Suspendare provizorie. Sentința nr. 150/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 150/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 150/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928 SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 150 PI
Ședința camerei de consiliu din 28 mai 2015
PREȘEDINTE: M. G.
GREFIER: P. D. R.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului C. S. și Secția I Civilă a Tribunalului C. S. în dosarul civil nr._, vizând recursul formulat de contestatorul Orașul B. Herculane –prin Primar împotriva sentinței civile nr. 675/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul intimații Direcția generală a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice B.-Herculane, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cameră de consiliu, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citare conform art. 135 alin. 4 N.c.pr.civ.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Caransebeș la data de 05.11.2013 sub nr._, contestatorul Orașul B. Herculane prin Primar a solicitat anularea executării silite în cadrul căreia s-au emis adresele de înființare a popririi asupra conturilor sale, nr. 3692/8 august 2011; 2426/13 decembrie 2010; 371/29 aprilie 2011; 285/16 iunie 2009; 388/15 noiembrie 2007 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin adresa nr. 3120/2011 emisă de AFP B. Herculane Trezoreria B. Herculane i s-a comunicat că la data de 09.11.2011 s-au primit adrese de înființare a popririi pentru Consiliul Local B. Herculane – Subunitate. Contestatorul a arătat că în mod nelegal au fost blocate conturile Unității Administrativ Teritoriale Orașul B. Herculane, întrucât aceste adrese erau emise pe numele Consiliului Local. De asemenea se consideră că obligațiile de plată sunt prescrise, ele datând din anii 2003-2006.
Prin sentința civilă nr. 675/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul Orașul B. Herculane prin Primar și s-a luat act de renunțarea contestatorului Orașul B. Herculane prin Primar, la petitul privind suspendarea executării silite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin adresele de înființare a popririi nr. 371/29.04.2011, 2426/13.12.2010, 1285/16.06.2009, 388/15.11.2007, 3692/08.08.2011 AFP B. Herculane a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților bănești existente în conturile Orașului B. Herculane deschise la Trezoreria B. Herculane, BCR SA, Raiffeisen SA, pentru sume reprezentând contribuții sociale și impozite, datorate de Subunitatea C._ - Sector Gospodărie Comunală a Orașului B. Herculane.
A mai reținut că apărarea formulată de către contestatoare atât cu ocazia judecării cauzei în primă instanță cât și în rejudecare este neîntemeiată.
S-a precizat că prin decizia civilă nr. 700/R/25.09.2013 Tribunalul C.-S. a reținut cu autoritate de lucru judecat că sectorul de Gospodărie Comunală reprezintă un serviciu public al Orașului B. Herculane, aflat, conform Hotărârii Consiliului Local al orașului B. Herculane nr. 59/30.11.2001 (fila 24 dosar recurs), în administrarea Consiliului Local al Orașului B. Herculane. Sectorul de Gospodărie Comunală fiind un serviciu de utilitate publică al UAT B. Herculane, o Subunitate a acesteia, în măsura în care obligațiile nu au fost îndeplinite de către serviciu, acestea cad în sarcina persoanei juridice care a înființat și deține în subordine respectivul serviciu – UAT B. Herculane care are pe cale de consecință calitatea de debitor a contestatorului – Orașul B. Herculane.
Contestatoarea nu a făcut dovada plății debitelor invocând doar lipsa calității de debitor motiv pentru care în mod corect s-a pornit executarea silită împotriva sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, contestatorul Orașul B. Herculane prin primar, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare.
Prin decizia civilă nr. 1/14.01.2015 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S., Secția a II civilă de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență materială-funcțională a completului de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurentul Orașul B. Herculane prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 675/26.03.2014, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice B. Herculane, în favoarea Secției I civile.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș, sub nr._, din 05.11.2013, contestatorul Orașul B. Herculane prin Primar a solicitat anularea executării silite în cadrul căreia s-au emis adresele de înființare a popririi asupra conturilor sale, nr. 3692/8 august 2011; 2426/13 decembrie 2010; 371/29 aprilie 2011; 285/16 iunie 2009; 388/15 noiembrie 2007 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că, prin adresele de înființare a popririi nr. 371/29.04.2011, 2426/13.12.2010, 1285/16.06.2009, 388/15.11.2007, 3692/08.08.2011 intimata AFP B. Herculane a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților bănești existente în conturile Orașului B. Herculane deschise la Trezoreria B. Herculane, BCR SA, Raiffeisen SA, pentru sume reprezentând contribuții sociale și impozite, datorate de Subunitatea C._ - Sector Gospodărie Comunală a Orașului B. Herculane.
Contestația la executare, reglementată de dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă, reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia părțile pot obține desființarea acelor acte sau măsuri de executare efectuate cu încălcarea normelor de drept.
Contestația la executare, care constituie un mijloc procedural specific ultimei faze a procesului civil, respectiv a executării silite, vizează doar împrejurările legate de modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse într-un titlu executoriu.
