel cum acesta a fost modificat și completat prin OG nr. 64/ 2004 modificată și completată prin Legea nr. 182 2005. Acest act normativ are un caracter reparator, fiind subsecvent Decretului lege nr. 9/1989 prin care Biserica R. Unită cu R. (greco – catolică) este recunoscută oficial, act normativ care, abrogând o . acte normative emise de regimul comunist, condamnă fără echivoc caracterul discriminator, nedrept și grav prejudicial al acestor reglementări, printre care se înscrie și Decretul lege nr. 358/1948.

Reclamanta s-a conform procedurii prevăzute de art. 3 din Decretul – lege nr. 126/1990, convocând pârâta de ord. I la dialog, după cum rezultă din copiile adresei nr. 44/29.06.2006 (fila 9) și procesului verbal din 04.08.2006 (fila 10) prin care i s-a adus la cunoștință pârâtei cererea reclamantei de restituire a imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea, biserica și casa parohială, consemnându-se, în același timp și refuzul Parohiei ortodoxe Mocrea de a retroceda biserica și de a oficia alternativ a slujbelor religioase cu credincioșii greco-catolici.

În acest condiții, neconstituirea comisiei nu poate împiedica accesul liber al reclamantei la justiție, deoarece ar fi contrar principiului consacrat în art. 21 din Constituție potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept. Tot astfel, în art. 3 C. civ. român s-a prevăzut că judecătorul care va refuza să judece sub cuvânt că legea nu prevede sau este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate

În dosarul cauzei nu există o probă în sensul exprimării dorinței credincioșilor din comunitatea ortodoxă cu privire la situația bisericii. Dacă în procedura desfășurată în fața comisiei mixte, dorința credincioșilor este asimilată prin aviz consultativ, respectiv aflarea acestei dorințe este obligatorie, în procedura jurisdicțională în fața instanței această dorință nu are nici o semnificație juridică, deoarece rigoarea acestei proceduri ar fi impus ca legiuitorul să facă referire la criterii precise, cum ar fi cel al majorității voturilor exprimate în acest sens de credincioși.

Este adevărat că prin art. 3 din Decretul–Lege nr.126/1990 s-a stabilit că situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu R. și au fost preluate de biserica catolică se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri, numai că prin Legea nr.182/2005 articolul 3 din Decretul–Lege nr.126/1990 a fost completat prevăzându-se la alineatul 2 că, dacă la termenul stabilit pentru convocarea comisiei, aceasta nu se întrunește sau dacă nu se ajunge la nici un rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulțumește vreuna din părți, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun.

Cu alte cuvinte, prin prisma dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, ar fi inadmisibil ca dreptul oricărei persoane la respectarea proprietății sale să fie subordonat dorinței unui terț, ori ca acest drept să fie garantat persoanelor juridice proporțional cu numărul de membri – persoane fizice care o alcătuiesc. Întrucât caracterul nelegal, discriminatoriu și opresiv al Decretului - lege nr. 358/1948 a fost deja stabilit prin voința legiuitorului, tribunalul a apreciat că noțiunea de „ atribuire” folosită de acest act normativ nu poate fi asimilată cu aceea de proprietate.

Astfel, a concluzionat tribunalul, ca urmare a abrogării Decretului nr. 358/1948, văzând dispozițiile art.480 și art. 481 din Codul civil, art. 34 pct. 1 și 4 din Legea nr. 7/1996 și art. 1 din protocolul nr.1 adițional la CEDO, este întemeiată acțiunea principală precizată având ca obiect atât biserica cât și terenul aferent, căci dreptul de proprietate al reclamantei a cuprins ambele elemente imobiliare, iar preluarea dreptului său de proprietate a echivalat cu o expropriere nelegală, fiind realizată fără o dreaptă și justă despăgubire, așa încât a fost admisă acțiunea principală precizată și respinsă acțiunea reconvențională în constatarea absenței dreptului de proprietate al reclamantei.

Reclamanta a renunțat la revendicarea casei parohiale, recunoscând dreptul de proprietate al pârâtei dobândit cu titlu de construire, limitându-se la biserică și la terenul aferent acesteia, cu luarea în considerare a faptului că, prin expertizele tehnice topografice realizate în cauză,s-a demonstrat faptul că terenul din CF nr. 11 Mocrea are în realitate o suprafață mai mare decât cea de 1.692 mp, cât figurează în CF, suprafața măsurată a terenului fiind de 2.808 mp, nefiind contestată de vecini.

În consecință, în baza art. 33 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 republicată, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, văzând că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, s-a dispus rectificarea suprafeței terenului din CF nr. 11 Mocrea nr. top. 21.22.23.24 de la 1.692 mp la 2.808 mp.

Construirea casei parohiale de către pârâtă pe terenul din CF nr. 11 Mocrea îi conferă acesteia doar dreptul de proprietate asupra construcției, iar nu și a terenului, constatându-se de către instanță faptul că reclamanta nu se prevalează de drepturile ce decurg din art. 494 din Codul civil și principiul accesiunii imobiliare ci,dimpotrivă, îi recunoaște pârâtei un drept de proprietate și asupra terenului aferent casei parohiale, însă doar în limita determinată în varianta 1 a raportului de expertiză al d-lui expert L. V. de conturul 7, 8, 59, 60, 54, 25, 26, 18, 20, 29, 30, 31, 32, 7 ce cuprinde terenul de 971 mp și casa parohială cu construcțiile anexe.

În aceste condiții, ținând cont de faptul că unicul titlu de proprietate al pârâtei de ord. I, și anume Decretul nr. 358/1948 a fost desființat chiar de legiuitor, tribunalul a apreciat că unica modalitate de dezmembrare a imobilului este cea propusă de reclamanta ce deține dreptul de proprietate, așa încât, în baza art. 42 și art. 43 din Legea nr. 7/1996 republicată, a dispus dezmembrarea imobilului din CF nr. 11 Mocrea nr. top. 21.22.23.24, conform variantei nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de d-l expert L. V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, conform celor mai-sus arătate.

În temeiul art. 480 din Codul civil și art. 1 din Primul Protocol adițional al CEDO, a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra parcelei nr. top. 21.22.23.24./1 cu titlu de restabilire a situației anterioare și a obligat pârâta P. O. R. Mocrea să lase reclamantei acest imobil în deplină posesie și liniștită folosință.

Cum instanța a dispus dezmembrarea imobilului și a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra parcelei nr. top. 21.22.23.24/1, părțile nu pot fi considerate ca fiind în indiviziune, fiecare având dreptul de proprietate în cotă de 1/1 parte asupra fiecărei parcele, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 721 din Codul civil și art. 673^1 și următoarele C. pr. civ., cererea reclamantei de ieșire din indiviziune fiind lipsită de obiect.

A fost îndrumat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. Biroul de Carte Funciară I. să facă mențiunile cuvenite privitor la drepturile de proprietate ale reclamantei și pârâtei de ord. I.

În baza art. 274 Cod procedură civilă,a fost obligată pârâta de ord. I să plătească reclamantei suma de 1.800 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâta P. O. din Mocrea împotriva sentinței civile nr. 1566/25.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a fost respins prin decizia nr.87/R/20.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dos. nr._ .

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, pe calea apelului, pârâta a solicitat schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală și admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Apelanta a învederat că,în conformitate cu prevederile art.287 al. 2 C. pr. civ, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, se vor depune până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat anularea apelului pe cale de excepție, ca nemotivat, potrivit dispozițiilor art. 287 alin.4 raportate la prevederile art. 284 alin. 1 C. pr. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate.

La termenul de judecată din data de 22.11.2012, apelanta a depus la dosar motivele apelului astfel declarat.

În motivare, a reiterat, pe scurt, excepțiile și motivele invocate în fața primei instanțe, susținerile reclamantei din fața instanței de fond precum și motivarea tribunalului cu privire la acestea, învederând, sub acest aspect, că prima instanță a soluționat prin încheierea de ședință din data de 05.03.2009 excepțiile invocate, lăsând nesoluționată excepția inadmisibilității acțiunii care, fiind o excepție de fond, putea fi analizată prin sentința pronunțata.

A apreciat că, întrucât încheierea de ședință prin care au fost respinse trei excepții din cele patru invocate nu a fost comunicată cu părțile și că, întrucât aceste excepții nu au fost reluate și prin sentința apelată, soluția adoptata de instanța de fond este nelegală, iar hotărârea (încheierea din data de 05.03.2009) este nemotivată. Pentru aceste motive apelanta a solicitat schimbarea în tot a acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond care a încălcat prevederile art. 261 alin 1 pct. 3-5 C. pr. civ., astfel:

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și la cea a lipsei dovezii calității de reprezentant, excepții invocate la termenul din data de 30.10.2008 motivarea instanței de fond este mai mult decât lacunară/lapidară, fața de ansamblul motivelor arătate de pârâta apelantă cu privire la aceasta.

Astfel, pentru termenul din data de 22.10.2009, reclamanta a depus la dosarul cauzei un extras din Codul Canoanelor Bisericilor Orientale - pro manuscriptio text paralel latin-roman - prin care "E. Unita cu R. Greco Catolica de Lugoj" își dovedește calitatea sa de reprezentant al Parohiei Romane Unite cu R. Greco-Catolică Mocrea. Analizând proba depusa la dosarul cauzei și comunicată pârâtei în copie certificată s-a constatat că extrasul reglementează „Canoanele Bisericilor Orientale" și nicidecum ale Bisericii Gerco - Catolice cum este cazul reclamantei.

În al doilea, Titlul VII Despre eparhii și despre episcopi CAND 177 1 definește eparhia - și nu episcopia - formată dintr-o „parte din poporul lui Dumnezeu încredințata grijii pastorale a episcopului în cooperare cu preoții săi”, fără să amintească măcar despre "episcopie" ca unitate de sine stătătoare și parte a "Bisericii Orientale".

De asemenea, capitolul I Despre episcopi, la art. II - Despre drepturile și îndatoririle episcopilor eparhiali can 190 - reglementează drepturile Episcopului eparhial de a reprezenta eparhia și nicidecum episcopia (Unita cu R. Greco-Catolică) cum susține și a susținut reclamanta în persoana „Episcopiei Romane unita cu R. Greco-Catolică de Lugoj" și cum greșit a motivat și instanța de fond respingerea acestei excepții.

În al patrulea rând, proba atașata - extrasul din Codul Canoanelor Bisericilor Orientale - pro manuscriptio text paralel latin-roman - nu definește și nici nu face vorbire despre P. R. Unita cu R. Greco-Catolică care - potrivit textului cererii introductive - ar fi reprezentata de către reclamanta E. R. Unita cu R. Greco-Catolică de Lugoj.

A mai arătat că reclamanta nu a răspuns și nici nu a dovedit încă în dosarul cauzei - deși au trecut 6 termene - existenta unității administrative „P. R. Unita cu R. Greco-Catolică Mocrea” în al cărui nume a promovat acțiunea ce face obiectul dosarului de față, deși i-a fost pus în vedere să facă aceasta dovadă. Prin urmare, apelanta a concluzionat că astfel, câtă vreme nici reclamanta principală nu s-a conformat acestei dispoziții date de instanța de fond și nici chiar instanța de fond nu s-a mai pronunțat/nu a urmărit realizarea propriilor sale dispoziții date cu privire la dovezile ce le-a încuviințat/dispus, hotărârea este supusă casării pentru lămurirea deplină și cu privire la acestea.

