Pretenţii. Decizia nr. 230/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 230/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.230/R
Ședința publică din 28 mai 2015
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul S. R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței nr. 358/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta . obiect pretenții – expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru pârâtul-recurent D. G. și pentru reclamanta-intimată avocat N. I..
Ministerul Public este reprezentat de procuror V. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei-intimate depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul pârâtului-recurent solicită instanței admiterea cererii de recurs, subliniind că această cale de atac vizează pierderile adiacente – ca de exemplu, faptul că experții au socotit că este necesar să se despăgubească fostul proprietar și pentru faptul că proprietarul pierdea bani pentru că nu mai au căi de acces. De principiu nu se poate invoca neîndeplinirea propriei obligații. De asemenea, nu există nici o certitudine asupra faptului că pârâta va mai dori să cumpere vreun teren. Se susține că pârâta nu are activități în domeniul exploatării agricole. Solicită a se aprecia că atunci când s-a vorbit de legalitatea hotărârii judecătorești recurate – s-a avut în vedere raportul inițial de evaluare, în chestiunile adiacente susținute de părți trebuiau dovedite. În prețul pe care S. Român l-a oferit este inclusă și pierderea pentru producția agricolă din acel an. Prejudiciul invocat nu a fost dovedit cu nicio probă în cauză – prețul stabilit acoperă prejudiciul real și integral suferit de cel expropriat.
Cuantumul despăgubirilor și justețea lor este un capăt subsidiar al cererii. În principal, s-a avut în vedere faptul că, în mod judicios, s-a făcut transferul terenului din domeniul public în domeniul privat al statului, aspect pe care înțelege să nu îl mai susțină.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea ca nefondat a recursului. Declară că în cauză s-a făcut o expertiză, terenul a fost evaluat, astfel că recursul declarat este nefondat. Nu se solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicită instanței respingerea recursului declarat de pârât.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei F. sub nr._ din 06 februarie 2012, reclamanta . Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de_ Euro cu titlu de daune interese pentru suprafața de 2853 mp. teren proprietatea reclamantei supus exproprierii înscris în cartea funciară nr._ al localității Mănăștiur, nr. cadastral_.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că terenul mai sus identificat este proprietatea sa și a fost supus exproprierii, acest aspect rezultă din Hotărârea de expropriere ce i-a fost comunicată de către organele abilitate.
Terenul identificat prin datele topografice și de carte funciară a făcut obiectul exproprierii pe amplasamentul de lucrări de utilitate publică ”Autostrada Lugoj-D.”, în urma căreia prin Hotărârea nr. 28/1089/03.10.2011, suma stabilită de expropriator a fost de 1354 lei, sumă care nu este reală și îndestulătoare.
Potrivit Legii nr. 33/1994 privind exproprierea, în această lege sunt definite condițiile în care se poate dispune exproprierea, poziția părților, drepturile și obligațiile ce le revin, dar și modul cum are loc stabilirea corectă a prețului bunurilor expropriate.
S-a arătat că expropriatorul nu doar că nu a respectat cerințele minime stabilite prin legea-cadru, a acționat unilateral și arbitrar, prețul exproprierii fiind la discreția lui totală, omițând că s-a pronunțat anterior asupra despăgubirilor, stabilind despăgubiri fără acordul reclamantei, după propriile sale interese.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 255/2010. art. 22 alin.1 și Legii nr. 33/1994, art. 21-27.
Prin sentința civila nr.113/07.03.2012, Judecătoria F. a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului T..
Pârâtul S. R. prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâtul S. R. prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA a arătat că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata sumelor cu titlu de daune-interese pentru suprafața de teren supusa exproprierii, teren care face obiectul exproprierii pe amplasamentul lucrări de utilitate publica "Autostrada Lugoj-D.". A considerat că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite în mod corect, având în vedere cele ce expuse în continuare.
Conform Notei de Fundamentare - H.G. nr. 492/11.05.2011, drumurile publice din România reprezintă componente principale ale sistemului național de transport și constituie obiectul exclusiv al proprietății publice. Prin Hotărârea Guvernului nr. 947/1990, privind modernizarea rețelei de drumuri existente și construcția de autostrăzi în România, s-a aprobat Programul național de modernizare a drumurilor existente și construcția de autostrăzi în România, beneficiar fiind Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.. C. general al politicii Guvernului constă în asigurarea și susținerea unei infrastructuri adecvate dezvoltării obiectivelor socio-economice prin modernizarea, dezvoltarea și administrarea eficientă a sectorului rutier, cu accent pe extinderea numărului de autostrăzi, modernizarea drumurilor existente, a podurilor și a tuturor facilităților aferente. La momentul promovării Hotărârii Guvernului nr. 1232/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr. 198/2004, privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local cu modificările și completările ulterioare, pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului.