S-a reținut că în ceea ce privește titlurile executorii fiscale, potrivit dispozițiilor art. 172 alin.1 Cod procedură fiscală ,,Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii’’.
În conformitate cu dispozițiile alin.3 al aceluiași articol ,, (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege’’, iar potrivit alineatului 4 al art.172 ,,(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență’’.
În lipsa unor prevederi exprese cu privire la instanța judecătorească competentă, devin aplicabile dispozițiile art. 2 alin.3 Cod procedură fiscală, în care se statuează că ,,unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă’’.
Coroborând dispozițiile legale mai sus menționate cu prevederile art. 711 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 713 Cod procedură civilă, rezultă că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia de face executarea, aceasta fiind competentă în soluționarea atât a contestației la executare propriu-zise, cât și a contestației la titlu.
S-a mai reținut că această soluție se impune deoarece, în cazul contestării executării silite, ce se realizează de către organele administrativ-fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal (ca în speța de față), dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele dreptului public, reglementate de Legea nr. 554/_ a Contenciosului administrativ și, respectiv, de Codul de procedură fiscală (Titlul IX), dispoziții care sunt aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale, ce constituie titlu de creanță fiscală.
Această interpretare rezultă și din prevederile art.172 alin.2 Cod procedură fiscală care precizează că ,,dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art.403 alin.4 din vechiul Cod de procedură civilă (actual art.718 Cod procedură civilă) nu sunt aplicabile.
Excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea contestației formulate împotriva titlului executoriu fiscal, rezultă și din interpretarea comparativă a dispozițiilor art. 218 alin.2 Cod procedură fiscală și ale art. 172 alin. 4 Cod procedură fiscală.
Așadar, în cazul contestației la executare silită a creanțelor fiscale se aplică normele dreptului comun, respectiv dreptul civil (material și procesual) ceea ce atrage competența materială-funcțională, de soluționare a contestației la executare, în calea de atac, a secției civile a tribunalului.
În acest sens s-a pronunțat ICCJ prin Decizia civilă nr. XIV/2007 și Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 841/17.09.2008.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, tribunalul – Secția a II-a Civilă a admis excepția de necompetență materială-funcțională a prezentului complet specializat în soluționarea litigiilor în materia contenciosului administrativ-fiscal; a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurentul Orașul B. Herculane prin Primar, în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului C.-S..
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul C.-S. Secția I civilă la data de 16.02.2015, sub nr_/325/2011** care, prin Decizia nr. 35/R/2015 a admis excepția de necompetență materială a completului, a declinat competența de soluționare a recursului, formulat de contestatorul Orașul B. Herculane –prin Primar împotriva sentinței civile nr. 675/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul intimații Direcția generală a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice B.-Herculane în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului C.-S.. Constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul C.-S. Secția I civilă și Tribunalul C.-S. Secția II civilă a suspendat, din oficiu, altă procedură, până la soluționarea conflictului și a înaintat dosarul, instanței în drept să hotărască asupra conflictului, respectiv Curții de Apel Timișoara.
Pentru a hotărî astfel a reținut că în ce privește excepția de necompetență materială, aceasta este întemeiată, deoarece completul de judecată funcționează în cadrul Secției I-a Civilă a Tribunalului C.-S., fiind competent să judece cauzele de natură civilă. Relevanța împărțirii pe secții și apartenența completului ce judecă o contestație la executare la una dintre secții a fost stabilită de ÎCCJ în cuprinsul considerentelor deciziei nr. XV/05.02.2007.
Aceasta, în considerarea principiului specializării, a reținut că este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă (cum este cazul de față) vizează un titlu în materie comercială (și, prin similitudine de logică juridică, în materie de contencios administrativ și fiscal), aceasta să se îndrepte la secția comercială a instanței competente (în cazul de față secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C.-S.).
S-a reținut că Î.C.C.J. București a constatat că natura litigiului are relevanță cu privire la stabilirea secției specializate să judece contestația la executare. Tribunalul, ce privire la natura prezentului litigiu, văzând titlul executoriu ce stă la baza executării silite, constată că acesta este de natură contencios administrativă.
În plus, față de cele reținute, instanța civilă a avut în vedere (cu toate că nu sunt incidente în cauză) noile modificări ale Codului de procedură civilă referitoare la instanța de executare în materia contenciosului administrativ. Astfel, art.25 alin. 1 Legea 554/2004, prevede că instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ. Această precizare înlătură practica neunitară anterioară cu privire la secția din cadrul instanței de control judiciar competentă să judece contestația la executare și de asemenea și înlătură argumentele invocate în sprijinul admiterii excepției de necompetență materială a secției de contencios administrativ, conform cărora instanța de contencios-administrativ este exclusă de legiuitor de la soluționarea contestațiilor îndreptare împotriva titlului executoriu fiscal.