Apelanta a mai arătat că, potrivit petitului acțiunii, „E. R. Unita cu R. Greco - Catolica de Lugoj cu sediul în Lugoj, .. B., nr. 6, jud. T." a formulat acțiunea ce face obiectul dosarului de fața „în calitate de for tutelar al Parohiei Romane Unite cu R. Greco-Catolica Mocrea” - fără a face dovada acestei calități și fără a respecta prevederile art. 67 alin. 1 și ale art. 83 alin. 1 și 3 C. pr. civ. referitoare la dovada calității de mandatar ori a calității de reprezentant. A mai arătat că în condițiile în care art. 8 din Legea nr. 489/28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor publicată în monitorul oficial nr. 11 din 8 ianuarie 2007, (în vigoare la data acțiunii) "sunt persoane juridice și părțile componente ale cultelor, așa cum sunt menționate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerințele prevăzute în acestea" chiar și numai referindu-se la acest text, în mod evident, "forul tutelar al Parohiei Romane Unite cu R. Greco-Catolică Mocrea" trebuie să facă dovada calității sale de reprezentant, astfel cum dispune art. 83 alin 1 și 3 C. pr. civ.

Pe de alta parte, din copia filei CF 11 Mocrea partea B Foaia de proprietate, nu rezultă calitatea de proprietar a reclamanților. Din chiar fila CF depusă de reclamantă, sub B1 se regăsește mențiunea din 9 aprilie 1971 referitoare la intabularea dreptului de proprietate în favoarea „Parohiei Ortodoxe Romane din Mocrea”, despre reclamante nefăcându-se vorbire niciunde în cuprinsul pârtii B din fila CF depusă în susținerea acțiunii în revendicare imobiliară. De aceea,știind ca potrivit dispozițiilor vechilor reglementari privind cartea funciară – art. 26 din Decretul - lege nr. 115/1938 - înscrierea în evidentele de carte funciară era constitutiva de drepturi, per a contrario lipsa înscrierii în partea B a cărții funciare a reclamantei echivalează cu inexistenta dreptului acesteia. Aceasta, întrucât în cazul înscrierii în cartea funciară trebuiau respectate cerințele art. 123 din decretul lege amintit preluate din legislația anterioară și în baza cărora se făcea localizarea și identificarea atât a imobilului, a dreptului care se înscrie cât și „persoanele în folosul cărora se săvârșește înscrierea". Cuvintele „teren parohial grec unit + căsuță" scrise în limba germana în partea A - Descrierea imobilului a filei CF (deasupra elementelor de identificare a imobilului) nu sunt suficiente și nu creează premiza constituirii unui drept în favoarea cuiva, cu atât mai mult cu cât aceasta înscriere nu poarta nici o data de referința ori încheierea CF dată în baza titlului în temeiul căruia s-ar fi putut efectua aceasta.

Apelanta a concluzionat că unitatea subordonată în al cărei for tutelar se erijează reclamanta P. greco-catolică Unita cu R. din Mocrea - așa cum este menționat în procesul verbal din 04.08.2008 depus la dosarul cauzei - nu exista din punct de vedere juridic și fiscal, ea nefiind constituita și deci nu a fost nici luata în evidenta la organe fiscale ale Orașului I., iar din Codul Canoanelor Bisericilor Orientale depus în extras la dosarul cauzei nu rezulta nici măcar posibilitatea înființării lor (a parohiilor) ca unități administrative subordonate.

Prin încheierea din 05.03.2009,instanța de fond a reținut doar că „instanța apreciază ca E. poate sa formuleze acțiune în Numele Parohiei Mocrea în calitate de for tutelar, ținând seama atât de Hotărârea Guvernului nr. 1218/2008 prin care s-a dispus organizarea și funcționarea Bisericii Romane Unite cu R. precum și Statutul de organizare unde se prevede ca în toate probleme juridice ale eparhiei, episcopia poate sa o reprezinte în relațiile cu terții și instanțe, pentru revendicarea drepturilor legitime" fără sa lămurească care au fost temeiurile de drept și de fapt pentru care a înlăturat toate argumentele pârâtei.

Apelanta a învederat că, referitor la excepția prematurității acțiunii pe motiv ca nu a fost îndeplinita procedura prealabilă, constatarea instanței de fond cum ca "in conformitate cu procesul verbal din 04.08.2006 s-a soluționat dialogul dintre reprezentanții reclamantei și Reprezentanții Primăriei I. iar părțile participante nu s-au contestat calitatea de reprezentant a pârtilor în proces", dovedește grava confuzie și superficialitatea cu care au fost analizate argumentele și motivele invocate în susținerea acestei excepții.

Astfel, în primul rând, apelanta a precizat că este de observat ca instanța de fond a reținut ca „s-a soluționat dialogul dintre reprezentanții reclamantei și Reprezentanții Primăriei I.", primărie care, chiar daca a fost introdusă în cauza, nu poate fi parte semnatară în procedura prevăzuta de art. 3 din Decretul nr. 126/1990.

În al doilea rând, a arătat apelanta, s-a invocat în fața instanței de fond că procesul verbal depus la dosarul cauzei nu este încheiat între părțile în litigiu din prezentul dosar. Astfel, în preambulul procesului verbal încheiat în 04.08.2006 se statuează ca acesta a fost încheiat între Biserica Ortodoxa Mocrea și Biserica Greco-Catolică Bogsig ca urmare a invitației la dialog nr. 44/04.07.2006 emisa de E. R. Unita cu R. Greco-Catolică de Lugoj care nu a fost anexată acțiunii, fiind adresa cu același număr, dar a Protopopiatului R. Unit cu R. Greco-Catolic A. - cu sediul la o adresa necunoscuta - și nu a reclamantei din dosarul cauzei. Codul Canoanelor Bisericilor Orientale depus în extras la dosarul cauzei nu face referire nici la Protopopiatul R. Unit cu R. Greco-Catolic și nici la Biserica Greco-Catolică Bogsig ca unități administrative subordonate unei Episcopii Romane Unite cu R. Greco-catolice de Lugoj

A mai arătat că acea convocare prevăzută de alin 2 art. 3 din Decretul lege nr. 126/1990 modificat și completat nu a fost făcuta cu 30 de zile înainte și nici nu a fost exprimata dorința credincioșilor care dețin bunurile ce fac obiectul disputei, astfel cum prevede art. 3 alin 1 din Decretul lege amintit, conducând evident la concluzia ca reclamanta s-a grăbit să introducă acțiunea din dosarul cauzei fără sa observe cerințele legale.

A învederat că toate aceste motive au fost expuse în fața instanței de fond însă aceasta, în mod greșit și superficial, a considerat ca trebuie respinsă și această excepție reținând fără temei că procedura prevăzută de art. 3 din decretul amintit fiind îndeplinita "cu P. I." și cu "Biserica Greco-Catolică Bogsig" este legală și suficientă pentru a pronunța această soluție de respingere. Apelanta a solicitat a se constata că aceasta motivare este insuficientă, motiv pentru care a solicitat schimbarea în tot a acestei hotărâri cu consecința trimiterii spre o nouă rejudecare la instanța de fond.

Apelanta a învederat, referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei invocată și asupra căreia instanța de fond a statuat că „nu poate fi reținută având în vedere dispozițiile art. 35 alin 2 din Legea nr. 6/1996 privind limitarea dreptului la acțiunea în rectificare, întrucât pârâta nu este o terța persoană fiind entitatea înscrisă în foaia de proprietate a imobilului la poziția imediat următoare la care a fost înscris adevăratul proprietar” că este de observat că în fila CF sub B1 în extrasul de carte funciară pentru informare (anexat) eliberat de OCPI A. BCPI I. nr. 6934/03.09.2008 (ulterior cererii de chemare în judecată) apare înscris ca proprietar „P. Ortodoxa R. din Mocrea 1/1 de la localizare".

Nici din copia filei CF 11 Mocrea partea B Foaia de proprietate nu rezulta calitatea de proprietar a reclamantei. Din chiar fila CF depusă de reclamantă, sub B1 se regăsește mențiunea din 9 aprilie 1971 referitoare la intabularea dreptului de proprietate în favoarea „Parohiei Ortodoxe Romane din Mocrea”, despre reclamante nefăcându-se vorbire niciunde în cuprinsul pârtii B din fila CF depusă în susținerea acțiunii în revendicare imobiliară.

De aceea, cum potrivit dispozițiilor vechilor reglementari privind cartea funciară – art. 26 din Decretul - lege nr. 115/1938 - înscrierea în evidentele de carte funciară era constitutiva de drept, per a contrario lipsa înscrierii în partea B - Proprietatea a cărții funciare a reclamantei echivalează cu inexistenta dreptului acesteia. Cuvintele scrise în limba germana în partea A - Descrierea imobilului a filei CF (deasupra elementelor de identificare a imobilului) nu sunt suficiente și nu creează premiza constituirii unui drept în favoarea cuiva, cu atât mai mult cu cât aceasta înscriere nu poartă nici o data de referința ori încheierea CF data în baza titlului în temeiul căruia s-ar fi putut efectua aceasta.

Apelanta a concluzionat că, potrivit textului art. 36 din Legea nr. 7/1996, reclamanta avea la dispoziție termenul de 3 ani în care să ceara rectificarea de carte funciara. Acest termen începe sa curgă de la data abrogării prin Decretul-lege nr. 9/1989 a Decretului lege nr. 358/1948, respectiv de la data de 31.12.1989. Aceasta soluție se regăsește și în considerentele deciziei civile nr. 212/1993 dată de Tribunalul A. în dos nr. 182/1993 prin care a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune al aceleiași reclamante în speța privind dobândirea imobilului înscris în CF 810 A. și a cărui restabilire anterioara situației CF a dobândit-o.

A mai arătat că situația juridica a terenurilor preluate de stat sunt reglementate de Titlul II (Modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România) din Legea nr. 247/2005, astfel că reclamanta a pierdut termenul prevăzut la art. 2.

Toate aceste aspecte, susține apelanta, au fost ignorate de instanța de fond atunci când a respins excepția prescripției, hotărârea data fiind nemotivată în ceea ce privește înlăturarea motivelor expuse în susținerea acestei excepții, apelanta solicitând schimbarea în tot a hotărârii date și trimiterea cauzei spre o noua rejudecare la Tribunalul A..

A învederat că susține în continuare excepția inadmisibilității acțiunii care, alături de excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei, a rămas nesoluționată.

A arătat că în cuprinsul extrasului CF 11 Mocrea depus de reclamanta ca probă în dosarul cauzei nu sunt înscrise „lăcașuri de cult și case parohiale care ar fi aparținut Bisericii Române Unite cu R. (greco-catolică)” ca să devină incidente dispozițiile art. 3 alin 1 din Decretul nr.129 din 24 aprilie 1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica R. Unită cu R. (greco-catolică). În actul depus sunt evidențiate sub A.1 cu „topo 11,12,13,14 casa nr. 11, curte și gradina în suprafața de 1692 mp". Într-o atare situație și raportându-se la înscrierea din anul 1971 de sub B1 din fila CF depusa, înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Romane din Mocrea este cu atât mai justificată cu cât, așa cum rezulta din Autorizația pentru executare de lucrări nr. 210/_/4X1976 anexata, pârâta apelantă este singura proprietară prin construire a singurei case parohiale din Mocrea, situație recunoscută și acceptată de reclamanta care a și cerut să i se atribuie pârâtei acest imobil împreuna cu terenul aferent, renunțând astfel explicit la cererea inițială.

Apoi,imobilul evidențiat în fila CF 11 Mocrea nu intra în sfera de aplicabilitate a dispozițiilor art. 3 alin 1 din Decretul lege nr.129 din 24 aprilie 1990, respectiv în extrasul CF prezentat, sub numerele topo notate sub A 1 sunt „casa cu nr. 11, curte și gradină" în suprafața de 1692 mp" fiind evident ca acestea nu reprezintă "lăcașuri de cult și case parohiale" care ar fi aparținut Episcopiei Române Greco-Catolice Unita cu R. (art.3 alin.1), chiar daca prin raportul de expertiză se face dovada existentei unui astfel de lăcaș de cult - dovadă care, însă (în lipsa unor mențiuni când a fost construita biserica și de către cine), nu servește reclamantei în susținerea pretențiilor sale.