Astfel, s-a arătat că la momentul respectiv, în conformitate cu art.3 din Legea nr.198/2004, cu modificările și completările ulterioare, expropriatorul a întocmit o documentație tehnico - economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
S-a precizat că în prezent, cadrul legal în materie exproprierilor îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ - teritoriale.
S-a arătat că indicatorii tehnico - economici ai proiectului „Autostrada Lugoj - D." au fost aprobați, conform ultimei variantei a studiului de fezabilitate, prin Hotărârea Guvernului nr. 563/2010.
S-a precizat că, o parte a imobilelor proprietate privată ce fac obiectul prezentului proiect de act normativ nu au fost înscrise în cartea funciară întrucât Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie un termen de înscriere în cartea funciară. Art. 11, din Legea 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean și local, prevede la alin. (7),(8) și (9): „(7) Înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala, pe fiecare categorie de folosința. (8) Raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin.(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. (9) Raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România."
S-a învederat că acest raport a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile legale anterior arătate.
Prin sentința civilă nr. 358/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta . Român prin C.N.D.N.R. București în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 9670 lei, despăgubiri pentru parcela număr cadastral_. S-a respins în rest cererea de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 28/1089/03.10.2011 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii 255/2010 din cadrul Consiliului Local Mănăștiur (fila 5 din dosarul Judecătoriei F.) s-a dispus acordarea către reclamantă a sumei de 1354 lei cu titlu de despăgubire pentru ., județ T., cu nr. cadastral_, în suprafață de 2853 mp.
Ulterior, prin hotărârea nr. 28/1089/20.12.2013 emisă de aceeași comisie, s-a dispus revocarea hotărârii de acordare a despăgubirilor, apreciindu-se ca terenul, aflându-se în proprietatea publică a reclamantei la momentul apariției H.G. nr. 1232/2010, trebuia să treacă în mod gratuit în administrarea expropriatorului, conform art. 28 din Legea nr. 255/2010 și că trecerea imobilului din domeniul public în domeniul privat al reclamantei, după apariția H.G. nr. 1232/2010, este lovită de nulitate absolută, conform art. 29 alin 2 din Legea nr. 255/2010.
Potrivit pârâtei (fila 242 dosar fond), prin H.C.L. Mănăștiur nr. 6/27.01.2011, terenul în litigiu a fost trecut din domeniul public în domeniul privat al reclamantei.
S-a reținut că potrivit art. 28 alin 1 teza I din Legea 255/2010 „bunurile imobile, proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, care sunt afectate de lucrările de utilitate publică trec, în condițiile legii, în proprietatea publică a statului și în administrarea reprezentanților expropriatorilor în termen de 30 de zile de la înștiințarea unității administrativ-teritoriale”.
Totodată, s-a reținut că art. 29 alin 2 din același act normativ prevede că, „începând cu data publicării hotărârii prevăzute la art. 5 alin. (1), actele juridice prin care se face trecerea din extravilan în intravilan, precum și cele prin care se face trecerea din domeniul public în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, referitoare la imobilele expropriate, potrivit studiului de fezabilitate, sunt lovite de nulitate absolută”.
În speță s-a reținut că, deși H.C.L. Mănăștiur nr. 6/27.01.2011 prin care s-a pretins ca a avut loc trecerea terenului expropriat din proprietatea publică în proprietatea privată a Comunei Mănăștiur a fost adoptata după apariția H.G. nr. 1232/2010, câtă vreme nulitatea H.C.L. Mănăștiur nr. 6/27.01.2011 nu a fost cerută și constatată printr-o hotărâre judecătoreasca, hotărârea arătată continuă să își producă efectele. Astfel fiind, s-a reținut că reclamanta are dreptul de a obține despăgubiri pentru terenul expropriat, poziție exprimată, de altfel, și de către reprezentantul pârâtului, cu ocazia concluziilor formulate la termenul din 13.02.2015.