Instanța a mai reținut că, în mod greșit, s-a reținut de către completul ce a declinat judecarea cauzei incidența în cauză a dispozițiilor și considerentelor deciziei nr. XIV/05.05.2007 pronunțată de ÎCCJ. Astfel, în cadrul considerentelor acestei decizii nu se analizează deloc competența secției specializată din cadrul instanței de control, ci doar competența judecătoriei în judecarea atât a contestației împotriva executării silite înseși cât și împotriva titlului executoriu în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre a unei instanțe judecătorești (cum este cazul de față).
Considerentul acestei decizii conform căruia instanța de contencios administrativ este exclusă de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal nu poate sta la baza unei interpretări logice din care să rezulte că nici calea de atac nu poate fi judecată de către completul specializat în materia contencios administrativ și fiscal. Aceasta deoarece în cadrul deciziei ÎCCJ a fost analizată doar competența judecătoriei în primă instanță fără nici o referire la instanța de contencios administrativ și fiscal ca și instanță de control judiciar.
Decizia care lămurește această problemă neunitară de drept este decizia nr. XV/2007 a ÎCCJ, analizată anterior. Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția de necompetență materială a completului, a declinat competența de judecare a prezentei cauze în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului C.-S. și constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului către secția civilă a CAT pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 20.05.2015.
Analizând conflictul de competență ivit între cele două secții civile ale Tribunalului C. S., Curtea constată că titlul executoriu care face obiectul contestației la executarea pendinte este reprezentat de adresele de înființare a popririi asupra conturilor sale, nr. 3692/8 august 2011; 2426/13 decembrie 2010; 371/29 aprilie 2011; 285/16 iunie 2009; 388/15 noiembrie 2007
În aceste condiții, incidente devin dispozițiile art. 713 alin. (3) Cod de procedură civilă, potrivit cu care „dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare” care, în cauza de față este Judecătoria.
Faptul că tribunalul este organizat în secții specializate, iar titlul executoriu în cauză nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată de o secție specializată a unei instanțe de judecată conduc la concluzia că Secția I Civilă a Tribunalului este competentă să soluționeze calea de atac a recursului declanșat în cauză.
La această concluzie converg dispozițiile art. 717 Cod de procedură civilă care, cu referire la art. 95 pct. 2 Cod de procedură civilă, stabilește natura căii de atac și nivelul instanței competente să judece calea de atac.
Existența unor secții specializate în cadrul tribunalului reprezintă o chestiune organizatorică, care are cu totul alte rațiuni, ce privesc volumul cauzelor, obiectul lor, numărul judecătorilor, nivelul de specializare al judecătorilor instanței etc. Nici o altă rațiune nu stă la baza normelor enunțate, iar fondul/natura creanței, obiect al titlului executoriu sunt irelevante în prezenta cauză, câtă vreme regulile care cârmuiesc procedura de judecată sunt cuprinse exclusiv în Codul de procedură civilă, act normativ în baza căruia secțiile civile – lato-sensu – sunt abilitate a săvârși judecata în căile de atac.
Dacă titlul executoriu ar fi fost reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată de una dintre „secțiile civile” ale tribunalului, disciplina administrativ jurisdicțională ar fi impus ca recursul împotriva unei hotărâri pronunțate în materia contestației la executarea propriu-zisă să fie soluționat de secția corespunzătoare a tribunalului, întrucât o asemenea secție există. Cum dreptul comun în materie trimite în mod indiscutabil la secția civilă (stricto-sensu), în cazul căii de atac declanșate împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia contestației la executare propriu-zise nu se poate susține competența vreuneia dintre celelalte secții civile – lato-sensu – ale tribunalului, în funcție de natura creanței, obiect al titlului executoriu, devreme ce acesta nu este reprezentat de o hotărârea judecătorească pronunțată de o anumită secție a tribunalului, cu precizarea că, secțiile de contencios administrativ și fiscal, Secția nr. II civilă privind litigiile cu profesioniștii, Secția de litigii de muncă sunt secții civile – lato-sensu – regulile de procedură aplicabile completelor de judecată constituite la nivelul acestor secții fiind cele înscrise într-un unic cod - Codul de procedură civilă.
Așa fiind, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului C.-S., cauza urmând a fi înaintată acestui tribunal spre competentă soluționare.
Soluția este și în spiritul Deciziei nr. XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, considerentele acestei decizii fiind edificatoare în același sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționare a recursului declarat de contestatorul Orașul B. Herculane împotriva sentinței civile nr. 675/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, în favoarea Secției I civilă a Tribunalului C.-S..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2015.
Președinte, Grefier,
M. G. P. D. R.
Red. M.G./05.06.2015
Tehnored. R.P.D. /05.06.2015
Emis 1 adr.//2 ex. /SM
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 230/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