Fața de precizarea de acțiune formulată și depusă la dosarul cauzei pentru termenul din data de 28.05.2012 prin care E. R. Unita cu R. Greco -Catolică de Lugoj, în nume propriu de data aceasta "solicita partajarea imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top 21.22.23.24 potrivit limitei de hotar formata de aliniamentul 8,59,60,54,25 determinata de expertul topograf în concluziile (pct. C.7- varianta 1) din Raport în doua imobile noi..." cerând totodată în temeiul "dispozițiilor art. 33 alin 3 din Legea nr. 7/1996 republicata, modificată și completata": a."modificarea suprafeței imobilului înscris în CF Mocrea nr. 11 cu topo 21.22.23.24 de la 1692 mp cât figurează în prezent în aceasta carte funciară la 2.808 mp respectiv suprafața măsurata de topograf" b. „partajarea imobilului" potrivit celor arătate deja; c. "recunoașterea dreptului nostru de proprietate asupra imobilului înscris în CF Mocrea nr. 11 cu topo 21.22.23.24/1 reprezentând lăcașul de cult (biserica greco-catolica) împreuna cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafața de 1837 mp, restabilirea situației anterioare de CF întrucât titlul prin care pârâtei s-a atribuit imobilul descris mai sus [...] este nul de drept în urma abrogării Decretului nr. 358/1948 și pe cale de consecința obligarea pârâtei menționate sa ne lase în deplina proprietate și posesie acest imobil" d. "ieșirea din indiviziune a imobilului proprietatea înscrisă în CF 11 Mocrea sub nr. top 21.22.23.24/1 reprezentând lăcașul de cult [...] împreună cu terenul aferent acesteia în suprafața de 1837 mp, fața de imobilul aparținând pârâtei [...] înscris în CF 11 Mocrea sub nr. top 21.22.23.24/2 reprezentând casa parohiala împreună cu terenul aferent acesteia în suprafața de 971 mp; e. „îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate imobiliara A. - Biroul CF I. să radieze în temeiul dispozițiilor art. 34 pct. 3 din legea nr 7/1996 modificată și completată, înscrierea de sub B1 din CF 11 Mocrea, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii" f. „îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate imobiliara A. - Biroul CF I. sa transfere imobilul constând în casa parohiala împreună cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafața de 971 mp aparținând pârâtei [....] într-o Carte funciară noua după rămânerea definitiva și irevocabila a hotărârii" g. "îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate imobiliara A. - Biroul CF I. sa radieze din CF 11 Mocrea casa nr. 11 și sa noteze biserica Greco-catolica din satul Mocrea, județ A. și sa rectifice suprafața de teren intravilan aferent acesteia în suprafața de 1837 mp așa cum a fost stabilită aceasta suprafața în Raportul de expertiză tehnică judiciară topografica efectuata în cauză"apelanta a apreciat că și aceste precizări sunt inadmisibile,

Astfel, în primul rând, textul art. 33 alin 3 din legea nr. 7/1996 republicata, modificata și completată pe care-și întemeiază precizarea de acțiune reclamanta era abrogat, la data precizării de acțiune fiind aplicabile dispozițiile art. 914 din Legea nr. 287/2009, privind Codul civil potrivit cărora doar „proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii”, astfel încât precizarea arătată este făcută cu încălcarea acestui text de lege, solicitând a se dispune respingerea acțiunii astfel precizată.

În al doilea rând, prin acțiunea precizată, reclamanta-care încă nu a făcut dovada mandatului sau de ("for tutelar") de a formula acțiuni în numele "Parohiei Romane Unite cu R. Greco-Catolica Mocrea"]17- în nume propriu și fără să aibă calitatea de proprietar cerută expres și de art. 33 alin 3 din legea nr. 7/1996 republicată, modificată și completată, cere în mod "modificarea suprafeței imobilului înscris în CF Mocrea nr. 11 cu topo 21.22.23.24 de la 1692 mp cât figurează în prezent în aceasta carte funciara la 2.808 mp respectiv suprafața măsurata de topograf”.

Tot cu încălcarea textului art. 914 din Legea nr. 287/2009, art. 33 alin 3 din Legea nr. 7/1996 republicata, modificata și completată sunt formulate și capetele de cerere privind partajarea unui imobil asupra căruia nu a dovedit dreptul său de proprietate, știind că, așa cum s-a arătat și mai sus, partajarea poate fi cerută doar când exista coproprietate și coproprietari; or, în speță, nici la data acțiunii și nici la data precizării făcute nu s-a dovedit starea de indiviziune a unei proprietăți ce trebuie sistata prin partajare.

Apelanta a învederat că, raportat la faptul că reclamanta prin acțiunea precizată cere „recunoașterea dreptului nostru de proprietate asupra imobilului înscris în CF Mocrea nr. 11 cu topo 21.22.23.24/1 reprezentând lăcașul de cult (biserica greco-catolica) împreuna cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafața de 1837 mp, restabilirea situației anterioare de CF întrucât titlul prin care paratei i s-a atribuit imobilul descris mai sus [...] este nul de drept în urma abrogării ... ", în primul rând potrivit acțiunii astfel precizate, aceasta reclamă în final un imobil "înscris în CF Mocrea nr. 11 cu topo 21.22.23.24/1 reprezentând lăcașul de cult (biserica greco-catolica) împreuna cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafața de 1837 mp" imobil care însă nu este regăsit și identificat nici ca ..22.23.24/1") și nici sub aspectul construcției "lăcașul de cult (biserica greco-catolica)", cu atât mai mult cu cat nici chiar terenul aferent acestui imobil "în suprafața de 1837 mp" nu se regăsește în evidențele de carte funciară.

Apelanta a învederat, raportat la solicitarea reclamantei care cere „restabilirea situației anterioare de CF” respectiv radierea „înscrierii de sub B1 din CF 11 Mocrea” că, dacă se radiază din foaia de proprietate înscrierea de sub B1 - care este prima înscriere din aceasta carte funciara la rubrica proprietar - "restabilirea" ceruta de reclamanta în nume propriu (așa cum s-a arătat mai sus) nu se știe în favoarea cui va fi făcută. Pentru ca înaintea pârâtei apelante nu a fost nici un proprietar [anterior] notat în favoarea căruia să se facă aceasta restabilire iar - așa cum s-a arătat prin apărările pârâtei din dosarul cauzei - nici reclamanta ca "for tutelar" și nici parohia care susține (dar nu dovedește) ca o reprezintă nu sunt nici măcar menționate în fila CF nr. 11 Mocrea. Aceasta și pentru faptul ca, așa cum rezulta din traducerea din limba germana depusă de chiar reclamanta ca anexa la notele de ședința pentru termenul din data de 22.01.2009 - în evidentele CF 11 Mocrea - sub B1 este notata o încheiere din 1971 prin care se rectifica o înscriere de pe foaia A - Foaia de avere cuprinzând descrierea imobilului - fără legătura cu obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat.

Apelanta a concluzionat că nici capătul de cerere privind „îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate imobiliara A. - Biroul CF I. sa transfere imobilul constând în casa parohiala împreuna cu terenul intravilan aferent acesteia în suprafața de 971 mp aparținând pârâtei [....] într-o Carte funciara noua” nu se justifica cu atât mai mult cu cât - pe lângă argumentele arătate deja - normele de aplicare a legii cadastrului stabilesc în concret procedura de transfer și înființare a unei cărți funciare noi, procedura substanțial diferită de cea ceruta de reclamanta prin precizarea de acțiune.

Cât privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei, la pct. 1 de mai sus, apelanta a arătat că a motivat și dezvoltat aceasta excepție.

Pe fondul cauzei, apelanta a învederat, în primul rând, că în mod greșit și cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 7/1996 instanța de fond a admis și dispus „rectificarea suprafeței terenului din CF nr. 11 Mocrea nr. top 21.22.23.24 de la 1692 mp la 2.808 mp” dispoziții care condiționează aceasta rectificare de existenta unei „hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.

Cât privește dezmembrarea unui teren mai înainte de a-i fi recunoscut un drept de proprietatea persoanei care revendică aceasta proprietate, apelanta a apreciat că soluția lezează un drept fundamental - dreptul de proprietate - înscris în fila CF nr. 11 Mocrea și încă nu a fost justificat interesul în promovarea și admiterea acestei cereri

Apelanta a mai arătat că, de asemenea, obiectivele expertizei topografice efectuate în cauza au fost cerute în numele și pentru P. R. Greco-Catolică Unita cu R.. De aceea, este inexplicabil de ce prin hotărârea apelata tribunalul „constată dreptul de proprietate al reclamantei .... E. Unita cu R. Greco-catolică de Lugoj” omițând să se refere și la entitatea juridică (P. R. Greco-catolică Unita cu R. Mocrea) în numele și pentru care aceasta a formulat acțiunea în revendicare imobiliară.

Apelanta a învederat că dacă se analizează extrasul CF nr. 11 Mocrea depus de reclamanta pentru termenul din 30.08.2008 (fila 70 dosar fond) se poate observa că de fapt - potrivit traducerii din limba germană, singura aflata la dosarul cauzei - cu excepția înscrierii de sub B1 în favoarea sa, reclamanta nu se regăsește.

S-a mai arătat că în motivarea hotărârii instanța de fond a apreciat totodată că „în CF nr. 11 Mocrea nr. top 21.22.23.24 a fost înscrisă în foaia de avere P. Greco -Unita Mocrea în cota de 1/1 la localizare, cu precizarea efectuata sub B1 prin încheierea nr 353/1971 ca „se rectifica numele proprietarului imobilului de la foaia A din P. Greco-unita Mocrea în P. Ortodoxa Mocrea (fila 6)”. S-a învederat că dacă se analizează fila CF aflata „în extenso" - filele 7-8 dosar fond – se poate observa ca la foaia A Foaia de avere apare o inscripție în limba germană, inscripție care a fost tradusă și depusă de reclamantă pentru termenul din data de 22.01.2009 într-o anexa la Note de ședință formulate ca urmare a dispozițiilor date prin încheierea de ședința din data de 11.12.2008, respectiv la A Foaia de avere găsim notate "teren grec parohial unit + căsuța" iar mai apoi, sub B1 din aceeași foaie de CF, exista înscrierea. Astfel, comparând probele analizate de instanță și motivele folosite se poate observa neconcordanta și nepotrivirea între motivația hotărârii apelate și aceste probe.

S-a mai arătat că sub B1 din aceeași foaie de CF, funcționarul însărcinat a păstrat echidistanța între aceste înscrieri și a fost corect când a scris: „în urma adresei nr. a Parohiei ort. rom a corn. Mocrea și a Decr. Nr 358/1948 se rectifica înscrierea de pe foaia A în sensul că proprietar al imobilului de sub A+1 este P. ort rom din Mocrea". Adăugarea în acest context de către instanța de fond a cuvintelor „din P. Greco-unita Mocrea în P. Ortodoxa Mocrea” peste cuprinsul celor găsite în fila CF și adoptarea unei soluții clar în favoarea reclamantei peste cuprinsul acestor probe pe care instanța nu le-a înlăturat (și nici nu le putea înlătura, de altfel) conduce la anularea acesteia și rejudecarea cauzei pe fond, soluția adoptata fiind în mod vădit nelegală și netemeinică.

Apelanta a mai învederat că instanța de fond a făcut aprecieri și a reținut că „unicul titlul de proprietate al pârâtei de ord 1 și anume Decretul nr. 358/1948 a fost desființat chiar de legiuitor” în totala contradicție iarăși cu înscrierile făcute în cartea funciară unde s-a arătat că nu s-a regăsit nicidecum titlul de proprietate ca fiind Decretul 358/1948.