Instanța de fond a mai reținut că în conformitate cu art. 26 din Legea 33/1994, “(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. (2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. (3) Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale. (4) În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seamă de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.“
S-a reținut că în speță, pentru stabilirea despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat a fost dispusă întocmirea unei expertize de către experții B. M., B. T. D. și T. R. V..
Întrucât experții au avut opinii diferite asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite, au fost depuse la dosar doua lucrări de specialitate: una întocmita de expertul T. R. V. (filele 127-188 dosar fond), cealaltă semnată de experții B. M. și B. T. D. (filele 247-271 dosar fond). Părțile nu au formulat obiecțiuni față de niciuna dintre lucrările de specialitate.
În soluționarea cauzei, instanța de fond a avut în vedere concluziile lucrării de specialitate semnată de expertul T. R. V., doar aceasta având în vedere contracte de vânzare-cumpărare privind terenuri similare din aceeași zona.
Având în vedere dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994 și concluziile raportului de expertiza întocmit în cauza (filele 127-188 dosar), tribunalul a apreciat că reclamantei i se cuvin despăgubiri în cuantum de 9670 lei pentru ._.
Despăgubirile acordate sunt compuse din valoarea de circulație a terenului expropriat la data întocmirii raportului de expertiza, la care se adăugă daunele cauzate proprietarului.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 22 din Legea 255/2010 raportat la art. 26 din Legea 33/1994, tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamanta a unor despăgubiri în cuantum de 9670 lei pentru ._ și a respins restul pretențiilor.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul S. Român prin M.T.I. reprezentat de C.N.A.D.N.R. S.A. București – D.R.D.P. Timișoara a declarat recurs în termen legal la data de 03.04.2015, solicitând admiterea recursului și rejudecând, respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a criticat hotărârea recurată ca nelegală întrucât Hotărârea nr. 28/1089/03.10.2011 și Hotărârea nr. 30/1091/03.10.2011 de stabilire a despăgubirilor, au fost revocate prin Hotărârea nr. 28/1098/1 din 20.12.2013 și respectiv prin Hotărârea nr. 30/1091/2 din data de 20.12.2013. În aceste condiții, apreciază că acțiunea civilă de față prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri stabilite prin hotărârea nr. 28/1089/03.10.2011, a rămas fără obiect.
În plus, se arată că în prezent, cadrul legal în materia exproprierilor în reprezintă Legea nr. 255/2010, iar prevederile art. 5 arată în mod expres că expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre de guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere.
În acest sens, prin Hotărârea de Guvern nr. 1232/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, s-a întocmit raportul de evaluare care cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, în conformitate cu prevederile legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994.
Pentru aceste considerente, pârâtul a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 c.pr.civ., modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii civile.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârât, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În raport cu obiectul concret dedus judecății și înscrisurile depuse la dosar, în mod corect s-a apreciat că susținerile pârâtului privind trecerea imobilului în litigiu din domeniul public în domeniul privat al reclamantei, prin H.C.L. Mănăștiur nr. 6/27.01.2011, nu pot obstacula dreptul reclamantei de a obține despăgubiri pentru terenul expropriat. Deși H.C.L. Mănăștiur nr. 6/27.01.2011 prin care s-a pretins că a avut loc trecerea terenului expropriat din proprietatea publică în proprietatea privată a Comunei Mănăștiur a fost adoptată după apariția H.G. nr. 1232/2012, atâta timp cât această hotărâre nu a fost desființată, ea își produce efectele și legitimează pretențiile reclamantei de despăgubiri pentru terenul expropriat, stabilite pe baza criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, Curtea reține că prin recursul de față, pârâtul nu invocă aspecte de nelegalitate conform art. 304 pct. 9 în raport cu probele administrate, respectiv expertiza tehnică de specialitate, prin raportare la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, ci se invocă aspecte generice privind raportul de evaluare întocmit în procedura administrativă.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de pârât este nefondat și în baza art. 299, 312 alin. 1 c.pr.civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat de C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței nr. 358/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta . – expropriere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. G. A.-M. N. C. P.
GREFIER,
R. P.-D.
Red: M.G./02.06.2015
Tehnored: R.P.D. 02.06.2015
Primă instanță Judecătoria Caransebeș: Judecător: L. N.
Instanță de apel: Tribunalul C.-S.: Judecători:C. A. și B. S.
2ex/SM
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 150/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
