Cereri. Decizia nr. 295/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 295/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.295
Ședința publică din 29 iulie 2015
PREȘEDINTE: DR. L. L.
JUDECĂTOR: C. D.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul Vöö I. împotriva deciziei civile nr. 267/11.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata P. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul personal, și pentru intimata P. M. lipsă, în reprezentare avocat V. Camil.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că deși au fost depuse la data de 22.07.2015 de către apărătorul intimatei întâmpinare, în două exemplare, dovada plății onorariului avocațial – chitanța nr. 491/21.07.2015și delegația de reprezentare, documente scanate și înregistrate în baza de date ecris, la dosar nu au fost atașate. Pentru acest motiv se listează din baza de date ecris două exemplare care se atașează la dosar și respectiv se comunică cu contestatorul, acesta precizând că este de acord.
Contestatorul depune la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei și arată că din completul de judecată care a pronunțat decizia de recurs contestată astăzi participă la ședință dl. judecător L. L., dar, cu toate acestea, nu înțelege să formuleze cerere de recuzare împotriva magistratului în cauză, solicitând ca noul complet de judecată să se aplece cu atenție asupra cererilor formulate și asupra dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Contestatorul solicită instanței admiterea contestației în anulare având în vedere că în faza procesuală a recursului s-a dezbătut o adresă ce face parte dintr-un alt dosar care s-a soluționat și se execută deja și nu din dosarul nr._ .
Judecătoria Timișoara nu a repus pe rol dosarul, așteptând a se pronunța decizia în contestația în anulare. Astăzi curtea ar trebuie să dispună rejudecarea dosarului, să trimită dosarul la judecătorie pentru a fi rejudecat pe fond. Î.C.C.J. București în complet de trei judecători a stabilit ca dosarul să se rejudece în revizuire.
În concluzie, în dosar nr._ nu s-a dezbătut fondul cauzei, aceste reprezentând un motiv de revizuire conform dispozițiilor art. 322 pct. 5 și art. 322 pct. 3. c.pr.civ. Contestație în anulare se întemeiază pe dispozițiile art. 317 și art. 318 deoarece nu a fost cercetat fondul dosarului în cadrul recursului. În faza de recurs s-a analizat o probă, respectiv o adeverință emisă de autoritatea administrativă a localității Ghiroda care a fost administrată în dosarul nr. 8715 și nu în dosarul nr._ .
Contatorul solicită instanței cheltuieli de judecată încă din anul 2009 conform dovezilor depuse la dosar.
Reprezentantul intimatei solicită instanței respingerea contestației pentru motivele arătate în scris în întâmpinare. Se solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depuse.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 267/11.06.2015 pronunțată în dosar nr._ Curtea de Apel Timișoara a respins cererile de recurs formulate de recurentul revizuent Vöö I. în contradictoriu cu intimata P. M. împotriva Deciziei civile nr. 163 din 25.02.2015 și a Încheierii civile din ședința camerei de consiliu din 18 martie 2015 pronunțate de Tribunalul T. în dosarul_ .
Instanța de recurs a obligat recurentul să plătească intimatei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că recursurile nu sunt fondate.
Astfel reținând că recursul împotriva Deciziei civile nr.163 din 25.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_, prin care s-a respins apelul revizuentului, a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.5, 7, 8 și 9 C.pr.civ., intimatța de recurs a constatat că dispozițiile art. 304 pct.5 C.pr.civ. nu sunt incidente în cauză întrucât instanța de apel nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 C.pr.civ., condiționat de existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel
S-a reținut că susținerile recurentului subsumat acestui motiv de casare privesc faptul că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că dezbaterea simultană a două dosare de fond este inadmisibilă și că a dat curs analizei dosarului_ **, iar instanța supremă dispusese în mod imperativ în decizia 1649/29.05.2014 să se dezbată modul acordării uzucapiunii în favoarea numitei P. M. în Sentința civilă 3414/4.04.2007.
Curtea a constat că în mod corect tribunalul a avut în vedere faptul că revizuentul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 3414 din 14.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_/32/2006, așa cum a precizat în ședința publică din 29 mai 2014 a Î.C.C.J. București, aspect reținut de instanța supremă și în considerentele hotărârii de declinare.
Pe de altă parte, s-a reținut că instanțele de fond corect au constatat faptul că Î.C.C.J. București prin Decizia nr.1649 din 29 mai 2014 nu s-a pronunțat asupra admisibilității căii extraordinare de atac, declinându-și competența de soluționare a cererii de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 3414 din 14.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în favoarea acestei instanțe. Astfel s-a reținut că rezultă cu evidență din hotărârea instanței supreme că aceasta a reținut că nu este competentă pentru judecarea cererii de revizuire, nefăcând niciun fel de referire cu privire la admisibilitatea sau temeinicia cererii revizuentului Vöö I..
În consecință, instanța de recursul a reținut că în speță nu este incident art. 304 pct.5 C.pr.civ. invocat de recurent.
În ceea ce privește cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct.7 C.pr.civ., instanța de recurs a constatat că decizia din apel este motivată, iar considerentele sale nu cuprind motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind arătate considerentele de fapt și de drept pentru care tribunalul a respins apelul revizuentului, reținând că în cauză nu sunt întrunite motivele de revizuire invocate.