S-a precizat că nu este lipsit de importanta nici faptul ca - prevalându-se de o „restabilire a situației anterioare” ceruta de reclamanta „E. Unita cu R. Greco-catolica de Lugoj” - instanța de fond a admis aceasta cerere și a dispus aceasta restabilire, dar a omis să analizeze cine era notat anterior înscrierii de sub B1 din foaia B privitoare la proprietate.

Apelanta a învederat că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată - fără să se fi specificat ce reprezintă suma de 1.800 lei - în condițiile în care acțiunea în revendicare a fost admisă doar în parte, iar expertiza și celelalte lucrări din dosarul cauzei folosesc în egala măsura și reclamantei principale, este nedreaptă, echitabil fiind să suporte fiecare parte cheltuielile făcute.

Privitor la cererea sa reconvențională, a arătat că nu s-au regăsit în cuprinsul hotărârii apelate motivele pentru care a fost respinsă aceasta cerere.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și urm C. pr. civ. și celelalte texte deja citate

Prin completare la întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat - pe lângă respingerea apelului pârâtei pe cale de excepție pentru nemotivarea în termen a acestui apel ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se respingă apelul.

Intimata reclamantă a învederat, pe cale de excepție, că solicită respingerea ca nelegale și nefondate a excepției lipsei calității procesuale active și a excepției lipsei dovezii calității sale de reprezentant în promovarea acțiunii în revendicare și rectificare de carte funciară care formează obiectul prezentului dosar, deoarece așa cum a reținut prima instanță, aceasta avea deplină calitate procesuală activă în prezenta cauză, în condițiile în care P. R. Unită cu R. Greco - Catolică Mocrea nu a fost reînființată până la data prezentei.

Față de această împrejurare a subliniat că E. R. Unită cu R. Greco-catolică de Lugoj, în calitate de reprezentantă a Bisericii Române Unite cu R. Greco-catolice în zona de sud - vest a tării, inclusiv în județul A., poate promova orice acțiune pentru apărarea și revendicarea drepturilor legitime ale instituțiilor acestei biserici și le poate reprezenta în mod legal în fața instanțelor de judecată.

Este evident că, pentru a reînființa P. R. Unită cu R. Greco-catolică Mocrea trebuie, în primul rând, să i se recupereze acestei parohii lăcașul de cult pentru ca preoții cultului care vor fi numiți în această comună după înființarea parohiei, să aibă unde să efectueze slujbele și ritualurile impuse de serviciul religios.

Mai mult, aceasta este direct răspunzătoare de buna administrare a tuturor bunurilor imobile și mobile aflate în patrimoniul parohiilor din subordinea sa ( deci inclusiv a bunurilor Parohiei Greco-catolice Mocrea), astfel încât are deplin interes de a revendica imobilul înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24/1, reprezentând lăcașul de cult ( biserica greco - catolică ), împreună cu terenul intravilan aferent acestuia în suprafață de 1.837 m², respectiv interesul unui bun proprietar.

S-a concluzionat că rezultă că nu se pune problema lipsei calității procesuale active a reclamantei ori lipsa capacității de exercițiu sau interesului acesteia în promovarea prezentei acțiuni, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 42 din codul de procedură civilă persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor pot sta în judecată dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în modul arătat în legile sau statutele care reglementează capacitatea sau organizarea lor. Cele statuate de instanța de judecată în cazuri similare-pe care le-a indicat au valoare de principiu, intrând sub autoritatea lucrului judecat.

A mai arătat că a promovat prezenta acțiune pentru recuperarea bunurilor ce au aparținut Bisericii Române Unite cu R. ( Greco-catolice ), interesul fiind pe deplin justificat în cauză, astfel încât nu are nevoie de nici o procură din partea vreunei entități bisericești direct subordonate ierarhic, pentru promovarea unei astfel de acțiuni.

În acest context, a învederat faptul că, așa cum a reținut prima instanță, prin H.G. nr. 1218/2008 s-a recunoscut Codul Canoanelor Bisericilor Orientale pe baza căruia se organizează și funcționează Biserica R. Unită cu R., Greco-catolică, codul reprezentând statutul în baza căruia funcționează cultul, acesta conferindu-i Episcopului care conduce o eparhie episcopală dreptul de a reprezenta în fața instanței toate parohiile din subordinea sa,fiind relevante prevederile canonului 190 din Titlul VII „Despre eparhii și despre episcopi”, Capitolul I „Despre episcopi”, Art. II, care prevăd în mod lipsit de orice echivoc faptul că „în toate problemele juridice ale eparhiei Episcopul eparhial o reprezintă prin persoana sa”;or, prin „eparhie” (teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop - conform DEX) nu se înțelege strict E. R. Unită cu R. Greco-catolică de Lugoj, așa cum în mod complet eronat apreciază apelanta ci,pe lângă aceasta, toate parohiile din zona sa teritorială de competență, printre care se află și P. Unită cu R. Greco-catolică din localitatea Mocrea, jud. A..

În susținerea afirmației a invocat textul canonului 177 paragraful 1. din Titlul VII „Despre eparhii și despre episcopi”, Capitolul I „Despre episcopi”, în care se statuează în mod lipsit de orice echivoc faptul că „parohia este parte din poporul lui Dumnezeu, încredințată grijii pastorale a Episcopului, în cooperare cu preoții săi, astfel încât ... să constituie o Biserică particulară, în care este cu adevărat prezentă și lucrează Biserica lui Hristos, una, sfântă, catolică și apostolică”.

Totodată, intimata a arătat că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 489/ 2006 nu îngrădesc sub nici o formă dreptul instituției de a reprezenta legal parohiile aflate în subordine, astfel încât invocarea acestor prevederi legale în motivarea excepției ridicate de către partea ortodoxă este neîntemeiată, impunându-se respingerea acesteia.

În ce privește susținerea apelantei potrivit căreia reclamanta nu ar avea calitate procesuală activă în cauză deoarece nu ar fi probat calitatea de proprietar a imobilului revendicat, respectiv că din copia filei de CF nr. 11 Mocrea nu ar rezulta calitatea de proprietar a cultului asupra imobilelor cuprinse în acest CF și că raportat la dispozițiile art. 26 din Decretul - lege nr. 115/ 1938, „lipsa înscrierii în partea B - Proprietatea a cărții funciare a reclamantei echivalează cu inexistența dreptului acesteia”, intimata a învederat că din contră, înscrierile de carte funciară dovedesc în mod lipsit de orice echivoc faptul că aceste imobile au fost stăpânite de reclamantă în mod legal până la emiterea Decretului nr. 358/1948 - în prezent abrogat prin Decretul - Lege nr. 9/1989 - când au trecut în mod abuziv și samavolnic în proprietatea pârâtei care și - a înscris dreptul de proprietate în Cartea Funciară prin încheierea nr. 353/1971.

A arătat că, în urma recunoașterii oficiale a Bisericii Române Unită cu R. Greco-catolică și a reglementării procedurii de restituire de către Biserica O. R. a lăcașurilor de cult ce au fost preluate de aceasta în urma emiterii Decretului - Lege nr. 358/ 1948, reclamanta s-a conformat prevederilor legale, încercând redobândirea imobilului pe calea amiabilă a dialogului cu apelanta - pârâtă P. O. R. Mocrea, procedură care însă nu s-a concretizat din culpa exclusivă a apelantei, astfel că a fost pusă în situația de a promova prezenta acțiune.

A considerat că, la peste 20 de ani de la abrogarea actelor normative emise de către regimul totalitar comunist și în condițiile apariției de norme juridice cu caracter reparator față de cultul greco-catolic care prevăd în mod expres restituirea de către Biserica O. R. a lăcașurilor de cult care au fost în proprietatea Bisericii Române Greco-catolice, pârâta nu mai poate invoca un așa-zis titlu de proprietate întemeiat pe dispoziții legale abrogate pentru lezarea gravă și arbitrară a drepturilor fundamentale ale cetățenilor României.

A învederat că, per a contrario, în cazul în care s-ar considera în continuare ca fiind valabil titlul de proprietate al pârâtei asupra imobilului în litigiu, ar fi aprobate și perpetuate practicile și măsurile abuzive comuniste luate de regimul totalitar împotriva propriului popor, iar pe de altă parte s-ar goli de orice conținut actele cu caracter reparator adoptate față de cultul greco-catolic, acestea rămânând doar simple dispoziții cu caracter declarativ, care însă nu vor putea fi puse în practică niciodată.

În acest context, a arătat că potrivit art. 29 alin. 2 din Constituție, „libertatea conștiinței este garantată”; pe cale de consecință, orice cetățean, chiar aparținând unei comunități religioase devenită minoritară prin trecerea forțată a majorității membrilor săi la un alt cult, având dreptul nu numai să-și păstreze cultul religios spre care simte chemare, ci să și practice acest cult în biserici și lăcașe de cult ce aparțin cultului respectiv. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 3 din Constituție, „cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii”, iar potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 5 din Constituție, „cultele religioase sunt autonome față de stat”, ceea ce înseamnă că statul nu poate interveni în administrarea patrimoniului acestor culte și nici nu poate legifera transferuri de patrimoniu abuzive pe baza migrației forțate a unor credincioși de la un cult la altul, în afară modalităților de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute în mod expres și limitativ de Codul civil, indiferent de procentul credincioșilor care își schimbă confesiunea, atât timp cât art. 44 alin. 2 prevede fără echivoc că „proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular ".

Mai mult, a arătat reclamanta, în condițiile în care este cunoscut faptul că trecerea de la cultul greco-catolic la cel ortodox nu a fost o trecere liber consimțită de către credincioșii greco-catolici ci una forțată, argumentele apelantei au rămas fără nici un fundament juridic raportat la prevederile Legii nr. 489/ 2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Intimata a precizat că încercarea apelantei de a crea dubii asupra calității de proprietară tabulară a imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24/ 1, afirmând că mențiunea "teren parohial grec unit + căsuța" scrisă în limba germană în partea A - Descrierea imobilului a filei CF ( deasupra elementelor de identificare a imobilului) nu este suficientă și nu creează premiza constituirii unui drept în favoarea cuiva cu atât mai mult cu cât această înscriere nu poartă nici o dată de referință ori încheierea CF dată în baza titlului în temeiul căruia s - ar fi putut efectua aceasta” este nefondată, în condițiile în care la foaia de avere A din coala de Carte Funciară menționată este înscris proprietarul tabular al tuturor imobilelor înregistrate sub A. l în această Carte Funciară, respectiv P. Greco-catolică Unită Mocrea.

A învederat că la momentul deschiderii colii de Carte Funciară nr. 11 Mocrea, în Transilvania era în vigoare dreptul civil maghiar, sistem de drept potrivit căruia în momentul deschiderii unei coli de Carte Funciară, în capul foii A era înscris proprietarul tuturor imobilelor ce figurau în Cartea Funciară respectivă, după care erau notate toate aceste corpuri de proprietate.

Prima înscriere în foaia de proprietate B se efectua doar în momentul în care avea loc dobândirea unor noi imobile de către proprietarul tabular înscris în capul foii A, ceea ce nu este cazul în speța de față.

De altfel, chiar din extrasul de CF pentru informare depus de către pârâtă la dosarul cauzei rezultă temeinicia susținerilor intimatei reclamante, deoarece proprietarul tabular actual ( înscris în mod abuziv în această calitate în Cartea Funciară menționată) al imobilelor din acest CF este înscris tot la Foaia de avere A, iar la Foaia de proprietate B se menționează faptul că "proprietarul (este) la Foaia A".