Referitor la prevederile art. 304 pct.8 C.pr.civ. care vizează interpretarea eronata a actului juridic dedus judecații, instanța de recurs a reținut ca acesta este aplicabil în situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecății (în înțelesul său de negotium juris, adică manifestare de voință producătoare de efecte juridice), ori înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut. Prezenta cauză însă nu are ca obiect executarea sau invalidarea unui astfel de act juridic, iar din analizarea motivelor de recurs, se constată că recurentul se referă de fapt la interpretarea Deciziei nr.1649 din 29 mai 2014 a ÎCCJ sau a actului de deces al mamei revizuentului, Vöö E.. În concluzie instanța de recurs a reținut că acestea nu reprezintă acte juridice în înțelesul art. 304 pct. 8 C.pr.civ. pentru a se pune problema interpretării lor greșite. Iar pe de altă parte, tribunalul a reținut că înscrisurile invocate de revizuent nu îndeplinesc condițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu a fost reținut ca incident în cauză, instanța de apel interpretând și aplicând în mod corect legea.
Curtea a reținut că instanțele de fond au procedat în mod legal pronunțându-se asupra admisibilității cererii de revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin.3 C.pr.civ. conform căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
În practicaua Deciziei nr.1649 din 29 mai 2014 a Î.C.C.J. București s-a consemnat faptul că revizuentul Vöö I. a invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ. Or, în mod legal, față de motivele invocate în susținerea cererii de revizuire, instanțele de fond au statuat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de textul de lege menționat, respectiv în speță nu s-au descoperit înscrisuri doveditoare după darea hotărârii care să fi fost reținute de partea potrivnică sau care să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților
Pentru considerentele mai sus arătate, curtea de apel a reținut că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale privind admisibilitatea cererii de revizuire. Prin urmare, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., a repins recursul formulat de recurentul revizuent Vöö I. împotriva Deciziei civile nr.163 din 25.02.2015 a Tribunalului T..
Nici recursul împotriva Încheierii civile din ședința camerei de consiliu din 18 martie 2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_ prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale nu a fost reținut ca întemeiat.
Conform dispozițiilor art.281 alin.1 C.pr.civ., erorile sau omisiunile (…) de calcul, precum și orice erori materiale din hotărâri (…) pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Așadar, cererea de îndreptare a erorii materiale nu poate tinde la o modificare a hotărârii, art. 281 C.pr.civ. având în vedere erorile materiale care nu afectează legalitatea și temeinicia soluției adoptate.
Or, recurentul a invocat chestiuni ce țin de soluționarea cererii de revizuire, practic solicitând admiterea căii extraordinare de atac așa cum a fost formulată.
Pentru aceste motive, Curtea de apel a considerat că recursul formulat de revizuent împotriva Încheierii civile din ședința camerei de consiliu din 18 martie 2015 pronunțate de Tribunalul T. în dosarul_ nu este întemeiat și l-a respins conform art.312 alin.1 C.pr.civ.
În baza art. 316 raportat la art. 298 și 274 C.pr.civ. a obligat recurentul să plătească intimatei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat conform chitanței de la fila 18 din dosar.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul Vöö I. criticând decizia recurată pentru aceea că instanța de recurs nu a înțeles obiectul acțiunii deduse judecății raportat la decizia nr. 1649/29.05.2014 pronunțată de Î.C.C.J. București în dosar nr._, care trebuia să se soluționeze în baza dispozițiilor art. 126 alin. 1-3 din Constituția României.
Contestatorul a susținut că astfel s-au încălcat dispozițiile art. 318 alin. 1 c.pr.civ., instanța adăugând o altă tematică și nerespectând principiul autorității de lucru judecat, aspect care a dus la depășirea competenței sale așa cum rezultă din prevederile art. 3 pct. 3 c.pr.civ.. Toate acestea au condus la respingerea recursului, instanța omițând să cerceteze motivele de casare indicate prin cererea de recurs și prin precizările depuse ulterior.
În temeiul dispozițiilor art. 317 alin. 2 c.pr.civ. contestatorul a invocat că instanța de recurs i-a respins cererea neanalizând faptul că instanțele inferioare nu soluționaseră fondul dosarului_ .
De asemenea, instanța de recurs s-a aflat în confuzie, judecând două dosare în același timp dosar nr._ ** și dosar nr._, aspect pe care contestatorul îl consideră inadmisibil.
Contestatorul a invocat faptul că pentru pronunțarea deciziei contestate s-a avut în vedere o adeverință ( art. 322 pct. 5) administrată ca probă în dosar nr._ **, invocând greșita aplicare a legii.
S-a arătat că dosarul nr._ potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2, 3 și 5 trebuia să vizeze actul de deces al d-nei Vöö E. (25.11.2001), legile cadastrului și publicității imobiliare care nu s-au aplicat în sentința civilă nr. 3414/2007 pronunțată în dosar nr._/325/2006.