Mai mult, și în procesul soluționat în favoarea reclamantei prin sentința civilă nr.1358/27.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 618/108/ 2007 al Tribunalului A. - Secția civilă (depusă în probațiune la dosar) a fost o situație similară, iar instanța a apreciat în mod corect faptul că adevăratul proprietar tabular al imobilului în litigiu este instituția reclamantă și nicidecum cultul ortodox.

Intimata a solicitat respingerea excepției prematurității acțiunii deoarece, cum în mod corect a reținut prima instanță, prin Procesul verbal din data de 04.08.2006 s–a soluționat procedura prealabilă de conciliere a dialogului interconfesional cerut de dispozițiile art. 3 alin. 2 din Decretul - lege nr. 126/1990 modificat și completat, iar părțile participante nu și - au contestat calitatea de reprezentant a părților în proces. Adresa nr. 44/ 29.06.2006 prin care cultul acesteia a convocat la dialog cultul ortodox a fost emisă de către reprezentanții din județul A. și a fost considerată legală și temeinică de către reprezentanții apelantei - pârâte, aceștia prezentând - se la dialogul interconfesional din data de 04.08.2006, fără să facă nici o obiecție; mai mult, din procesul - verbal încheiat la data de 04.08.2006 la P. I. rezultă că părțile au purtat negocieri și au pus concluzii cu privire la imobilele înscrise în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24, imobile menționate în mod expres în acest proces - verbal.

În acest context, s-a învederat instanței faptul că instituția intimată își însușește pe deplin concluziile exprimate de reprezentanții săi la dialogul interconfesional din data de 04.08.2006, concluzii exprimate în procesul - verbal menționat.

A solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât în condițiile în care acțiunea principală în revendicare imobiliară promovată în prezentul dosar este imprescriptibilă, pe cale de consecință este imprescriptibilă și acțiunea accesorie în rectificarea cărții funciare. În ce privește termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 94/ 2000, că acest termen nu este aplicabil în prezenta cauză, dispozițiile ordonanței de urgență menționate nefiind incidente în speță.

A solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare și rectificare de carte funciară, deoarece dispozițiile art. 3 alin. 1 din Decretul – lege nr. 126/1990 modificat sunt pe deplin incidente în cauză, chiar dacă acest fapt nu rezultă în mod expres din extrasul și coala de CF nr. 11 Mocrea depuse în probațiune.

A menționat că, așa cum rezultă în mod lipsit de orice echivoc din rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză, biserica greco-catolică din localitatea Mocrea a fost edificată pe terenul înscris în CF nr. 11 Mocrea sub nr. top. 21.22.23.24/1. De altfel, acesta este și motivul pentru care în capătul 7 al acțiunii precizate s-a solicitat îndrumarea Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul CF I. să noteze în CF nr. 11 Mocrea, biserica Greco-catolică din localitatea Mocrea, jud. A..

Sunt lipsite de obiect,a arătat intimata, susținerile apelantei privitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 914 Cod civil, față de dispozițiile art. 76 din legea de aplicare a Codului Civil.

Pe fond, a învederat instanței faptul că susținerile apelantei sunt nelegale și netemeinice, prima instanță aplicând în mod corect, în soluționarea capetelor de cerere precizate cu care a fost investită dispozițiile art. 480 - art. 481 Cod civil raportate la prevederile art. 3 din Decretul - lege nr. 126/ 1990, modificat prin Legea nr. 182/ 2005 privind aprobarea O.G. nr. 64/ 2004 pentru completarea art. 3 din Decretul - lege nr. 126/ 1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica R. Unită cu R. ( greco-catolică ) și ale art. 34 alin. 1 și 3 din Legea nr. 7/ 1996 republicată și, comparând titlurile de proprietate prezentate de fiecare dintre părți, raportat la petitele cu care a fost investită, a ajuns la o concluzie legală.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de pârâtă raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, instanța a avut în vedere următoarele:

În prealabil, în raport cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C. pr. civ., a reținut ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active și respectiv, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni în revendicarea și rectificare de CF, întrucât, până în prezent P. R. Unită cu R. Greco-catolică Mocrea nu a fost reînființată. În consecință, E. R. Unită cu R. Greco-catolică de Lugoj, în calitate de reprezentantă a Biserici Române Unite cu R. Greco-catolică din zona de sud-vest a țării, poate promova acțiune în instanță pentru apărarea și revendicarea drepturilor legitime ale instituțiilor acestei biserici și le poate reprezenta în mod legal în fața instanțelor de judecată.

Nu în ultimul rând, potrivit anexei la Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, în România este recunoscută o singură biserică Greco-catolică sub denumirea „Biserica R. Unită cu R. Greco-catolică” care este continuatoarea fostei Biserici Greco-catolice desființată prin Decretul nr. 358/1948. Prin urmare, este nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ori lipsa capacității de exercițiu sau interesul acesteia în promovarea prezentei acțiuni, raportându-ne în acest sens și la dispozițiile art. 42 C. pr. civ. care arată în mod expres că „… persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor pot sta în judecată dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în modul autorizat în legile sau statutele care reglementează capacitatea sau organizarea lor”. De altfel, prin H.G. nr. 1218/2008, s-a recunoscut Codul Canoanelor Bisericilor Orientale, pe baza căruia se organizează și funcționează Biserica R. Unită cu R., Greco-catolică, ce stă la baza funcționării cultului greco-catolic și care îi conferă Episcopului care conduce o Eparhie episcopală dreptul de a reprezenta în fața instanței toate parohiile din subordinea sa.

Instanța de apel a reținut ca nefondată și susținerea apelantei privind lipsa calității procesuale active a reclamantei.

Astfel, înscrierile din cartea funciară dovedesc fără dubiu faptul că aceste imobile au fost stăpânite de reclamantă până la emiterea Decretului nr. 358/1948 ( în prezent aprobat prin Decretul - Lege nr. 9/1989) când au trecut în mod abuziv în proprietatea pârâtei. În urma recunoașterii oficiale a Bisericii Române Unită cu R. Greco-catolică, prin articolul 3 al Decretului-lege nr. 126/1990 completat de Legea nr. 182/2005 s-a reglementat procedura de restituire de către Biserica O. R. a lăcașurilor de cult ce au fost preluate de aceasta din urmă în baza Decretului – Lege nr. 358/1948, aceste dispozițiile legale având, în mod evident, un caracter reparator față de cultul greco-catolic, stând totodată la baza demersurilor inițiate de acesta pentru redobândirea imobilului înscris în CF: nr. 11 Mocrea, constând în lăcașul de cult – Biserica Greco-catolică, împreună cu terenul intravilan aferent acesteia.

În raport de aceste considerente, este nefondată și susținerea excepției prematurității acțiunii în revendicare promovată de către reclamantă, deoarece, în raport de actele depuse la dosar și, cum corect a reținut și instanțe de fond, prin procesul verbal din data de 04.08.2006 s-a soluționat procedura prealabilă de conciliere a dialogului interconfesional cerut de dispozițiile art. 3 alin. 2 din Decretul - Lege nr. 126/1990, modificat și completat, unde părțile participante nu și-au contestat calitatea de reprezentant a părților în proces.

Pe fond, instanța a reținut că expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză a statuat faptul edificării Bisericii Greco-catolice din localitatea Mocrea pe terenul înscris în CF nr. 11 Mocrea, sub nr. top 21.22.23.24/1. Prin compararea titlurilor de proprietate prezentate de fiecare dintre părți raportat la petitele cu care a fost investită, în mod legal a reținut tribunalul că acțiunea în revendicare imobiliară de drept comun ce face obiectul prezentei cauze este întemeiată și în deplină concordanță cu dispozițiile art. 480-481 C. civ., raportat la prevederile art. 3 din Decretul - Lege nr. 126/1990.

Înscrisurile depuse la dosar, inclusiv concluziile primului raport de expertiză tehnico-judiciară au dovedit faptul că, anterior anului 1948, cultul greco-catolic a avut în proprietate pe terenul înscris în CF nr. 11 Mocrea un lăcaș de cult, respectiv biserica edificată în anul 1866 și care a aparținut de E. R. Unită cu R. Greco-catolică, preluat apoi de cultul ortodox în temeiul Decretului nr. 358/1948. În raport de această situație de fapt și de drept, adresa nr. 2/_ emisă de P. O. R. din Mocrea nu are natura juridică a unui titlu valabil de proprietate care să poată servi la intabularea dreptului pârâtei-apelante, întrucât nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 17 alin. 1 art. 44 și art. 111 din Decretul – Lege nr. 115/1938.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică dând prioritate titlului de proprietate invocat de reclamantă în raport cu cel invocat de pârâtă, reținând în mod legal că, prin abrogarea Decretului nr. 358/1948 prin Decretul - Lege nr. 9/1989, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. 1 și 3 din Decretul - Lege nr. 115/1938, astfel că a dispus conform celor mai sus-arătate.

Prin decizia nr.1095/1.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dos. nr._ a fost admis recursul declarat de pârâta P. O. R. Mocrea împotriva deciziei nr.87/R/20.06.2013 a Curții de Apel Timișoara - Secția I Civilă.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că prin recursul întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ., recurenta P. O. R. Mocrea a invocat caracterul netemeinic și nelegal al hotărârii pronunțate, solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, a invocat că instanțele nu au avut un rol activ și nu au stabilit corect cadrul procesual și calitatea părților implicate, deoarece reclamanta nu a prezentat procură de reprezentare în justiție în condițiile art. 28 din Decretul nr. 177/1948, în vigoare la data sesizării instanței, precum și ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 489/2006.

Astfel, „Biserica greco-catolică Mocrea/teren parohial gr-cat” menționată în cartea funciară este, de fapt, P. greco-catolică Unită cu R. Mocrea.

Or, potrivit Codului Canoanelor Bisericii Orientale, are dreptul de a reprezenta parohiile din subordine structura ierarhică imediat superioară parohiei, respectiv Protopopiatului R. Unit cu R. Greco-Catolic A. care, de altfel, a emis adresa nr. 44 din 4 iulie 2006, aflată la dosarul cauzei. Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 489/ 2006 cât și art. 28 din Decretului 177/1948 privind cultele, în vigoare la data promovării acțiunii, structurile administrative ale cultelor au personalitate juridică, motiv pentru care Protopopiatul este îndreptățit să reprezinte și să promoveze acțiunea în numele parohiei din subordine, iar nu episcopia, și numai în temeiul unei speciale și exprese împuterniciri, potrivit codului de procedura civila.

Totodată, potrivit Statutului Bisericii Greco-Catolice Unite cu R. respectiv Canonul 290 „în toate treburile juridice ale parohiei, parohul o reprezintă prin persoana sa”, iar potrivit Canonului 925 „Dacă supraviețuiește un singur membru al unei persoane juridice și dacă, conform statutelor, aceasta nu a încetat să existe, exercitarea tuturor drepturilor acelei persoane juridice îi revin acelui membru”, norme ce infirmă considerentele instanțelor de apel și de fond în soluționarea excepțiilor.

În ceea ce privește înscrierile în cartea funciara, recurenta a susținut că instanțele de judecată nu s-au preocupat să descopere/lămurească dacă înscrierea în limba germană din foaia A a cărții funciare ("teren .... grec unit") este sau nu în legătură cu patrimoniul/proprietatea reclamantei, în practică întâlnindu-se și instituții care nu se subordonau nemijlocit și direct bisericii prin parohii ori episcopie.

Totodată, instanțele au reținut greșit că s-a soluționat procedura prealabilă de conciliere prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. 2 din Decretul - Lege nr. 126/1990, recurentul reluând criticile formulate în apel cu privire la acest aspect. Reținerea instanței că părțile nu și-au contestat calitatea de reprezentant a reclamanților din proces este în contradicție cu excepțiile invocate de pârâtă, respectiv a lipsei calității de reprezentant.

Recurentul a susținut că textul art. 3 din Decretul nr. 126/1990 reglementează o procedură specială pentru rezolvarea situației juridice a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale preluate de Biserica O. Romană, întemeiată de acordul cultelor și dorința credincioșilor, dispozițiile fiind constituționale, potrivit deciziei nr.23/1994 a Curții Constituționale.

A invocat că reclamanta nu a respectat cerințele minime impuse de dispozițiile art.3 din Decretul-Lege nr.126/1990 și a solicitat imobilul înscris în cartea funciară Mocrea erijându-se în proprietar în numele celor 4 greco-catolici ramași în viață, trecând peste dorința celor peste 98% de ortodocși, deși și dispozițiile art. 22 alin 1 și 2 și alin. 3 din art. 37 din Decretul 177 din 4 august 1977, în vigoare la data introducerii acțiunii, instituie reguli precise referitoare la numărul credincioșilor și la situația migrației membrilor într-o proporție mai mare de 75%, situație în care se regăsește și reclamanta.

Recurenta a mai susținut că, față de prevederile art. 3 din Decretul-Lege nr 126/1990, fac obiect al restituirii doar lăcașurilor de cult și casele parohiale, iar nu și terenul aferent, motiv pentru care instanțele erau ținute să determine în ce măsură pretențiile exprimate sunt sau nu în concordanță cu acest text de lege, cererea introductivă fiind întemeiată doar pe dispozițiile Decretului-Lege nr 9/1989.

A mai invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului referitor la restabilirea situației anterioare de carte funciară dispusă prin sentință. În plus, restabilirea situației anterioare de carte funciara trebuia dispusă potrivit înscrierii de sub foaia A din cartea funciară a imobilului, respectiv în favoarea parohiei pârâte sau, pentru a păstra aparențele și continuitatea în motivare, în favoarea Bisericii Greco-Catolice Unite cu R. căreia i-a fost oarecum recunoscut dreptul de proprietate, reclamanta nefiind menționată ca proprietar, deși acțiunea a fost formulată de E. Greco-Catolică Unită cu R. în numele Parohiei, iar nu al Bisericii Greco-Catolice.

A mai susținut faptul că, pe fondul cauzei, cererea reclamantei este nelegală întrucât contravine dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 126/1990 care consfințește dreptul credincioșilor din comunitățile ce dețin aceste bunuri de a fi consultați și de a hotărî cui aparțin imobilele revendicate, întrucât imobilele revendicate sunt edificate prin efortul comunității religioase, care este în fapt și utilizatorul/beneficiarul și proprietarul acestora. La dosarul cauzei au fost depuse, în proporție de 139/4, semnăturile credincioșilor care sunt ortodocși și care susțin Biserica Ortodoxa R., instanța de fond omițând sa se pronunțe.

A mai arătat că, admițând acțiunea reclamantei E. R. Unita cu R. Greco-Catolica de Lugoj, instanța de fond a atribuit imobilul ce face obiectul litigiului unei alte persoane juridice decât reclamantei. Astfel, prin cererea de chemare în judecată, episcopia a cerut imobilul ca for tutelar pentru P. R. Greco-Catolica Unita cu R. Mocrea, iar nu pentru sine, iar instanța de fond, cu confirmarea instanței de apel, a constatat dreptul de proprietate al reclamantei și a obligat pârâta P. Ortodoxa R. Mocrea să lase reclamantei imobilul, respectiv .. 21.22.23.24/ 1, în deplină posesie și liniștita folosință.

Susține recurenta că, procedând astfel, instanțele au pronunțat o hotărâre de expropriere întrucât anterior în cartea funciară nr. 11 Mocrea este notat sub A "terenul grec parohial unit + căsuță", nefiind notată nici P. ori E. greco-catolica de Lugoj Unita cu R..

Prin întâmpinare înregistrată la data de 7 noiembrie 2013, intimata E. R. Unită cu R. Greco-Catolică a invocat excepția nulității recursului întemeiat de dispozițiile art. 302 ind. 1 alin. (1) C. pr. civ., motivat de faptul că nu au fost indicate motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. pr. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimată, Înalta Curte a respins-o ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că o parte din susținerile recurentei se referă la probatoriul administrat în cauză și la modul în care acesta a fost analizat de instanțele inferioare, ceea ce nu este permis în calea de atac a recursului, față de prevederile art. 304 C. pr. civ., însă există critici care vizează legalitatea deciziei atacate și care se circumscriu ipotezelor reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ., invocate de recurentă.

Astfel, Înalta Curte a reținut, în sinteză, că recurenta a invocat, în principal, faptul că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra unora dintre motivele apelului promovat împotriva hotărârii instanței de fond sau că nu a motivat sau a motivat insuficient soluțiile pronunțate în legătură cu excepțiile invocate sau asupra fondului cauzei. Totodată, a invocat încălcarea prevederilor legale apreciate ca incidente în soluționarea excepțiilor invocate de pârâtă, iar pe fond, în principal, în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate în motivele de recurs, Înalta Curte a constatat caracterul fondat al recursului,astfel:

În ceea ce privește motivul vizând încălcarea prevederilor art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990,instanța de recurs a reținut că, anterior, incidența textului de lege a mai fost invocată de pârâtă, atât în susținerea excepțiilor inadmisibilității și prematurității cererii de chemare în judecată, cât și ca apărare în fața instanței de fond, precum și ca motiv de apel.

Astfel, prin motivele de apel, pârâta a susținut că nu este suficient motivată și întemeiată soluția instanței de fond asupra excepției prematurității acțiunii, deoarece în procedura prealabilă de conciliere prevăzută de art.3 din Decretul Lege nr. 126/1990 nu au fost implicate părțile din prezenta cauză,iar convocarea la conciliere nu s-a realizat în termenul prevăzut la art. 3 alin. (2) din Decretul-Lege nr. 126/1990 și nu a fost determinată dorința credincioșilor care dețin bunurile ce fac obiect al disputei.

Prima instanță a reținut că reclamanta s-a conformat procedurii prevăzute de art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 și a convocat P. O. Mocrea la conciliere prealabilă;pentru că nu s-a ajuns la un rezultat, reclamanta are la îndemână calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun; instanța a reținut, totodată, că în dosarul cauzei nu există probe în sensul exprimării dorinței credincioșilor din comunitatea ortodoxă cu privire la situația bisericii, dar că, în orice caz, aceasta nu are semnificație juridică, deoarece legiuitorul nu a stabilit criterii precise pentru exprimarea sa.

Analizând motivul de apel invocat,instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond în sensul că în cauză au fost corect soluționate excepțiile invocate,iar reclamanta a respectat dispozițiile art. 3 alin. (2) din Decretul-Lege nr. 129/1990 în privința procedurii prealabile de conciliere, fără să se pronunțe asupra motivului referitor la faptul că nu a fost determinată dorința credincioșilor.

Înalta Curte a constatat că, potrivit cererii introductive de instanță,cadrul normativ în care trebuie să fie soluționate pretențiile reclamantei este reprezentat de Decretul-Lege nr.126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica R. Unită cu R., prin care a fost reglementată modalitatea de restituire a bunurilor preluate de stat ca efect al Decretului nr. 358/1948, de desființare a cultului greco-catolic, distingându-se două situații: cea a bunurilor care se află în patrimoniul statului, redistribuibile în starea lor actuală și, respectiv, cea a lăcașelor de cult și a celor parohiale,preluate de Biserica O. R., pentru care restituirea se stabilește de o comisie mixtă, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitatea care deține respectivele bunuri.

Fața de reglementarea menționată, sintagma „potrivit dreptului comun” cuprinsă în conținutul art. 3 alin. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990 nu poate avea semnificația transformării cererii în retrocedare reglementată de norma specială într-o cerere în revendicare de drept comun, iar instanța investită cu o astfel de cerere nu poate ignora reglementarea specială care stabilește drept criteriu de preferință dorința credincioșilor din comunitatea care deține bunurile.

Este de reținut că introducerea drept criteriu de preferință a dorinței credincioșilor reprezintă opțiunea legiuitorului care a înțeles să reglementeze astfel materia retrocedării unor imobile cu afectațiune specială, respectiv cea de lăcașe de cult, motiv pentru care instanțele nu pot cenzura oportunitatea adoptării unor astfel de norme, apreciate, de altfel, ca fiind constituționale prin deciziile nr. 23/1993, 127/1994, 49/1995 și 804/2012 ale Curții Constituționale.

Prin deciziile evocate s-a statuat că prevederile art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 respectă principiul general înscris în art. 1 alin. (3) din Constituția României, conform căruia statul român este un stat de drept, democratic și social, cât și principiul libertății cultelor religioase consacrat de dispozițiile constituționale ale art. 29 alin. (3).A motivat instanța constituțională în sensul că democrația presupune și aplicarea principiului majorității, iar teza ultima a art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 „ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri” ilustrează aplicarea principiului arătat, prin instituirea unui criteriu social, cel al opțiunii majorității enoriașilor.

Față de cele arătate, Înalta Curte a constatat că instanța de apel nu a analizat motivul de apel invocat, motiv pentru au fost încălcate prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ. și dreptul la un proces echitabil, deoarece hotărârea pronunțată nu cuprinde motivarea în raport cu fiecare dintre motivele de apel, impunându-se, și pentru acest motiv, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, instanța de apel urmează să aibă în vedere exigențele art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, potrivit căruia situația juridică a lăcașurilor și caselor parohiale ce au aparținut Bisericii Unite cu R. și au fost preluate de Biserica O. R. se va stabili de reprezentanții clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri, atât în legătură cu soluționarea excepțiilor invocate, cât și pe fondul cauzei.

Sub acest aspect, instanța de apel urmează a analiza înscrisurile aflate la filele 204-211 în dosarul instanței de fond, referitoare la conscripția religioasă a locuitorilor satului M., jud. A., coroborat cu alte probe ce vor fi administrate în cauză în vederea determinării „dorinței credincioșilor din comunitatea care deține bunurile” în sensul prevederilor art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990.

Totodată, văzând motivele de recurs formulate, raportate la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și asupra căreia instanțele nu s-au pronunțat, instanța de apel urmează a analiza și dacă terenul aferent bisericii poate face obiect al restituirii, în condițiile în care, așa cum susține recurenta, art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 face vorbire numai despre situația juridică a lăcașurilor de cult și, respectiv, a caselor parohiale.

De asemenea, în ceea ce privește problema lipsei calității procesuale a reclamantei (pentru situația în care se consideră că acțiunea a fost formulată în nume propriu de către E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj) și a lipsei calității de reprezentant, instanța de apel nu a răspuns concret prin raportare la prevederile legale invocate motivului de apel formulat de către pârâtă care viza acest aspect, fapt care echivalează cu nemotivarea constatării netemeiniciei acestui motiv.

Având în vedere cele expuse anterior, instanța a constatat că nu mai este utilă în această fază procesuală analiza celorlalte motive de recurs, astfel că, față de prevederile art. 312 alin. (1)-(3) C. pr. civ., coroborat cu cele ale art. 314 C. pr. civ., a admis recursul,a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, în vederea analizării pe fond a tuturor motivelor de apel invocate, cu observarea prevederilor legale care reglementează judecata în apel, urmând ca, în rejudecare, instanța de apel să aibă în vedere dispozițiile art. 315 C. pr. civ. și îndrumările date de instanța de recurs în prezenta decizie.

Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ *.

În rejudecare, conformându-se celor dispuse cu caracter obligatoriu prin decizia de casare, instanța a pus în vedere depunerea la dosar de înscrisuri din care să rezulte dorința credincioșilor din comunitatea care deține lăcașul de cult cu privire la cultul căruia urmează să-i revină imobilul în litigiu, în acest sens fiind depuse tabelele de la f. 74-84 dosar.