S-a concluzionat că deși Î.C.C.J. București a stabilit – în secțiile unite – în data de 29.05.2014 faptul că se impune casarea totală a sentinței civile nr. 3414/2007, în recurs nu s-a avut în vedere acest aspect.
S-a solicitat judecarea contestației în anulare cu celeritate conform dispozițiilor art. 320 alin. 1 c.pr.civ..
S-au solicitat cheltuieli de judecată în toată perioada 2006-2015 potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 c.pr.civ.
La data de 22 iulie 2015 intimata P. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, susținând că motivul contestației în anulare este nefondat.
Examinând contestația în anulare, prin raportare la conținutul acesteia, existent la filele 3-4 și prin prisma dispozițiilor art. 317-318 c.pr.civ. se vor reține următoarele:
Contestația în anulare a fost formulată împotriva unei decizii pronunțate în recurs de Curtea de Apel Timișoara, respectiv a deciziei civile nr. 267 din data de 11 iunie 2015, hotărâre prin care au fost respinse cererile de recurs formulate de recurentul revizuent Vöö I. împotriva deciziei civile nr. 163 din data de 25.02.2015 și a încheierii civile din ședința camerei de consiliu din data de 18 martie 2015 pronunțate de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că instanța de recurs nu ar fi înțeles obiectul dedus judecății și nu ar fi ținut seama de statuările unei decizii pronunțate în interesul legii de către Î.C.C.J. București.
S-a susținut că recursul a fost respins prin omiterea cercetării din greșeală a motivelor de casare indicate de recurent.
Aceste susțineri nu sunt fondate, instanța de recurs, pronunțându-se asupra tuturor motivelor de recurs, invocate de către recurent, respectiv art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 c.pr.civ.
Nemulțumirea contestatorului este legată de împrejurarea, în opinia sa că instanța de recurs nu a ținut seama de faptul că dezbaterea simultană a două dosare de fond este inadmisibilă și că a dat curs analizei dosarului_ **, deși/ instanța supremă ar fi dispus în mod imperativ prin decizia civilă nr. 1649 din 29.05.2014 să se dezbată modul în care a fost reținută uzucapiunea în favoarea numitei P. M. și sentința civilă 3414 din 04.04.2007.
Și în fața instanței, în prezenta contestație în anulare, contestatorul a reiterat aceeași problemă, respectiv judecare a două dosare în același timp respectiv a dosarului_ ** în dosarul nr._ .
Aceste aspecte au fost analizate de către instanța de recurs, fiind explicate în mod detaliat în considerentele deciziei la filele 33-34 din dosarul instanței de recurs.
De menționat, că Î.C.C.J. București prin decizia nr. 1649 din data de 29 mai 2014 nu s-a pronunțat asupra admisibilității căii extraordinare de atac declinându-și competența de soluționare a cererii de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 3414/2007 în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Din cuprinsul hotărârii menționate rezultă cu puterea evidenței că instanța supremă a reținut că nu este competentă pentru judecarea cererii de revizuire, nefăcând nici un fel de referire cu privire la admisibilitatea sau temeinicia cererii revizuentului Vöö I. .
Față de cele arătate Curtea va reține că instanța de recurs a analizat în detaliu, toate motivele de recurs neexistând nici un fel de greșeală cu privire la cercetarea vreunuia din motivele de recurs.
Ca atare contestația în anulare întemeiată pe această ipoteză prevăzută la art. 318 c.pr.civ. va fi respinsă.
S-a mai susținut că recursul ar fi fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond, în sensul art. 317 alin. 2 c.pr.civ., aspect contrazis de conținutul hotărârii instanței de recurs existente la filele 30-34 dosar instanță de recurs.
Contestatorul reia ideea că, nici o instanță nu a judecat fondul dosarului nr._ .
Dosarul la care face referire contestatorul respectiv_ are ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire, declinată pentru a fi judecată de către Î.C.C.J. București.
Această cerere de revizuire, a fost soluționată conform dispozițiilor legale în materie, hotărârea primei instanțe rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 267 din 11 iunie 2015 pronunțată de instanța de recurs.
Judecarea fondului acestui dosar, după cum susține contestatorul, este raportată la reglementările legale care privesc Capitolul II din c.pr.civ., respectiv revizuirea hotărârilor (art. 322-328).orice alte probleme legate de stări de fapt pe care le invocă contestatorul, pot face obiectul unei eventuale alte acțiuni civile, dacă nu au făcut obiectul judecății în ciclul procesual menționat și nu reprezintă autoritatea sau puterea de lucru judecat.
Față de cele arătate Curtea va reține că, în speță, nu sunt întrunite niciunele dintre ipotezele prevăzute la art. 317-318 c.pr.civ., motiv pentru care contestația în anulare va fi respinsă.
Conform art. 274 c.pr.civ. contestatorul va fi obligat să plătească intimatei P. M. suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul V. I., împotriva deciziei civile nr. 267 din 11.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
Obligă contestatorul să plătească intimatei P. M. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 iulie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, DR. L. L. C. D. M. L.
GREFIER,
R. P.-D.
Red: L.L./.30.07.2015
Tehnored: R.P.D. 30.07.2015
2ex/SM
| ← Evacuare. Decizia nr. 319/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 308/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