Examinând apelul declarat de pârâtă prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 alin. 1 C. pr. civ., art. 315 C. pr. civ, față de probele administrate și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:

Prin decizia de casare s-a dispus ca, în rejudecare, instanța de apel să se pronunțe inclusiv asupra criticilor formulate de pârâta cu privire la soluționarea în primă instanță a excepțiilor invocate.

Curtea reține în primul rând că, prin decizia de casare s-a dispus cu caracter obligatoriu ca, în rejudecare, instanța de apel să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii, excepție ce ar rezulta din excluderea posibilității de revendicare a terenului aferent bisericii în temeiul art. 3 din Decretul –Lege nr. 126/1990.

În al doilea rând, prin încheierea de ședință din 05.03.2009 (f 96 dos. fond vol. I), prima instanță a respins excepțiile lipsei calități procesuale active a reclamantei, pe cea a prematurității acțiunii și, respectiv, pe cea a prescripției dreptului material la acțiune, toate invocate de pârâtă.

Cum instanța s-a pronunțat în cursul judecății asupra acestor excepții, iar partea interesată are posibilitatea să critice în căile de atac inclusiv soluția dată excepțiilor invocate (cum pârâta a și făcut de altfel, în cauza de față), sunt nefondate susținerile apelantei potrivit cărora, tribunalul ar fi încălcat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 3-5 C. pr. civ. referitoare la motivarea hotărârii și, astfel, sentința s-ar impune a fi desființată și cauza trimisă spre rejudecare la instanța de fond.

În al treilea rând, susținerile pârâtei formulate pe cale de întâmpinare (și reiterate în apel) potrivit cărora acțiunea reclamantei ar fi inadmisibilă întrucât în CF nr. 11 Mocrea nu este înscris vreun lăcaș de cult ori vreo casă parohială care să atragă incidența art. 3 alin. 1 din Decretul –Lege nr. 129/1990 au fost examinate de prima instanță care, din probele administrate, a constatat că pe terenul înscris în CF nr. 11 Mocrea există două construcții principale dintre care una este lăcaș de cult, această constatare fiind expusă în conținutul considerentelor hotărârii apelate (f 12 alin. 3 din sentință).

În consecință, criticile apelantei referitoare la omisiunea de cercetare a susținerile sale vizând acest aspect sunt nefondate, cererea de anulare a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare urmând a fi respinse ca atare.

În continuare, instanța reține că susținerile pârâtei-apelante vizând lipsa calității procesuale active a reclamantei și a lipsei dovezii calității de reprezentant a acesteia sunt neîntemeiate.

Astfel, în prealabil, Curtea de apel reține că prima instanță a fost sesizată cu cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Lugoj în calitate de for tutelar al Parohiei Romane Unite cu R. Greco-Catolică Mocrea.

În continuare, se constată că, susținând excepțiile menționate, pârâta a învederat că reclamanta a depus la dosarul cauzei (fila 73-74 dosar fond) un extras din Codul Canoanelor Bisericilor Orientale prin care "E. Unita cu R. Greco Catolica de Lugoj" își dovedește calitatea sa de reprezentant al Parohiei Romane Unite cu R. Greco-Catolică Mocrea; or, acest extras reglementează „Canoanele Bisericilor Orientale" și nicidecum ale Bisericii Greco - Catolice cum este cazul reclamantei.

Cu privire la acest aspect, instanța reține că prin HG 1208/2008 au fost recunoscute Codul de drept canonic al Bisericii R.-Catolice și Codul Canoanelor Bisericilor Orientale, „pe baza cărora se organizează și funcționează Biserica R.-Catolică din România, respectiv Biserica R. Unită cu R., Greco-Catolică.”

Biserica Romană Unită cu R., Greco-Catolică este o biserică catolică orientală de rit bizantin, astfel că, față de prevederile canonului 1 din Codul Canoanelor Bisericilor Orientale potrivit cărora „Canoanele acestui Cod privesc toate și numai Bisericile orientale catolice, exceptând cazul în care, în ceea ce privește relațiile cu Biserica latină, este stabilit în mod expres altfel.”, este evident că este supusă acestui cod, contrar celor susținute de apelantă.

A mai susținut apelanta că în capitolul I al Codului sunt reglementate drepturile Episcopului eparhial de a reprezenta eparhia și nicidecum episcopia, că prin canonul 190 sunt reglementate drepturile Episcopului eparhial de a reprezenta eparhia și nu episcopia (Unita cu R. Greco-Catolică) și că extrasul din Codul Canoanelor Bisericilor Orientale depus de reclamantă nu definește și nici nu face vorbire despre P. R. Unită cu R. Greco-Catolică care - potrivit textului cererii introductive - ar fi reprezentată de către reclamanta E. R. Unita cu R. Greco-Catolică de Lugoj.

Aceste susțineri sunt, și ele, neîntemeiate.

Astfel, potrivit DEX, „eparhie” semnifică „unitate teritorială bisericească, condusă de un episcop; episcopie, dieceză.”

Apoi, canonul 177 din Codul canonic al reclamantei prevede că “ Eparhia este o parte din poporul lui Dumnezeu, încredințată grijii pastorale a Episcopului, în cooperare cu preoții săi…”, iar canonul 178 dispune că „ Episcopul eparhial, adică cel căruia îi este încredințată eparhia spre păstorire în nume propriu, o guvernează…”, prevederi asemănătoare regăsindu-se în Statutul apelantei însăși („Eparhiile sunt unități bisericești … sunt Arhiepiscopii sau Episcopii,conduse de către Arhiepiscop sau Episcop” (art.84 alin.1,2)).

Corespunde realității că extrasul din Cod depus de reclamantă la dosarul cauzei nu face vorbire despre parohii, însă din simpla lecturare a acestuia se poate constata că, în cuprinsul său, (Canonul 279 ), parohia este definită ca fiind “o anumită comunitate de credincioși creștini, constituită în mod stabil într-o eparhie, a cărei grijă pastorală este încredințată unui paroh”.

În continuare, instanța reține că, potrivit celor mai sus-arătate, reclamanta a sesizat instanța în calitate de for tutelar al Parohiei Mocrea (fila 2 dosar fond); că în mod constant a susținut că a promovat prezenta cerere de chemare în judecată pentru a recupera imobilele ce au aparținut Bisericii Greco-Catolice până la deposedarea dispusă de Statul R. prin Decretul nr.358/1948 și pentru ca credincioșii greco-catolici din Mocrea să își poată exercita cultul; că reclamanta a învederat că recuperarea lăcașului de cult este o condiție esențială pentru reînființarea Parohiei Mocrea (canonul280 par.1 și 2 permițând acest demers administrativ), parohie care va dobândi personalitate juridică după reînființare, conform canonului 208 par.3 din Cod.

Rezultă, astfel, că reclamanta -prin Episcop- a sesizat instanța în nume propriu, calitatea sa procesual activă nu poate fi contestată, iar susținerile apelantei vizând încălcarea dispozițiilor art.67, 83 C. pr. civ, art.8 din Legea nr.489/2006 nu se constituie în temeiuri de admitere a excepției lipsei calității de reprezentant a intimatei.

Astfel, în exercitarea puterii ce îi este recunoscută de canonul 178 mai sus-menționat, Episcopul reprezintă eparhia în toate problemele juridice (canonul 190). Pe de altă parte,” În exercitarea funcției sale pastorale, Episcopul eparhial se va îngriji de toți credincioșii creștini încredințați lui…”(canonul 192), îndeplinirea acestei obligații presupunând inclusiv asigurarea lăcașului în care aceștia să își practice cultul, în acest sens fiind promovată prezenta acțiune; or, județul A. - în această unitate administrativ-teritorială fiind situată localitatea Mocrea-intră în jurisdicția (în sensul Codului) Episcopiei Lugoj.

În consecință, excepțiile astfel invocate și argumentate de apelantă sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare.

Neîntemeiate sunt și susținerile vizând prescripția dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtă în primă instanță și reiterată în apel.

Astfel, în susținerea excepției astfel invocate, pârâta a făcut trimitere la dispozițiile art. 37 din DL 115/1938 potrivit cărora „Acțiunea în rectificare întemeiată pe art. 34 punctul 1 și 2, dacă a fost intentată în termenul legiuit, își va produce efectele și față de terțele persoane, care au dobândit de bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. Termenul va fi de trei ani, socotiți de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere.” și la cele ale art. 36 din Legea nr.7/1996 care, în forma în vigoare la data sesizării instanței, dispunea că „Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.”

Normele legale invocate stabilesc o excepție de la caracterul imprescriptibil al acțiunii în rectificare de carte funciară, astfel că sunt de strictă interpretare, condițiile referitoare la buna-credință și la caracterul oneros al dobândirii imobilului impunându-se a fi întrunite cumulativ în persoana terțului.

Or, în cauză, pârâta nu doar că nu a făcut dovada caracterului oneros cu care ar fi dobândit lăcașul de cult, ci a negat chiar existența acestuia pe terenul înscris în cartea funciară.

În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii și criticile apelantei vizând soluția dată în primă instanță acestei excepții, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul-Lege nr.126/1990 modificat „Situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu R. (greco-catolică) și au fost preluate de Biserica O. R. se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.”

Este de observat, în primul rând, că legea cere ca din comisia mixtă să facă parte reprezentanți clerici, mențiunea fiind generică, fără a impune ca acești reprezentanți să fie aceiași cu părțile dintr-un eventual litigiu.

În al doilea rând, din conținutul procesului verbal din 04.08.2006 rezultă cu evidență că pârâta a fost reprezentată de preot BRAIT A. D. care nu a invocat nereprezentativitatea delegaților greco-catolici din comisie și, prin reprezentanți, și-a manifestat expres opoziția la retrocedarea bisericii (f. 10 dos. fond), motiv pentru care, față de disp. art. 3 alin. 2 din Decretul – Lege nr. 126/1990, reclamanta „are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun”.

În fine, conform celor mai sus-criticate, conformându-se celor dispuse prin decizia de casare, instanța a solicitat, iar la dosar au fost depuse tabele din care rezultă dorința credincioșilor cu privire la atribuirea lăcașului de cult, la această manifestare de voință instanța de apel urmând a se referi cu ocazia examinării criticilor pârâtei vizând fondul cererii de chemare în judecată.

În consecință, în mod legal a fost respinsă în primă instanță și această excepție.

În fine, tot cu titlu de excepție, pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii în revendicare a terenului înscris în CF nr. 11 Mocrea raportat la disp. art. 3 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 126/1990.

Sub acest aspect, instanța reține că potrivit art.1 din OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România (în forma în vigoare la data sesizării instanței) - act normativ ce reprezintă legea generală în materia retrocedării imobilelor care au aparținut cultelor religioase din Romania – „Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.”(alin.1)

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „Regimul juridic al imobilelor care au destinația de lăcaș de cult va fi reglementat prin lege specială.”

În fine, alin.3, definește noțiunea de imobile în sensul prezentei ordonanțe de urgență ca fiind” construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi…”

Din interpretarea sus-menționatelor norme rezultă că, în sensul ordonanței, imobilul-lăcaș de cult vizează nu doar construcția, ci și terenul aferent acesteia.

Pe de altă parte, legea specială la care face trimitere art. 1 alin. 2 din ordonanță în situația lăcașurilor de cult invocate a fi fost preluate de la Biserica R. Unită cu R. este Decretul-Lege nr. 126/1990.

În consecință, procedura de restituire reglementată de art. 3 din menționatul decret vizează, contrar susținerilor pârâtei, nu doar construcția lăcaș de cult, ci și terenul aferent acesteia.

În ceea ce privește fondul pricinii, Curtea constată că Tribunalul A. a pronunțat o hotărâre nelegală, având în vedere îndrumările obligatorii în sensul art. 315 C. pr. civ. privind dezlegarea problemelor de drept cuprinse în decizia de casare pronunțată de instanța supremă și menționată mai sus.

Astfel, Înalta Curte a constatat că,” potrivit cererii introductive de instanță, cadrul normativ în care trebuie să fie soluționate pretențiile reclamantei este reprezentat de Decretul-Lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica R. Unită cu R., prin care a fost reglementată modalitatea de restituire a bunurilor preluate de stat ca efect al Decretului nr. 358/1948, de desființare a cultului greco-catolic, distingându-se două situații: cea a bunurilor care se află în patrimoniul statului, redistribuibile în starea lor actuală și, respectiv, cea a lăcașelor de cult și a celor parohiale, preluate de Biserica O. R., pentru care restituirea se stabilește de o comisie mixtă, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitatea care deține respectivele bunuri.

Este de reținut că introducerea drept criteriu de preferință a dorinței credincioșilor, reprezintă opțiunea legiuitorului care a înțeles să reglementeze astfel materia retrocedării unor imobile cu afectațiune specială, respectiv cea de lăcașe de cult, motiv pentru care instanțele nu pot cenzura oportunitatea adoptării unor astfel de norme, apreciate, de altfel, ca fiind constituționale prin deciziile nr. 23/1993, 127/1994, 49/1995 și 804/2012 ale Curții Constituționale.

A motivat instanța constituțională în sensul că democrația presupune și aplicarea principiului majorității, iar teza ultima a art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 „ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri” ilustrează aplicarea principiului arătat, prin instituirea unui criteriu social, cel al opțiunii majorității enoriașilor. “

Față de cele arătate, Înalta Curte a dispus ca, în rejudecare, “instanța de apel urmează să aibă în vedere exigențele art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, potrivit căruia situația juridică a lăcașurilor și caselor parohiale ce au aparținut Bisericii Unite cu R. și au fost preluate de Biserica O. R. se va stabili de reprezentanții clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri…Sub acest aspect, instanța de apel urmează a analiza înscrisurile aflate la filele 204-211 în dosarul instanței de fond, referitoare la conscripția religioasă a locuitorilor satului M., jud. A., coroborat cu alte probe ce vor fi administrate în cauză în vederea determinării „dorinței credincioșilor din comunitatea care deține bunurile” în sensul prevederilor art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990.”

Se observă, astfel, că Înalta Curte de Casație a statuat că instanța de apel trebuia să dea eficiență criteriului referitor la dorința credincioșilor din comunitate, arătându-se că reclamanta pretinde revendicarea lăcașului în conformitate cu dispoz. art.3 alin.2 din Decretul lege 126/1990 modificat prin Legea nr.182/2005, Curtea Constituțională apreciind că textul de lege menționat nu încalcă principiul după care statul român este stat democratic, și nici pe cel al libertății cultelor religioase.

Ca urmare, în apel s-a depus la dosar un tabel intitulat “Conscripția locuitorilor din P. O. Mocrea,care au optat pentru păstrarea bisericii la cultul ortodox” (f.74-84).

Din examinarea listelor astfel depuse rezultă că dintr-un total de 298 de semnatari, 297 au optat pentru păstrarea de cultul ortodox a lăcașului de cult.

Raportând aceste cifre la tabelele cu locuitorii ce aparțin fiecăruia dintre cele două culte de la filele 204-211 din dosarul instanței de fond, se constată că se poate prezuma dorința credincioșilor din comunitate ca lăcașul de cult în speță să rămână bisericii ortodoxe, această prezumție nefiind răsturnată prin dovada contrară, a faptului că majoritatea credincioșilor doresc să revină la cultul inițial și să revendice drepturi decurgând din calitatea de fost credincios greco-catolic.

În concluzie, Curtea de apel constată că, față de disp. art. 315 C. pr. civ. și art. 3 alin. 2 din Decretul lege nr.126/1990, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest text de lege privind existența unei dorințe a majorității credincioșilor pentru restituirea lăcașului de cult în litigiu, astfel încât apelul pârâtei este întemeiat sub aspectul soluției dată în primă instanță cererii de chemare în judecată precizată.

Cum, conform acestor considerente, reclamantei nu-i poate fi recunoscută calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu (locaș de cult și teren),vor fi respinse și celelalte cereri ale acesteia, câtă vreme rectificarea(în realitate,modificarea) suprafeței de carte funciară și dezmembrarea (cererea de partaj fiind respinsă în primă instanță ca lipsită de obiect) nu pot fi cerute decât de proprietarul (respectiv de coproprietarul) imobilului, conform dispozițiilor art.33 alin.3 din Legea nr.7/1996, art.83 alin. 2, art. 84 alin. 1, art. 89 alin. 6 din Ordinul nr.633/2006 în forma în vigoare la data sesizării primei instanțe, art.480 Cod Civil de la 1864, aplicabil în cauză, câtă vreme obligarea OCPI la efectuarea de mențiuni în cartea funciară are caracter accesoriu față de cererea în rectificare (care va fi respinsă, conform celor mai sus-arătate) și, în fine, câtă vreme posesia și folosința solicitate de reclamantă cu privire la imobil sunt atribute ale dreptului de proprietate care nu a fost recunoscut reclamantei.

În ceea ce privește susținerile apelantei privind respingerea cererii reconvenționale în primă instanță, Curtea de apel reține următoarele:

Pe cale reconvențională, pârâta a solicită să se constate inexistenta dreptului reclamantei asupra imobilului situat în Mocrea nr. (vechi) 11 format din "casa nr. 11, curte și gradină în suprafață de 1962 mp" identificat sub A.1 în CF 11 Mocrea cu nr. top 11,12,13,14 și pe cale de consecința să se constate dreptul său de proprietate asupra acestui imobil.

În motivare, a arătat că în foaia B din CF 11 Mocrea, la localizare, nu a fost înscrisa nici reclamanta E. R. Greco-Catolica Unita cu R. de Lugoj si nici unitatea subordonata P. R. Greco-Catolica Unita cu R. din Mocrea. La data introducerii acțiunii,P. R. Greco Catolica Unita cu R. din Mocrea nu exista nici juridic și nici fiscal, singura P. R. Ortodoxa din Mocrea fiind înscrisa prin rectificare sub B 1 ca proprietar tabular al imobilului înscris sub A1.

Corespunde realității că, respingând cererea reconvențională, prima instanță nu a expus separat în cuprinsul considerentelor motivele pentru care a dispus în acest sens.

Se observă, însă, din considerentele sentinței apelate, că respingerea cererii reconvenționale (având petitele mai sus-arătate) este consecința firească a admiterii cererii principale, o atare modalitate de expunere a argumentelor de către tribunal neechivalând cu omisiunea de a intra în cercetarea fondului în sensul art. 297 alin. 1 C. pr. civ., omisiune care să atragă desființarea (conform art. 297 C. pr. civ. în forma în vigoare la data sesizării instanței) sentinței cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.

În consecință, instanța de apel reține că soluția de respingere a cererii reconvenționale formulată de pârâtă este legală și o va menține ca atare.

Astfel, câtă vreme cererea reclamantei va fi respinsă conform celor mai sus-arătate, mențiunile din CF nr. 11 Mocrea de sub B1 referitoare la calitatea pârâtei de proprietar al imobilului înscris aici ca fiind casă nr. 11, curte și grădină de 1692 mp, nr. top 21.22.23.24 (această compunere a imobilului fiind indicată de pârâtă pe calea cererii reconvenționale - f. 35 dosar fond – și ulterior, inclusiv pe calea concluziilor scrise – f. 568 dos. fond) se prezumă a fi concordante cu realitatea (conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 7/1996), dreptul de proprietate astfel înscris prezumându-se a exista în folosul pârâtei, disp. art. 30 alin. 1 din lege fiind pe deplin aplicabile.

În realitate, constatarea inexistenței dreptului reclamantei asupra imobilului înscris în CF nr. 11 Mocrea are natura unei simple apărări pe care pârâta o opune pretențiilor reclamantei întemeindu-se (și) pe conținutul cărții funciare.

În ceea ce privește lăcașul de cult, acesta nu este evidențiat în cartea funciară (situație neschimbată, față de respingerea cererii reclamantei), iar pârâta – reclamantă reconvențională nu a sesizat instanța cu o cerere în acest sens ci, conform celor mai sus-arătate, pretențiile formulate pe cale reconvențională cu respectarea disp. art. 119 C. pr. civ. raportat la art. 112 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ. au vizat exclusiv imobilele evidențiate în CF nr. 11 Mocrea.

Prima instanță a făcut corecta interpretare a disp. art. 6 din Legea nr. 287/2009, art. 80, 223 din Legea nr. 71/2011, astfel că sunt nefondate susținerile apelantei referitoare la incidența în cauză a prevederilor Noului Cod civil.

Pe de altă parte, cum pe calea cererii în rectificare de carte funciară întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996 partea interesată tinde să obțină punerea de acord a situației de carte funciară cu cea susținută a fi reală, sunt neîntemeiate ca motive de schimbare a sentinței susținerile apelantei vizând istoricul înscrierilor de carte funciară.

În fine, respingând, în rejudecare, și cererea reclamantei, și având în vedere disp. art. 274 alin. 1 C. pr. civ., Curtea de apel nu va acorda cheltuieli de judecată în primă instanță.

Pe de altă parte, deși a solicitat obligarea intimatei – reclamante la plata cheltuielilor de judecată, apelanta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în căile de atac promovate împotriva hotărârii primei instanțe și nici în rejudecarea apelului.

Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 296 alin. 1 C. pr. civ., instanța va admite apelul declarat de pârâta P. O. R. din MOCREA împotriva sentinței civile nr. 1566/25.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dos. nr._ și în consecință, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea principală astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta E. R. UNITĂ CU R. GRECO-CATOLICĂ de LUGOJ; va menține în rest sentința apelată.

În baza art. 274 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge cererea formulată de pârâta-apelantă de obligare a reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de pârâta P. O. R. din MOCREA împotriva sentinței civile nr. 1566/25.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dos. nr._ .

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea principală astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta E. R. UNITĂ CU R. GRECO-CATOLICĂ de LUGOJ.

Menține în rest sentința apelată.

Respinge cererea formulată de pârâta-apelantă de obligare a reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 25.02.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

Rujița RAMBUFlorin Ș.

GREFIER,

A. M. T.

Red. FȘ/ 12.03.2015

Teh. AMT/15 ex./24.03.2015/13 ex. .="PlainText"> Instanța de fond: Judecătoria A.

Se comunică:

INTIMAT – RECLAMANT:

E. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ DE LUGOJ - A., cu sediul ales la C.. Av. A. S., ..1, .

APELANT – PÂRÂT:

P. O. R. MOCREA - MOCREA, nr. 224, Cod postal_, J. A.

INTIMAT – PÂRÂT:

K. Z. - MOCREA, nr. 225, J. A.

T. A. - MOCREA, nr. 238, J. A.

V. N. - MOCREA, nr. 238, J. A.

P. ORAȘULUI I. PRIN PRIMAR - I., ., J. A.

P. ORAȘULUI I. - I., ., J. A.

ORAȘUL I. PRIN PRIMAR - I., ., J. A.

K. I. - I., ., J. A.

P. M. - BOCSIG, nr. 602, J. A.

M. I. - BOCSIG - GARĂ, nr. 873, J. A.

U. D. - I., ., J. A.

H. A. - I., ., J. A.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 8/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA		Conflict de competenţă. Sentința nr. 1/2015. Curtea de Apel... →

Revendicare imobiliară. Sentința nr. 32/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Sentința nr. 32/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA